Triodul, cale spre Inviere
 

Triodul, cale spre Inviere

Incepand cu Duminica "Vamesului si a Fariseului" (9 februarie), vom intra in perioada Triodului, o etapa premergatoare Sfintelor Pasti. Denumirea de "triod" vine de la cartea in care sunt redate slujbele din acest timp. Cuvantul "triod" provine din termenul grecesc "triodion", format din cuvintele "tria" (trei) si "odi" (oda) si inseamna cantare in trei strofe, ode.
Perioada Triodului cuprinde 10 saptamani. Ea incepe cu trei saptamani inainte de Postul Mare si ia sfarsit in Sambata Pastilor. Aceasta perioada cuprinde zilele pregatitoare Postului Sfintelor Pasti; Postul Sfintelor Pasti si Saptamana Patimilor.
Duminicile pregatitoare Postului Sfintelor Pasti: Duminica vamesului si a fariseului (Luca 18, 9-14), Duminica fiului risipitor (Luca 15, 11-32), Duminica infricosatoarei judecati (Matei 25, 31-46) si Duminica izgonirii lui Adam din rai (Matei 6, 14-21).
La slujba Utreniei se canta incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului, imnele:

"Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci, ca un Indurat, curateste-l cu mila milostivirii Tale!"

"In cararile mantuirii indrepteaza-ma, Nascatoare de Dumnezeu, caci cu pacate grozave mi-am spurcat sufletul si cu lenevire mi-am cheltuit toata viata mea; ci cu rugaciunile tale spala-ma de toata necuratia".

"La multimea pacatelor mele celor rele, cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata zi a judecatii, ci indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta".

Sambata premergatoare Duminicii Infricosatoarei Judecati este cea a mosilor de iarna, zi de pomenire a celor adormiti.
In saptamana care urmeaza Duminicii Vamesului si a Fariseului nu se posteste miercurea si vinerea. Saptamana care urmeaza Duminicii Fiului Risipitor este una obisnuita, se posteste miercurea si vinerea. Dupa Duminica Infricosatoarei Judecati, nu se mai consuma carne, ci doar peste, oua si produse lactate. Duminica izgonirii lui Adam din rai este numita si Duminica lasatului sec de branza, dupa aceasta zi intram in Postul Pastilor.

Postul Sfintelor Pasti
Postul Sfintelor Pasti incepe in lunea care urmeaza dupa Duminica Izgonirii lui Adam din rai. Prima si a doua zi din acest post sunt aliturgice. In primele patru zile din acest post si in joia din saptamana a V a se adauga Canonul Sfantului Andrei Criteanul.
Duminicile din Postul Sfintelor Pasti sunt:
1. Duminica Ortodoxiei - Sfintii Parinti au randuit ca prima duminica din acest post sa fie inchinata Ortodoxiei, fiindca este cu neputinta sa gasim pe Hristos, fara marturisirea exacta a ceea ce este El.
2. Duminica Sfantului Grigorie Palama - prin aceasta duminica ni se descopera ca dreapta credinta nu este teoretica, ci este credinta care duce pe om la viata si lumina vesnica. Asa se explica de ce Sfantul Grigorie Palama este numit "fiu al dumnezeiestii si neinseratei lumini".
3. Duminica Sfintei Cruci - pentru a ajunge la unirea cu Hristos, trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa rastignim egoismul din noi, pentru a ne putea impartasi de iubirea dumnezeiasca.
4. Duminica Sfantului Ioan Scararul - pomenirea Sfantului Ioan Scararul nu se face in aceasta duminica pentru ca ar fi ziua trecerii lui la cele vesnice, ci el este pomenit ca dascal al pocaintei. El vorbeste despre lacrimile pocaintei aducatoare de bucuria iertarii.
5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca - in cantarile din Triod, Sfanta Maria Egipteanca este numita "inger in trup", pentru ca si-a rastignit patimile trupesti si a ajuns la invierea sufletului din moartea pacatului. Spre aceasta rastignire si inviere este chemat fiecare dintre noi.
Saptamana Patimilor
Saptamana Sfintelor Patimi incepe in Duminica Floriilor. In toate zilele acestei saptamani se savarsesc Deniile.
Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda.
Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment.
In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret".
Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului.
In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul.
In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti.

Triodul este o chemare la unirea cu Hristos. Ne descopera ca omul nu este cu adevarat om decat in comuniune cu Dumnezeu, si ca doar atunci este cu adevarat liber.
"Vestirea postului sa o primim cu bucurie, ca de l-ar fi pazit stra¬mosul, n-ar fi suferit caderea din Eden. Ca frumos era la vedere, dar nu la mancare, rodul care m-a omorat. Sa nu ne lasam furati de cele vazute, nici sa se indulceasca gatlejul nostru cu bucate scum¬pe, care dupa mancarea lor sunt fara de cinste. Sa fugim de nein¬franare si sa nu ne supunem patimilor care vin din satu¬rare".
Sursa: CrestinOrtodox.ro

Duminica Vamesului si a Fariseului
 

Duminica Vamesului si a Fariseului
Duminica Vamesului si a Fariseului (a 33-a dupa Rusalii )

Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului ! (Luca 18, 13)
Fratilor,
De astazi inainte, Sfanta Biserica ne porunceste si ne invata sa incepem pregatirea duhovniceasca pentru ziua cea mare, pentru sarbatoarea sarbatorilor, pentru Sfanta Inviere.
Pregatirea aceasta o putem face: prin pocainta si infranare, prin post si rugaciune. Prin pocainta pentru pacatele trecutului, prin post si rugaciune si prin infranare de la toate cele rele, pentru viata prezenta si viitoare.
Nimeni nu poate spune ca n-are nevoie de pocainta, pentru ca nimeni nu poate spune ca este fara pacat.
Pocainta, fara indoiala, o putem face dupa orice greseala si pacat savarsit, ca nici cugetul sa nu ne mustre, nici inima sa nu ni se impietreasca. Pocainta suntem datori sa o facem mai ales in timpul Sfantului si Marelui Post, care este timp de doliu, pentru Sfintele si infricosatele Patimi si moartea pe cruce a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pentru pacatele si faradelegile noastre, pentru mantuirea si fericirea sufletelor noastre.
In timpul acestui Sfant si Mare Post, biserica se imbraca in vesminte de doliu, in cursul saptamanii; Sfintele Slujbe sunt mai tainice, cantarile mai jalnice si mai induiosatoare, rugaciunile si citirile mai lungi si toate impreunate cu multe metanii mari la pamant.
Pocainta si infranarea, postul si rugaciunea, chiar pentru multi dintre bunii crestini, sunt ca niste doctorii amare si gretoase. Cu mare greutate se hotaresc sa le ia, desi cred in puterea lor vindecatoare si binefacatoare.
Iata pentru ce Sfanta Biserica, incepand de astazi, cu trei saptamani inainte de inceperea Sfantului si Marelui Post, cauta sa ne obisnuiasca cu aceste sfinte si binefacatoare doctorii, indemnandu-ne sa cerem mila milostivirii lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, pentru a ne invrednici sa le primim cu bunavointa, nu cu sila, spre a ne fi de folos la mantuirea si fericirea sufletelor.
Incepand de astazi, iata cum ne invata Sfanta Biserica sa ne rugam in toate duminicile urmatoare: Usile pocaintei deschide-mi, Datatorule de Viata, ca maneca duhul meu la biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci, ca un indurat, curateste-l pe el, cu mila milostivirii Tale!
Cararile mantuirii indrepteaza-mi, de Dumnezeu Nascatoare, caci cu pacate grozave mi-am spurcat sufletul si cu lenevim viata mea toata am cheltuit. Cu rugaciunile Tale, izbaveste-ma de toata necuratia.
Si apoi: La multimea faptelor mele celor rele cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata ziua judecatii; ci, indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie: "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta".
In fiecare duminica, apoi, ne prezinta prin cantarile si Sfanta Evanghelie pilde cu invataturi care de care mai convingatoare, de a nu respinge, ci de a primi din toata inima, calea pocaintei, a mantuirii si fericirii sufletelor noastre. Astazi, asadar, ne infatiseaza pilda vamesului si a fariseului.
Sa vedem ce invataturi se desprind din aceasta pilda si pentru ce incepe tocmai cu ea.
Doi oameni s-au suit la templu ca sa se roage: unul era fariseu si altul vames. Fariseul era tipul oamenilor cinstiti, care nu sunt hrapareti, nedrepti, desfranati si pacatosi; care fac milostenie, care postesc si se roaga. Asa era fariseul din Sfanta Evanghelie de astazi. Vamesul era un functionar; un incasator de dari catre stat. Clasa aceasta de oameni era cea mai urata si dispretuita pe vremea Mantuitorului, pentru ca mai toti vamesii erau rai, nedrepti, inselatori, lacomi si hrapareti. Din aceasta pricina, cuvantul de vames se confunda cu cel de pacatos. Vamesul deci este tipul omului incarcat de pacate.
Acesti doi oameni, care se deosebeau cu totul unul de altul, mergeau pe acelasi drum la templu si cu acelasi scop, sa se roage. Ei bine, rugaciunea fariseului celui cinstit si cu atatea fapte bune a fost respinsa, pe cand rugaciunea vamesului celui incarcat de pacate a fost bine primita de Dumnezeu. Fariseul a plecat de la templu mai pacatos de cum venise, iar vamesul mai drept, mai luminat si usurat de pacate.
Pricina cred c-o intelegeti fiecare: este mandria. Fariseul intrase in templu tantos, ingamfat, dispretuind pe ceilalti, pana a ajuns la Sfantul Altar.
Acolo, fara a se aseza in genunchi, ramanand in picioare, cu tinuta semeata si cu ochii ridicati, la cer se ruga. Dar se ruga el oare? Nu, caci nimic nu cerea lui Dumnezeu. Si daca-i multumea, nu facea aceasta din datorie, ci numai ca sa-si insire lista pretinselor lui calitati, pentru ca sa-si atraga lauda si admiratia lumii. Fariseul era mandru si fatarnic.
Vamesul intrand in templu, a ramas mai la usa. Si acolo, simtindu-se impovarat de multimea pacatelor, se credea cu totul nevrednic de a ridica ochii catre cer, ci, in genunchi, cu capul plecat, isi batea pieptul, isi recunostea pacatosenia si se ruga. Da, el intr-adevar se ruga caci cerea mila de la Dumnezeu: Dumnezeule milostiv, fi mie pacatosului! Vamesul era sincer, era smerit si pocait.
Fratilor,
Mandria este cel dintai dintre pacatele de moarte. Este cel mai urat nu numai lui Dumnezeu, ci si oamenilor. Este obarsia, este mama tuturor pacatelor. Din pricina acesteia, ingeri luminati au devenit diavoli intunecati. Din pricina acesteia, primii nostri parinti au fost scosi din raiul pamantesc. Din pricina acesteia, s-au intamplat si se intampla atatea rele si nenorociri in lume. Mandria rascoala popor impotriva altui popor, clasa impotriva altei clase de oameni; frate impotriva fratelui, fiu impotriva tatalui. Caci mandria naste egoismul, neascultarea, ambitia, incapatanarea, dispretul fata de aproapele, invidia, ura si alte multe rele, care, daca pun stapanire pe sufletul cuiva, il fac din om neom; il fac fiara salbatica, incat calca in picioare orice lege, tot ce e mai curat si mai sfant.
Dar mandria razvrateste, rascoala pe om nu numai impotriva omului, dar si impotriva lui Dumnezeu, pe a carui lege o calca in picioare nu numai cu dispretul unui indiferent, dar cu razbunarea unui nelegiuit.
Iata pentru ce Sfanta Biserica incepe pregatirea noastra cu pilda fariseului. Ca adica, daca dupa trei saptamani incepem timpul de pocainta si infranare, de post si rugaciune, de curatire sufleteasca, pentru a sarbatorii cu adevarat crestineste Sfintele Patimi si Sfanta inviere, cand tot crestinul este dator ca macar atunci sa se invredniceasca sa ia Sfanta Cuminecatura, sa luam aminte, din pilda fariseului, ca toate aceste virtuti: pocainta, in-franarea, postul, rugaciunea, venirea la Sfanta Biserica, impartasirea cu Sfintele Taine, milostenia si orice alte fapte bune vom savarsi in acest timp de pocainta, de nici un folos nu ne vor fi, daca ele vor fi atinse de otrava acestui mare pacat care este mandria. Dumnezeu, mandrilor le sta impotriva. A pus aceasta pilda astazi pentru ca, daca voim sa ne po-caim si sa ne curatim simtirile de toata rautatea si nedrepta-tea, sa incepem curatirea raului de la radacina. Daca radacina, mandria, este secatuita, pomul ei nu mai poate da roade.
Sa dezbracam sufletele si inimile noastre de aceasta haina urata si respingatoare si sa le imbracam in haina cea frumoasa a smereniei, ca sa fim placuti oamenilor, dar mai ales lui Dumnezeu. Caci daca mandria este inceputul tuturor rautatilor, smerenia, dimpotriva, este pamantul binecuvantat de Dumnezeu, din care rasar toate bunatatile. Este aroma dumnezeiasca prin care toate faptele noastre bune, toate virtutile capata adevarata lor valoare si prin smerenie se intareste si se ridica pana la cer vrednicia noastra de crestini adevarati.
"Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Tu stii daca si in ce masura, in viata noastra de pana astazi, am fost cinstiti sau nu, daca am fost sau nu si noi hrapareti, nedrepti, desfranati si pacatosi; daca am facut milostenie, daca am postit si ne-am rugat sau nu.
Totusi, am venit astazi la Biserica Slavei Tale. Si am venit nu cu tinuta fariseului, caci, poate, nimic bun n-am facut, ci cu tinuta vamesului pacatos. Am venit sa ne smerim, sa ne rugam, sa cerem mila milostivirii Tale si a Maicii Tale. Caci recunoastem si marturisim, Doamne, ca pentru multimea pacatelor noastre si pentru dreptatea Ta ai trimis asupra-ne si asupra tarii noastre atatea dureroase incercari, din care intelegem marea Ta milostivire care cauta sa ne opreasca pe marginea prapastiei pacatelor. Deci, in genunchi si cu capetele plecate, strigam si noi ca si vamesul pacatos: Milostiv fii noua pacatosilor". Parinte bun si milostiv, iarta pe fiii Tai nerecunoscatori si rai! Asculta si implineste rugaciunile noastre. Caci ne smerim, Doamne, si vrem sa ne pocaim si sa ne indreptam.
Ajuta-ne ca pocainta si indreptarea noastra macar acum, in ceasul al unsprezecelea, sa fie sincere si hotarate. Ajuta-ne sa ne curatim simtirile, sa ne spalam sufletele si inimile, prin botezul spovedaniei, sa scoatem din ele, prin marturisire sincera si deplina, toata mandria, sub toate formele ei, egoismul, invidia, mania, ura, razbunarea si lacomia, toata rautatea si nedreptatea care ne-au departat si ne departeaza de Tine si care ne-au atras asupra-ne mania si pedeapsa Ta ! Si astfel, cu inimile curate si smerite, iertati de Tine si im-pacati cu Tine, sa ne si unim cu Tine prin Sfanta impartasanie, si sa fim ocrotiti si acum, si in viitor de toate uneltirile vrajmasilor vazuti si nevazuti, sa fim ocrotiti de razboi, de cutremure, de seceta, de foamete, de razboiul cel dintre noi si toata intamplarea cea rea si astfel sa traim in pace si buna intelegere si acum si in vecii vecilor". Amin !
Pr. Nicolae Runceanu

"Bucură-te Cruce, purtătoare de viaţă, raiule cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, care ne-ai înflorit desfătarea slavei celei veşnice, dă-ne şi nouă acum să ajungem la Patimile lui Hristos şi la Înviere" (Tropar la Vecernia Duminicii Sfintei Cruci)

Duminica Crucii
 

Troparul:Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Condac, glasul al 7-lea:
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului, că într-însa a venit minunata legătură, prin lemnul Crucii. Acul morţii şi biruinţa iadului s-au alungat, că de faţă ai stat, Mântuitorul meu, strigând celor din iad: Intraţi iarăşi în rai.

"Dumnezeiasca Cruce e tăria postului, ajutătoarea celor ce priveghează, întărire celor ce postesc, apărătoare celor ce li se face război. Acesteia, adunându-ne noi credincioşii, să i ne închinăm cu dragoste, bucurându-ne"(Idiomelă la Utrenia Duminicii Sfintei Cruci)

Cei care au participat în această seară la Denia Acatistului Bunevestiri au remarcat, cu siguranţă, următorul tropar:

http://www.youtube.com/watch?v=RzJM2d-M27A

În seara acesta se încheie Postul Mare şi de mâine intrăm în timpul liturgic dens al Săptămânii Patimilor. Din minunata imnografie a praznicului de mâine, am selectat două tropare de la Vecernie care sunt punţi înţelegătoare între ce se încheie şi ce stă să înceapă:

Săvârşind aceste patruzeci de zile cele de suflet folositoare, cerem să vedem şi Sfântă Săptămâna Pătimirii Tale, Iubitorule de oameni, ca să preaslăvim în ea măririle Tale, şi nespusă orânduirea Ta pentru noi, cu un cuget cântând: Doamne slavă Ţie!

Săvârşind cele patruzeci de zile cele de suflet folositoare, să strigăm: Bucură-te cetatea Betaniei, patria lui Lazăr; bucuraţi-vă Marta şi Maria, surorile lui, că mâine vine Hristos să învieze cu cuvântul pe fratele vostru cel mort de patru zile; al cărui glas auzindu-l amarnicul şi nesăţiosul iad, cutremurându-se de frică şi suspinând foarte tare, va slobozi pe Lazăr legat cu înfăşurăturile. De a cărui minune mirându-se mulţimea va întâmpina pe Domnul cu ramuri şi stâlpări, şi se vor arăta lăudând pruncii pe Acesta, pe care-L pizmuiesc părinţii: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel.

Tot mâine (astăzi în RO) este și ultima sâmbătă când se mai face pomenirea morților, până la Înviere.

asa sa ne ajute bunul Dumnezeu!

Oare de ce se face pomenirea mortilor în fiecare sâmbătă din Postul Mare? Ar trebui să facem parastase pentru mortii nostri în fiecare din aceste sâmbete?? sau doar în una? cine stie să explice ? mai ales că tocmai au fost si Mosii de iarnă, înainte de inceputul Postului.

Draga Mirela
 

Ai cateva raspunsuri aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=6060&page=11

Doamne ajuta !

Merci, Cristi, esti un drăgut. Dar tot nu m-am lămurit dacă trebuie să facem parastas în fiecare sâmbătă din Postul Mare, sau nu. Eu de la Mosii de iarnă n-am mai apucat să fac, dar am trimis danie în tară să-i pomenească. Nu stiu dacă o să le facă si colivă, colac, vin. Probabil că nu.

Este aici la noi în America o mănăstire românească foarte cunoscută si zicea că pentru pomenirea în toate sâmbetele Postului Mare să facem donatie 250 dolari. Mi s-a părut scump, nu-i chiar asa usor să scoti $250 din buzunar, si când am întrebat mi s-a spus că asta include si pregătirea cu colivă, colac si vin. Eram aproape gata sa le trimit cecul si pomelnicul, însă m-a contactat un preot din România, bun prieten, care văzuse comentariul meu la adresa mănăstirii respective. Si mi-a spus că el a fost personal acolo si a stat o vreme. Se fac pomeniri, mi-a spus, dar nici vorbă să facă si colivă pentru fiecare pomelnic pe care îl primesc. La fel si cu colacul si vinul. Se face o singură colivă, mi-a zis, si un colac pentru toti. Asa că am zis pas.

de ce nu intrebi un preot? Asa te vei lamuri. Doamne ajuta!

Pentru Mirela !
 

Am verificat , am intrebat si se confirma !
Incepand cu Sambata Sfantului Teodor pana la Sambata lui Lazar se fac Parastase ( pomenirea celor adormiti ), iar crestinii participa in biserici la slujbele celor adormiti din neamul lor , aducand jertfa ( paine , vin , coliva , colaci ) , drept pomana pentru sufletele celor adormiti !

O sursa :
 

In Postul Mare, credincioşii merg la biserică şi fac parastase sâmbăta, începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor şi până la Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, precum în toate sâmbetele în care se face pomenirea celor adormiţi, creştinii participă în biserici la slujbe de pomenire a celor plecaţi la Domnul din neamul lor, aducând jertfe (pâine, vin, colivă, colaci), drept pomană pentru sufletele celor adormiţi.
http://www.episcopiaseverinului.ro/s...-teodor-3.html

Cele şapte plânsuri - Sfântul Efrem Sirul
 

Plânsul de luni seara:

"Acesta este plânsul, aceasta este tânguirea, pentru că mă ferec eu singur cu voile mele, ca şi cu nişte obezi.
Căci putînd să zdrobesc legăturile într-o clipită de ochi şi să mă fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac.
Mă las biruit de trândăvie şi de obişnuinţa patimilor. Cu voia mă supun lor.
Acest lucru, de ruşine plin, este mai anevoie de plâns, pentru că merg cu voia mea la vrăjmaşul meu şi el îmi leagă sufletul şi mă omoară în patimi, bucurîndu-se.
Şi putînd să sfarm legăturile, iată că nu doresc! Este oare o ruşine mai cumplită decât aceasta a mea? O, nu!"

*
"Gura mea netrebnică strigă către Tine, Stăpâne, şi inima mea necurată şi sufletul meu întru păcate întinat.
Auzi-mă, pentru bunătatea Ta şi rugăciunea mea nu o lepăda. Căci nu lepezi rugăciunea celor ce se pocăiesc întru adevăr.
Dar pocăinţa mea, Doamne, nu este curată! Un ceas mă pocăiesc şi două Te întristez!
Întăreşte sufletul meu pe piatra pocăinţei. Luminează, cu darul Tău întunericul din mine.
Pleacă-Te, Bunule Dumnezeu, către plânsul inimii mele, dar nu pentru dreptăţile mele, căci nu au nici o bunătate, ci pentru multa şi negrăita Ta bunătate şi pentru îndurările Tale!"

*
"Aşa, Stăpâne, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-mă şi primeşte rugăciunea păcătosului robului Tău! În dar mântuieşte-mă pe mine cu darul Tău!
Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

Plânsul de marţi seara
 

"Nu este omul cel dinlăuntru, precum este cel văzut.
Căci măcar că vorbesc despre sfinţenie, cugetarea urâtelor patimi este în mine ziua şi noaptea.
Şi măcar că ridic în slăvi curăţenia prin graiurile mele, totuşi în inima mea mă gândesc la necurăţenie.
Vai mie, ce fel de judecată îmi este gătită! Pentru că numai chip de sfinţenie am, iar nu şi putere.

*

Îl cert pe cel bolnav, în timp ce eu sunt mai bolnav ca dânsul.
Doctor al patimilor vreau să mă fac eu, ticălosul, şi iată că eu însumi mă dau lor robit.
Luminează-mi Doamne, ochii inimii, ca să-mi cunosc mulţimea patimilor.

*

Plângeţi-mă, lucrători înfrânaţi, pe mine, care sunt îndărătnic şi îndrăcit cu păcatele şi iubitor de dezmierdări!
Plângeţi-mă, cei miluiţi, pe mine, care L-am amărât pe Cel care m-a miluit!
Plângeţi-mă, cei ce aţi iubit cele bune şi aţi urât cele rele, pe mine, care am iubit cele rele şi-am urât cele bune.
Plângeţi-mă cei cu viaţa îmbunătăţită, pe mine, cel care numai cu chipul sunt îmbunătăţit, dar cu faptele sunt pătimaş şi nebăgător de seamă.

Plângeţi-mă, cei care aveţi blândeţe, pe mine, cel care sunt străin de blândeţe.
Plângeţi-mă, cei smeriţi şi curaţi cu inima, pe mine, cel îngâmfat şi mândru şi necuviincios.

*

Rugaţi-vă, Sfinţi ai lui Dumnezeu, pentru sufletul meu înviforat!
Întru ceea ce puteţi, Sfinţi ai lui Dumnezeu, ajutaţi-mi!"

Plânsul de miercuri seara
 

Deopotrivă şi întocmai cu îngerii, Te sârguieşti să mă faci, iar eu, întru răutate, pe mine mă micşorez!

*

Nimic fiind, mă socotesc în sine-mi că sunt ceva. Minţind, de-a pururea împotriva celor mincinoşi strig.
Întinez biserica trupului meu cu gânduri şi cu fapte curveşti, iar eu împotriva curvarilor propovăduiesc.
Judec pe cei ce greşesc, fiind eu însumi plin de greşeli.
Judec pe dosăditori şi furi, însumi fiind fur şi dosăditor.

*

Către cei credincioşi numai înţelept mă socotesc pe mine, iar pe cei fără de minte şi neînvăţaţi ca pe nişte dobitoace îi defaim.
Când sunt vrednic de ocară, mă mândresc.
Când gândesc să fiu cinstit, mă dispreţuiesc.
Dacă mi se cere să fiu drept mă răzvrătesc, iar când mi se spun cele adevărate, urăsc.
Mustrat fiind de fratele meu, mă mânii, iar voind să mă împotrivesc ispitei, obosesc.
Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic şi, nevrednic fiind, cinste cer.
Nu voiesc a mă osteni. Dacă nu-mi slujeşte cineva, mă mânii pe el.
Când îl văd pe fratele meu în nevoi, nu-l cunosc, iar când e sănătos şi în cinste, îl vizitez.
Pe cei mai mari ca mine îi defaim, iar pe cei mai mici îi trec cu vederea.

*

Petrecînd în păcate, vreau să fiu socotit un drept.
Şi ce răspuns pot să dau pentru toate acestea? Că diavolul este cel care m-a sfătuit! Dar nici lui Adam nu i-a folosit un astfel de răspuns!
Sau poate vreau să mă îndreptăţesc cu ispita lui Cain?
Dar nici el n-a scăpat de a Domnului dreaptă hotărâre.

Plânsul de joi seara
 

Unii, prin amărăciunea pricinuită de el, dobândesc veselia veşnică.
Alţii, prin plăcerea lor, amărăciunea vieţii veşnice o află.
Unii, prin lepădarea de sine, pe diavol îl biruiesc.
Iar pe alţii, care se înfăşoară întru sine, cu înlesnire el îi biruieşte.
Celor ce-L iubesc pe Domnul din tot sufletul lor, războiul cu diavolul li se pare uşor. Dar celor ce iubesc lumea, războiul le este nesuferit şi greu.

*

Înţelege, o suflete ticăloase al meu, că bucuria veacului acestuia şi desfătarea şi odihna lui sunt pline de scârbe şi amărăciune,
iar necazurile şi răstignirile luptei pricinuiesc bucurie negrăită şi viaţă veşnică. Întoarce-te, o suflete!
Nevoieşte-te întru linişte
ca ceasul morţii şi al despărţirii să nu te prindă nepregătit.
Înţelege, o suflete al meu, care-ţi este chemarea! Cum îţi este priceperea, cum mergi, pentru cine şi până când?
Toţi la sfârşitul lucrurilor celor pământeşti au ajuns, deci sfârşitul va sosi şi la a ta neîngrijire.

Plânsul de vineri seara
 

Îndulceşte-mi mintea, că de multe ori cad întru fărădelegile mele cele dintâi, zăcînd ca în noroi în gândurile cele întinate.
Şi darul Tău, vrînd să se coboare în mintea mea, află mirosul urât şi respingător al gândurilor mele cele întinate. Îndată se îndepărtează de mine, neaflînd o inimă pregătită în care să poată îndrepta şi să slujească.
Spală-mi, Doamne, inima cu apa Ta prealuminoasă, ca să-mi vin în simţire! O, bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu!

Plânsul de sâmbătă seara
 

Trimite-mi spre ajutor puterea Ta, Doamne, întoarce-mă şi miluieşte-mi inima, care s-a făcut peşteră şi locaş dracilor.
Nu sunt vrednic să-ţi cer iertare, Doamne, că de multe ori am făgăduit să mă pocăiesc Ţie şi mincinos al făgăduinţei m-am făcut. De multe ori m-ai ridicat şi eu iarăşi am căzut.
Pentru aceasta atrag osânda asupra mea şi mărturisesc că sunt vrednic de toată munca şi pedeapsa.
Căci de câte ori mi-ai luminat mintea cea întunecată şi ai adunat din rătăcire gândurile mele, şi eu m-am dus iarăşi cu sufletul spre cel rău!
Totul mă înspăimântă şi mă cutremur când mă gândesc cum m-a biruit patima.
Cum voi povesti darurile ce mi s-au dat mie de la Darul Tău, Doamne, pe care eu, ticălosul, le-am lepădat şi le lepăd din pricina lenevirii mele!
Căci Tu, Stăpâne, cu nenumărate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticălosul, Ţi-am răsplătit cu cele potrivnice.

Plânsul de duminică seara
 

Ca înaintea înfricoşatului Tău divan de judecată, Doamne, sunt eu, osânditul!
Şi fiind mustrat de priveliştea cea îngrozitoare a faptelor mele şi văzînd dreapta hotărâre rostită de gura Ta care mă aşteaptă, strig eu cu lacrimi: Drept eşti, Judecătorule, şi dreaptă este judecata Ta! Căci întocmai ce mi se cuvine primesc eu de la Tine!
O, luminilor, prea sfinţi îngeri, picaţi lacrimi asupra mea!
Căci mila lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic şi nu m-am umilit pe mine precum a vrut El. Deci, cu adevărat, după dreptate, sunt pedepsit. Când Domnul mila Sa mi-a pus-o înainte, eu, necugetînd, n-am luat-o în seamă. Deci cu dreptate se întoarce acum de la mine. Şi cu urgie îmi vor grăi atunci îngerii: "S-a dus vremea de pocăinţă. Acum este răsplătirea!"
Mângâierea a slăbit. Pocăinţa şi lacrimile sunt nelucrătoare. Muncile se înmulţesc. Suspinele mele nu se aud. Acum este tânguirea nesfârşită. Acum du-te, ia-ţi răsplata pentru lucrurile tale cele amare şi cumplite, arzîndu-te ca o materie a firii celei amare şi a viermelui celui neadormit! Ca un fiu al întunericului desfătează-te! Ai iubit întunericul cel veşnic, îndulceşte-te de feţele cele negre, pentru că ai urât lumina cea de-a pururea nemuritoare! Acolo va fi plânsul cel neîncetat şi scrâşnirea cea dureroasă. Vai mie, suflete ticălos al meu, că eşti gol cu totul de fapte bune! Cum vei vedea pe Judecătorul cel nemitarnic?

*
O, cum am putut uita dragostea Ta!
Păcătuit-am, Doamne, şi pururea păcătuiesc!
Ci dă-mi dezlegare de răutăţile mele, ca un Dumnezeu milostiv şi îndurat!
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, uşa cea cerească şi chivot sfânt, mântuire întemeiată te am pe tine. Mântuieşte-mă, Stăpână, în dar!

*
Cu rugăciunile Mucenicilor şi ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuvioşilor şi ale Ierarhilor, primeşte şi glasul nostru, Părinte ceresc.
Slavă Ţie, Doamne, căruia Ţi se cuvine slava şi stăpânirea, împreună cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

Luni seara , în biserici se va săvârşi rânduiala Deniei (Utreniei) cu citirea integrală a Canonului cel Mare de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul. De obicei, această denie specială se săvârşeşte miercuri seara, pentru ziua de joi din săptămâna a cincea a Postului Mare, dar cum anul acesta miercuri sărbătorim praznicul Bunei Vestiri, pentru care se face încheierea joi, Canonul de pocăinţă se va citi luni seara. Praznicele împărăteşti presupun o rânduială specială, de bucurie mare, când nu se posteşte aspru, ca în cazul zilelor în care se săvârşeşte Canonul de pocăinţă.