Pentru ziua de astazi ... m-am saturat de incalceala asta de cuvinte fara sens pe care le arunci.
Pentru astazi imi ajunge ... poate continuam maine ;)

Ba da are sens, dar ... oi fi tu obosit si nu te poti concentra.

Mda, ai avut o replica plina de un umor bun, de aceea nu voi atenta la frumusetea ei intrand in clarificari conceptuale privind notiunile de concluzie, premisa, rationament etc.

Zero dovezi pentru existenta atomului? Calmeaza-te putin si poate asa realizezi cat de ridicola e afirmatia ta. Te faci de ras in fata unui copil de gimnaziu. Si nu ma refer la vreun geniu.

Bine, geniule, poti sa imi demonstrezi tu, aici si acum (bine, nu aici si nu acum, ci face to face) existenta atomului? AI VAZUT TU VREUN ATOM CU OCHII TAI? AI FACUT TU VREUN EXPERIMENT IN LABORATOR IN URMA CARUIA SA TRAGI CONCLUZIA DIRECTA CA ACESTI ATOMI EXISTA?

Nu? Atunci scuteste-ma de ironiile tale si continua sa cunosti lumea la fel cum o cunosc si eu: crezand in existenta unor lucruri pe care nu le-am vazut si pe care nu le-am pipait.

Ti-am mai spus ca in afara de lucrurile experimentate direct de tine, tot ce iti imaginezi ca "stii" si ca e "argumentat", tu de fapt ai invatat de la altii citind si auzind si ai crezut ce ti-au spus. Creierul tau nu a vazut si nu a atins nimic, ci crede informatie pe care a citit-o si a auzit-o.

Si le ia drept adevar.

Si incearca sa depasesti putin IQ-ul de 70-80 al interpretarii ad hoc si limitate a ceea ce am scris , ca nu despre inexistenta atomului vorbeam, ci despre modul in care stim si consideram ca si cunoastem cu ce se mananca lumea asta.

Da! Am facut in facultate tot felul de experimente.
Trecand peste experienta personala, exista o groaza de experimente si dovezi pentru existenta atomilor. Exista microscoape atat de puternice incat "vad" atomii de la suprafata unui solid. Ba chiar ii si misca individual. Evident ca la un nivel de intelegere la care Biblia e 100% adevarata aceste dovezi par ciudate, dar totusi n-ar trebui sa fie atat de complicate nici daca nu depasesti 70-80 de puncte de IQ.
Eu am pipait o groaza de atomi. Si tu la fel, dar nu ti-ai dat seama.
Si sunt o groaza de indicii care sa te duca la concluzia ca exista atomi. De ce refuzi realitatea? Functionearea calculatorului de la care scrii aceste mesaje ciudate se datoreaza modului in care oamenii de stiinta au inteles lumea. Erori extrem de mici duc la dezastre (dezastru are mai multe sensuri dar ia-l pe cel clasic). Faptul ca ar fi gresit in asemenea hal incat sa creada ca exista atomi dar ei sa nu existe n-ar fi facut posibila creerea unor sisteme atat de complexe. Doar pentru ca intelegerea lor te depaseste nu inseamna ca asta e general valabil si ca stiinta a gresit undeva.
Tocmai ti-am raspuns ca am si experimentat foarte mult si culmea, era asa cum mi-au spus cei in care am avut incredere. Mi-ar fi placut sa revolutionez stiinta dar e prea solida la nivelul pe care tu il contesti.
Draga, sunt intr-o dispozitie prea buna si nu vreau sa te complexez cu IQ-ul meu.
Modul in care stiti ca exista D-zeu este unul mult mai defectuos decat metodele stiintifice care ne fac sa spunem ca stim ceva.

Eu nici macar nu L-am adus pe Dumnezeu in discutie, dar vad ca tu manifesti un tropism deosebit fata de subiectul acesta :)
Interesant.

Lasand la o parte experimentele din facultate -- felicitari -- asta nu schimba faptul ca ai invatat si stii o multime de alte lucruri pe care nu le-ai pipait/experimentat.

Indiferent de nivelul scazut la care ti se pare ca eu contest ceva -- ramane faptul ca atat timp cat noi aflam despre un lucru si il luam drept adevarat fara a-l experia nemijlocit, pentru a fi siguri, noi de fapt credem.

De ex citesc despre valoarea lui pi si aflu ca:
- este irational
- este transcendental
- ca s-a calculat ca are 1o la a doishpea decimale

Ce fac eu cu informatiile acestea? In prima faza le iau de bune, le cred, si pasul imediat urmator care decurge din faptul ca le cred este ca le stiu. Si aceasta cu toate ca nu am facut eu calculele si nici nu ma intereseaza sa le fac vreodata.

Pur si simplu cred acele lucruri despre pi, lucruri pe care le-au scris altii.
In limbajul curent, am zice ca "Jane stie cate ceva despre pi".

Scuza-ma, dar tu ce faceai in orele de matematica din gimnaziu si liceu?
Din cate imi aduc aminte, orice teorema era demonstrata pe tabla de profesor, nu era enuntata pur si simplu.
Iar valoarea lui pi se calculeaza foarte simplu, nu imi dau seama ce vezi atat de complicat.

... tu chiar nu pricepi despre ce-i vorba in propozitie, asa-i? :9:

Eu cred ca viata unui ateu este dominat in primul rand de solitudine, solitudinea dureroasa a celui ce nu vrea sa-l recunoasca pe Dumnezeu aproape.