Păi ia daţi-mi în formă completă Ps.39,10.11.

Ca sa respectam adevarul istoric, pionierii adventisti tineau Ziua Domnului Duminica si credeau in nemurirea sufletului, marea majoritate a gruparilor millerite, doar un grup restrans de persoane , numiti si adventistii “usii inchise” sau adventistii sabatarieni si-au fixat in 1848 punctele de credinta, introducand sabatul zilei a 7-a, curatirea sanctuarului, starea mortilor si spiritul profetiei, in 1860 organizandu-se in Biserica Adventista de Ziua a 7-a. Atunci in America circula un puternic curent evanghelist-sionist, exista o afinitate pentru evrei si invatatura lor, o doamna adventista sabatariana (Minor Clorinda) conducand o astfel de miscare, ce incuraja plecarea in Palestina si constituirea de kibuturi intru implinirea profetiei si asteptarea Domnului. In acea perioada si-au fixat si adventistii sabatarieni noul crez, fixand sabatul sambata, la fel cum tineau si evreii, spre deosebire de ceilalti adventisti.

Ca o parere personala, consider pe adventistii sabatarieni asemenea crestinilor iudaizanti, carora le era imposibil sa perceapa crestinismul eliberat de perceptele religiei iudaice si aveau nevoie de Lege si de caracteristici distinctive evidente, precum taierea imprejur.

Credeţi-mă, mă mir şi eu cum e posibil acest lucru, având în vedere evidenţele biblice. Şi mă mir cu atât mai mult, cu cât astăzi putem considera că am depăşit de mult ignoranţa medievală a necunoaşterii Scripturilor.

10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin!
11. În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele". (Ps. 39 - versiunea sinodală)

Şi o ciudăţenie pe care acum o descopăr: diferenţa din versiunea Anania (care probabil a generat şi nedumerirea dvs.)

7. atunci am zis: „Iată, vin!,
– scris este despre mine în sulul cărţii –
8. ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu;
dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele (Ps. 39 - versiunea Bartolomeu Anania)

Dar independent de aceste diferenţe de numerotare, Psalmul 39 tot mesianic rămâne, versetele cu pricina referindu-se la Domnul Hristos. De acord?

Mesianic?...poate explicaţi puţin. Şi cine a scris Psalmii?

Îmi cer iertare pentru imprecizie, Psalmul 39 (LXX)/40 (TM) este unul din psalmii doar parţiali mesianici, respectiv versetele 6-8(TM)/8-9(LXX)/10-11 (Sinodala)/7-8(Anania)... Uff... câte diferenţe!

Versetele respective scot în evidenţă unul dintre obiectivele principale ale învăţăturilor lui Mesia. Pentru iudei, ceremoniile constituiau suma totală a religiei. Iisus a arătat prin învăţăturile Sale că acestea erau doar un mijloc în vederea atingerii unui scop şi că scopul acesta era însăşi armonia cu voia lui Dumnezeu. Funcţia de bază a Planului Mântuirii este de a reface în om chipul lui Dumnezeu. De aceea, orice sistem religios care subordonează funcţia aceasta aderării la ceremonie şi tradiţie întunecă prin aceasta scopul primordial al adevăratei religii. Nu vreau să intru în amănunte, pentru a vă convinge, citiţi mai bine Evrei 10,7-9:

7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
8. Zicând mai sus că: "Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut", care se aduc după Lege,
9. Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea.

Deci îmi susţin ideea literei Legii vechi.

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel. Iată căderea Legii vechi:

1. În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată - cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
...
7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
8. Zicând mai sus că: "Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut", care se aduc după Lege[/B,
9. Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea.
10. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
...
19. Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui Iisus,
20. Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul Său,

Şi care e legătura între legile acestea ale jertfelor, prinoaselor, ceremoniilor cu porunca a IV-a din Legea Decalogului, că n-am înţeles ce vreţi să spuneţi.
Mai degrabă are legătură cu anacronismul ceremoniilor, veşmintelor preoţeşti, candelelor, tămâiei, altarelor, catapetesmelor, etc., etc.