Doar de 2 ori de fapt.
A treia casatorie este permisa in anumite conditii dar nu se mai dezleaga.

http://www.crestinortodox.ro/nunta/a...rie-88809.html

Repet o intrebare anterioara, si daca ei nu ti-ar aduce bucurii ci dimpotriva, suferinte, cat de departe ai merge cu sacrificiul tau pentru ei?

Senzatia asta subiectiva de superioritate care te impinge la "sila", crede-ma, nu-si are rostul.

Nu e nicio senzaţie de superioritate. ;)

Astea-s povesti, fara suparare.

Cand o femeie este intr-o casnicie grea, problema care se pune este de supravietuire. Supravietuirea ei.
Numara timpul cu orele si se gandeste cum sa faca sa treaca de azi pana maine fara sa innebuneasca. Daca nu a innebunit deja!
Cum sa opreasca gandurile, cum sa spuna stop durerii (care somatizeaza, se trezeste ca de atata zbucium sufletesc o dor mainile, picioarele, ii tremura genunchii si nu o mai asculta picioarele..)?
Cum sa faci sa inghiti mancarea care are gust de nisip?

Si daca are copii.. de unde sa aiba putere sa le mai zambeasca lor? De unde sa aiba putere sa ii mangaie?

..Dar barbatul ar "prefera" ca ea sa se roage pt el!!!! Mi se pare incredibil!

Eu am cunoscut femei necredincioase care au probleme enorme si ma intreb cum de rezista. Cand stii ca exista Dumnezeu este mai usor.

Dar sa ajungem la rugaciuni..
Deci el vrea ca ea sa se roage pt el si precis o va iubi mai mult.
Fals!!

Daca ea are puterea sa se roage pt el, diavolul nu doarme si pt fiecare cuvant rostit va primi insulte inzecit!! Nu dragoste! Nu va faceti iluzii.
Desigur, este un lucru admirabil sa te rogi pt el.. dar rasplata este alta.

Off topic, oarecum.
Sunt uimita cata suferinta gasesc oriunde imi intorc privirea. Cunosc multi parinti divortati.. la tot pasul. Dar divortul este un eveniment groaznic, traumatizant. Eu nu am auzit un cuplu sa divorteze in termeni "civilizati".
Dimpotriva, de mute ori parca este o lupta intre fiare, iar copii sunt de multe ori o prada, sfasiati la mijloc.

1000% EXAAACT!!! Asa mi s-a intamplat mie, lasand la o parte ca mi s-a pus viata in pericol (sot alcoolic), copilul cel mare care a asistat la scene pe viata si pe moarte a ramas cu traume...iesiri violente...depresie...apatie, etc.

Si cum spunea Melissa, da dupa un timp il ierti, dar nu te mai intovarasesti cu cel care dorea sa-ti ia viata! Nu te mai amesteci cu el!!! Si nu pt.ca nu poti uita, ci pentru ca mama este datoare sa traiasca, sa fie sanatoasa si apta psihic sa-si creasca in continuare singura si f.greu copii.Tocmai pt.binele copiilor!

Nemaivorbind ca in felul acesta ii fereste de a avea perceptiii gresite despre viata si principiile moral-crestine; ca ei sa nu inteleaga si sa-si insuseasca ca tata are dreptul sa bea, sa nu aduca bani acasa, sa aiba prietene si prietene, sa loveasca mama si copii fara discernamant, scuza fiind "am fost beat!", etc.etc. iar mama sa aibe dreptulsa indure si sa suporte riscand sa-si piarda chiar viata!!!

Nu vreau sa las impresia ca sunt pro-divort.. ca nu sunt. Cred ca femeia trebuie sa lupte pt casnicia ei si mai cred ca daca are forta sa treaca peste infidelitati, trebuie sa faca si asta.
Doar mi-a lasat un gust amar mesajul:E foarte egocentric.

Mai ales ca inainte a spus:

Si acum intreb pe Macho: ai fost in situatia respectiva? Si te-ai rugat pentru ea?
Sau cum?

Am prietene care au ramas in casnicii cu soti infideli. De dragul copiilor. I-au iertat.. si ii tot iarta. Credeti ca au parte de iubire? Sau de recunostinta?
Eu sunt uimita si nu inteleg puterea lor de rabdare! Pentru mine sunt adevarate eroine.

Am prietena a carui sot a strans-o de gat in fata copilului de trei ani. Nu a omorat-o pt ca a sarit copilul! Si amandoi sunt oameni scoliti, cu functii directoriale (adica nu provin dintr-o patura sociala de la baza societatii).

Nu este posibil pentru oricare femeie sa se roage pt sotul abuziv sau infidel. Nu poti institui o astfel de recomandare generala pt ca pur si simplu o astfel de femeie este mai aproape de moarte (de iad) decat de viata.

Eu am trait cele ce vi le-am impartasit, mai mult chiar m-am rugat pt. el- ani la rand.., i-am acordat "N" sanse si dupa ce m-a inselat, dar ca sa le aduca
acasa ...unde locuiam eu si copiii!
Si apoi sa planifice si sa lucreze la "cum sa scap de tine....."...exista vreun bine in toate acestea....?!Nu mai descriu...nu vreau sa smintesc pe nimeni...e mult prea urat ceea ce s-a intamplat....

Ca un om sa fie salvat (si in situatia in care se roaga pt. el sotia) trebuie si el sa doreasca sa fie salvat si sa-si faca partea sa, sa incerce macar sa renunte pas cu pas la cele rele........dar Dzeu nu mantuieste pe nimeni impotriva dorintei respectivului!

Dilema aici are fi între: a trece cu vederea peste înșelarea încrederii tale în această persoană, sau a apela la instituția divorțului. Astel este important să stabileși dacă dorești să tolerezi "instinctele hormonale" ale soțului sau nu. Personal mie nu-mi place o persoană care mă "minte frumos" și aș renunța la o astfel de relație indiferent dacă se poartă frumos cu mine.

@ anna21 sunt intru totul de acord cu toate comentariile pe care l-ai facut. Atat de mult mi-au placut ca le-am tot recitit si nici nu m-am mai dus in urma sa citesc intreaga replica a lui Machho care imi era adresata, ca sa nu ma indispun:-))

@Marimira regret profund ca ai trecut prin asemenea calvar!!! Nici o femeie nu merita asa ceva ! Ne-a facut Dumnezeu sa fim iubite nu maltratate!

Desi eu am crescut intr-o familie unde nu am vazut violenta nici macar la nivel verbal iar acum imi cresc copiii tot in liniste si iubire asa cum si eu si sotul meu am fost crescuti( ca sa raspund si curiozitatii lui Machho), nu pot agreea violenta in nici un domeniu, mai ales in cel domestic. De adulter nici nu mai spun..Sunt de parere ca o femeie trebuie sa faca totul pentru ca sotul sa nu ajunga nici la adulter, nici la violenta. Acesta este momentul rugaciunii pentru sot, cand totul merge bine intre ei, pentru ca Dumnezeu sa-i ajute sa mentina aceasta stare. Dar daca totusi relatia de cuplu ajunge intr-un asemenea abis, din punctul meu de vedere, (tot repet) nu mai este nimic de facut!! Pentru ca supravietuirea in multe din aceste cazuri, devine o chestiune de pur noroc!

''Lumina sufletului este sfânta cunostinta''
 

nu e fals!!... incercati.Rugati-va' D-vstra' pt. unul care v-a suparat cu ceva, si veti vedea ca' de fapt il iubiti mai mult pe Dumnezeu...ba mai mult ve-ti ajunge la cuvantul Arh.Arsenie Papacioc.."ce ne facem noi fara' dracul",adica' : ma' daca' eu nu aveam viata grea cu asta,nu ma' duceam in durerea mea la Dumnezeu.Da, ce Dumnezeu!! credeti ca' vorbesc sa'am dialog...departe de mine ,fiecare vede cum vrea ca' doar de aceea e apostazie.Daca' era iubire,daca' era frica de Dumnezeu....era si respect si incredere,atat pt. cei care sunt casatoriti cat si pt. cei ce schimba' opinii pe acest site. Stiu,ma' vedeti ca pe un barbat...fals, vedeti-ma' ca pe un crestin care isi doreste sa'-l poata marturisi pe Domnul Iisus Hristos,pe strazile Pakistanului. Doamna'...suferinta!!,noi o facem precum ne facem si copii.Toti cei pe care ii cunoasteti ,au divortat deoarece fiecare si-au cautat "poftele" sa' spun asa, nici unul dintre ei nu a vrut sa' sufere...si din experienta' va' spun ca' de ce tie frica' ,de aia nu scapi. Nadajduiesc sa' "vedem"si dincolo de ce accepta' origoliul nostru....sa' vedem in Dumnezeu. Doamne Ajuta'.
''Mintea se inseala si adevarul se fura de prea multa dragoste si prea multa ura!''sf.Grigorie Teologul