| AlinB |
02.03.2015 13:42:45 |
Citat:
În prealabil postat de fallen
(Post 548148)
Deci, in concluzie, schimbarea proprie e dificila, pecand schimbarea celuilat e imposibila.
Acum cu totii am citit si am vazut productii in care un om rau ajunge intr-o mare cumpana si este ajutat tocmai de cei pe care i-a perscutat, si vazand asta...i se trezeste constiinta si se caieste, etc...Dar pana acum nu stiu daca am intalnit un atare caz si in realitate. ba mai mult, ma tem ca cei rai ar putea avea impertinenta sa ceara ajutorul neconditionat al celor carora le-a facut rau, sistematic, toata viata, fara sa faca nimic in schimb, ba chiar sa le ceara si mai mult, ca si cum i s-ar cuveni. Acum desigur ca daca suntem buni crestini vom fi nevoii sa-l ajutam pana in ultima clipa si sa ne rugam pt el chiar si dupa moarte, dar...din pacate nu suntem toti atat de buni crestini, si riscam sa il lasam in plata Domnului si sa nu ne mai ingrijim de soarta lui...
|
Poate, daca pana atunci de fapt cu ipocrizie am sustinut ca stam pe langa el pentru ca ii dorim binele si de fapt am cautat tot la interesul nostru.
Citat:
Dar., ma rog, nu stiu ce legatura are asta cu "dezlegarea cununiilor", ceeea ce voiam sa spun e ca nu intodeauna rugaciunile si rabdarea suferintelor si a persecutiilor duc neaparat la schimbarea in bine a cuiva, si nici macar intodeauna la mantuirea noastra....
|
Nu, daca de fapt, cum ziceam mai sus, urmareasc alte scopuri.
Citat:
Zic asta pt ca e posibil sa ne ia necuratul mintile si sa avem ravna in dorirea si rugarea pentru lucruri care nu ne sunt de un real folos, ba din contra, ne fac rau. ba chiar sa facem sau sa spunem lucruri necugetate, sau sa ajungem de la sentimente initial bune, de iubire pt o anume persoana, la cele de ura, vazand ca aceea ne jigneste si ne
umileste, si noi pur si simplu nu putem renunta la ea.
Din pacate, in povestea asta nu cred neaparat sa fie o interventie exterioara, malitioasa, care ne face sa nu ne putem apropia de o anume persoana, cat mai degraba de o pervertire a propriilor noastre sentimente; practic noi ramanem legati undeva in trecut, de niste evenimente care s-a intamplat si ne-au afectat cel putin la nivel de subconstient, si care nu ne permite sa mergem mai departe si sa ne apropiem de altcineva.
|
Da, din pacate de prea multe ori in ziua de azi slabiciunea se confunda cu dragostea.
Citat:
Si mai e un aspect, care probabil are legatura cu primul ; ganditi-va ca atunci cand noi ne rugam ca cineva sa ne iubeasca sau sa se intoarca la noi, poate altcineva se roaga ca noi sa il/o iubim la randul nostru, o persoana pe care poate candva, din motive obiective sau subiective, am refuzat-o, ranind-o mai mult sau mai putin...noua ne-ar place oare ca cineva sa faca o obsesie pt noi, fie ea si tacita, nemanifestandu-se neaparat violent, dar am putea oare de cate ori dam ochii cu persoana respectiva sa o vedem cat sufera, si nu pricepe odata ca nu poate fii nimic intre noi, din varii motive, cum am spus, obiective sau subiective?
|
Poate tocmai asta e greseala ca de multe ori ne rugam pentru cineva nu pentru ceva - desi ceea ce dorim cu adevarat este "ceva", crezand ca doar prin acel cineva putem avea acel "ceva". |
