Aha! reciteste te rog, deci, ce scriai pe threadul despre ecumenism despre judecata celor cu alte idei.

Suport critici, sigur ca da. Nu pretind ca sunt o profesoara perfecta si multe lucruri, probabil, le-as putea explica mai bine decat am facut-o pana acum. Insa nu despre asta era vorba in propozitie. Vroiam sa accentuez faptul ca multa lume intelege gresit postul, pt ca elevii mei sunt reprezentativi pentru o anumita intelegere superficiala, foarte raspandita. Nu era vorba de cum ies ei din scoala dupa ce le explic eu. In caz ca ies..

Cum sa uiti sensul adevarat al postului, daca il stii? Tocmai pentru ca nu stim, trebuie sa ne ajutam de reguli. Altfel ajungem sa luam exceptía drept regula, doar pentru a ne face voia.

Ma mira ce spui de Sf. Vasile; omiliile lui sunt scrise pentru toti, si pentru elevul din clasa întâi, si pentru adult, intr-un cuvant pentru toti. Nu are fraze grele, intortochiate; dimpotriva, stilul lui simplu si elegant ne intra la inima si ne face sa intelegem. Sunt convinsa ca elevii ar intelege daca le-ai citi textul, iar ei sa asculte. Omiliile au insa cateva zeci de pagini!
Sa inteleg ca elevii nu sunt ortodocsi, daca zici ca acasa aud altceva? Ma intreb ce sanse au atunci sa inteleaga, caci ortodoxia se practica ?!?
Evangheliile sunt mai grele; in functie de varsta lor, eu in locul tau le-as povesti, ca sa inteleaga si sa capete o privire de ansamblu.
Iarta-ma ca m-am bagat in problemele tale de scoala...

Si in final: da, postul consta in ce mancam, ca sa putem sa ne infânam si de la restul.

Elevii mei sunt in general ortodocsi. Mai am si precalcedonieni, adica armeni si siriaci (care in cartile lor au desigur aceeasi doctrina despre post ca noi). Se mai intampla sa am si catolici sau musulmani sau chiar atei, dar mai rar.

Tocmai, ca ortodocsii au auzit de acasa lucruri din astea false despre post, vazandu-l ca pe o lege si nestiindu-i sensul profund. Si nevrand sa auda de el ca nu asa au apucat ei de la mama lor. Tu, mergand la biserica si fiind angajata in lucrurile astea, uiti cum sunt majoritatea oamenilor botezati care nu prea merg sau merg din an in Paste.

Asta e realitatea de pe teren, fie ca ne place fie ca nu. Majoritatea tinerilor NU merg la biserica, nu citesc zeci de pagini despre un subiect religios (de fapt, ai mei nu citesc despre nimic, marea majoritate).
Astia sunt majoritatea tinerilor. Sa nu ne amagim. Pe ei trebuie sa-i catehizam mai intai. Daca incepem cu zilele in care se ananca peste si in care nu, nu cred ca o sa ajungem prea departe. da, stiu ca aici era vorba de cei care sti mai multe, totusi.

In fine, am deviat de la subiect. Merci insa pt sfat. O sa vad daca cu unii elevi s-ar putea citi fragmente din aceste omilii.

Fani, efortul tau va fi rasplatit; daca copilul intelege, va cere si parintilor sa faca cum e corect. Nu odata am auzit de parinti, care au urmat copiilor la biserica.
Ca nu iti este usor, inteleg prea bine. Cat mai simplu si pe inteles!

Sa te auda Dumnezeu!

Adica eu! Eu fac intradevar caz de aceste dezlegari. Sa nu inteleaga nimeni ca eu sint marele ascet. Nu sint si multele mele kg vorbesc despre lacomia pintecelui nu despre ascetism. DAR (unul mare) faptul ca eu nu sint un mare postitor ma face sa incerc pina voi reusii (daca voi reusii). O cerinta mare face valoroasa chiar o realizare mica (in raport cu aceasta cerinta) Desigur postul este mai mult decit a minca sau nu, dar si el are rolul lui de care fiecare sfint s-a convins.
Dupa principiul tau fani le putem pe toate lasa de-o parte ca doar una trebuie "IUBITI_VA unii pe altii!"
Stiu si eu cum arata realitatea, dar ea arata asa pt ca noi sintem caldicei.
La musulmani arata altfel pentru ca ei in nebunia lor numai caldicei nu sint. La pocaiti la fel.
A cauta scuze pentru toate metodele de "usurare" a trairii crestine, a lua masuri pt aceasta usurare nu duce la nimic bun. Avem exemplu bisercii catolice, protestante.
Daca inainte dupa trei absente din biserica erai scos din rindul crestinilor acum nu mai este asa. Acum sintem bucurosi de fiecare care intra in biserica de 2 ori pe an si atunci inainte de ultimul AMIN!
Desigur venitul la biserica dupa principiul tau nu-i totul, si nu ar trebuii sa facem caz de el.
Inainte se impartasea fiecare credincios acum doar copiii dar nici impartasitul nu-i totul si sa nu facem atita caz!
Spoveditul era public, acum daca este este inainte sa inchizi ochii, dar nici de spovedit sa nu facem caz!
Sa nu facem caz nici de rugaciune, nici de milostenie, nici...de nimic! Sa spunem ca sintem ortodocsi si sa credem ca asta ne mintuieste si totul va fi bine!
Sincer eu imi doresc regresul istoric in trairea in biserica si nu acest progres accelerat!

Nu, bmd, nu zic ca toate astea nu sunt importante si nu indemn la caldicie. (iar am inventat un cuvant, mi se pare)
Insa orice lucru, daca este absolutizat, chiar o virtute, chiar si unele din exemplele pe care le dai, poate deveni rau. Numai Dumnezeu este absolut.
Cu atat mai mult o regula. Regulile sunt pentru noi, ele ne ajuta, daca nu ar exista am pierde postul, cum s-a intamplat la catolici dupa Vatican II. Este un echilibru foarte greu de pastrat, dar care tine pur si simplu de intelepciunea si dreapta socotinta ortodoxa, intre regula si duh. Sa nu alunecam nici prea spre derapta, absolutizand niste reguli, nici prea spre stanga, relativizandu-le prea tare. Asta incercam eu sa zic.

Daca s-au introdus dezlegari noi pt postul Craciunului (eu nu stiam;
, la mine in cartea de rugaciuni dinainte de 89 scrie de mai multe zile in care se mananca peste in acest post, toate sambetele si dumninicile si alte zile de sarbatoare), nu mi se pare chiar asa o problema; pt ca nu e acelasi lucru sa zici, ca in BC dupa Vatican II, ca nu mai exista reguli, si sa mai dai drumul la peste cateva zile. De altfel, intotdeauna au existat schimbari, postul asa cum il stim este rezultatul unei indelungi evolutii. De ce s-ar opri ea, daca Biserica e vie? In plus, mi se pare logic ca postul Craciunului care epost de bucurie sa fie mai putin sever.
Se uita din pacate adesea ca in timpul postului ar trebui nu numai sa mancam numai anumite lucruuri dar si sa mancam mai putin, si din prisos sa dam saracilor.. Asta se spune mult mai rar decat ar trebui, dupa parerea mea.

Fani eu nu vorbesc de Postul Craciunului!
Intre timp am intrebat un Prof. universitar de la teologie (e drept ca din Ardeal) si dinsul mi-a spus ca nici el n-a pomenit asa ceva.
Iar chestia cu bucuria si pestele se poate aplica si in fiecare duminica din [COLOR=red]orice[/COLOR] POST (ca [COLOR=black]doar[/COLOR] duminica este Invierea) si totusi nu se aplica!!!! Nu-i culmea ca sintem atit de largi multe saptamini dupa Sf. Pasti dar cu ziua de Pasti a saptaminii nu?
Putem despica firul in 4 cit vrei tendinta generala este falsa!

Drept sa-ti zic, si eu am invatat asa de la parintele meu si de la familia nailor mei din Romania, ca miercurile si vinerile din timpul perioadei pascale sunt cu dezlegare la Peste. Este perioada anului cand se serbeaza Invierea in mod special, bucuria.. Da, ar fi poate logic sa se manance atunci peste chiar in duminicile postului mare, dar atunci se pune mai mult accent pe post ca de obicei si de asta poate nu s-a introdus regula asta.

Si postul sf. Apostoli este destul de culant cu pestele, de altfel.

Asa scria deci in cartea mea de rugaciuni editata mai demult.

Acu, ca or fi diferente intre asta si alte reguli, merita oare sa ne batem atata capul? In loc sa ne bucuram in mod special de perioada pascala... Bucuria si recunostinta isi are si ea locul in asceza, nu numai postul; Avem destule zile de post in an, cam jumatate din zilele anului sunt de post! Nici vorba sa mearga tendinta spre desfiintare. Nu mi se pare de loc ca intracolo se merge.

Daca e pe asa, daca incepem sa discutam despre sensul regulilor, poate ca ar trebui sa se puna din nou acent ca atunci cand s-au facut aceste reguli pe ce este mai ieftin, mai putin luxos, in post. De ex. fructele de mare sunt admise in multe zile (cel putin dupa greci), dar in lucrile unde marea e mai departe ele sunt un produs de lux. Ar fi culmea sa ne indopam cu stridii si caviar pt ca asa scrie la carte...
E numai un exemplu.
Sa nu uitam duhul cand respectam regula. Asta e mai important de retinut poate.

Nu merge spre desfiintare, ci spre banalizare. Merge de la duhovnicesc la trupesc.
Mai multe zile de post, dar cu "carne", "lapte" si "branza" de post. Fara milostenie, fara rugaciune, un fel de cura de slabire ortodoxa.

Din pacate mi se pare ca ne apropiem din ce in ce mai mult de crestinismul trupesc (nici macar caldicel, ci rece) profetit, chiar si de Pr. Serafim Rose, nu de mult.

Sfantul Grigorie de Nyssa explica ca viata noastra - si aici e vorba de toate clipele existentei - se misca intre departarea si apropirea de Dumnezeu. Din perspectiva asta iti dau dreptate cand zici ca trebuie sa te apropii de fiecare pe masura lui, dar nu trebuie uitat ca scopul este sa-i aducem pe ei aproape de Dumnezeu, nu sa ne departam noi. Daca noi ne facem ca ei - duhovniceste - ne pierdem si pe noi si pe ei.

Hristos intre noi!