Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - AVORTUL (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=2611)

Citat:

În prealabil postat de Z.Lidia

Cred ca preotii au o responsabilitate mare. Isi pot lua asupra lor pacate. O sfatuiesc pe sotie sa nu recurga la fereala, o sfatuiesc sa tina postul 40 zile, plus miercurea, vineri, sambata (ca e inainte de duminica), duminica (e dupa Liturghie). Ea se duce acasa, face strict ce i-a zis preotul si starneste scandal. Preotul o sfatuieste sa nu cedeze. Se poate ajunge la divort. In concluzie, el se poate indeparta mai mult de biserica (fiind cauza certurilor), iar amandoi pot cadea in desfranare, in cazul mai fericit- dupa divort.
Atunci, de ce se spune ca daca unul din soti e credincios, il sfinteste si pe celalalt?
Am vazut adventisti, parca? , oricum, nu ortodocsi, i-am intalnit la serviciu, nu am discutat de religie, in schimb, m-a mirat ceva; toti aveau 7-10 copii. Asta inseamna sa nu recurgi la fereala. Copiii se cresc unii pe altii. Ce sa-i mai dea la cursuri de limbi straine, calculator? Ce sa mai petreaca timp cu ei? Sau sa le dea vreo mostenire? Sunt norocosi daca au sa le dea sa manance si sa ii imbrace. Si am mai observat ceva: copiii au plecat, si-au facut drum in viata, singuri. Multi sunt in strainatate. Se intampla ca din 7 copii sa nu stea nimeni cu parintii.
Nu stiu daca e bine sau rau sa luam modelul, dar daca nu participa amandoi sotii, ce e de facut? De ce nu exista masuri mai stricte dinainte de casatorie? De ingradire a relatiilor cu cei care nu merg la biserica, de ex. Caci tot ar ajunge la divort, cu asemenea sfaturi, o parte din ei. Raspunsul meu este: exista o cale de mijloc, in care sa nu omori pe cineva (sa nu faci avort), dar sa convietuiesti cu asemenea persoane si, poate, in timp, cu rugaciune, sa le apropii de biserica.

Dumnezeu ne-a ingaduit totul dar nu toate ne sunt de folos. Eu cred ca daca tu ca femeie esti credincioasa de din naiinte de casatorie atunci sigur nu te vei casatori cu un barbat ce nu merge in biserica sau nu traieste duhovniceste. Dar se intampla cand noi oamnenii ne indreptam calea abia dupa ce ne-am casatorit, atunci trebe sa avem rabdare cu sotul nostru si prin rugaciuni Dumnezeu le aseaza asa cum trebuie. Si eu am tot felul de intrebari legate de intimitate, stiu raspunsul la ele, dar daca sotul le intelege si nu poate sa le puna in practica atunci eu ce sa fac sa divortez? in nici un caz...Dumnezeu sa ne dea intelepciune si sa aibe mila de noi.

Citat:

În prealabil postat de roxanica

nu am gasit nici o dezbatere pe tema avorturilor . consider ca este pacatul cel mai de actualitate in randul fetelor si femeilor.
vreau si eu sa ma confesez pentru ca vreau parerea voastra. am 37 de ani sunt casatorita a doua oara. am o fetita de 14 ani din prima casatorie. in prima casatorie din nestiinta si fara sa constientizez pacatul am facut doua avorturi. in 1996 m-am casatorit a doua oara cu un barbat cu 25 de ani mai in varsta. in primul an am mai facut un avort . incet incet mi-am revenit pe plan financiar si emotional cu ajutorul preotului , rugaciunilor si sfintei spovedanii si am reusit sa constientizez ce inseamna calea cea dreapta. rugaciune, spovedanie , impartasirea cu sfintele taine. si pe fata mea am indrumat-o in aceasta directie pentru a nu repeta pacatele mele. cert este ca am tot avut probleme genitale desi m-am tot ingrijit. am ajuns la o operatie de chist ovarian cu extirpare de ovar drept. ma rugam mereu la sfantul necatarie - doctor fara arginti-citind despre minunile lui pentru a ma ajuta sa nu fac chist si la ovarul stang. chisturile au inceput sa apara incet incet.in luna aprilie 2007 am facut o ecografie in care se confirma marimea chistului si imposibilitatea de a mai face copii deoarece atat ovarul cat si chistul erau acoperite de o membrana care nu dadea voie ovulelor sa mearga la fecundare. imi mai doream un copil din tot sufletul meu.dar m-am resemnat repede. in luna august anul acesta am constatat cu supoare ca sunt insarcinata. aveam o sarcina de 6 saptamani. eram fff fericita. dar fericirea nu a durat mult deoarece sotul meu nici nu a vrut sa auda de copil (avand doi copii din casatoria anterioara care i-au tot facut probleme). eu am incercat sa il conving . am mers la duhovnic si i-am cerut sfatul ce sa fac si cum sa fac sa il conving dar el pe zi ce trecea era tot mai inversunat. m-am dus pe furis si mi-am facut toate analizele . apoi la doua luni am facut analizele pentru depistarea virusilor bolilor infectioase. in tot aceste timp acasa era iadul. urla si devenise violent verbal recurgand la amenintari cu moartea. am tacut si am mers inainte . am facut trei luni si tot aveam dureri de burta din cauza plansului continuu , stresului si terorii de acasa. am facut ecografii . bebelul era marisor si statea cuminte acolo. eu plangeam mereu cu mana pe burta si ma uitam in ecografie. in ziua cand am implinit trei luni seara, am venit acasa de la serviciu si s-a dezlantuit sotul meu. a inceput sa ma ameninte ca ma calca cu masina ca ma injecteaza cu heroina sa vad si eu ce inseamna sa faca cineva ceva impotriva vointei tale si tot asa. ce nu v-am spus este faptul ca eu inaitasem varianta divortului urmand sa locuiesc la o cunostinta. cand a vazut ca pt copil sunt dispusa sa renunt la el a devenit si mai violent. joi noaptea mi-a fost rau si vineri dimineata am fost la duhovnicul meu care stie toata problema mea mi-a citit o rugaciune si mi-a spus sa merg la doctor ca ma durea rau burta. am ajuns la spital si am cazut probabil in deznadejde ca am acceptat sa fac avort. au trecut trei saptamani de atunci si nu ma pot impaca cu gandul ca am facut asa ceva . am citit pe toata perioada sarcinii paraclisul maicii domnului miercurea si vinerea si lunea si joia acatistul sf necatarie. ma impartasisem luam mereu binecuvantare si ce am facut? nimic. m-am lasat invinsa de vrajmas , am facut voia lui. nu stiu ce sa fac de acum inainte. astept sa treaca 40 de zile sa ma spovedesc si sa imi iau canon. am stat de vb cu un parinte calugar care imi spunea ca nimic nu ni se intampla fara ca dumnezeu sa ingaduie. cred ca dumnezeu m-a pedepsit pentru celelalte trei avorturi pe care le-am spovedit tarziu si nu am facut canon si acele suflete asteapta . pentru faptul ca imi doream un copil sanatos si faceam analize si daca se intampla sa aiba vreo problema nu eram dispusa sa il nasc. cum am putut sa ispitesc pe dumnezeu spunand doamne da-mi un copil sanatos ca sa nu fiu nevoita sa aleg. ce sa mai . sunt un suflet pustiit si gol. omul de langa mine imi este strain . nu ma mai pot apropia de el . nu stiu daca fac bine. oare a fost omul prin care dumnezeu mi-a aratat ca m-i se intampla ceea ce merit. mi-a dat asta sa imi aduc aminte de pacatele mai vechi tratate cu indiferenta. oare dumnezeu s-a folosit de sotul meu sa imi platesc pacatele. in mintea mea bolnava cred ca dumnezeu ne trimite atat bucuriile cat si necazurile tot prin oameni.

"oare a fost omul prin care dumnezeu mi-a aratat ca m-i se intampla ceea ce merit. mi-a dat asta sa imi aduc aminte de pacatele mai vechi tratate cu indiferenta. oare dumnezeu s-a folosit de sotul meu sa imi platesc pacatele."

de unde scoti tampeniile astea? tu crezi ca Dumnezeu n-are ce face toata ziua decat sa pedepseasca pe oameni? cu un astfel de Dumnezeu ma fac satanist sau orice altceva. DAca scrie in Evanghelie ca Dumnezeu e dragoste atunci cum poti sa spui astfel de prostii? Citeste cap 13 din I Corinteni unde apare definitia dragostei.

Din ce mi-ai relatat stii ce vad eu? Dracu a facut tot ce a putut prin sotul tau ca sa te faca sa avortezi. Pacat ca nu ai rezistat deoarece acest copil urma sa devina ceva din moment ce diavolul atat de inversunat lupta sa-l ucida.

N-am citit restul mesajelor dar banuiesc ca nu-l mai vezi ( pe sot ). Sper ca nu mai faci tampenia sa mai fii cu el. Lasa-l singur, ca el nu te iubeste. Spunea un par despre acesti oameni: "La judecata Dumnezeu il va intreba pe Cain: Cain, unde e fratele tau Abel?" sau duhovnicul meu zicea la o predica: "La judecata Dumnezeu ii va intreba pe parinti: Ce ati lasat mostenire in urma voastra?".

Ai cazut, ai dat-o in bara rau de tot. Totusi nu trebuie sa te lasi biruita de deznadejde. Ai cazut? Ridica-te. Nu esti nici prima, nici ultima care a cazut. Eu cred ca va urma o cruce mai grea de dus dar aceea va fi pentru copilul tau. citisem undeva ca Dumnezeu le da parintilor care si-au ucis copii cruci grele care daca le vor duce copiii aceia se vor putea mantui. Nu uita ca intre tine si copilul tau e o legatura de nedistrus de nimeni. Daca ajungi in iad atunci copilul cine stie unde va ramane. Am citit la SF Vasile cel Nou despre asta ca i-a dus pe copii dupa Judecata a doua intr-un loc de liniste dar ei nu vor putea vedea niciodata Lumina lui Dumnezeu. Si totusi... Spunea par Rafail Noica despre o Traditie din Sf Munte Athos care spunea ca cei care se mantuiesc, biruinta lor e simtita de sufletele de dinainte pana la al 12-lea neam. Li se usureaza chinurile unora iar altora li se daruieste mantuirea. Asa ca pentru o legatura atat de stransa intre mama si copil ( si Dumnezeu stie cat de mult l-ai vrut ) eu nu cred ca ar trebui sa-ti pierzi nadejdea de a se mantui acel copil. Sanse sunt destule.

Acum cu sotul , crestinul din mine nu stie ce sa zica. Poate ar fi o cruce sa-l suporti desi s-a comportat atat de rau cu tine. Bunica mea a facut un avort. S-a casatorit apoi cu un alt om ( bunicul meu ). Bunicul meu din tinerete se imbata si o batea pe bunica mea. Mama mea la batranete a vrut sa il lase pe bunicul meu la un spital de dezalcolizare dar bunica mea l-a scos de acolo. Si a tot suportat batai pana la vreo 72 de ani cand a murit de cancer. Eu cred ca bunica mea s-a mantuit. Am mai visat-o si din visele pe care le-am avut cu bunica mea eu cred ca s-a mantuit. Bunicul meu a stat apoi cu noi. Mama mea si eu i-am facut viata un iad ( noi doi in mod special ). Bunicul meu s-a apropiat in acest timp de biserica si multumita bunicului meu m-am apropiat si eu de Hristos. A murit si bunicul meu intr-un accident si cred ca s-a mantuit. L-am visat si mi-a zis la un moment dat un cuvant de duh. Ceva de genul ca daca noi L-am cunoaste pe Dumnezeu nu am mai sta atat de departe de EL. In sensul ca Dumnezeu e atat de minunat incat nu am putea sta departe de El. Asta ca sa aud peste vreo cativa ani cam acelasi cuvant de la par Rafail Noica.

Nu stiu ce sfat sa iti dau. Vorbeste cu un preot. Du-te la par Iustin Parvu de la Petru Voda ca el e un par care traieste in rugaciune. Smereste-te in fata sfintiei sale si asculta-i sfaturile. Maica Domnului sa te apere!

Saurian draga , daca cineva a dat-o in bara apoi acela esti tu sigur. Daca nu citesti toate mesajele scrise de cineva nu te pronunta.
Roxana ti-am citi toate mesajele si nu mi-am putut opri gandul de a-ti spune ca esti o femeie puternica. Te-ai luptat mult dar acum e cazul sa castigi razboiul. Eu ca tata am avut o lacrima pentru suferinta ta. Iti multumesc pentru ea si nu uita ca rugaciunea pentru cel ratacit e cel mai puternic ajutor care il putem da lor.
O sa inchei cu o fraza pe care am cules-o dintr-o carte:
O, Tu , Hristoase, care te rastignesti pentru cei care nu te iubesc si rastignesti pe cei care te iubesc.
Dumnezeu sa iti ajute.

va multumesc tuturor pentru mesajele voastre. am invatat multe de la voi toti. imi sunt de mare ajutor toate aceste sfaturi, acum in dorinta mea de a ma ridica. urmez strict preotul duhovnic si si am luat-o de la zero. in casa chiar daca mai sunt tulburari eu merg la sfanta biserica , ma rog si fac tot ceea ce imi spune duhovnicul(toata viata mea de pana acum am practicat credinta dupa ureche si nu am ajuns unde trebuia) . sotul meu nu se opune.chiar i-am explicat si lui ce trebuie sa facem ca sa fim bine placuti lui dumnezeu.el nu vrea sa urmeze calea lui dumnezeu decat asa cum stie el de suprafata(pune baza mare pe cele lumesti) singurul lucru de care nu ma pot lepada este deocamdata folosirea metodei de a te feri de o sarcina stiind prin ce ai trecut . el este de neclintit la acest subiect (cel putin deocamdata). poate dumnezeu imi ajuta sa il aduc si pe el pe calea cea dreapta.am apucat calea acesta si sper ca dumnezeu sa imi ajute sa ma ridic si sa fac fata tuturor ispitelor ce vor veni.va pup pe toti si va multumesc ca sunteti alturi de mine!

Citat:

În prealabil postat de roxanica

draga veilur si eu m-am intrebat dupa cele ce mi s-au intamplat. o sa iti trimit un fragment dintr-o carte a parintelui cleopa.
Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.
dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa se mai repete niciodata sub nici o forma!!!!!!!!!

Tu sa ti de duhovnicul tau, Dumnezeu sa-ti ajute in cele ce ai nevoie. Noi avem mai multe chestii in comun:)

canoanele bisericii impotriva avortului

Canonul 91: (Avortul are canonul uciderii)

Pe cele care dau doctorii lepadatoare de fat(provocatoare de avort) si pe cele care primesc otravuri pierzatoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigasului.

Canonul 21: (Avortul - lepadarea de prunci)

Pe femeile care sunt desfrânate si-si omoara fatul si se îndeletnicesc cu pregatirea mijloacelor de avort hotarârea de mai înainte le-a oprit pâna la iesirea din viata si aceasta hotarâre se tine îndeobste. Dar, gasind ceva spre a le trata mai blând, am hotarât ca vreme de zece ani sa împlineasca în penitenta potrivit treptelor hotarâte.

Canonul 2: (Uciderea mestesugita a fatului - avortul)

Cea care omoara fatul prin mestesugire se supune pedepsei uciderii, si la noi nu este dupa subtilitatea expresiunii de fat format sau neformat; caci aici se osândeste nu numai pentru cel ce se va naste, ci pentru ca si pe sine s-a primejduit; caci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercari. Dar, pe lânga aceasta se mai adauga si omorârea fatului, alta ucidere dupa intentia celor ce îndraznesc aceasta. Dar nu trebuie sa se întinda pocainta lor pâna la moarte, ci sa se primeasca dupa un termen de zece ani, dar vindecarea sa se hotarasca nu dupa timp ci dupa chipul pocaintei.

Canonul 33: (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea mestesugita a fatului)

Vasile cel Mare, în canonul al doilea si al optulea, spune ca femeile care strica cu mestesugiri pe feti în pântece, precum si cele ce dau si iau doctorii pentru ca sa-i piarda si ca fetii înainte de vreme sa cada afara, sa se primeasca dupa un termen de zece ani. Noi însa hotarâm ca acestora sa li se dea cel mult pâna la cinci ani, sau si trei ani.

Canonul 34: (Pocainta pentru pierderea fara de voie a fatului)

Iar femeia care fara de voie a pierdut fatul primeste epitimie de un an.

Canonul 35: (Osânda pentru înabusirea cu voie sau fara de voie a pruncului)

Femeia care adoarme asupra pruncului si-l îneaca dupa trei ani se învredniceste de împartasanie, îndepartându-se în zilele rânduite de carnuri si de brânza si celelalte savârsindu-le cu osteneala. Iar daca din lenevire si din neînfrânarea nascatorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamana cu uciderea intentionata. Daca însa din viclenia vrajmasului, atunci fapta este vrednica de iertare. Totusi, si aceasta are nevoie de epitimii potrivite; caci din cauza altor greseli s-a întâmplat aceasta parasire.

Canonul 36: (Osânda pentru pierderea cu voie a fatului)

Femeii care nu se îngrijeste de fatul sau, ci din cauza neglijentei dânsei avorteaza, i se da pedeapsa pentru ucidere premeditata

De stiut:

Femeia care a lepadat pruncul cu voie trebuie sa mearga neîntârziat la duhovnic si sa-si marturiseasca pacatul. Femeia care leapada fara de voie pruncul sa mearga de asemenea la preot fara întârziere, pentru a i se citi rugaciunea de dezlegare.

Jurnalul unui copil nenascut
--------------------------------------------------------------------------------

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.

Dupa ce ca unele femei plang, se acuza, se necajesc ca nu pot duce sarcina si fac avort spontan, si isi doresc copii atat de mult, biserica le pedepseste? Le da canon? Ma intreb daca exista canon si pentru sarcina extrauterina!

ma bucur paraschevaiasi ca avem lucruri in comun.desi tu esti o mama adevarata din moment ce ai adus pe lume trei copii. eu mai egoista si fara frica de dumnezeu m-am multumit cu unul si cand l-am vrut si pe al doilea se pare ca totul mi-a fost potrivnic .satana a luptat cu toate fortele ca acest copil sa nu se nasca. si unde nu este credinta suficienta am cedat. oricum ma bucur sa avem lucruri in comun si mai vorbim.

Citat:

În prealabil postat de Darius

Saurian draga , daca cineva a dat-o in bara apoi acela esti tu sigur.

Aici ai dreptate.

Acum catre Roxana...
Am fost cam dur prin cuvintele mele dar motivul e ca persoane pe care le-am iubit f mult si din a caror cauza am suferit mult de tot au avut legatura cu acest pacat. Poate de asta in privinta acestui pacat sunt atat de dur. Iarta-ma, n-am facut cu vreo intentie rea.

Uite, iti promit ca nu voi mai vorbi asa de dur vreodata ( sau voi muri incercand! :D:p )

Maica Domnului sa va apere!