Multumesc, dar sincer, nu asta caut; incerc doar sa zic ca Dumnezeu ne-a creat in asa fe incat a putem gandi singuri, ne-a dat El puterea asta; ne-a dat de altfel unele norme morale (care sunt si legale, o parte) ca a ne ajute sa distingem raul de bine. Iar intre crima si minciuna de exemplu e cale lunga. Popoarele se judecau in trecut dupa cele 10 porunci, erau data ca masura de control a populatiei intr-o anumita masura; cele 10 porunci au avut si un rol politic, pe langa cel spiritual. Altfel, e ce credeti ca s-ar fi facut legile dupa cele 10 porunci? Cum se fce ca exista cate o lege pentru fiecare poruna in parte (pe lnga toate celelalte legi care mi exista)?

Curaj sau inconştienţă monşer?
A ta şi a celeilalte personalităţi a ta? Sau a cui?

Asta din cauză că adevărurile credinței sunt adesea paradoxale, nu sunt conforme cu logica omenească. Creștinismul este o cale a regăsirii legăturii cu Dumnezeu înlăuntrul nostru. Te faci mic, slujitor al celorlalți, pentru a fi mare (la suflet), dăruiești fără să te gândești la câștigul personal, mori (te jertfești) ca să înviezi. Astea nu sunt chestiuni logice, ci revelate. Și numai luându-le ca atare și făcându-le putem înțelege.

Ne-a dat creier (inteligență), ne-a făcut după chipul Său, dar noi nu am rămas în ascultare, adică am considerat că ne este de ajuns inteligența ca să deosebim binele de rău. Iar rezultatul se poate vedea în jurul nostru, în lumea în care trăim. Oameni foarte inteligenți care nu mai găsesc sens în viață și fie o trăiesc la modul aberant, fie chiar își pun capăt vieții.

Am în vedere, însă, ascultarea cea bună, de Dumnezeu și de Biserică, nu ca instituție omenească, ci divin-umană, căci ea a fost instituită la Pogorârea Duhului Sfânt. Și viața în interiorul ei este o viață în Duhul Sfânt, de care te împărtășești și rugându-te, împreună cu ceilalți, și din Sfintele Taine, și din auzirea cuvântului lui Dumnezeu, și din scrierile Sfinților Părinți, dar și din harismele date unor oameni de către Dumnezeu, unora inclusiv după moarte (mă refer la sfinți și la sfintele moaște).

Dacă găsesc oameni care s-au făcut slujitori ai Bisericii doar cu haina, sau care o slujesc fără tragere de inimă, nu sunt obligat să fac ascultare de ei. Din fericire, putem alege. Dar nu trebuie să considerăm că toți sunt nevrednici.

Iar cu privire la neajunsurile religiilor pe care le-ai semnalat. Deși cei mai mulți vorbesc de religia creștină, cred că Hristos nu a adus o nouă religie, ci o nouă viață, cea împreună cu El, o viață în har, care poate fi aflată în Biserică. Religiozitatea există și în creștinismul ortodox, fără îndoială, și este, adesea, un obstacol către credința adevărată.

Matale daca nu pricepi limba romana nu e vina mea.

A fi botezat nu e suficient. Nu iti garanteaza mantuirea care (matale spuneai) nu e obiectivul tau. Cel ce spune ca nu are ca scop mantuirea, nu e crestin.
Arata-mi unde i-am cerut eu sa renunte la Dumnezeu? Eu i-am cerut sa renute la o eticheta care nu o reprezinta. Credinta ei nu e ortodoxa. Nici macar nu cunoaste ortodoxia. Ia citeste matale unde spune sora noastra ca Biserica e doar o institutie umana. Noi marturisim ca Biserica este Trupul lui Hristos. Sesizezi marea diferenta de abordare?

He, he...
Pricepem dar nu înţelegem... :)
Sau nu înţelegem iar de priceput nici atât.

Nu, Biserica nu e o institutie doar umana, cel putin nu teoretic, dar asta a ajuns sa fie, chiar daca se pastreaza denumirea e intitutie divin-umana.
Desigur ca nu toti preotii sunt la fel, exact cum nici oamenii de rand nu sunt toti la fel, dar daca totusi Biserica predica bunatatea, sinceritatea, smerenia, milostenia, capi Bisericii ar trebui sa se poarte ca atare; exemplul personal e mai important decat cred unii. Iar daca nu ai exemplu personal, degeaba crezi in ceva, cand exact cine ar trebui sa fie conform cu credintele, e exact opusul.
Atunci ori crezi intr-o iluzie, ori cei care sunt neconformi trebuie dati jos de la predicare, la conditia de oameni de rand. Pana nu se iau masuri or sa existe oameni ca mine care cred, dar nu cred. Pentru ca ce se predica e diferit de fapte, iar asta nu e in regula. Sunt preoti si calugari care ar merita din plin locurile sus puse din Biserica, dar culmea, nu se gandeste nimeni la ei sau ei doresc sa ramana unde sunt si sa faca bine de acolo.
Si degeaba s-a inventat vorba fa e zice popa, nu ce face popa, cand il vezi pe popa cum se imbata Duminica seara in birtul din sat (da, cunosc, altfel nu ziceam nimic). Sunt si ei oameni, nu contest, au pacate, nu contest, dar preotimea nu e doar o meserie ca oricare alta; cand devi preot ar trebui sa ii in considerare si ca trebuie sa fi un exemplu pentru altii. Si preotul de cre ziceam, a facut si bine (a reparat Biserica si face slujbe frumoase), dar el trebuie sa fie un exemplu pentru ceilalti si prin comportamentul din societate. Apoi, ce face in privat, cand nu il vad oamenii (in cazl asta, un afert din sat, care apoi vorbesc), e treaba lui personala. Si gaantez ca nu se singurul preot care nu ofera si un exemplu pozitiv de comportament in societate.

E ca si cu conducerea tarii. Oare ne miram ca oamenii fura, asntajeaza, sunt corupti, lucreaza in scarba si fac tot posibilul sa se imbogateasca "altfel", cand exemplul conducerii e exact la fel?

Nu, scopul meu principal e sa pot face cat mai mult bine in jurul meu, sa ajut cat pot, cum pot. Si nu pentru ca "o sa merg in Rai", ci pentru ca asa consider EU ca e bine. Iar daca asta ma ajuta sa nu la mantuire, doar Dumnezeu o stie. Eu ma rog la Dumnezeu sa ma ajute in ceea ce fac, sa ma ajute sa pot ajuta si eu la randul meu oamenii din jurul meu, si ii multumesc pentru ca ma ajuta sa reusesc in ceea ce fac, si ii multmesc pentru ceea ce mi-a dat. Atat.

Crestinul autentic nu face binele asteptand o rasplata. El face bine din dragoste. Crestinul vrea sa fie asemnea Mantuitorului Ş Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.


Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn".
Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.
Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.
Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.
Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.












Biserica nu inceteaza sa fie divino-umana doar pentru ca sunt unii slujitori nevrednici. Ce te retine sa ii cauti pe cei vrednici si sa ii urmezi?
Legat de pretul de care imi spui matale aici: are cine sa il judece. El o sa dea socoteala pentru ceea ce face. Matale ai incercat sa spui o rugaciune pentru el sa-l lumineze Dumnezeu s-au doar te-ai oprit la judecata?
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.

Sunt de aceeași părere, că cel care predică trebuie să facă el însuși ceea ce predică, pentru că altfel oamenii nu vor crede în ceea ce predică. Totuși, nu știu cât de mulți sunt cei care nu fac asta. Este acesta principalul motiv pentru care te poticnești în credință? N-ai reușit să găsești o biserică unde preotul să fie cel puțin cumsecade?
Chiar și așa, pentru că sunt situații, mai ales la țară, unde oamenii n-au de ales. Ăla e preotul lor și altul n-au. Trebuie să suplinești tu ceea ce preotul nu-ți poate da, că n-are. Dacă chiar vrei să ajungi la Dumnezeu, nu-ți va fi preotul o predică, ba chiar îți va fi mijlocitor, dincolo de păcatele lui, pentru că harul lui Dumnezeu lucrează în Biserică pentru credința ta. Și îl primești și la spovedanie, și la împărtășanie, și la cununie, și la maslu ș.a.m.d.