|
Din fericire, fără să înțeleagă prea bine/complet/exhaustiv aceste concepte importante (și cred că bine faci că le-ai enumerat, spre reflecție și cunoaștere fie și intelectuală, că nu strică deloc) mulțime mare de cuvioși și sfinți strălucesc pe cerul Ortodoxiei.
Lucrarea harului Duhului Sfânt în omul evlavios este tainică, numai de Bunul Dumnezeu știută. Psihologia noastră poate, cel mult, să se lase cuprinsă de dragostea de Dumnezeu și să conlucreze, cât îi stă omului în puterea de voință conștientă, cu Duhul Sfânt. Acesta nu este o idee de-a noastră, nu e un produs psihic și nici măcar nu e nevoie să Îi acordăm mai multă semnificație decât ne-a oferit Hristos Domnul. Ci este Cel ce Este. Duhul lucrează înlăuntrul inimii, în rărunchii noștri, în adâncuri (de unde oarecînd striga Psalmistul "auzi-mă!") unde, cel mai adesea, noi nu avem acces cu mintea. Și totuși, Duhul ne ocrotește, ne spală cu isop, ne zidește "inimă nouă" și "duh stăpânitor" ș.a.m.d. Duhul Sfânt lucrează în noi deși nu (ne propunem să) Îl epuizăm cognitiv sau măcar să-i aprofundăm conținuturile. (Nu suntem "duhologi", ne e suficient să fim creștini, o, de-am fi cu adevărat!) El rămâne ȘI misterios, tainic, inexprimabil, deși pe deplin lucrător și constatabil în efectele Lui asupra ființei noastre. |
Asta seara am vazut un film magnific, filmul este bazat pe un fapt real asa ca il recomand cu caldura. Filmul se numeste Antwone Fisher, si il recomand mai ales celor spun ca psihiatria nu este buna de nimic.
|
Citat:
2. Scopul activității de psiholog e acela de a ajuta oamenii, să se descopere pe sine, de a-i ajuta acolo unde nu știu ce să facă, dar mai ales, de a-i îndruma oarecum pe calea cea bună. Există și la psihologi un cod deontomogic și o morală, fie ei atei sau creștini. 3. Metodele pot fi aceleași ca și metodele folosite în Biserică. Dacă un psiholog face meseria din dragoste pentru oameni, atunci cu siguranță clientul lui nu va avea de suferit din cauza ȚsfaturilorȚ psihologului. 4. Problema sensului vieții... Am terminat psihologia, dar nu m+am gânsit la o comparație între abordarea Bisericii și ea a phihologului. Dacă reușesc sa ma informez în această privință, revin cu un răspuns. 5. Moartea. Atâta timp cât poți "convinge" ca psiholog pe cinva care are gânduri sinucigașe că nu e bine ce vrea să facă și îl poșți ajuta in acest sens, foarte bine. 6. Mântuirea nu mi se pare de competența psihologilor. Psihologul epsiholog, preotul este preot. Deși au câteva aspăecte comune, nu e același lucru. Decât dacă preotul este și psiholog în același timp. Asta, cred eu, ar fi ea mai buna combinație pentru a putea ajuta pe cineva întro problemă ce ține de suflet. 7. Păcatul, la fel, nu mi se pare de competența psihologului, atâta timp cât nu e vorba de ucidere sau fapte penale. Aici ar fi mai multe de discutat despre tot ce ține de confidențialitate si etica,dar nu despre asta e vorba cum. 8. la punctul 1 am răspuns oarecum și la această întrebare. Deși aș vrea să scot din context cuvântul slujitor, din simplul motiv ca meseria nu e ceva care să se supună la altceva... În schimb pot merge mână în mână. Nu sunt as, dar dat fiind faptul că am terminat această facultate și mi+am pus atât eu, cât și alții aceste întrebări, eu am găsit răspunsurile de mai sus. |
Mulțumesc Corinusha! În cea mai mare parte am aceeași opinie...:)
|
Cu placere.
Interesant e ca si la facultate ni s-a spus sa reflectam la intrebarea: psiholog sau preot? si bine inteles, a trebuie sa ne argumentam raspunsurile. Si unii psihologi (zic unii, oentru ca nu il cunosc/nu ii voi cunoaste pe toti), si mare parte dintre cei cu care am avut cursuri imi impartasesc opinia legata de subiectul acesta. Pana la urma e logic. Psihologia cred ca tocmai de la preoti se trage, si s-a imbunatatit pentru a putea ajuta omul sa treaca mai usor peste anumite momente dificile din viata, pe langa rugaciune. Are partea ei practica. Multi psihologi, chiar indeamna clientii (pentru ca nu li se zice pacienti) sa continue consilierea/terapia, dar sa se roage lui Dumnezeu pentru ca recuperarea sa aiba loc cat mai degraba si cat mai bine. Ca sunt ramuri ale psihologiei care chiar nu au treaba cu Dumnezeu si sunt chiar "neortodoxe" aia e partea a doua. Pentru ca sunt. Dar si acelea ii ajuta pe unii. Cum e hipnoza. Personal, nu sunt foarte de acord cu ea, pentru ca prin hipnoza poti manipula oamul, ceea ce nu e conform cu Codul Deontologic al psihologului, dar cine foloseste metoda doar pentru rezultate, nu cu ganduri ascunse, are stima mea. Numai si aici, din pacate, sunt cei care practica hipnoza pe oameni, tocmai cu scopil de a-i manipula. E ca si preoti. Cei care fac asta din chemare, si cei care o fac cu alte sopuri decat imbunatatirea starii clientului. Aoleu, opriti-ma ca scriu romane.... |
Citat:
Eu fac masterul consiliere psihologica si psihoterapie, dar stiu deja ca nu am nici o sansa sa profesez in tara. Dar tot vreau sa o termin. Poate, la un moment dat, voi putea profesa, pentru ca este ceea ce vreau sa fac. Intre timp, m-am inscris si la managementul reserselor umane, dar nu se compara... Nici pe departe. Sper doar ca romanul sa realizeze ca jucatorul principal al problemelor sale e chiar el isusi si sa doreasca sa lucreze cu sine. |
Psihoterapie
Pun si eu o intrebare de mirean nestiutor: Care este pozitia bisericii fata de psihoterapie? Poate un duhovnic sa dea canon sa nu mergi la psiholog pentru ca psihologul este ceva dracesc?
Unde anume este scris ca psihoterapia este un pacat? Care porunca este incalcata? |
Citat:
|
Nu este, dar mereu o sa se gaseasca un 'dreptmaritor' sa o demonizeze.
Nu zic ca ar fi neaparat un lucru bun, un psiholog nu are repere morale prea exacte, oricum nu se suprapun decat vag si pe alocuri cu cele crestine si din punctul asta de vedere, frecventarea (doar a) psihologului poate fi nu tocmai productiva dpdv duhovnicesc. Insa pe alocuri, ele se pot suprapune si daca omul frecventeaza si biserica, duhovnicul si nu exista un conflict intre cele doua laturi, atunci poate fi un lucru bun. |
|
Citat:
In alta ordine de idei, pentru a clarifica ambiguitatea aceluiasi cuvant romanesc pentru doua lucruri diferite, atunci cand folosim "biserica" in sens de institutie, de "Ecclesia", folosim majuscula. Minuscula folosim cand ne referim la o biserica-parohie, comunitate sau constructie. Ca in propozitia "Am vazut o biserica inalta". Citat:
Intrucat "a nu merge la psiholog" nu este un pacat, acest lucru poate fi obiect de canon. Citat:
|
Citat:
Ai alta adresa? |
Citat:
Asta e situatia. Actualul meu duhovnic nu este de acord sub nicio forma cu psihoterapia. Mi-a spus ca daca voi continua cu psihologul nu va fi bine in casa mea.. As vrea sa-mi ascult si duhovnicul dar sa nu-mi pierd nici barbatul. El zice: pe primul l-ai ascultat si te-ai culcat cu el, vrei sa-l asculti si pe asta si ce o sa facem, cat se vor mai juca altii cu mintea si viata noastra? Sunt speriata si derutata, nu stiu ce sa fac. Ce este rau in a face si psihoterapie? Care-i pericolul pentru viata mea duhovniceasca? Nu mai stiu la cine sa cer un sfat. |
Teribilă situație! În mod normal aș fi tentat să spun că ascultarea de duhovnic trebuie să primeze. Dar, având în vedere ce s-a întâmplat cu duhovnicul anterior, cred că însăși relația dv. cu Biserica a fost viciată serios.
Pe de altă parte, duhovnicul trebuie ales cu atenție, în așa fel încât să poți avea toată încrederea că te pune pe calea cea bună. Or, dacă față de noul duhovnic aveți opinii divergente și nu aveți deplină încredere în el, probabil ar fi bine să căutați unul cu o altă atitudine față de psihoterapie. Pentru că aici nu este vorba despre o poziție „oficială” a Bisericii, ci despre opinii personale, care diferă de la un duhovnic la altul. Iar dacă doriți să vă mai salvați căsnicia, trebuie să-l înțelegeți pe soț, căci nu-i deloc ușor să treacă prin așa ceva, și este normal să nu mai aibă încredere în preoți. Dați-i întâietate măcar pentru o vreme, sperând amândoi într-o vindecare a gravelor răni sufletești pricinuite. Rugați-vă mult și pocăiți-vă de greșeala față de el și față de Dumnezeu, meditând și conștientizând-o mai adânc. Până la momentul în care o veți detesta și veți fi sigură că n-ați mai repeta-o vreodată. Căci un Părinte spunea că atunci te-ai lepădat de păcat, când te-ai scârbit de el cu desăvârșire. Ajungând la acel moment, îi veți oferi soțului motive să își recapete încrederea, cel puțin în dragostea dumneavoastră, dacă nu și în Biserică. Dumnezeu să vă ajute! |
Chiar ca pare desprins din romane /telenovele ( vezi "Pasarea spin"). Credeam, ma asteptam ca mai degraba o astfel de situatie, numita si transfer erotic, sa aiba loc intre pacient si psihoterapeut ( am vazut in serialul "In deriva", cu Marcel Iures in rol de psihoterapeut), dar nu vad de ce nu ar fi posibil sa se produca si intre duhovnic si fiu duhovnicdsc. Singurul "impediment" ar trebui desigur sa fie credinta si protectia divina impotriva unei ispit atat de puternice.
|
Am uitat sa spun ca nici eu nici fostul duhovnic nu mai suntem asa de tineri (eu 51 ani el 49) Si sa va mai spun ca sotului meu i-am spus TOATA povestea.
|
Citat:
|
Citat:
Oricum, e cel puțin nepotrivit, ca să nu spun dezgustător, să ne spunem/ lăudăm cu păcatele în public. Doamne ajută! |
Sunt situatii si situatii, nu e nici o lauda, omul cere o parere.
Nu cred ca ai 13 ani ca sa te scandalizezi de asa ceva. |
Eu nu inteleg oamenii care se duc la duhovnic, cand primesc o "sentinta" care ii lasa cu o nedumierire, ceva, nu pot sa intrebe duhovnicul care le-a dat "sentinta" sa detalieze putin, sa inteleaga despre ce este vorba?
In cazul de fata, e asa greu sa intrebi ce anume ar fi rau din mersul la psiholog? De cate ori ati fost la psiholog si ce impresie ati avut, ce i-ati povestit duhovnicului inainte sa dea "sentinta" asta? Probabil comunicati f. putin cu sotul, va simtiti neinteleasa, si atunci cand reusiti sa va deschideti fata de cineva, automat vine si o deschidere afectiva si nu numai.. Si in contextul asta, poate duhovnicul are dreptate si poate de data asta nu veti pacatui cu duhovnicul ci cu psihologul. Sigur, daca duhovnicul/psihologul ar fi oameni etici, asta nu s-ar intampla, dar in unele cazuri nici ei nu sunt mai mult decat oameni. Dar nu psihologia/duhovnicia este de vina. |
Citat:
Intr-adevar nu se intelege mai nimic din cauza acusticii proaste (ecou). Pacat, ar fi fost interesant de stiut o parerea dumneaei. |
Citat:
Nu ati uitat sa mentionati varsta, doar ca in postarea 293, ne spuneati ca "(eu am 52 ani el 50 ani). A fost dragoste oarba din partea mea." |
Citat:
|
Citat:
Acum cand incerc sa-mi carpesc cum pot viata vine altul si fara prea multe explicatii imi spune ca psihoterapia este ceva demonic si ca trebuie sa-l conving si pe sotul meu sa renunte ca altfel nu va fi bine in casa mea. |
Citat:
Niciun duhovnic nu vine de unul singur în viața omului. Cred că dvs v-ați dus la el, de fapt asta e un lucru sigur. Rugați-vă lui Dumnezeu, cu sinceritate, să vă îndrepte pașii către duhovnicul potrivit. Asta dacă într-adevăr vă doriți... |
Citat:
Mie mi se pare incorecta abordarea dumneavoastra cu privire la duhovnici. Pe primul il acuzati ca "a profitat de ratacirea mea si mi-a distrus linistea si viata", desi spuneati la un moment dat ca a fost dragoste din partea dumneavoastra, aveati si o varsta ce presupune discernamant, etc. In cel de-al doilea duhovnic pare ca nu aveti incredere si chiar il acuzati ca va cam impiedica sa va "carpiti viata cum puteti". Incercati sa evaluati obiectiv situatia creata, sa va asumati propriile greseli, sa va rugati mai mult si sigur Dumnezeu o sa va ajute sa depasiti cu bine aceasta perioada dificila. |
Vad ca lumea iubeste copacii dar prefera sa ignore padurea.
Dilema e simpla: daca un duhovnic poate gresi si prin greseala lui poate produce daune majore in viata cuiva, atunci poate sa greaseasca si cand sfatuieste sa evite psihologul? Cam pe aici se situeaza problema. |
Citat:
|
Citat:
Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu e vorba de nici un preot ci doar dorinta de a discredita preotii si implicit taina spovedaniei. Dar poate ma insel. De altfel, situatia prezentata, induce subtil idei subliminale gen: primul duhovnic a fost un viciat -> in altul nu mai am incredere -> toti preotii sunt viciati -> duhovnicul nu e bun -> salvarea este psihologul. Iar daca totusi lucrurile s-au intamplat chiar asa cum au fost prezentate, nu vad cum niste adulti in jurul varstei de 50 ani , sanatosi psihic, nu pot , impreuna cu duhovnicul lor, sa rezolve problema. |
|
Citat:
E urata rau situatia si nu ma mir ca sotul dvs nu mai are incredere nici in duhovnicul dvs. actual. Daca ati merge impreuna la psiholog, sa v ajute sa va deschideti unul fata e celalalt ar fi foarte bine, dar sedinele eparat cred ca ar trebui excluse, tocmai din cauza a ceea ce s-a petrecut cu preotul. Daca vreti sa va salvati casnicia, atunci ar trebui sa il intelegeti si pe sotul dvs si sa ascultati ce va spune, sa ii ascultti nemultumirile si sa incercati, impreuna, sa reparati relatia. Si sa va dati seama de ce l-ati inselat pe sotul dvs, a gasiti motivul si sa il discutati cu sotul dvs si sa lucrati acolo unde e nevoie mare. Pentru ca daca raman nerezolvate problemele atunci n-ati facut nimic si se poate ajunge din nou la adulter, lucru care, cred ca sotul dvs nu l-ar mai putea sporta din nou. |
Nici o femeie la 50 deani nu cred ca-si insala sotul degeaba, asa c-a luat-o valul, si nici parintele daca ar fi fost un afemeiat, un cuceritor notoriu, nu ar fi rezistat pana la 50 de ani in slujire. Probabil au existat motive temeinice de ambele parti (daca se poate spune asa)...
|
Inteleg gravitatea problemei, insa totusi si pe mine ma socheaza putin prezentarea ei intr-un mediu oarecum public. Revin imediat
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Nu atat de grosier, dar poate in aspectele subtile greseste. Nicaieri in BO nu exista o dogma conform careia duhovnicul este infailibil sau il scuteste pe om de exersarea propriului simt moral. Sigur, asta nu inseamna ca psihologul ar fi infailibil, dar duhovnicul trebuie sa-si motiveze decizia pentru care nu ar trebui sa vada psihologul. Daca are o intuitie duhovniceasca deosebita sau din ceea ce stie despre psiholog are motive sa ii dea sfatul sa evite psihologul este in regula. Dar daca este o idee fixa, absurda, cum o au si unii de pe acest forum, ca psihologia e neaparat ceva diabolic si psihologii un fel de slujitori ai satanei? Daca problemele care le au cei doi deriva din lipsa de comunicare si ei se pot intalni, comunica, in cadrul unei intalniri la psiholog care sa fie tot odatata si un mediator deplin acceptat de ambele parti? La preot nu prea sunt intalniri din astea in trei. Citat:
Nu era probabil credincios nici inainte, acum dupa intamplarea asta, cu atat mai putin, daca poti sa pricepi.. |
Citat:
|
Sau de ce nu ajungeti amandoi la un compromis si sa mergeti si la un duhovnic si la un psiholog? S-ar putea sa va ajute mai mult decat credeti.
|
Imi cer scuze ca am lasat discutia in aer, mai devreme. Poate sunt subiectiva, dar temerea mea personala e ca daca cineva dinafara ar deschide ochii pe discutia asta (de ex al meu aseara mi-a luat tableta si mi-a fost teama ca va vedea) si-ar putea face idei gresite cum ca asemenea incidente se intampla frecvent in biserica noastra si poate chiar ar incerca sa ia masuri spre a-si impiedica sotia si copiii sa mai frecventeze asa des biserica si mai ales duhovnicii. Ca sa nu mai spun ca lumea e plina de persoane, femei in general, care sustin ca ele personal sau alte rude, cunostiinte, au fost victime ale unor tentative de abuz sau comportamente, propuneri indecente din partea unor slujitori. Acum nu neg posibilitatea ca ele insele sa fi provocat prin tinuta, comportamentul lor, atragandu-si astfel mustrari, pt ca apoi, de ciuda, sa afirme exact contrariul; cert este ca multa lume le ia in serios si se tem, evita sa mai mearga la preoti, din cauza asta. Nu e cazul de fata, insa sunt numeroase caile prin care vrajmasul incearca sa ne indeparteze de biserica.
|
Citat:
Nu mi se pare normal sa te comporti la 50 ani ca o adolescenta indragostita care nu isi da seama cand face un lucru pacatos. In legatura cu preotul, eu zic ca ambii , si sotul si sotia trebuie sa mearga, impreuna, la duhovnic, sa poarte o discutie deschisa, impreuna cu duhovnicul, despre problemele ce le intampina ca si familie si apoi sa se spovedeasca fiecare separat. Daca persoana in cauza ar proceda astfel nu ar mai fi suspiciuni in legatura cu noul duhovnic. Solutii exista, insa numai sa se doreasca. |
Citat:
Citat:
Citat:
Si nu cred ca astfel de intalniri in 3, cu orele, sunt in "fisa postului" la duhovnic. Citat:
Restul nici atat. Citat:
Si toate acrobatiile astea pentru ce, ca sa ne inscriem in parerea, poate subiectiva a duhovnicului respectiv despre psiholog, ca si cand n-ar putea fi alt duhovnic, cu alta perspectiva la capitolul asta? La fel de bine putea sa nimereasca la un duhovnic cu obsesia cipusoarelor, si sa-i puna sa renunte la cardul bancar si pasaport, asta inseamna ca era mai usor, sa faca ce i se cere sau sa caute unul fara obsesiile astea? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 07:13:19. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.