În prealabil postat de antiecumenism (Post 465121)

-cumva se apropie de tema topicului

În prealabil postat de sophia (Post 465132)

Da, romanii, inclusiv Pontius Pilatus au avut o pozitie mai deosebita.
Pentru ei, Iisus nu era vinovat, nu era rau-facator si nu vroiau sa-l pedepseasca.
Ei aveau cu totul alta religie (politeista).
Unii (cum era centurionul cu sluga, sau eu am citit ca unuia i-ar fi salvat in acel fel, de la distanta, copilul) chiar erau atrasi de credinta noua adusa de Iisus.
Dar aveau mainile legate. Erau pusi sa faca ordine acolo, pentru imperiul roman.
Pe de alta parte sinedriul ii forta sa ia masuri sa-l pedepeseasca pe Iisus,
multimea la fel.
Erau multi raufactori, iar acel Barabas era capul lor.
Ce putea sa faca in fond Pontius Pilat? Era in fond o problema religioasa a iudeilor.
Citesc o carte despre Pilat, f.profunda si interesanta. Cine poate stii cu adevarat ce a simtit si trait el si familia lui.
Cine se mai gandeste si la altii din vremea aceea? Vinovati, oare?

Dar...asa au spus scripturile, asa s-a infaptuit. Si ce a fost cu ei dupa, ce a fost in Iudeea dupa aceea?
As fi fi vrut sa stiu.
Si as fi vrut sa stiu cum traiau atunci, ce fel de biserici aveau, ce fel de preoti.

În prealabil postat de glykys (Post 465140)

Stiu si eu cat ii interesa pe ei ce se intampla in acea margine prapadita de imperiu? Mie Pilat cel putin mi se pare un om tare dezinteresat. El judeca bine cand judeca, dar nu crede in nimic, nu vrea sa se implice, nu vrea sa se angajeze intr-o lupta care nu e a lui.

Sotia lui Pilat este sfanta in Biserica ortodoxa - http://www.crestinortodox.ro/diverse...at-121774.html
Pillat este sfant numai in Biserica etiopiana si a dezvoltat fascinatie de la inceput, apare in multe apocrife. Mi se pare ca cele mai multe surse spun totusi ca s-a sinucis, semn ca aintalnirea sa cu Adevarul a fost una ratata. De altfel, romanii nu au fost niciodata tari la filosofie...
Iudeii au facut in continuare ce stiau ei sa faca, sa se revolte impotriva stapanirii romane. Si bineinteles ca au fost infranti.

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 465136)

Bine spui "se apropie oarecum", dacă ai citi până la capitolul din care ai citat concluzia e cu totul alta. Concluzia sună cam aşa "Deci, cine nu vede cat de rea e inchipuirea si cat se cuvine a fugi de ea"? Iar ceea ce ai citat este doar o recomandare, o armă împotriva altor închipuiri sau gânduiri venite de la diavol care ne-ar putea razboi. Eu însă mă opresc aici pentru a nu strica bucuria celor sunt de acord cu subiectul acestui topic şi le cer iertare celor pe care i-am necăjit cu postările mele...

ps: după cum spuneam că ideea nu este una tocmai potrivită, iată au apărut deja şi elucubraţiile pe care le anticipam.

În prealabil postat de glykys (Post 464932)

Daca ati fi trait in vremea lui Hristos ce personaje biblice v-ar fi placut sa intalniti? :)


Dintre toate, cel mai mult si cel mai mult, mi-ar fi placut sa o vad putin, macar de la departare, pe Maica Domnului si sa il cunosc pe centurionul roman care L-a rugat sa ii vindece sluga.

În prealabil postat de ioan cezar (Post 465172)

Pe Iuda. O sansa unica sa ma vad pe mine insumi, in carne si oase, cel cu care ma lupt in fiecare zi.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 465018)

As dori sa va mai pun,daca nu va este cu suparare,o intrebare generala,cumva tot din perspectiva topicului,privind de la imaginea trecutului spre prezent.In Faptele Apostolilor capitolul 2,dupa cuvantarea apostolului Petru,este descrisa comunitatea primilor credinciosi sa spunem.Conform Sfintei Scripturi ea arata cam asa.Dupa predica apostolului starea lor era acesta: ,,Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?"Apostolul Petru le pune in fata urmatorul indemn: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."Consecinta a fost urmatoarea: ,,Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.Si tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi."Modul de viata determinat de aceste aspecte a fost urmatorul:,,Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii."Efectul asupra altora era urmatorul:,,Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul."Iar actiunea lui Dumnezeu era acesta: Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.".

Pare o imagine parca idealizata in comparatie cu prezentul.Parca nu prea mai vezi azi asa ceva.De ce credeti ca aceasta stare de fapt esta atat de rara in ziua de azi?Ce anume aveau ei si nu avem noi?Ce anume face diferenta,ce anume ne desparte de modul lor de viata?V-a indemnat cineva,in viata dvs de credinta,sa traiti asa?Sa fi fost acele clipe doar exceptie sau am pierdut ceva pe drum?Sau ce ne-a schimbat,de ce ne-am schimbat?Am mai putea acum sa traim asa?

Astept cu mare interes opiniile dvs.Multumesc anticipat,Doamne ajuta!+