Sigur că iubirea include morala, cum altfel? Ce iubire poate fi aceea fără morală, fără bine, fără echitate etc.? Iubirea implică morala. Morala îi este instrument sau mijloc Iubirii. Născută din Iubire, morala se împlineşte şi îşi justifică rostul doar rămânînd în Iubire.

P.S. Morala nu este insignifiantă (precum insişti să înţelegi că aş susţine), are doar o poziţie subordonată Iubirii, fiind născută din Ea (Izvorul întregii vieţi) şi funcţionînd fără să se rupă de Iubire. Când se autonomizează, rascolnic, morala nu mai slujeşte Iubirii, ci doar sieşi. Astfel morala nu mai funcţionează ca morală ci trece în moralism; nu mai lucrează viaţa, ci sterilizează şi distruge. Morala rămasă în viţa Iubirii se împlineşte şi rodeşte frumos. Dar când se rupe din viţă, atunci moare sau devine slută, monstruoasă. Morala singură, fără Iubire, ucide.
Are sens ce spun?

Are sens. Nu Dumnezeu a definit morala ?
Doar animalele fara suflet nu-si pun probleme daca e moral sau nu ce fac.
Morala nu e un atribut al sufletului ? Moralismul e altceva, tine de filosofie.
Caricaturistii aia intoleranti la credinta ... oare erau morali ?

Să aşteptăm, totuşi, şi opinia lui Demetrius.
P.S. Putem vorbi, la modul cel mai propriu, şi de o filosofie creştină. Criteriul, aşadar, de distincţie între moralism şi morală nu este filosofia. Ci degenerarea. Ismele sunt procese degenerative a ceva care, cândva, a fost originar, autentic, viabil şi care a devenit între timp o imitaţie proastă, sterilă. Degenerarea moralei (prin ruperea ei/autonomizarea de Viaţă) se numeşte moralism. Este şi o exaltare a părţii în raport cu întregul, o răsturnare a raportului originar, de primordialitate. Este, în fond, un act idolatricesc (căruia eu îi găsesc o sorginte mereu pătimaşă) - cu toate consecinţele inevitabile. Găsesc şi un evantai de sensuri, pe de altă parte, când spunem hedonism dar şi epicurianism, comunism dar şi creştinism etc.
Între nuanţa ironică, depreciativă şi continuitatea unei tradiţii, respectiv sugestia exaltării ideologizante s-au spus mereu atâtea... Şi, mai ales, s-au făcut.

Cam aveti de asteptat ...

Ati citit Dumnezeu nu poate îngădui la nesfârsit batjocorirea aproapelui ca distractie de zi cu zi. Eu nu sunt Charlie. ?

"Patriarhia Română condamnă atacul terorist de la Paris, din 7 ianuarie 2015, care a cauzat moartea a douăsprezece persoane şi rănirea altor unsprezece. Biserica Ortodoxă Română respinge invocarea religiei ca pretext pentru a justifica acţiuni politice extremiste, violente şi ucigaşe, deoarece o crimă comisă în numele lui Dumnezeu este o negare a religiei ca factor al păcii spirituale şi sociale.

De aceea, în societatea pluralistă de azi cultele religioase trebuie să convieţuiască în armonie şi cooperare pentru binele comun, iar societatea să respecte demnitatea şi valorile fiecărei religii.

Totodată, exprimăm compasiune pentru familiile îndoliate şi solidaritate cu poporul francez.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române"

Fericită declaraţie (şi luare de poziţie!) a Patriarhiei! Nu pot decât să mă bucur, mulţumesc pentru ştire.

Esti un maaare diplomat.
Ai grija!

Trebuie observat ca, in 2006, a avut loc un proces. O comunitate musulmana a dat in judecata "Charlie Hebdo" pentru caricaturi la adresa profetului lor. Au pierdut procesul. In numele libertatii de expresie. Caricaturile la adresa musulmanilor au contiuat, cu si mai mare violenta. Ca si la adresa crestinilor. Dar nu la adresa evreilor. Niciodata la adresa evreilor. Sa ne imaginam care ar fi fost soarta procesului daca Charlie si-ar fi batut joc de evrei. De holocaustul lor.
In asa zisa democratie occidentala, posti scuipa pe oricine. Pe Mahomed, ca si pe Cristos. Pe Buddha-Sakkya-Muni. Pe Quetzalcóatl. Pe oricare efigie, popor, comunitate sau dogma. Dar nu pe Dogma Holocaustului.

Si s-a intamplat ceea ce se intampla adesea cand oamenii nu-si pot face dreptate pe calea dreptatii. Au aparut idiotii cu arma in mana, zicand ca isi fac singuri dreptate. Si dreptatea lor a antrenat uciderea si a unora care erau si ei pe acolo. Doi politisti. Contabilul ziarului. Altii, pe care limbajul de nou-vorba al democraturii occidentale ii numeste, de la masacrarea sarbilor incoace, "victime colaterale".

Ei bine, daca accept ideea ca idiotii cu arme sunt oamenii dracului, trebuie sa o accept si pe aceea ca cei de la Charlie au avut, ani de zile, ca principala preocupare, sa-l traga pe respectivu' de coada.

sau...cand calci pisica pe coada !!!

Multi nu realizeaza ca sunt ciocli propriei credinte, intr-un mod paradoxal, prin insasi ardoarea cu care cred ei ca o apara. Vor arata inutil cu degetul catre altii, asa cum au facut-o mii de ani. ...Dar va fi prea tarziu. Fiecare pasare pe limba ei piere.
Vor supravetui doar conceptele filosofice care practica toleranta, iara nu cele care o teoretizeza si o propavaduiesc ...fara succes.

Evident, vorbesc la modul general, nu despre participantii la aceasta dezbatere (a carei nota si ton nu ma surprind catusi de putin).