Bravo tuturor!
 

Un topic frumos, cu istorioare din viata, care iti ating inima si sufletul ,te sensibilizeaza mult, si nu il poti uita foarte mult timp...
De cate ori il citeam, eu ma simteam foarte bine, si pana astazi il mai recitesc.

Bravo!

In una din zilele astea, langa un supermarket, isi desfacuse "taraba" o femeie de la tara cu urzici si leurda....Iesind din magazin, am vazut-o si m-am gandit sa cumpar cateva...nu mai mancasem de acum 2 saptamani, cand cumparasem de la o fetita, din exact acelasi loc...
Era o fetita cam de varsta baiatului meu mai mare si-si aranjase mandra marfa pe niste foi curate de ziar,maturase prin prejur si acum statea si astepta clienti.Mi-aduc aminte ca vazand-o , m-am gandit la copilul meu..am intrebat-o cati ani are, de unde a cules urzicile, daca nu i-a fost greu la cules si nu s-a urzicat la maini...In scurta conversatie care am avut-o cu ea,mi-a povestit ca merge dimineata devreme cu mama ei la padure, culeg urzici, schimba doua autobuze pana sa ajunga in oras,mama o lasa cu marfa sa o vanda si vine peste cateva ore sa o ia acasa...
M-a impresionat seninatatea cu care vorbea...parca era ceva normal ca o fetita de 11 ani sa se trezeasca la 5 dimineata, sa culeaga urzici, sa care impreuna cu mama ei sacose voluminoase de rafie,sa stea in fata supermarketului sa le vanda....Cel mai mult m-a impresionat atitudinea ei:mereu zambitoare, politicoasa, calda, imbracata simplu dar curat si decent...
Doamna care vindea acum urzici avea aceleasi zambet cald si prietenos si semana izbitor cu fetita...nu era grea sa-ti dai seama ca era mama ei...M-am oprit asadar sa cumpar de la ea.Mi-a povestit ca da,era fetita ei si ca are in total 5 copii,se descurca greu traind doar din alocatiile copiilor si muncind cu ziua care si cum...Fetita cea simpatica ramasese acasa sa aiba grija de bebe, care avea doar trei luni...Stia sa-l legene, sa-i prepare biberonul, sa-i schimbe scutecul..Iar ea, biata mama venise sa mai faca un ban de pampersi, lapte praf...
In fine, m-a impresionat povestea ei...am cumparat o sacosica de urzici si o legatura de leurda...intre timp venise o alta persoana care a cumparat si ea cate ceva....ne-a dat restul la amandoua..cand sa plec, am observat ca mi-a dat mai mult decat trebuia..m-am intors si i-am spus ca a gresit,sa-mi dea mai putin...Zambetul cu care m-a intampinat doamna respectiva zau ca era un zambet de inger..poate de recunostinta ca nu m-am bucurat pe nedrept de banul ei muncit...
Mi-a multumit, mi-a dat restul corect..am facut 2-3 pasi, cand m-am auzit strigata din spate...."Doamna, doamna, ati uitat urzicutele....!" Ma uitai in sacosa si asa era...pusesem doar legatura de leurda...M-am intors, am luat urzicile si am rasplatit-o si pe ea cu un zambet...:)

Sunt multi copii care traiesc asa, in familii foarte nevoiase. Uneori au parte de o mama buna sau de un tata potrivit, mai rar de amandoi (divorturi, puscarie, alcoolism etc.). Altii sunt ingrijiti de bunici sau de vreo matusa...
Cat sunt mici invata lucruri simple si bune. Au pace, se multumesc cu putin, se bucura de viata desi altora li s-ar parea imposibil sa traiasca in conditiile acelea, dificile...
Nu de putine ori am intalnit astfel de copii, o mangaiere. Cand eram profesor la tara, demult prin anii 90 aveam multime de copii asa, in fiecare clasa. Ei sunt o adevarata bucurie pentru lumea asta mohorata! Intre ei m-am simtit intotdeauna in siguranta, senin, bucuros si cu rost.

Si totusi...
Mai tarziu incep sa se intample unele lucruri... Fie din nepaza, fie din pricina unor constrangeri de nerezolvat, acesti copii se schimba, treptat. Dupa 10, 20 ani ii reintalnesti si constati ca au devenit ca toti ceilalti. Ce s-a intamplat? Cum si-au pierdut inocenta, bunatatea, seninatatea?
In adolescenta si tinerete majoritatea cad in obiceiuri si convingeri noi, urate, respingatoare. Si viata lor, care pornise atat de frumos, continua in note tot mai sumbre.

Unii, insa, putini dintre ei, isi continua frumoasa vietuire. Sunt discreti, aproape nevazuti dar sunt pretutindeni, printre noi, mentinind probabil acea fereastra de lumina si aer curat prin care Dumnezeu mai pompeaza Har in lumea noastra cea ticalosita.

Dumnezeu sa ne ierte si sa aiba grija de toti copiii Lui, ca sa nu se piarda vreunul pe drumuri straine! Sau, de s-a pierdut o vreme, sa se intoarca acasa cu bine!

Pe mine mai mult ma impresioneaza viata lipsita de sens a copiilor de acum,cei care sunt atat de scutiti si rasfatati.
Sa nu faca nimic,sa nu stie nimic ,sa fie doar un musafir si un alienat in familie.Vesnic logat de o tableta sau alt device de realitate alternativa.

Nu zic ca eu neaparat as fi fost un parinte mai bun;probabil ca in fata gingasiei si puritatii lor ,ne pierdem capul incat ei obtin ce isi doresc basca ce le mai oferim si noi pe deasupra de bunavoie.

Vreau doar sa spun ca obsesia asta cu protejarea excesiva a copiilor nu este de bun augur pe termen lung.

Nu imi pare atat de traumatizant sa fi sarac si sa vinzi unele-altele ca si copil;mai traumtizant este zic eu sa fi abuzat emotional sau sa fi programat pentru esec.

Cu totul de acord. Chiar daca unii colegi mai fac ironii, te mai iau peste picior, personalitatea sanatoasa si valoroasa isi vede de drumul ei...
Cu Tudor am mers mereu pe linia asta si a trecut peste multe momente grele. Cu timpul si-a castigat o stima reala din partea copiilor, pentru ca s-a impus prin calitatile personale iar nu prin babacu sau mamica... Uite chiar adineauri am primit telefonul prin care s-a anuntat rezultatul lui la primul festival international de muzica pentru cordari (Tudor face violoncel); dimineata a cantat (un concert si doua studii pentru violoncel si pian) si a obtinut...locul I...!!! Ei bine, iti inchipui ce incredere poate capata in rostul muncii lui. De doi ani se cam chinuie, intre scoala, sah si violoncel si reuseste, deocamdata, sa fie printre cei mai buni. Pentru ca e harnic si ii place sa fie cel mai bun.

Da, copiii trebuie sustinuti in achizitia unor insusiri de personalitate valoroase, mai intai.
Domnul sa fie cu toti copiii!

Mai eficient era sa le dai de 10 ori cat face si sa pleci fara urzici.

Mi-a trecut prin cap, Copacel..dar nu cred ca ar fi acceptat nici doamna,nici fetita...Ele au venit sa vanda ceva si sa primeasca bani in schimb..daca ar fi vrut pomana,ar fi fost suficient sa stea cu mana intinsa...Dar sincer, nu cred ca era stilul lor...Pareau amandoua persoane muncitoare, harnice, obisnuite sa-si castige painea cinstit...
Mi-e sa nu se fi simtit umilite daca le dadeam bani asa pe degeaba...

Nici una din extreme nu este buna.
Nici sa fie copiii foarte rasfatati si mai ales singuri la parinti, dar nici sa fii egoist, sa nu te poti abtine si sa sacrifici copiii ca sa intretii familia.

Exista multe familii din ambele categorii.
Categoria a doua inseamna ca acei copii nu mai au copilarie, devin direct adulti. Si nu este normal.
Mai inseamna saracie si lipsa de posibilitati.
Ah, ca mai ajuta de placere, in vacanta parintii, este una, dar sa nu mearga la scoala ca sa stea cu fratii, sau sa mearga la munca este oribil.
Nu stiu daca in exemplul de mai sus copii erau in vacanta sau nu mergeau la scoala.

Nici rasfatul peste masura nu este normal. Dar acesta ar trebui definit, delimitat. De unde se cheama ca este rasfat.

Si mai este vroba si de experienta de viata a fiecaruia aici. Cei care au dus-o rau tind sa dea copiilor totul, ca sa nu ajunga ca ei.
Iar in multe tari familii de oameni bogati pun copiii totusi sa munceasca pentru a-si castiga bani pentru diverse, altii ii dezmostenesc tocmai ca sa nu se invete bogati.

Exista tot felul de situatii...

Normalul este undeva la mijloc. Sa asiguri copiilor o viata normala din toate punctele de vedere.

.Vai si amar de asemenea copii, care sunt obligati de parinti sa vanda urzici in strada si sa stea cu copiii mai mici sa ii creasca, este groaznic, locul acelor copii este la scoala, nu pe strada, iar acesti parinti nu poti fi numiti parinti.
Sufera de foame, frig, sunt needucati, vai si amar de ei. Nici nu stiu cum pot sa faca copii si sa nu se gandeasca ca nu le pot oferi nimic, decat banii din alocatii si din urzici, e revoltator.

Atatea comentarii si dezbateri pe marginea urzicilor astora... mai mai...

Poate era weekend cand vindeau urzici sau dupa orele de scoala ...nu va opriti acum in detalii nesemnificative.
Nu se specifica in relatarea evenimentelor si ora,ziua la care au fost gasite vinzand urzici.

Nu este un fapt criminal si lipsit de educatie; ba din contra,femeia asta isi educa fiica ca din oarece munca si stradanie personala poate obtine un venit cinstit. In paralel cu alte mame care-si invata fetele sa cocheteze de la varste fragede,pt a deveni mari maestre in prostitutie de lux si manipulat oamenii(de exemplu).

Dar societatea,asa perversa cum este ea acum,le vede niste eroine pe prostituatele de lux- care au devenit peste noapte si formatori de opinii si imagine - iar oamenii simpli si cinstiti ,cu oarece integritate sunt descrisi ca fiind niste monstri.

Desigur,daca o intrebi pe femeia cu urzici nici ei ca mama nu ii convine situatia si isi doreste altceva mai bun pt fiica ei,nu este un mostru.
Doar ca in prezent ,trage si ea foloasele unei situatii salvatoare pe moment.

Nu este abuz parental daca un copil ajuta la treburi incepand cu varsta de 13 ani; ziua are 24 de ore. Important este cat ajuta...sa nu-i dai pe carca sa-l dobori.


Si apoi,mai mult respect si compatimire isi strange mama asta cu urzici decat o familie de alcoolici ,fara lucru ,cu 5-10 copii, genul carora le cade casa in cap iar copiii dorm in soba...sunt convinsa ca urzicile cresc peste tot,numai ca aia nu se mai pot scula dupa o betie sa le si culeaga...

Nu a zis nimeni ca viata este usoara!
Asa cum sunt copiii de azi,tinuti in scoli pana la 30 de ani,cu masterate si doctorate ca mai apoi sa stea intr-un job oarecare,imi pare total aiurea!
O risipa prea mare si un deserviciu adus unor maturi infantili.