Deci, pentru omul credincios nu este nevoie de dovezi ca Dumnezeu exista.
Perfect de-acord, insa nu cred ca am negat existenta Lui Dumnezeu si nici nu cred ca manastirea are neaparat legatura cu Dumnezeu sau parasirea acesteia, legatura cu lipsa de Dumnezeu...numai omul necredincios poate sa afirme acestea, fiindca Dumnezeu inseamna mult mai mult , inseamna profunzimea cea de nepatruns a lucrurilor, inseamna inima omului, inseamna judecata Inteleapta in functie de circumstante, inseamna IUBIRE. Dumnezeu se regaseste pretutindeni.
Deci, fiecare cu viziunea lui, implicit cu dovezile lui, care sunt, sau nu sunt luate in consideratie.
Nu mi se pare relevanta istorioara de mai sus, nu pentru ceea ce discutam . Intr-un fel, mai degraba imi sustine ideile si nu invers, fiindca este convenabil pe pamant sa ascundem tarana sub pres, si nu in cer....
Stiu, stiu ca vorbesc cu ziduri graitoare ...

Mai Ory, uite, noi suntem firi diferite,temperamente si caractere asisderea,oarecum asemanatori in personalitate. Avem afinitati si orientari religios-duhovnicesti deasemenea destul de diferite. Avem virste diferite dar probabil ca agresivitati asemanatoare si nestavilita impetuozitate in exprimare.Ne asemanam mai mult in ceea ce este mai putin placut . Nu este bine ...si nici folositor. Pt. aceasta iti propun sa ne evitam reciproc intr-un mod ,sa zicem elegant . Daca amindoi stim ,cunoastem si simtim aproape totul asa cum trebuie,in stiluri personale desigur, ce sa mai discutam ? Nu glumesc deloc si nici nu afrontez ci iti fac o propunere ! Sa ne respectam si sa ne iubim evitindu-ne !

NB: 1. Totusi te rog deosebit sa-mi dai voie sa folosesc cuvintul ,,leteratura" in locurile in care voi crede de cuviinta fara a intelege astfel ca am ceva cu tine sau ca as ridiculiza ceva legat de persoana ta. Mie mi se pare savuros cuvintul,excelent si extrem de potrivit in anumite circumstante.
2. deasemenea te rog sa-mi dai voie sa folosesc povestea ta ,postata la un moment dat,despre pierderea in padurea din vecinatatea minastirii.Sa o folosesc ca pilda ,desigur denominalizata si prelucrata un pic literar. Ti-am cerut aceasta permisiune si acolo pe topicul respectiv. Este frumoasa, mi-a placut mult si poate fi exploatata din multe puncte de vedere .

Deci, in gluma exprimindu-ma, iti propun : sa ne iubim dar sa nu ne intilnim !

In primul rand, nu as fi crezut ca ai citit acea povestire, care a fost scrisa de foarte mult timp . Insa, trebuie sa specific faptul ca a fost transpusa la timpul respectiv, bine-nteles ca m-am mai schimbat din multe puncte de vedere, in primul rand am mai crescut, evident.
S-apoi, nu avem unde sa ne intalnim, chiar daca se spune ca ; " munte cu munte.... ". Iar de iubit, bine-nteles ca ne putem iubi...doar asta si vrea Domnul, iar eu chiar debordez de sentimente....

Draga mea, pentru tine am un singur raspuns: citeste cat poti de mult din Evanghelii, Sfintii Parinti si din Parintii actuali, pentru a invata. Si nu uita rugaciunea...

Cred ca dincolo de cele trei voturi la care un monah trebuie sa raspunda liber sau de vocatie pentru ca se vorbeste prea des, smerenia este temelia. Important ca un monah sa inteleaga ascultarea nu ca umilinta, ci ca o forma a smereniei exprimata liber.

De pe blogul pe care Cristi tocmai ni l-a recomandat:

„Omule, învaţă smerenia lui Hristos şi Domnul îţi va da să guşti dulceaţa rugăciunii. Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, spovedeşte-te cu sinceritate, şi rugăciunea te va iubi. Fii ascultător, supune-te cu bună conştiinţă stăpânirilor rânduite, fii mulţumit de toate şi atunci inima ta se va curăţa de gândurile deşarte. Adu-ţi aminte că Domnul te vede şi teme-te să nu întristezi cumva pe fratele tău; nu-l judeca şi nu-l dispreţui nici măcar cu o privire, şi Duhul Sfânt te va iubi şi te va ajuta El Însuşi întru toate.” - Sf. Siluan

Cine intra sa se faca calugar cu gandul sa scape de greutatile vietii... gaseste iadul in manastire.
Cine intra sa sufere pana la moarte pt Hristos isi gaseste linistea si echilibrul .


Calitatea monahului cea mai importanta? STATORNICIA .



Pt ca realitatea va face tot posibilul sa-i omore visul sau sa il faca sa se indoiasca de el . Iar pt calugar ca si pt orice mirean, visul este unul singur : HRISTOS.

deci baza credintei este CREDINTA.......NADEJDIA si DRAGOSTEA......aceste 3 lucruri sunt relatate in VT,NT,in toate scrierile..dar noi le luam ca scrieri si nu ca practica,ia sa incercam sa si practicam ceea ce sustinem pt ca la inceputuri oameni nu aveau atatea cunostinte cat avem noi azi dar aveau CREDINTA.....noi am ajuns sa descifram orice scrieere sa stim rugaciuni pe derost pe care le rostim ca o poezie si Dumnezeu nu cred ca vrea recitaluri ci inima,"inima smerita Dumnezeu nu o va urgisi"...am observat pe acest forum ca toti stiu foarte bine tot ce e despre ortodoxie in special dumneavoastra aveti toate ciatatele sf parinti si ne contrazicem pt care stie mai multe si fiecare aduce argumentele altori autori,uitam ca DUMNEZEU a venti ca sa l indumnezeasca pe om,ca omul sa devina Dumnezeu.....care e omniprezent in noi si langa noi cunoaste viclenia nostra adica ma rog ca sa nu ma bata Dumnezeu desi din frica si nu din dragoste pt creeator,fac bine ca asa zice scriptura ,pe cand ar trebui sa fac bine aducandune aminte cat de bine nea facut mie Dumnezeu adica tot din iubire....noi facem formal ca asa zice dar noi oare nu ar fi bine sa simtim ca facem ceva pt creeatorul nostru....?oare EL are nevoie de rugaciuni tip poezi recitate ca o insiruire de cuvinte pus fix......nu...are nevoie de MILA si nu de JERFA....adavar spui sa fie cititi SF.Parinti care la acest lucru ne indeamna dar nu sa ii intrepretam cum vrem.....pt ca Dumnezeu fiind in constiinta nostra ne stie cu ce viclesug facem anumite lucruri.....cunoste toate rarunchile tot stie din ce motive facem tot stie ce e in noi stie cu ce scop facem ceea ce facem .....cautan INIMA CURATA,IUBIRE NECONDITIONATA SI CREDINTA restul vin singure......uitam sa facem din dragoste o rugaciune.....e bun macar ca am ajuns buni oratori si avem citate si nu fapte......!!!!!!!!!

Bine c-ai recunoscut ce-i in inima ta!

Piedone, Cuvantul este lucrator in om. Oare de ce ne spun toti Sfintii Parinti sa citim zilnic din Evanghelii?!? ... Si sa ne rugam. Oare nu asta cerem prin rugaciuni: sa ne dea credinta Domnul, iar noi Ii aducem slava pentru tot ce face pentru noi. Asa e, credinta fara fapte nu se poate.
Nu am mai indraznit sa-i cer si fapte lui Ory, ca si asa ma considera "soacra" ei...
Dar daca tu privind in sufletul meu, ai vazut ca nu sunt decat un fariseu si cer de la altii ce eu nu am, adica oratorie fara fapte, iti multumesc ca mi-ai spus pe sleau acest lucru. Trebuie sa ma iau din nou la cercetat, daca este atat de evident acest lucru. Si doar incerc in fiecare zi sa pun inceput bun... dai uite ca nu imi reuseste. Iti multumesc si daca nu te superi, scrie-mi te rog pe privat si ce crezi ca am de facut si unde am de insistat.