Definitia pe care ai dat-o tu fericii este pur hedonism si in ciuda scopului declarat, n-a facut fericit pe nimeni ba chiar dimpotriva, pentru ca viata e facuta mai mult din incercari decat din satisfactii de genul asta iar un om care are o astfel de filosofie de viata mai degraba se umple de frustrari decat le valorifica intr-un mod pozitiv, spiritual.

"Calea lumeasca" nu e calea crestina iar calea crestina a omului din lume nu este practic diferita de cea a monahului, ambii trebuie sa urmeze practic acelasi set de valori chiar daca practicate intr-un fel diferit.

Nu conteaza unde, conteaza cum.

Domnule "AlinB"- aveti un talent deoasebit in a face din niste lucruri simple, elementare, o intreaga filozofie! Seamana cu invartitul in jurul cozii!

Am cunoscut oameni, care aveeau acele 5 conditii care le-am zis si erau foarte fericiti: nu aveeau treaba cu medici sau spitale, la servici plecau fluierand de bucurie (de exemplul mecanicii de locomotiva care atunci cand luau dieselul sau electrica in primire si plecau la drum faceau treaba asta cu placere, la fel si soferii de la ITA sau IJTL pe autobuze, etc), erau fericiti cand stiau ca dupa 24 de ore de servici i asteapta acasa femeia iubita, iar in societate foarte veseli si de treaba (atat in sensul de a-i ajuta pe ceilalti: da vecine, nici o problema, daca vrei sa te ajut la vreo reparatie electrica, la alte treburi gospodaresti, la taiat lemne, etc.; cat si in sensul de distractie, petrecere sau chef).

De exemplul:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=JLT3bfDszuw

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=Ws0p-UOW2IM

Acestia nu vi se par oameni fericiti ?!

Cel mai practic este să ai o pasiune, ceva, un hobby să zicem și să ai ceva activități extra serviciu sau școală. Astfel îți poți lărgi cercul de cunoscuți și ai șansa să întâlnești pe cineva cu o pasiune comună. Știu un caz al unei fete care și-a întâlnit viitorul soț la un curs de pictură de icoane. E doar un exemplu.

Că tot s-a adus vorba de internet, eu una n-aș exclude nici opțiunea asta.
Cred că inclusiv aici pe forum sunt destule fete nemăritate care merită atenție. :)
Trebuie însă ca de la întâlnirea virtuală, pe net, să se ajungă la întâlnirea față în față - care poate să lămurească mai multe aspecte în ceea ce privește persoana pe care ne-o dorim să o avem alături în viață.

Mult succes îți doresc, să-ți scoată Dumnezeu în cale persoana potrivită și să ai un An Nou fericit !

Nu vreau sa supere colegele de forum, insa (sau poate asa am avut eu ghinionul sa intalnesc) din pacate vad ca unele femeii sunt tare nehotarate (si nu vorbesc de adolescente-cand as mai putea intelege!, ci de femei mature- la 28-30 de ani), si parca nu stiu ce vor!

Daca-mi poate explica cineva (ca eu unul nu mai pricep!) ce "mentalitate" o fi asta, cand vorbesti cu un om, te porti civilizat (fara "aluzii" din prima direct la pat!), dai dovada ca esti serios, te implici, vorbesti cu cunoscutii ca sa-i gasesti un loc de munca unei persoane cu care vrei sa incepi ceva serios (vorba aia-iti pui obrazul in joc), ca dupa persoana respectiva sa zica ca o fi, o pati, ca se vezi pe aici si pe dincolo (fara sa-ti spuna vreun motiv cat de cat serios) si sa nu mai vrea safie cu tine!
Am auzit multe femei ca cica "barbatii nu ar vrea sa se implice la ceva serios", dar tare mi-e teama ca e invers!

Parca doi barbati cand stabilesc un lucru mai degraba se tin de cuvant (la o lucrare, o reparatie, etc, sau cand stabilesc sa se intalneasca la ora x in locul y)!

Şi nu poţi ajuta un om fără să-ţi doreşti să-l vezi gol la tine în dormitor? Şi nu poţi să-i găseşti serviciu unui om fără să te gândeşti cum i-ar sta cununiile pe cap? Şi nu poţi scoate un om din supărarea şomajului fără a-i cere o întâlnire în schimb? Frate, înainte de-a fi femeie, e om, bucură-te c-ai ajutat-o.

Şi noi ar trebui să indignăm în masă, luând la cunoştinţă de păţania ta, sau ce-ar trebui să spunem ca să te linişteşti?

Nu cred că ţi-ar fi convenit ca fata să rămână cu tine doar din recunoştinţă că i-ai făcut un bine. Mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a ferit de o asemenea păcăleală sentimentală şi fata a fost, cât de cât, sinceră cu tine.
Iar fapta bună "se pune", cel puţin în creştinism, dacă n-a primit recunoştinţa pretins cuvenită de la oameni.

Fără să fie neapărat aşa cum spun eu, s-ar putea ca nerăbdarea ta de a avea o relaţie cu o fată să-ţi fie realmente o piedică în atingerea scopului.

Unde dai si un crapa!

1. De a ajuta oameni asta mi se pare absolut normal! Doar pe toti oamenii care i cunosc prin targu' asta (atat barbati cat si femei; cunosc oameni cu un caracter exceptional- atat simpli muncitori, cat si soferi, profesori, ceferisti, etc), atunci cand am putut sa-i ajut i-am ajutat fara nici o problema, si fara a astepta nimic in schimb! De exemplul cum as putea sa nu-l ajut pe un fost dom' impegat de miscare sau mecanic de locomotiva, cu care in urma cu 20 de ani am stat impreuna la manevra, sau pe un prieten bun, care este om cu mine, sau pe un vecin ?!
Aici merg pe ideea: esti om cu mine, sunt om cu tine! Esti porc cu mine, atunci ura si la gara!
Aici m-am referit in general la relatiile cetatenesti cu oamenii, cu vecinii/vecine, cu diverse cunostiinte, etc., cand nu sunt implicate chestiuni de natura sentimentala.
De exemplul asa ca intre vecini daca o doamna casatorita imi cere ajutorul la o reparatie a unei instalatii electrice, ma duc sa o ajut asa ca intre oameni si vecini, fara sa ma gandesc la alte treburi!
Sau nicioadata (ar trebui sa fiu tampit la cap!) nu as putea sa ma gandesc la alte treburi cu sotia sau prietena/iubita unui om care e prieten bun cu mine, care a fost om cu mine! E cea mai mare magarie si prostie in accelasi timp sa pierzi un prieten adevarat , din cauza unei prostii de moment.

2. Insa atunci cand sunt implicate chestiuni de natura sentimentala, si cand imi place de o femeie (care e singura), mi se pare normal sa actionez, sa-i spun ca as vrea sa o cunosc, sa o ajut cu ce pot! Nu am zis nicioadata de grabit lucrurile, de "fortat" nota, de o atitudine de aia posesiva, etc! Ne intalnim, discutam, stam la o masa, servim o prajitura intai, apoi cu timpul ne cunoastem, etc.

Insa aici am intalnit doua atitudini foarte ciudate:

-fie acel gen de femeie care refuza si o banala intalnire sau discutie, ;
-fie acel gen care, dupa ce ai apucat sa te cunosti cat de cat, dupa ce te-ai intalnit si ti-a spus ca ar vrea sa mearga spre ceva serios, ai stat de vorba ca omu', si fara ca tu sa fi comis vreo "gafa" majora, si fara nici o explicatie cat de cat rezonabila, brusc se razgandeste si zice ca nu mai vrea sa continuati! Aceasta nehotarare nu o inteleg!

Cu datele tale, m-aş orienta mai degrabă spre o tipă care colecţionează trenuleţe de jucărie sau insigne cu Stalin. Dacă te duci în vizită e simplu, câteva vagoane, locomotive, şine-macaz te scot din fâstâceala primului cadou.

Atat ati retinut din ce am zis ?! Nu vad ce e rau in a respecta si a ajuta niste oameni care s-au dovedit a fi OAMENI cu adevarat! Iar despre nobila meserie de ceferist as spune mai multe, dar depaseste cadrul acestui topic!

Iar despre "primul cadou", nu stiu ce "fastaceala" va imaginati! Important e sa fie ceva de bun-gust, nu sa fie extrordinar de valoros! La o prima intalnire mi se pare de bun-simt si ca gest sa iei flori!
Cu alesul hainelor si a toaletelor pentru femei-aici mai greu ca si barbat sa te pricepi foarte bine!