Nu se pune la îndoială că este Trupul și Sângele lui Hristos în mod real în Împărtășanie. Numai că a analiza în amănunt ce se întâmplă cu acesta după ce creștinul le mănâncă este imposibil sau nu se cuvine. Primești Trup și Sânge, dar te unești cu Hristos în duh. Chimia nu mai are niciun cuvânt de spus aici.

Tocmai aici e neintelegerea, Trupul si Sangele sunt chiar painea si vinul transformate, altfel e invatatura lui Luther. Impartasirea consta in mancarea si asimilarea Trupului si Sangelui. Si de catre corp, ca e ceva material, nu doar prin har. Cititi ce spune Luther si ce spune ortodoxia, ca sa vedeti diferenta.

E o neînţelegere doar privită din perspectiva unei neînţelegeri mult mai mari, care confundă lucrarea ipostatică cu primirea subiectivă a Sfintelor Taine.

Explicaţia profundă a realităţii şi semnificaţiei Euharistiei o face părintele Dumitru Stăniloae în fragmentul de mai jos:

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...tie-68966.html

Protestanţii au teoretizat subiectivizarea extremă a calităţii Împărtăşaniei, ca reacţie la obiectivizarea extremă catolică care a mers până într-acolo încât o adoră în sine, dedicându-i un cult special.

"Împărtăşirea" fătului din pântecele mamei este improbabilă inclusiv din punct de vedere fiziologic, întrucât fătul se hrăneşte din sângele mamei prin intermediul placentei. Or noi nu cunoaştem în ce măsură şi dacă Trupul şi Sângele Domnului subzistă autonom în componentele bio-chimice rezultate în urma digestiei, prin urmare orice aserţiuni categorice sunt excluse. Dacă s-ar admite o formă de "împărtăşire" prin tangenţă cu ceva sfinţit în prealabil de Euharistie, înseamnă, de exemplu, că bărbatul care-şi sărută nevasta după ce s-a împărtăşit transmite mai departe particule microscopice din Sfintele Taine. Însă, odată ajunşi în acest stadiu, putem să cerem certificat de smintiţi fiindcă îl merităm pe deplin.

PS - Mulţumesc mult Cristian, întotdeauna generozitatea aprecierilor tale îmi depăşeşte cu mult meritele.

Vorbim de taine mari și mă tem să nu greșim, căci fără a avea o minte luminată de Duhul Sfânt nu putem să înțelegem cele duhovnicești. Eu cam atât reușesc să înțeleg până acum: Pâinea și vinul devin Trup și Sânge prin pogorârea Duhului Sfânt, tot așa cum Hristos a luat trup din Fecioară. Trupul Său a rămas omenesc, dar unit cu ipostasul Său divin, în Duhul Sfânt.
La fel, Împărtășania, fără a înceta să fie pâine și vin, devine Trup și Sânge al lui Hristos cel Înviat. Dar după cum cine Îl atingea pe Hristos în trup nu atingea ființa lui Dumnezeu, așa și noi, primind Trupul și Sângele Său nu ne unim cu El după ființă. Cred că oricine este de acord cu asta, căci Dumnezeu este intangibil în ființa Sa. Prin urmare, ne unim cu El tot prin mijlocirea Duhului Sfânt, adică a harului, căci, din nou, persoanele noastre nu se pot uni cu o Persoană a Dumnezeirii.
Orice corecție este binevenită.

Postarea de mai sus a fost un răspuns pentru Cătălin.

Cum sa nu stim? Asta e insasi Impartasania. Impartasania consta in mancarea Trupului si Sangelui Domnului. Adica asimilarea Lui. Cineva care nu inghite Sfanta Impartasanie inseamna ca s-a Impartasit? Nu. Iar daca acele componente nu mai sunt Sangele si Trupul atunci credinciosul nu se impartaseste, doar nu se impartaseste in mod imaginar. De asta spuneam de invatatura lui Luther, la el impartasania e un fel de har, si nu ceva material.
Daca exista reglementari ce sa faca cel ce varsa in acea zi... Si aici s-ar putea pune problema daca mai are acel credincios dupa multe ore particule in stomac, dar tot trebuie sa faca ce e necesar (sa o arda sau sa o ingroape, daca nu ma insel).
Evident ca transmite, daca mai are particule. Ca sa o lamurim odata, painea aceea si vinul sunt Trupul si Sangele Domnului, in mod efectiv, nu figurat. O faramitura din acea paine e tot Trupul Domnului, evident.

Textul de mai sus este rodul discernământului luminat al creştinului care-şi cunoaşte locul şi rostul în Biserică.

Într-una din scrisorile lui Sfântul Chiril al Alexandriei către Nestorie, îi reproşează acestuia că îşi dă prea mult cu presupusul despre lucruri care ţin de iconomiile ascunse ale lui Dumnezeu, neîncăpătoare în capacitatea umană de înţelegere. Şi nu doar că-şi dă cu presupusul, dar şi meşteşugeşte asocieri vag raţionale ca să transmorme presupunerile în dogme.
Certarea Sfântului Chiril rămâne valabilă şi pentru creştinii contemporani, amatori de speculaţii obraznice.

Nu e vorba de vreo presupunere, decat pentru cei de pe forum. Intrebati orice preot si va spune ce am spus si eu. Sau cititi orice articol pe tema asta. As da link-uri de pe forumul Par. Pruteanu, dar un singur preot sau doi nu ar avea relevanta.
Problema e ca unii nu au inteles exact ce este Sfanta Imparatsanie, care este chiar painea si vinul, nu doar un har care e prezent acolo, cum crede Luther. Iar painea si vinul daca nu sunt asimilate inseamna ca nu s-a impartasit acea persoana. Intreba cineva daca a varsat dupa cateva ore mai e valabila impartasania. Nu se stie pe forumul asta, in rest toti credinciosii stiu.

Raspunsuri ale Par. Pruteanu, ca tot intreba cineva de acel forum:
http://forum.teologie.net/viewtopic....start=20#p7947

si despre transfuzie: http://forum.teologie.net/viewtopic.php?t=1400#p11361
Citez: "Observaţia mea la comparaţia făcută de părintele George dintre femeia însărcinată şi copilul ei mi se pare nepotrivită în sensul că "interdicţia" de a dona sânge în această zi nu se leagă de primitor, ci de faptul că acest sânge va trece print tot felul de seringi, furtune şi chiar poate să picure pe jos, iar după regulile bisericeşti, asta e la fel de grav cu a vomita în acea zi."
Deci sangele contine in acea zi (sau poate contine) parti din Sf. Impartasanie.

Eu credeam că postezi explicaţii cu privire la femeia însărcinată care se împărtăşeşte.

ps: cu câteva luni în urmă îl prigoneai pe părintele într-o dispută, tot pe tema împărtăşirii. :))
Observ că a început să-ţi placă părintele Pruteanu. Slavă Domnului!