Chiar vroiam sa va rog sa detaliati un pic ideea.Pentru ca si eu simt asa, desi intuitiv.Nu as sti sa exprim prea bine in cuvinte.Dar cand se va putea, nu e graba.Doamne ajuta!

Cu totul adevărat, găsesc că aţi spus. În treburile sufleteşti nici nu se poate înainta altfel.
Exceptînd mersul pe vârfuri (....:)), cunoaşteţi probabil că sunt mulţi oameni care aşa şi păşesc unii spre alţii, în toate situaţiile: cu delicateţe, cu prudenţă, uneori de-a dreptul diafan....:) Sunt oamenii îmbunătăţiţi prin nevoinţă şi Har.....

"Mers pe varfuri" in sens pozitiv, ca si cum ai intra intr-o camera in care se odihneste cineva si nu vrei sa il deranjezi.Usor, fara sa trezesti fortat amintiri dureroase si sa rascolesti rani vechi.Sa il odihnim pe aproapele, sa nu intram cu bocancii si cu multa galagie , reprosuri etc in sufletul si in durerea lui.

[quote=alex190;598899]....reeditat

Nu m-am gândit că mersul pe vârfuri ar avea şi un sens negativ...:)
Cel mult unul uşor caraghios (îmi aminteşte de unele scene din desenele animate...:))