În prealabil postat de ory (Post 147788)

Cred ca de-aia am adormit eu azi noapte tarziu, fiindca tu te gandeai de ce-mi permit a ma afla in treaba in randul "zambaretilor", eu, o nevrednica nemultumita...Si, probabil te gandeai intens, de vreme ce trecuse de "00 ; 00... "
....Cristi, tristetea nemasurata nu sta in lacrimile de pe obraz, ci mai degraba in lipsa acestora....In lacrimi, exista intotdeauna o compozitie absoluta intre tristete si bucurie, intre decadere si viata...simtirea vietii. In lipsa acestora exista o mutenie incremenita de atata haos de durere si neinteles, de resemnare si intriga.

În prealabil postat de costel (Post 147789)

Desi in nici o icoana nu am vazut pe cineva zambind, asta nu inseamna ca vorbim de tristete. Sa fie oare in lume de dincolo un mod mai inalt de a aduce bucurie celorlalti decat zambetul din lumea noastra?

E adevarat ca atunci cand privesc o persoana care imi zambeste, zambesc. Dar cand sarut o icoana mi se umple toata fiinta de bucurie.

Ca sa nu ma abat de la tema tocului, trebuie sa spun ca ieri am zambit, astazi nu. Sper sa nu trec prin zi fara zambet.

În prealabil postat de ory (Post 147475)

Oare trebuie sa ajungem batrani pentru a fi curati, oare trebuie sa ajungem lipsiti de patimi pentru a ne considera curati ? ! Si atunci, unde mai este infranarea si nevointa luptei cu trupul si instinctele acestuia ? Unde mai este virtutea conferita acestor lupte ?
Daca un om nu mai afiseaza o frumusete ispititoare, un trup tanar si plin de energie si posibilitati, daca zambetul nu mai detine posibilitatea unei priviri patimase din cauza batranetii...asta nu inseamna curatie, ci curatie de la sine inteleasa, care, zic eu, este o mica mare diferenta.
Daca avem tendinta de a crede in lucrurile bune, doar ca ele nu au cum sa fie altfel si sunt bune pentru ca sunt vlaguite de timp de posibilitatea raului, aceasta nu inseamna ca noi credem in bine. Binele se dobandeste cu efort, binele se slefuieste in mijlocul ispitelor si a avantajelor, binele capata stralucire atunci cand lupta si-si dobandeste meritele...
Un om ipotent nu se poate numi desavarsit pentru ca nu umbla dupa femei...un om plin de vigoare se poate numi virtuos atata timp cat lupta pentru a fi curat si moral. Trebuie sa ne atraga zambetele si lucrurile trecute prin complexitatea atator factori care le determina, nu prin statutul cuminte si inert de la sine inteles.

În prealabil postat de iosif (Post 31763)

Ati avut vreodata bucuria unui zambet daruit care a facut minuni? Sau v-ati gandit vreodata ca un zambet daruit din suflet poate sa insenineze ziua sau chiar viata unei persoane de langa noi?

În prealabil postat de zoridezi (Post 147989)

tin minte cand eram mica, toata lumea imi zambea si credeam ca viata e minunata, totul imi parea ca un vis.

În prealabil postat de Anna (Post 148106)

Pentru ca nimeni nu mai zambeste la "oamenii mari" Nu-i asa ca-i trist? Zambim la animale si copii, dar si oamenii mari au nevoie de zambete, altfel cum sa primeasca lumina in suflet? Ca de la om la om se da lumina...

În prealabil postat de zoridezi (Post 148111)

Cand imi voi face sufletul sa zambeasca atunci voi sti ca am invins prin iubire.

În prealabil postat de Anna (Post 148114)

Ai dreptate, nici eu n-am reusit, reusesc doar pe momente, incearca si tu pe momente...Adica bucura-te de momentele bune, iar la cele care nu te bucura, nu te forta...