Catalin, lefebvristii, de o parte, si traditionalistii din BO, de cealalta, ar trebui sa fie, aparent paradoxal, cei mai buni aliati. Pericolul nu este ecumenismul de protocol, care e doar ciorba diluata, ci adevarata problema, care este chiar dupa cotiturile istorice prin care trecem: sincretismul.

Pai sa pui una langa alta ortodoxia si dizidentul catolic nu e un soi de sincretism? :)

Caci sa fim seriosi, de la romano-catolic noncoformist pana la ortodoxie o cale cam lunga.
Iar unii, in ciuda celor proclamate, au facut-o chiar in sens invers, ex. Luther.

ai fost un baiat rau aici

You missed the point: Marcel Lefebvre era traditionalist, exact ca, aici in partea ortodoxa Ps Longin si raposatul Iustin Parvu. Era non-conformist in raport cu ciudati precum Schonborn, care dupa CVII sint pe cai mari. Desi paradoxul e ca traditionalistii din BC si BO se privesc reciproc ca exclusi de la mantuire by default, totusi trebuie sa colaboreze, luptind impotriva conducerilor corupte de ecumenism si mundanism ale confesiunilor lor. Ca sa nu se alarmeze legalistul :) din bunul meu prieten Mihai G., si ascultatorul-fsra-cricnire din tine :) precizez ca prin "lupta impotriva conducerii bisericesti" inteleg exact asta: memorii, nepomeniri la Liturgie, si altele, tot ce este canonic posibil, si nu arunca contestatarii in afara Bisericii. Si asta si ca sa inchidem gura interlopilor pseudoecleziali, numiti generic "adevaratele biserici ortodoxe de stil vechi" care repeta in transa exemplele Sf. Maxim Confesorul, Sf. Theodor Studitul, etc., dar dau la spate faptul ca acei sfinti NU au iesit din Biserica.

ROCOR a facut un soi de schisma pe motiv politic, nu dogmatic, nu-i asa?

Sa nu cadem in capcana traditionalismului ca pretext pentru schisma.

Lefebvre si SSPX au fost schismatici pana la urma deci nu suporta comparatie cu par. Iustin Parvu care indiferent ce jocuri a mai facut si de ce, n-a fost schismatic nici cat negru sub unghie.

Pe urma, mr. GMihai parca este catolic "Novus Ordo" adica nu prea pe gustul celor ca SSPX, a caror fan in schimb este mr. Mihnea Dragomir, care a avocatit cu atata foc pentru SSPX pe forumul catolic, incat si-a luat si ban acolo si nu doar o data.

Eu as avea alta nelamurire, oare simpatizantii celor schismatici nu sunt, cat de cat mare, nitel schismatici? Macar asa, in duh?

Mori de ras vazand atata trufie!

Eu credeam ca rad ,,de noi"...
Sunt libere sa rada toate curcile. Sa vedem cine rade la urma. In niciun caz curcile!

Dracii cumva?

Nu. Dracii rad acum, ca acum e lumea lor. Se vor bucura la urma cei care se vor mantui.

Sa nu cadem in capcana ascultarii oarrbe ca pretext pentru erezie. Ahhh, ce mult imi doresc o masina a timpului! si nu zic asta la modul (doar) ludic-imaginativ. Mai in gluma, mai in serios, v-as imbarca pe tine si Mihai drept pe vremea cind sinoadele ariene alternau cu cele ortodoxe/catolice, sau mai tirziu, cind cele iconoclaste alternau cu cele iconodule, adica ortodoxe/catolice. Ceva imi spune ca ascultarea voastra stricta, absolut catolica, desi tu esti ortodox, v-ar fi minat atunci drept in bratele ereziei. Nu e chiar o metafora cu substrat fantezist, sa stii, atunci au existat din belsug, adica din nefericire majoritatea, credinciosi ca voi, care asculta de ierarhia Bisericii mai mult decit de Dumnezeu. Deci, poate stii si tu ca la Tn a fost sinodul iconoclast. La Tn+1, sa zicem, sinodul iconodul, care cica reparase paguba adusa in Biserica si societate. La Tn+2, surpriza! altu iconoclast, care aduce inapoi nebunia eretica. Abia pe urma, a fost cel iconodul definitiv (oare? istoria Bisericii nu a luat sfirsit, e intotdeauna loc de surprize).
Pe urma, daca ascultarea e absoluta, nu iti dai seama ca acest exemplu, ca si altele, arata clar ca pentru cei ca tine nu exista constiinta dogmatica, si ca ierarhia greseste sau poate gresi? De ce incapatinatii loiasti/obedienti ca voi nu spun deschis: "Da, nu exista infailibilitate, si istoria e scrisa de invingatori. Daca ultimul invingator pe scena este eretic, atunic erezia trece drept ortodoxa, si invers". Nu e clar ca asa stau lucrurile, de la Biserica la partide, si de la dogmatica la ideologii? Pretutindeni acelasi subiectivism si aceeasi discipina uneori stupid de rigida.
Cit de clar vreti sa ma exprim, ca sa fie limpede?
Cit despre ultima ta fraza: "Eu as avea alta nelamurire, oare simpatizantii celor schismatici nu sunt, cat de cat mare, nitel schismatici? Macar asa, in duh?" spune totul despre tine. Esti unul din cei care, din instinct nu de turma (esti prea inteligent si lucid pentru asta), ci din arivism bazal sau din comoditate, confunda sau "confunda" "oficialul" cu "corectul". Esti foarte lucid cind vine vorba de conducerile laice, politice. Sint departe de a fi singurul care apreciaza asta. Brusc, cind vine vorba de tot de conduceri, dar ecleziale, esti dispus la o orbire numita edulcorant "ascultare". Sper ca realizezi ca, daca ajunge BC sa bage femei in ierarhie, si unii, Lefebvre-like vor face schisma pentru asta, pentru tine aceia desprinsi, pentru cauza lui Hristos sint mai de condamnat decit "oficialii"? Adica daca oamenii aia ies din ceva ce ei ar receptiona ca nemaifiind Biserica lui Hristos, comit o greseala!?
Cei ca voi echivaleaza biserica cu cazarma.
P. S. Dupa ce cade BC, e rindul BO, stii asta?
P. P. S. Nu trece nimanui prin cap ca Domnul Iisus Hristos, referindu-Se la intmeeierea si durabilitatea Bisericii, cind spune "nici portile iadului nu o vor putea birui", de fapt vorbeste de Biserica triunfatoare din Cer? Nu e si mai logic asa? Poate gresesc. Dar istoria imi arata ca factiunile umane, inclusiv din Biserica, au o enorma placere in a se indentifica, autoamagitor si narcisist, cu voia lui Dumnezeu. Insa la sfirsit, surpriza! se pot intilni cu cineva, in momentul despartirii de trup, care are ochii rosii si zice ceva de genul "ai ascultat de oameni, nu de constiinta proprie si de Dumnezeu si de Traditia lasata de El, asa ca ne vom petrece eternitatea impreuna". Sa mori de ris. Eu imi asum probabilitatea si posibilitatea sa gresesc si sa ajung acolo Jos, la hotel "Ardet non lucet". Tu?

Pomenirea ierarhului, a intaistatatorului si a Papei este semn vazut al unitatii Bisericii. Cand spunem "Cred in Una(...)" ne referim la tripla unitate a Bisericii: una in credinta, una in guvernare, una in Sacramente.
Preotul sau episcopul care nu ar pomeni pe cel care guverneaza Biserica la nivelul ei particular sau universal ar primi sanctiuni progresive, incepand cu dojana arhiereasca, pana cand va respecta canonul Liturghiei.

Daca un preot sau un episcop din subordinea card Schonborn nu este de acord cu transpunerile sale din lumea circului in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, are la indemana alte mijloace. Mai intai se cuvine sa-i scrie sau sa-i vorbeasca intre patru ochi. Daca nu se corecteaza, se poate adresa celor care se ocupa cu disciplina Sacramentelor la Roma. Daca nu gaseste satisfacator raspunsul lor, se poate adresa Papei. Daca nu se intampla nimic si nu se poate adapta, poate cere sa fie mutat din teritoriul canonic al Eminentei Sale intr-o alta jurisdictie (e sarcina lui sa gaseasca un episcop care sa il primeasca mai intai).

Traznet, profesorul!
 

Cainii latra, ursul trece....

O sa iti zica Antonia ca te repeti. :) ;)

https://dogmaticaempirica.wordpress....l-roman-maria/

Citat din link: "Totusi, așa cum atrage profesorul Nikolaos Matsoukas atenția, simpla existență a CRITERIILOR FORMALE, nu este de ajuns. Aceasta ar fi o viziune juridică și, în final, lumească: „Corectitudinea formală și convocarea canonică a unui sinod nu sunt niciodată singurele criterii ale existenței unei identități a hotărârilor lui cu adevărul plinătății (adică pleromei, n.n.) Bisericii. Corectitudinea formală este suficientă doar societăților pur juridice și lumești. Desigur, de multe ori în acestea corectitudinea formală ucide corectitudinea esențială. În Biserică se întâmplă exact contrariul pentru că aceasta este opera Sfântului Duh. Corectitudinea formală nu spune nimic în sine. Un sinod poate fi convocat formal ca ecumenic, iar în final poate fi total opus spiritului universalității. Cu alte cuvinte, este necesar ca în Biserică, corectitudinea formală și taina Sfântului Duh să-și găsească pe deplin identitatea în trupul Bisericii. (…) În acest punct se localizează taina infailibilității Bisericii” (Nikolaos Matsoukas,Teologia dogmatică și simbolică, II: Expunerea credinței ortodoxe, Ed. Bizantină, București, 2006, p. 333)"

Problema cu acest tip de afirmatii este ca, in timp ce stim foarte bine care este "corectitudinea formala", nu stim care este "taina Sfantului Duh". Cu alte cuvinte, de unde stie N. Matsoukas si cei impreuna cu el ca "taina Sfantului Duh" e la ei, in vreme ce la altii este numai "corectitudinea formala" ?

In acest chip, oricare schismatic isi poate justifica schisma, zicand ca el e in "taina Sfantului Duh", in vreme ce iererhii lui sunt in "corectitudine formala", adica, spus mai pe sleau, farisei. Fara un criteriu exterior siesi, orice schismatic se poate legana in iluzia ca detine adevarul si e plin de Duhul Sfant, cand, de fapt, e inca un suflet ratacit, dar cu pretentii.

A dat, mai la deal pe acest topic, Antoniap un criteriu dupa care putem judeca la cine e Taina Duhului Sfant. Trebuie, citez aproximativ, "sa deschida usa bisericii cu puterea rugaciunii".

Ar putea sa-i incuie pe sinodali pe dinafara, si daca ies fara sa sparga usa, hotararile vor fi primite de pleroma Bisericii. La intrare, evident, perchezitie corporala pentru speracluri.

Adica sa fie telekinetici ca Jedi, Sith si Knights of Zakuul, nu? :24:
Serios acum, orice nu corespunde Invataturii Bisericii este erezie. Iar credinciosul este dator sa cunoasca si sa aplice Invatatura de credinta. Cred ca asta e si la BO, si la BC.

[quote=GMihai;620905]A dat, mai la deal pe acest topic, Antoniap un criteriu dupa care putem judeca la cine e Taina Duhului Sfant. Trebuie, citez aproximativ, "sa deschida usa bisericii cu puterea rugaciunii".

Ar putea sa-i incuie pe sinodali pe dinafara, si daca ies fara sa sparga usa, hotararile vor fi primite de pleroma Bisericii. La intrare, evident, perchezitie corporala pentru speracluri.[/QUOTE

Era bine sa copiezi postarea cu pricina.... Spusesem altceva. Intr-un fel, persiflam naivitatea catolicilor de a crede ca papa este infailibil. Exista acolo un duh lumesc si multa trufie inoculata cu grija. Asta nu e biserica. Din pacate, acest duh lumesc se extinde si la ortodocsi. Asadar, in zilele noastre exista alre prioritati, nu dobandirea Duhului Sfant

Sfantu Modest a ajuns ierarh dupa ce adeschis prin puterea rugaciunii usile bisericii. Iar printre actualii ierarhi exista destui care nu stiu ce e calugaria. Au auzit de ascultare din carti si o accepta doar cand pot sa o impuna altora. Diin pacate, se observa cine a facut ascultare serioasa ca monah si cine nu, dupa roade. Cum sa fac in astfel de conditii o ascultare oarba de ierarhi?

Despre Duhul Sfant nu se poate vorbi cu trufie. Duhul Sfant sufla unde voieste. Dumnezeu isi imparte darurile Sale dupa logica divinna, nu dupa logica omeneasca. Duhul Sfant nu e corect politic si nici nu se obtine prin mijloace necinstite. Un om plin de Duh Sfant e un om puternic. Iar societatea nu are nevoie de oameni puternici, ci doar de corecti politic inglodati in pacate si santajabili.

Prin promovarea pacatului, se duce o lupta fatisa impotriva Duhului Sfant, de fapt. Pacatele ne fac nevrednici de bucuriile dumnezeieti si extrem de vulnerabili. Deja este din ce in ce mai greu sa gasesti parintI trupesti precum mama Sfantului Gheorghe ori a Sfantului Grigorie Teologul.

Mai bine persifleaza-te pe tine, ca si tu te crezi infailibila.
Tu si o mana de terchea-berchea gen saccsiv si gabriel-apologeticum.
Da' te pomenesti ca o deschide saccsiv usile bisericii cu rugaciunea.
Gabriel o trecut prin manastire, cu laptopul si internetul dupa el, dar n-a aflat ce e aia calugarie.

Da' de Vieru, Gioacas si Rogojina poti sa faci.


Iar tu si echipa tare plini de Duh Sfant va credeti.

Pai neascultarea de ierarhi si propavaduirea "evangheliei cipurilor", talmacirea sectara a Apocalipsei si adaugarea de "cipuri" in ea, toate sunt pacate si deloc usoare.

Food4thought: cel mai multe erezii au fost nasite de episcopi si preoti. Nu de mireni
 

Saiturile alea antisemite si anarhice imi provoaca scarab si furie. Ce prostie este aia cu legiunea (de draci arhiconi) si capitanul (killerilor)?!
Stiu, sint cretini care ii vor canonizati pe CZC si pe restul ciracilor.
Cum le-au fost fost viata si lucrarea, asa le-a fost sfirsitul. Varianta duhovncieasca a lui GBGS.
Totusi, un lucru este cert: tu crezi ca credinciosul trebuia sa fie eretic cu ierarhii eretici si ortodox cin dierarhii sint ortodocsi. Pai dupa tine canci rezistenta orotodxa cind imparatilor arieni le tuna sa arunce ortodoxia la gunoi. Si ierarhii, care dupa tine stiu mult mai mult decit ce-stie-laity (atunci la ce mai este bine sa ai Sf. Scriptura in casa si sa mergi la cateheza, daca tot nu iei decizii, si nici macar nu ai voce ca mirean?) se plecau, si laicii conformisti la fel. La Mihnea si Mihai este perfect de inteles: sint amindoi niste buni catolici, (si oameni exceptionali in sensul pildei samariteanului, dar asta e alta discutie). Daca duc logica ta pina la capt, rezulta ca...Sf. duh Se exprima prin imparatii bizantini, desoeri paricizi, regiczi, curvari, tirani, eretici. Nu? Daca episcopii/patrairhii ascultau de imparat, cu toate toanele lui, sanchi, dogmatico-pioase (vezi aberatiile lui Justinian aproape de finalul vietii, sau pumnul arian imperial in gura episcopilor ortodocsi), si apoi ziceau ca laymen sa asculte de un cler la fel de obedient, unde este "neinsemnaciunea" aceea de constiinta dogmatica?
Exemplu: si la macelul de sinod din 449, aka Efes 2, se rostise de catre Disocor si echipa sa de macelari "parutu-sa Duhului Sfint si noua" in momentul redactari finale. Numai ca..la acel sinod au fost omoriti oameni in bataie, la propriu. Anume Sf. Mc. Flavian, sper ca stii. A fost mai mult circ, balamuc si macel decit sinod.
Daca nu ar fi fost anulat de Sf. Papa Leon, si sinodul de la Chalcedon, probabil ca nu ti s-ar fi parut nimic eretic si ai fi considerat un sinod la care un batran este lovit cu salbaticie absolut ortodox. Nu, nu este un exercitiu de "daca ar fi fost...", asa cum nu are loc in istorie. Nu. Nu eu sau tu sau Mihai sau mihnea am trait atunci. Evident, au trait altii. Poate chiar asemantori ca si configuratie sufleteasca de noi, cine stie? Si totusi, credinciosii majoritari erau ca oile, doar e ra feudalism, nu? Adica, pina la rasturnarea de situatie care a dus la inscaunarea imparatului Marcian si a Pulheriei, in toata perioada aceea, de mai putin de doi ani, acel sinod era cica ortodox. Asta incerc sa arat: absurdul obedientei oarbe. E oarba, pentru ca aeste obedienta in sine, nu are vreun vector dogmatic. Este lut amorf, nu cristal cu linii clare. Cit de limpede sa ma exprim?
Esti catehizat? Atunci ai capacitatea, dreptul si datoria sa recunosti erezia. Nu esti? Atunci nu recomanda ceva atit de banal ca obedienta. Pe lumea asta sint interlopi, securisti si altii care practica o obedienta perfecta: isi omoara si familia la ordin, in extremis. Dar...dpdv crestin, nu sint exemple.
tu la o extrema, Antonia si gurii ei internautici la cealalta. Iustin Privu nu isi pomnea patrairhul, fara pricina intmeeiata, adica cam un drob de sare, si cultiva antisemitismul si cipofobia (de ziua sa, marsul ala dement al legiunii, cintat de maici?!). Tu si altii ca tine cultivate ascultarea oarba, de parca am fi termite, si lucratorii nu au ochi compusi ca indivizii regali, nu? A fi episcop nu te face ceva intagibil, ci iti aduce si raspunderi fata de cei pastoriti. Intre altele, si sa nu ii duci in erezie.

Pr. Pruteanu zice cel mai echilibrat: sa asteptam si sa vedem.
 

Nu ma intelege gresit: apreciez luciditatea ta. Problema este ca, in sine, ascultarea oarba este..oarba. Indiferent cine asculta de cine. Este oarba in sine, intuneric volitiv extrem si suicid al liberului arbitru. Cum de mintea ta nu vede astea?
Ce propun Antonia si maestrii ei, este anarhie pura hulitoare de biserica si pulverizatoare de mintuire.
Ambele sint extreme: si serghianismul/ecumenismul, si raskolul.
Iustin Pirvu putea fi un sfint, in temeiul anilor de puscarie si duhovncieie acumulate acolo si dupa aceea. Din pacate pentru un intrteg popor de credinciosi, a ales sa fie un clovn al cipofobiei, si un propagator al neofascismului. Dumnezeu sa il ierte!
La extrem aceaalta, Nifon al Tirgovistei, la fiecare aglutinare CMB, arunca eclesiologia nu zic ortodoxa, dar crestina in genere, la spate.
si la nivelul bazal al maselor, cei ca Antonia si ca tine trageti in directii opuse. Adevarul tragic este trebuie sa ridicam privirea cu smerenie si frica psre crucifix si icoana. Acolo este Garantul unitatii noastre. Sintem toti fii fi sfiice ai bisericii. Sa facem pace si sa asteptam Sindoul din Creta. Abia apoi ne vom face o parere si o vom putea exprima.

In multe privinte gandim la fel. Totusi, cred ca parintele Justin Parvu avea dreptate si in privinta cipurilor. Nu era nevoie sa se declare legionar, insa, probabil, a reactionat astfel din cauza ca nu si-a implinit visul ca Sfintii Inchisorilor sa fie cinstiti cum merita, problema extrem de complicata pentru aceste vremuri. Un om care a stat dupa gratii din cauza credintei nu se compara cu cei care au compromis cu buna stiinta aceasta miscare.

Acest topic are scopul de a ne informa reciproc si cam atat. Nu propun nimic, caci oricum cuvantul meu nu are putere. Sa propuna cei care au aceasta menire, dar sa propuna in asa fel incat credinta ortodoxa sa fie aparata de influente nefaste. Eu caut sa inteleg ce se petrece in Biserica mea si sa arat ca ma intereseaza.:

Unii spun ca la acest sinod va aparea un om foarte inteligent, capabil sa-i uimeasca pe toti prin calitatile sale. Sa nu ne bucuram daca va fi asa. In 2020, acesta ar urma sa conduca intreaga lume. Acesta ar fi Antihrist. Si eu sunt curioasa daca va fi asa.

Apoi, legat de 666, daca nu e important, de ce apare din ce in ce mai ostentativ peste tot? Antihrist, fiind un tehnocrat desavarsit, chiar va pretinde pecetluirea tuturor. Iar Apocalipsa ne spune clar sa nu ne insemnam cu 666. Doamne, ce vremuri!

Iar bari campii fara jena cu povesti inventate de sectarii tai impotriva Bisericii Ortodoxe.

Aviz amatorilor de 'traditionalism'.

Aici ai dreptate; Antonia iar a sarit peste cal cu timpenii saccsiv-like. Cipuri, revelarea lui nea anti, etc. Daca gasca prostologeticum&ex-parnaiasu vieru, monahulteodot si altii sint alternativa la ecumenismul elitist si masonic-based, atunci mai bine merg cu mainstreamul.

Le-ai gasit scrise in vreun indreptar de spovedanie? Eu am cautat si n-am gasit asa ceva.

Pai daca propovaduirea "evangheliei cipurilor" este pacat, atunci, logic, tu esti promotor.
Conform semnaturii tale, ti se pare ca ai ajuns la suprema intelepciune distingand binele de rau si, astfel, speri sa te mantuiesti.
In aceste conditii iti multumesc ca mie nu-mi ramane decat sa ma rog ca sa disting raul de bine. Hm, ce simplu e!

Călugării din Muntele Athos, răspuns ferm la documentele Sfântului și Marele Sinod Panortodox: ”interpretări care deviază de la dogma ortodoxă”


Sfintele Mănăstiri de pe Muntele Athos au răspuns ferm la proiectele de documente și metodologia Marelui și Sfântului Sinod Pan-ortodox viitor, prin scrisori adresate Comunității Sfântului Munte Athos, care au fost puse la dispoziția publicului.
Documentele pregătite pentru viitorul Mare Sinod au fost trimise mănăstirilor din Muntele Athos, de către Patriarhia de Constantinopol, iar pentru revizuirea documentelor s-a decis să se organizeze o intrunire specială a reprezentantilor si stareților celor douăzeci de mănăstiri, programată să aibă loc după Săptămâna Luminată.
Asemenea mai multor ierarhi, preoți și teologi, în special din Bisericile din Grecia, Bulgaria, Georgia și Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Tarii, părinții athoniți au răspuns în mod serios și de urgență, atrăgând atenția asupra mai multor probleme, printre care:
* Sinodalitatea Bisericii risca sa fie subminata si sustinuta teologic de promovarea primatului (datorită participării limitate a episcopilor și unei autoritati excesive acordate întâistătătorilor fiecărei Biserici locale),
* O ambiguitate inacceptabilă în textele pre-sinodale, permițând interpretări care deviază de la dogma ortodoxă,
* O încercare a unora de a obține o confirmare pan-ortodoxa a textelor inacceptabile ale Consiliului Mondial al Bisericilor,
* Aplicarea inacceptabilă a termenului de “Biserica”, in cazul schismelor și ereziilor.
Sursa:
http://www.napocanews.ro/2016/05/cal...-ortodoxa.html

Ce logica stralucita, are un singur defect: lipseste cu desavarsire.

Lasa nene talmacitul semnaturii mele, mai bine ti-ai face griji pentru lucruri mai marunte si concrente, cum ar fi tranzitia ta dogmatica de la Sf. Ioan Gura de Aur la Omram Michail Aivanov si de la invatatura ortodoxa la zodiac.

Sigur, nu singura scapare, ai o tolba intreaga de inovatii dogmatice, dar cine mai sta sa ti le numere?

Norocoasa de tine.
Uite, ca n-ai sa gasesti nici ca cititul de pe "saccsiv" sau "apologeticum" in indreptarul de spovedanie, dar poate ai sa gasesti ca prostia voluntara (atunci cand faci pe orbul) e si ea un pacat, deci..

Nu sunt inovatii, ci revelatii!
Sau cum iti place tie, distingeri.

e bine sa fim mai ponderati cand vine vorba de antihrist. E posibil (sau nu) ca acest sinod sa-i pregatesca calea

Cine ajunge de la Sf. Ioan Gura de Aur la zodiac, nu e inovatie, nu e revelatie, e downgrade substantial.

Parinti din Sfantul Munte Athos despre „Sfantul” MARELE SINOD din 06.06.2016.

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE

CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ,

CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE,

CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE,

CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

”Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;
ale Bisericii umblă fără păstor.
Cele bune pier, cele rele se dau pe față.
Plutim în noapte, făclie nicăieri.
Hristos cade la somn; ce avem a pătimi?…”
(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)

Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie ”ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte”, și că ”acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale” (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16) Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.
Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic:
a) printr-un guvern mondial,
b) printr-o economie mondială și
c) printr-o religie mondială.
Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita ”Mișcare ecumenică”, iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele:
1) Textul presinodal al Sinaxei Întîistătătorilor trimis spre a fi adoptat de Bisericile Ortodoxe Autocefale la așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», prin aceea că spune, în articolul intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», că «Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea», nu-i mai recunoaște pe catolici și pe protestanți ca fiind eretici, ci îi încadrează în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan, punînd accentul pe istoricitatea acestor biserici și trecînd cu vederea în chip scandalos erezia în care ele se află și neținînd seamă de învățătura dogmatică a Bisericii recunoscută chiar de reprezentanții Papei Apusului la cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare (879-880), cînd au votat laolaltă cu Răsăritenii condamnarea adaosului eretic filioque (purcederea Sfîntului Duh și de la Fiul). Este atacată în felul acesta învățătura eclesiologică a Bisericii și se dă naștere unei erezii eclesiologice, avînd în vedere că dogmele credinței sînt hotarele Bisericii, iar Biserica se identifică cu credincioșii ei adevărați, care alcătuiesc Trupul lui Hristos, avînd Cap pe însuși Mîntuitorul, prin credința ortodoxă ținută cu scumpătate și prin viața duhovnicească dreaptă și nefalsificată, și prin părtășia întru pocăință cu Tainele Sfintei noastre Biserici.

Sursa:
http://www.comorinemuritoare.ro/acta...in-06-06-2016/
Va urma.

Continuare:

2) Același text presinodal recunoaște Consiliul Mondial al Bisericilor (al sectelor, mai precis), care a fost înființat în 1948 de Noua Ordine Mondială spre a servi scopurilor mondializării religioase, adică a instaurării religiei universale a Antihristului. C. M. B. a avut inițial ca scop promovarea ecumenismului sincretist inter-creștin, iar în continuare, în ultimele decenii, și-a lărgit țintele promovînd și ecumenismului sincretist inter-religii. Recunoaște diferitele texte emise de C. M. B. ca fiind obligatorii pentru «Marele Sinod» și pentru Biserica Ortodoxă. Textele acestea ”nu se sprijină pe nimic. Se îngrijeau de alcătuirea lor niște reprezentanți care își spuneau opiniile și semnau, firește, textele în numele Bisericilor locale; doar că ierarhii acestor Biserici nici habar nu aveau ce decizii luau reprezentanții lor” (prof. Dimitrios Tselenghidis de la Facltatea de Teologie din Tesalonic). Aceasta înseamnă că textul presinodal în discuție atacă și dogma soteriologică a Bisericii, potrivit căreia credinciosul adevărat, prin mila sfîntului și Dumnezeiescului Har și prin lucrările nezidite ale Dumnezeului Treimic, ajunge la mîntuire și, mai concret, dobîndește vederea Feței Theantropice a lui Hristos și fericirea și cunoașterea fără de sfîrșit a lui Dumnezeu care vine din această vedere doar înăuntrul adevăratei Biserici Ortodoxe, în înțelesul ei înfățișat mai sus. Căci, recunoscînd C.M.B.-ul, același text presinodal acceptă prin aceasta teoria că toate ”bisericile”, sau, mai precis, sectele și toate felurile de religii (potrivit recentei extinderi a acestei teorii), ”mîntuiesc” sau, după cum gîndesc ei, conduc, nebulos și sofistic, la aceeași Realitate Transcendentă (Ultimate Reality), care cuprinde în ea toți pseudo-dumnezeii și pseudo-închinările create de ei prin născocire omenească indusă de satana.
3) Recunoașterea de către textul presinodal în discuție a catolicilor ca fiind, chipurile, ”biserică” duce inevitabil la următorul stadiu al proiectului luciferic al ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, care este ”unirea” sincretistă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale cu catolicii prin ”potirul comun” care va urma și prin supunerea acestora sub primatul stăpînitor și sub infailibilitatea căpeteniei eretice care este Papa, adică la transformarea Bisericilor Ortodoxe Autocefale în Biserici unite cu Roma. Aceasta înseamnă supunerea din punct de vedere dogmatic și administrativ a Bisericilor Ortodoxe Autocefale față de Papa după modelul Bisericilor Uniate, pe baza planurilor Vaticanului și a Codicelui canonic al Bisericilor Catolice Orientale (Uniate) care a fost emis de Papa Ioan-Paul al II-lea în 1990. După cum este cunoscut, Codicele acesta prevede următoarele patru feluri de Biserici Uniate de drept special (sui generis), în care vor fi încadrate Bisericile Ortodoxe: 1) Biserici Patriarhale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Ortodoxe care sînt Patriarhii), 2) Biserici Arhiepiscopale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Autocefale care nu sînt Patriarhii), 3) Biserici Mitropolitane de drept special și 4) alte Biserici de drept special (canoanele 55, 511 și 155 ale aceluiași Codice).
4) Patriarhia Constantinopolei, care a prezidat Sinaxa întîistătătorilor, a respins samavolnic și nu a înaintat spre discutare în așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» propunerea Bisericii Ortodoxe Sîrbe, din anul 2015, de recunoaștere răspicată a Sinodului de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare ca al VIII-lea Ecumenic – Sinod care a condamnat filioque și primatul papal de stăpînire – și a Sinodului din 1351, din vremea Sfîntului Grigorie Palama – Sinod care a condamnat învățătura eretică latino-catolică care spune că Dumnezeiescul Har este zidit – ca al IX-lea Ecumenic. Teologia Sfîntului athonit Grigorie Palama are o însemnătate capitală pentru teologia ortodoxă și de aceea catolicii o urăsc de moarte. Această respingere samavolnică este indiciul clar al orientării așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod» nu spre ortodoxie, ci spre panerezia ecumenismului care destructurează teologia ortodoxă prin legalizarea tuturor ereziilor.


Va urma.

Continuare:

5) Pe cînd în tradiția Bisericii Sfintele și Marile Sinoade, sau Sinoadele Ecumenice, erau alcătuite din reprezentanțe ale Bisericilor Autocefale și în cadrul lor votau toți arhiereii participanți la Sinod în virtutea egalității hirotoniei lor în treapta episcopală, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod», potrivit regulamentului acestuia adoptat de Sinaxă prin întîistătătorii care au luat parte la ea, nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar Bisericile Autocefale prin întîistătătorii lor. Adică, în vreme ce membri ai Sinoadelor sînt toți arhiereii eparhioți, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» sînt membri doar Bisericile Autocefale, fapt care se împotrivește întru totul eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox.
6) Deși, potrivit eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox, hotărîrile Sfintelor și Marilor Sinoade, sau ale Sinoadelor Ecumenice, care privesc chestiuni de credință trebuie supuse judecății și trebuie aprobate ori respinse atît de arhiereii eparhioți, cît și de clerul, monahii și poporul ortodox, o reglementare a așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod», contrar eclesiologiei ortodoxe, face obligatorii și impune hotărîrile Sinodului în discuție tuturor membrilor Bisericii Ortodoxe. Mai mult, avertizează că va pedepsi toate grupurile de credincioși creștini care nu vor primi hotărîrile lui. În felul acesta el desființează cu totul sinodicitatea Bisericii Ortodoxe și îndepărtează de la ea harisma Duhului Sfînt a ”deosebirii duhurilor”, care se dăruiește oricărui credincios adevărat care a trecut prin treptele curățirii de patimi, a iluminării și s-a învrednicit să primească îndumnezeirea cea după har, harismă care să dă tuturor mădularelor Bisericii și nu doar episcopilor. Pentru aceasta Sinodul Panortodox era dator să cheme ca membri participanți și persoane învrednicite întru Duhul Sfînt din rîndul preoților, al monahilor și dintre membrii credincioși laici ai Bisericii, așa cum se proceda totdeauna la toate Sinoadele. Însă adeverirea ortodoxiei unui Sinod depinde întîi de toate de corectitudinea și de ortodoxia dogmelor lui: ”canonul cel bine-cinstitor al Bisericii pe acelea le vedea ca sinoade sfinte și bune de primit, cele cărora le-a adeverit corectitudinea dogmelor.” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul, PG 90, 148A). În cele din urmă, pentru ca un Sinod Ecumenic să fie considerat cu adevărat ortodox, trebuie ca hotărîrile lui să fie primite nu numai de ierarhi, ci și de toți credincioșii ortodocși, după cum foarte nimerit a legiuit în istorie însăși Patriarhia Ecumenică zicînd: ”…apărător al credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care vrea ca credința lui să fie veșnic neschimbată și aceeași cu a Părinților lui” (Enciclica din 6 Mai 1848).
7) Una din temele Sinodului ar trebui să fie problema calendarului care a dezbinat pînă astăzi Biserica Ortodoxă în privința sărbătorilor și constituie cea dintîi lovitură dată de ecumenism Ortodoxiei.
În urma celor de mai sus este de datoria noastră să aducem la cunoștința Patriarhiei Constantinopolei, a celorlalte Biserici Autocefale, a Sfintei Chinotite a Sfîntului Munte, precum și tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe că noi, părinții athoniți, luptîndu-ne să păstrăm, prin ținerea cu acrivie a credinței ortodoxe, legătura organică cu Capul Bisericii, Dumnezeu-Omul Domnul nostru Iisus Hristos, și următori făcîndu-ne Sfinților Părinți, nu vom accepta și vom respinge așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» după încheierea lui dacă:
1 Sinodul acesta nu respinge deplin textul presinodal intitulat ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”.
2) Nu condamnă panerezia, potrivit Sfîntului Iustin Popovici, lucifericului ecumenism sincretist inter-creștin și inter-religii.
3) Nu recunoaște Sinoadele de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare și din vremea Sfîntului Grigorie Palama ca al VIII-lea și, respectiv, al IX-lea Ecumenic, Sinoade deja recunoscute ca atare în conștiința credincioșilor creștini.
4) Nu votează hotărîrile așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod» nu Bisericile Ortodoxe Autocefale prin întîistătătorii lor, după cum prevede regulamentul Sinodului, ci toți arhiereii participanți la el, după cum prevede eclesiologia ortodoxă și Dreptul ortodox.
5) Nu retrag prevederea despre obligativitatea acceptării ulterioare a hotărîrilor luate de către toate treptele de credincioși creștini, prevedere care aduce atingere dreptului de neînlăturat al tuturor mădularelor Bisericii de a judeca din punct de vedere dogmatic și eclesiologic chestiunile puse înainte.
6) Nu retrag temele privitoare la post și la a doua nuntă a clericilor, teme care, prin simplul fapt că au fost puse în dezbatere, constituie încă o dovadă că Sinodul acesta are ca scop desființarea treptată a postului, imitîndu-i în aceasta pe catolici. Fiindcă o Biserică în care nu există nevoință și viață răstignită nu duce niciodată la Înviere, ci la moarte duhovnicească, gonind pe Sfîntul Duh și ducînd la deplina secularizare.
Va urma.

Continuare:

În urma tuturor acestora care constituie pentru noi chestiuni ce țin de mîntuire vă rugăm foarte pe voi, sfințiți arhierei, ca la acest Sinod Panortodox să învățați ”cuvîntul adevărului” și să nu îngăduiți să trecem iarăși printr-un sinod de tipul Ferrara-Florența. Dacă veți face așa, sfințiți arhierei, atunci cerul și pămîntul se vor veseli, îngerii și oamenii vor prăznui duhovnicește, numele voastre se vor scrie în cartea vieții și veți fi cu adevărat atunci ”și părtași obiceiurilor și următori scaunelor” Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți. Vă rugăm să rămîneți neclintiți, să fiți demni continuatori ai istoriei Bisericii și ai arhieriei voastre cu care Biserica v-a cinstit. Dacă, dimpotrivă, nu veți învăța cuvîntul adevărului, atunci să știți că:
a) Ați sfîșiat cămașa nețesută a Domnului, ați necinstit Mireasa cea fără pată și neprihănită a lui Hristos – Biserica Ortodoxă. Dacă lucrurile vor evolua într-adevăr în această direcție, atunci voi veți fi cei care veți crea schismă în Biserică și veți lua asupra voastră întreaga răspundere istorică pentru urmările și roadele ei. Să știți atunci că, pe temeiul eclesiologiei ortodoxe și a Dreptului canonic ortodox, în conștiința credincioșilor ortodocși v-ați caterisit și afurisit pe voi înșivă și ați căzut din treapta arhierească ”punîndu-vă în fapt pe voi înșivă în afara Bisericii” (Mărturisire de credință împotriva ecumenismului, Sinaxă a clericilor și monahilor, 2009). După cum bine știți, Domnul ne poruncește să nu-i urmăm pe păstorii străini: ”Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tîlhar. Iar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mînă afară, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10, 1-5).
b). Rezultă din acestea că și noi sîntem obligați să aplicăm Sfintele canoane ale Bisericii noastre, cunoscutul canon 15 al Sinodului Cinci-șase Ecumenic, portivit căruia avem datoria de a opri pomenirea tuturor ereticilor ecumeniști de cugetare catolică și filo-uniați. Prin urmare vom fi nevoiți să oprim pomenirea la sfîntul disc al Proscomidiei, care simbolizează Biserica Ortodoxă, a numelui tuturor acelor episcopi, preoți și laici care vor semna hotărîrile acestui sinod eretic, precum și a tuturor celor care sînt de acord cu ei și vor urma conștient erezia aceasta. Cu toți aceștia, care pentru Biserică vor fi pe mai departe eretici, nu putem avea comuniune bisericească pînă ce nu se vor pocăi public și vor renega erezia ecumenismului după cum va rîndui Biserica Ortodoxă prin Sinod.
Sfintele canoane ale Bisericii au pentru toată lumea tărie și valabilitate istorică și veșnică și niciun Sinod, Patriarh sau episcop nu le poate anula. Potrivit lor:
”Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă, împreună cu cel afurisit (scos din părtășie), acela să se afurisească” (Canonul 10 al Sfinților Apostoli). De asemenea,
”Episcopul sau presviterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvîrşească ceva ca clerici (să săvîrşească cele sfinte), să se caterisească” (Canonul 45 al Sfinților Apostoli).
Doar din aceste două canoane pe care le consemnăm să socotească fiecare episcop, preot, monah sau creștin ortodox cu cîtă scumpătate sîntem cu toții datori să aplicăm Sfintele canoane. Sfintele canoane sînt ”supapele de siguranță” ale Bisericii și, datorită caracterului lor permanent, nu trebuie ca, ori de cîte ori sînt încălcate, să se facă un nou Sinod pentru a fi ele aplicate de către credincioși.
Va urma.

Continuare:

OPRIREA POMENIRII
Cinstită Sfîntă Chinotită și sfințiți egumeni,
Cei o sută de ani de iconomie dusă la culme și de îngăduință față de episcopii ecumeniști, de cugetare catolică și filo-uniați sînt prea de ajuns. Paguba și schimbarea pe care această impropriu numită ”iconomie” a adus-o felului ortodox de a judeca al clerului și poporului a luat deja dimensiuni uriașe. Avem, însă, la Sfîntul Munte – ca moștenire sfîntă de la cuvioșii părinți și stareți athoniți, moștenire din care învățăm – tradiția istorică și de Duhul Sfînt insuflată ca, ori de cîte ori apare o erezie în Biserică, să purcedem de nevoie la oprirea pomenirii tuturor acelora care propovăduiesc erezia sau a acelora care din frică și lașitate urmează episcopilor eretici și nu opresc pomenirea acestora la Sfintele Taine.
Amintim că Sfîntul Munte a oprit, din 1924 pînă în 1974, pomenirea Patriarhului, întîi pentru introducerea inovației schimbării calendarului și, în al doilea rînd, din pricina ridicării anatemelor sub Patriarhul Atenagora.
Voi sînteți, sfințiți egumeni, cei care, venind, majoritatea, împreună cu obștile voastre din lumea din afară pentru a locui Sfintele Mînăstiri ce rămăseseră fără monahi, ați readus pomenirea Patriarhului, deși nici fostul Patriarh Dimitrios, nici actualul Patriarh Vartolomeu, n-au schimbat ceva înspre mai bine. Cînd Patriarhul Dimitrios a urcat pe tron, vechii athoniți au avut la început bune nădejdi că credința adevărată va fi ”drept învățată” iarăși. Însă cînd a declarat oficial că va urma neschimbat linia marelui său înaintaș Atenagora, au repetat atunci aproape toți că vor continua oprirea pomenirii. Respectînd acest fel ortodox și athonit de cugetare, Sfînta Chinotită, într-o Sinaxă Dublă Extraordinară, a hotărît privitor la această chestiune:
”Pomenirea numelui Patriarhului Ecumenic ține de conștiința fiecărei Mînăstiri” (Ședința nr. 52 a Sinaxei Duble Extraordinare din 13 Noiembrie 1971).
Așadar, în afară de Sfintele canoane, dreptul de a opri pomenirea ni-l dă însăși Sfînta Chinotită, urmînd tradiția sfîntă a Sfîntului nostru Munte. Este, însă, vreodată cu putință să existe Sfîntă Mînăstire sau monah care să nu aibă sensibilitate și conștiință ortodoxă? Oprirea pomenirii se face în semn de protest, cu scopul ultim al osîndirii ereziei și al caterisirii episcopilor eretici, în cazul în care nu se pocăiesc.
Într-un răspuns către Sfînta Chinotită, Sfînta Mînăstire Karakalu scria următoarele: ”Sfînta noastră Mînăstire, la punctul 14 al Sinaxei de astăzi, 21.9.1972, a examinat iarăși chestiunea disputată a pomenirii și, cu tot respectul și în ciuda cuvintelor frumoase ale sfințitului ei cap din enciclica pusă înainte, cuvinte pe care le-am cercetat cu luare aminte… a ajuns la hotărîrea de a face cunoscut în scris preasfinției voastre cele de mai jos în legătură cu această gravă chestiune bisericească:
Dorim să repetăm cu deplină încredere hotărîrea noastră nestrămutată privitoare la continuarea opririi pomenirii Patriarhului în semn de protest pentru că noul Patriarh ecumenic Dimitrios I va continua pe linia trasată de Atenagora și păstrată de Sfîntul Sinod” (vezi Presa Ortodoxă, nr. 213, 1-7-1974).
Mînăstirea Sfîntul Pavel, sub egumenia starețului Andrei, a răspuns în același fel:
”…hotărîrea noastră este aceea că nu putem porni la discuție decît numai dacă Întru-tot-sfinția sa va declara prin presă că nu va urma calea înaintașului lui.”
Același părinte egumen Andrei răspundea Sfintei Chinotite:
”Pricini de conștiință bisericească nu-mi îngăduie să reiau pomenirea, fiindcă Patriarhul ecumenic este modernist, calcă pe urmele ecumenistului Atenagora, ale cărui opinii și cugetări eretice nu le-a osîndit” ” (vezi Presa Ortodoxă, nr. 213, 1-7-1974).
Acesta era, sfințiți egumeni, vechiul Sfînt Munte pe care unii dintre voi l-ați apucat și voi înșivă ați liturghisit de multe ori fără să pomeniți numele Patriarhului, precum făceau aproape toți părinții mînăstirilor athonite și cei de la chilii, dintre care pe mulți îi cinstim astăzi ca duhovnici, stareți și sfinți deosebit de virtuoși. De ce oare nu-i imităm și în această chestiune a opririi pomenirii episcopilor ecumeniști, cum a făcut și sfîntul stareț Paisie? Credeți cumva că Tainele nu sînt valide atunci cînd nu pomenim numele Patriarhului? Atîția ani și atîtea mii de Dumnezeiești Liturghii ce s-au săvîrșit au fost oare fără validitate? Doamne ferește de așa hulă!
Cinstită Sfîntă Sinaxă și sfințiți egumeni, după toate acestea dorim să vă informăm și să vă facem răspunzători de faptul că, dacă Sinodul Panortodox ce se pregătește nu osîndește panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, noi vă aducem la cunoștință că vom urma tradiția Sfîntului Munte și a cuvioșilor Părinți athoniți din vechime, care din epoca Patriarhului uniat de cugetare catolică Vecos (1272) și, din nou, între 1924 și 1974 au oprit pomenirea.


Va urma.