Cam toată viaţa de aici se bazează pe "plăceri carnale", suntem şi trup şi avem aceste plăceri ( plăcerea gustului, plăcerea mirosului , senzaţiile de tot felul ) . Important e a şti a le controla şi stăpâni , a le ţine în frâu . E mult mai uşor a scrie în cuvinte, dar mult mai greu în realitate. Ştiu, cunosc, pentru că sunt ca şi tine trup şi suflet. Gândurile sunt principala sursă de "inspiraţie" pentru multele căderi ale noastre , şi deci stăpânirea lor e vitală. Am vorbit mult despre gânduri pe acest forum şi găseşti multe referiri în cele lăsate de Sfinţii Părinţi. Tot timpul să ai în minte că pentru câteva minute de "plăcere" pătimaşă, nărui luni de luptă ce le-ai dus şi iar ajungi la 0. Acest gând să te stăpânească mereu ! De ce ? Pentru că nu şti niciodată când vine vremea cea din urmă şi felul cum te va găsi ea. Viaţa ea însăşi e o luptă , o luptă ce nu trebuie abandonată niciodată .

Nu exista 'lucruri carnale' despartite de duh. Depinde insa ce duh - de sus sau de jos.

De cand Dumnezeu s-a intrupat, mai ales, a desparti trupul de suflet, si pe Dumnezeu de lucrurile noastre asazis lumesti, este o greseala.
Cum anume le reunim, daca le-am despartit, este o munca de viata.

Citeşte atent, am spus că suntem şi trup , nu numai trup, şi apoi nu am despărţit trupul de suflet, pentru că oricum nu am "puterea" asta. Trupul este şi va fi templul sufletului, dar un trup pătimaş , numai templu nu e, orice dar templu în nici un caz. Iisus, Dumnezeu întrupat , este singurul exemplu concret de trup fără de păcat . Bineânţeles acelaşi lucru îl putem spune şi despre Fecioara Maria, ce şi-a păstrat curăţia , tot cu ajutorul Divin. Omul prin voia sa liberă are în stăpânire si trupul şi sufletul dat. Plăcerea carnală este pur trupească , un trup ce ignoră şi sufletul ce-l găzduieşte şi puterea Divină. Aici când facem referire la plăcerea carnală, ne referim la plăcerea pătimaşă ( îmbuibarea, desfrânarea cu toate capitolele ei ) . Un suflet ce locuieşte într un astfel de trup e văduvit de toate cele, neglijat , uitat, un suflet bolnav, ajungându-se până acolo ca cel în cauză să trăiască animalic, doar pentru trup.

Cristi, nu pe tine te-am contrazis, ci pe AntoniO.
Eu ma refeream la trup in general cu tot ce simte, fie patimas fie nu. Dar ceva pur trupesc NU exista, aici te inseli. Atunci cand ne lasam dusi de patimi inseamna ca lasam trupul sa domine SUFLETUL.
Dar poate asta vroiai sa zici si tu, sunt eu prea obosita acum ca sa inteleg bine.

Ok ! Aşa e, oboseala e comună , dar gândim la fel , compoziţia frazelor diferă ici pe colo.

Repet: uita-te mai bine si vei vedea ca nu e o afirmatie, ci e o intrebare:21:. Deci nu afirm, intreb. Nu vezi semnul intrebarii sau ce?

Nu rezist sa nu intru pentru ca este un subiect f.dureros pentru multe cupluri si pentru ca aici l-am deschis eu.
Vreau sa spun numai doua lucruri:
1. Cineva spunea de un exmplu cu adoptia. Eu va raspund si voua si altora, nu stiu a cata oara. Sunt satula de aceste sfaturi.
Sunt multi care nu pot avea copii si ar dori sa adopte. Legile sunt stricte peste tot si de o vreme la noi in tara sunt mai stricte ca oriunde.
Asa ca cine poate sa adopte, norocul lor. Si asta este un ajutor de la Dumnezeu pentru a avea copii si poate sa-L dea, sau nu.
In plus adoptia este un lucru f.delicat, pentru ca e vorba de copii traumatizati, multi din ei bolnavi si fizic, parinti naturali care mai exista si mai pun piedici. Trebuie sa ai o contructie tare ca sa adopti un copil si sa-l cresti.
Ca intr-o zi sa-ti spuna, nu esti mama/tatal meu, ce vrei de la mine, ma duc sa-i caut pe ai mei. Si genele isi mai spun cuvantul, nu numai educatia primita.

2. Vad ca ati deraiat de la subiect si ati ajuns la palaceri carnale.
Eu nu doresc nimanui sa afle ce placeri carnale are un cuplu care isi doreste copii, cum trebuie sa "lucreze" cu calendarul in fata, ai n-ai chef, hai ca e ziua fertila (daca mai este si de post s-a dus), sa mai respecti si alte reguli ( de la medic), sa te intrebi oare acum o fi reusit, sa astepti fiecare ciclu cu sufletul la gura.
Si cred ca acelasi lucru, dar celalalt sens se intampla si cu cei care nu vor copii si nu folosesc anticonceptionale, ci doar metode empirice. Imi inchipui ce placere carnala este si la ei (desi din pct. nostru de vedere este de neinteles): ai grija, e ziua/sau nu, pune asa, fa asa, nu fa asa, etc.
Placerea sexuala si copii nu prea se impaca...

Si timp de rugaciune exista. Seara inainte de a merge in pat si toata ziua.
Si nu stiu daca aici se scrie de acatistul Sf. Ioachim si Ana, ca mai exista un fir cu sarcina pierduta (alta drama). La miezul noptii, sau alta data, dar se citeste (eu una il citesc in general pentru familie)....Cand nu e sa fie, nu este.
Numai Dumnezeu stie de ce, si nu ne spune si noua.

Stiu ca e dureros subiectul. Dar totusi, oare nu si stresul asta isi pune amprenta? Daca sotii s-ar relaxa si ar cauta sa fie impreuna, nu ca sa se "strofoace" sa aiba copii, ci doar sa se bucure impreuna, poate ca ar fi mai bine. Eu cred ca nici una din extreme nu e buna: sa nu avem copii sau trebuie, trebuie neaparat sa avem copii!. Cred ca amandoua extremele ne inhiba in ceva ce ar trebui sa fie "liber". Eu cant la pian si de exemplu cant mult mai bine cand sunt f relaxata, cand nu ma "stradui" sa iasa perfect, cand imi las sufletul "liber", cand ma las in voie... Eu cred ca multe lucruri trebuie sa fie asa in viata ca sa iasa bine, un echilibru intre concentrare, control si "lasare in voie"...
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu chiar nu as vrea nici pentru motive nobile ca relatia trupeasca sa se transforme vreodata in "munca"...As vrea sa poata fi mereu ca vinul, nu ca apa sau otetul.

Iti dai seama ca mai toate cuplurile incep crezand ca nu o sa trebuiasca sa se "strofoace" sa aiba copii. Toti incep relaxati, etc. Stresul real apare cand dupa o vreme de dragoste relaxata nu se intampla nimic in ceea ce priveste capitolul copii. Si atunci isi dau seama ca fara a urma anumite reguli, fara sa depuna ceva efort, si nu numai placere, nu o sa aiba copii. Si iaca stresul. Nu stiu cum ar putea un cuplu care vrea copii, dar nu ii are, sa se relaxeze. Probabil singurul moment in care se relaxeaza este cand isi pierd orice speranta si atunci gata cu medicul, calendarul , temperatura, zile fertile, etc.

Sofia, Sofia, Sofia !
 

Ar fi chiar culmea să ne dea Dumnezeu socoteală sau mult mai rău să-I cerem socoteală ! Sofia dragă, continuând astfel , durerea şi "neâmplinirea"ta, îţi vor deveni adevărată povară, pentru că obsesie deja a devenit, plus de asta , dai impresia că propria-ţi relaţie cu Dumnezeu ( că de Biserică nici nu mai poate fi vorba ) este de "interes", ca să-i spun aşa. "Orice rodire de prunc este un răspuns şi un dar de la Dumnezeu ! ". De nu ai primit ( încă ) acest dar şi răspuns de la Dumnezeu, rişti prin atitudinea ta obsesivă , să nărui şi să îngropi toate celelalte daruri şi răspunsuri de la Dumnezeu, ce cu siguranţă le ignori sau le-ai dat uitării . Ţi-am mai spus şi îţi repet, nu vei auzi din gura mea vorbele ce'ţi convin şi-ţi sunt plăcute urechii tale, dar poate mai târziu ai să-mi mulţumeşti ( măcar în sinea ta ) .