De acord, dar intai fiecare sa se analizeze pe sine.

sfat !
 

tot felul de povesti cu iz paranormal, de parca am fi la casele bantuite de pe discovery !
oricum, trebuie vazuta si tratata cu atentie si solutia medicala !
si pe medici i-a lasat dumnezeu ca sa-i trateze pe oameni,si in cele mai multe cazuri, nici vorba de draci, sau demoni, ci e vorba de afeciuni psihice sau afectari psihologice,dintre care unele pot fi vindecate, iar altele mult ameliorate.
eu nu cred ca boala psihica trebuie sa fie privita sau tratata cu rusine, e o boala,la fel ca oricare alta,iar medicii specializati fac tot posibilul sa o trateze !
desigur ca nu trebuie ocolit si apelul la religie, si la preoti,calugari, care sa faca rugaciuni pentru insanatosirea mintii respectivului si a spirtitului sau !
Cele doua metode- cea psihiatrica sau psihanalitica si cea religioasa trebuie folosite conjugat, spre binele pacientului,caruia nu tebuie sa-i fie frica de medici si sa-i ocoleasca din fica sau rusine sociala, etc !
insa cel mai mare medic ramane Dumnezeu, desi uneori lucreaza prin medici in mod concret,si numai Dumnezeu poate rezolva toate cazurile !
din partea mea urez sanatate maxima si grabnica insanatosire celor in nevoie !

Tu suferi probabil de paralizie in somn... Sunt multe de discutat, inca nu se cunosc foarte multe despre aceasta boala ce a dat nastere la multe legende. Uneori este asociata cu experiente precum telepatia, fenomene poltergeist, dedublare, vise lucide, experiente extrasenzoriale. Se pare ca unii oameni au aceasta deschidere, spre astfel de experiente, spre nefericirea lor (e o poveste mai lunga, are legatura cu undele de tip alpha, ce sunt prezente in creierul anumitor indivizi; starea alpha, cea de meditatie, deschide mintea catre... "altceva"); poate sa fie ceva din familie (mostenit)...dar nu e neaparat nevoie... Ideea este ca pana acum, nu s-a descoperit nicio modalitate de vindecare.. Prin urmare, te nasti cu ea, mori cu ea... Sfatul meu este sa incerci sa nu te mai gandesti prea mult la lucrurile astea si sa le iei pe toate asa cum sunt. Gandindu-te si temandu-te mai ales, nu vei face decat sa atragi aceste entitati catre tine. Fii mai relaxata si nu te mai lasa coplesita de temeri! Avand aceasta deschidere, poti sa-ti maresti forta mentala... Totusi, daca nu te simti pregatita si nu-ti doresti acest lucru, e mai bine sa lasi totul asa... Concentreaza-te pe lucruri frumoase; inainte sa adormi, gandeste-te la ceva frumos: o padure, marea, ceva relaxant. Imagineaza-ti ca te afli acolo si ca Dumnezeu e cu tine si ca te iubeste. Nu ai de ce sa te temi! Nu esti singura... Dumnezeu e cu tine...

În punctul în care sunt acum, mă rog bunului Dumnezeu să-mi dea si mie o noapte - una singură - în care să mă lase să dorm de la 12:00 până dimineată. :(

Mă rog mult de tot, Doamne, ajută-mă.

Deci...
 

E ora 04:53...

Repet, o noapte cu somn neîntrerupt ar fi un mare pas înainte. Nu o noapte gen respiro temporar, după care să fiu tracasată iarăsi.

În momentul în care o să am o noapte fără deranj de nici un fel, apoi o a doua la fel, o să fie un semn clar că lucrurile s-au urnit spre bine.

Până atunci, mă rog, plâng (e usor a spune „nu da importantă”, dar de râs, nu pot), iau pastile care n-au decât un efect temporar sau nici unul, si mă întreb cât mă mai tine Dumnezeu asa (cât mai pot să mă întreb).

Vă înteleg sincer pe cei care nu pricepeti fraza „eu dorm, dar mă scoală”, nemaitrecând niciodată prin asa ceva.

Încercati să nu dormiti deloc si nu veti reusi singuri. Vă trebuie o cauză independentă de vointa dvs., care să vă deranjeze în permanentă. Pentru că chiar si când sunteti terminati de oboseală si picati de somn, tot puteti fi atinsi si miscati. Nu vorbesc aici de insomnie. Puteti misca oricând o persoană moartă de somn, aflată în ultimul stadiu posibil de oboseală - nu are cum să vă oprească. Ea poate dormi, dar numai din cauza oboselii, pentru că organismul cedează, nu are cum, e singura reactie firească - prin toate miscările si atingerile pe care i le cauzati.

Am avut dimineti în care după o noapte de tracasări idioate (NU paralizie în somn, am trecut de mult de lucrurile alea), picam de somn, evident si mă întideam iarăsi în pat. În starea asta, adormeam (încă!) printre zgâltâieli si miscări de tot felul, într-o „nepăsare” a organismului de a mai reactiona. Esti atât de obosit, încât starea de trezire si de „zburat somnul” nu mai vine, după 24 de ore sau mai mult, de stat treaz. Si atunci, adormi cu zgâltâieli cu tot.

Într-un final, pleacă. Există o portiune în somnul ăsta de „disperare”, ca să zic asa, în care din cauza oboselii maxime, organismul are un somn profund, mai „gros”, după care, către sfârsit, el acumulând deja odihnă, începe să fie din nou sensibil la zgâltâieli si factori externi, si zgâltâielile pot reapărea. (Am avut deja câteva experiente de genul ăsta. Mă refer aici la somn de recuperare din timpul zilei, bineînteles.)

Cu alte cuvinte, esti mort de somn, te zgâltâie bine, dar adormi oricum asa, pentru că pur si simplu nu mai esti în stare să te trezesti, organismul nu mai reactionează; apoi dormi 5-6, ore să zicem, iar apoi când somnul devine mai „subtire”, iarăsi esti sensibil la miscări.

E ca mersul în tren. După o perioadă extrem de epuizantă, câti oameni nu dorm dusi, în tren, cu toate zgomotele si zgâltâielile trenului, sau în masini, sau în conditii în care în mod normal nu s-ar putea odihni. Pur si simplu „cad de somn”, cum spune vorba aia.

Sunt în stare să scriu toată polologhia asta pentru că sunt relativ ok - chiar dacă am avut încă o noapte de iad. Noaptea anterioară m-a lăsat în pace cam după ora 2:00 si am dormit până dimineată.

Acum, reiau calvarul. Va trebui să ies, nu cred că am timp să dorm dimineata asta. Repet figura pe care am mai făcut-o până acum, dacă pot: stat trează până în seara asta si apoi culcat normal (numai să fiu în stare, am multe lucruri / drumuri de făcut astăzi...).

* * *

Una peste alta, iar alunecăm în descrierea unor simptome si vorbim de copaci, ratând pădurea. Văd că multi citesc fragmentat si retin si trag concluzii ca atare.

Asa încât, ca un mic rând de încheiere... Nu există „paranormal”. Există Dumnezeu si toată zidirea Lui. „Paranormal” e doar un termen, printre atâtia altii. Prefer terminologia crestină.

____________________________________________
„Cum să simteati în raport cu medicii care vă tratau?” ”Îmi erau străini. Voiau să mă vindece de ceva care le era, de fapt, necunoscut.” E cea mai radicală definitie a medicinii din câte stiu. - Andrei Plesu

Tot spun „zgâltâieli”, însă e un termen destul de relativ. Multe din ele sunt într-adevăr ca niste zgâltâieli (atunci când sunt literalmente niste zgâltâituri ale umărului (scurt, usor, nu e nevoie de mai mult (doar atunci când probabil cad într-un somn mai obosit, atunci sunt mai tari, cât să nu mă lase adormită mai mult de câteva clipe))), însă sunt lucruri foarte variate. Uneori e o deplasare a unui membru sau doar a unei portiuni din el (nimic rapid, nimic spectaculos, dar mie nu-mi trebuie mult, dacă simt că „mângâi” cearsaful, cum să nu mă trezesc). Apoi miscările de la nivelul capului, care de multe ori - logic - nu pot fi decât stânga-dreapta. E suficientă o miscare si m-am trezit. Apoi alte miscări ale corpului; orice portiune care poate fi miscată eficient, e folosită - un brat atârnat de marginea patului, de exemplu, nu e ratat si e clătinat imediat. Uneori e actionat un capăt al unui membru, foarte logic si foarte istet, pentru o miscare mult mai mare, foarte eficientă - miscat un umăr aflat „sub” tine si aproape te ridică, scurt... În fine... sunt multe.

Atacurile gen „lovituri” („palmă” peste frunte/cap/pe obraz) au dispărut în mare parte, însă se mai întâmplă si ele, din când în când. E tot ce a rămas din lucruri mult mai dure (o serie întreagă de lucruri, unele atât de „externe” încât cu greu ar putea fi clasate în categoria epilepsie sau pur si simplu nu au nici o legătură cu ea), în care nu as vrea să intru, dar din care am văzut o multime de exemple aici pe site, în cele câteva topicuri pe care m-am uitat. După mine, important nu e anecdoticul manifestărilor în sine, ci de ce vin ele si cum se poate scăpa.

De-asta spun că în faza actuală, lucrurile sunt „soft”; e tactică diferită. Nu mai am atacuri care-mi făceau frică (pentru că eu de frica aceea am trecut, în momentul în care am început să citesc; scrierile diferitilor părinti mi-au elucidat „misterul” pentru totdeauna si am înteles „de unde vin”), însă sunt sistematice si extrem de persistente, nopti nedormite una după alta n-am mai avut niciodată până acum.

În fine...
Până la urmă n-am rezistat, m-am întins iarăsi, asa că am dormit de la 5:30 până la 9:00, când m-a trezit o vecină care are prostul obicei să vorbească mult si tare în holul blocului. Dar probabil că e mai bine, altfel dormeam până la prânz si mă dau peste cap.

O zi bună tuturor si pretuiti fiecare clipă, toate sunt un mare dar de Sus.

Nu ai incercat sa dormi cu cineva in camera ,cu mama ,de exemplu ?
Sa vada ea ce se intampla.
La manastire Radu -Voda se citesc dezlegari ,se face slujba de sfantul Maslu.

Dormind cu mama în cameră, am avut niste lucruri de o ciudătenie extraordinară, acum câtiva ani. Nu contează dacă dorm singură în cameră sau nu.

Merg la molifte, dezlegări si masluri constant. Sunt peste 20 de molifte si dezlegări la care am fost si continui să merg.

Am găsit, în sfârsit, si doi preoti dispusi să se implice în problema mea - în special unul. Am observat niste schimbări însă cred că problema mea va lua foarte mult timp ca să se rezolve. E prea veche si indiferent ce fac, duhul ăsta nu se lasă alungat usor.

Credeti că dacă m-ar filma cineva, s-ar lămuri?

Iertată să-mi fie gluma, dar Sf. Toma i-ar fi trebuit un aparat de fotografiat, în ziua de astăzi. Apoi ar fi venit un om de stiintă si i-ar fi explicat foarte logic fenomenul.

Iarăsi cădem în discutii legate de amănunte si nu privim ansamblul. Si dacă as avea cancer, cu ce ne-ar încălzi si ce-am rezolva faptul că avem un diagnostic. Tot la Dumnezeu ar fi nădejdea.