| calator |
25.03.2007 12:24:30 |
Desi aparent intrebarea din topic ar avea o tendinta anticrestina sau si mai rau ar fi un fel de provocare diavoleasca de a dovedi ca lumea si deci odata cu ea religia(caci apartine lumii) sunt niste realitati pe care des le percepem nu le putem dovedi totusi ea este extraordinara (intrebarea/provocarea)
Sa te intrebi daca masa pe care pui cana de ceai ce tocmai l-ai baut exista in mod real poate fi o intrebare fara sens.
Totusi descoperirile fizicii cuantice ne provoaca la aceiasi intrebare . Astfel din cercetarile facute in profunzimile materiei se poate constata ca soliditatea sa este foarte precara, ca de altfel si aceea a teoriilor care se bazeaza exclusiv pe ea. Daca se tine seama de spatiile imense care exista intre nucleul atomului si electronii ce graviteaza in jurul sau, se poate spune ca materia se reduce la o ultima analiza la putin ceva si foarte mult vid (foarte multe goluri). Impresia de soliditate a materiei se datoreaza vitezei extraordinare a particulelor sale, astfel incat ceea ce credem si pipaim noi nu este decat o iluzie si nu realitatea. Acesta afirmatie a fizicienilor nostri se apropie de milenara conceptie hindusa, potrivit careia intregul univers material este o Maya, o mare iluzie, un spectacol magic. In afara, materia nu apare in campul simturilor decat atunci cand particulele sale intra in contact unele cu altele, iar in acest caz noi le cunoastem sub forma de evenimente; aceste evenimente sunt cele care ne aduc proba existentei materiei. Pana la intrarea lor in contact, particulele care constituie materia, raman complet invizibile omului. Din cauza acestui fapt, nu trebuie sa concepem, spune fizicianul James Jeans, un univers constituit din bucati de materie solida, ci trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca lucrurile nu sunt decat puncte de intalnire, sisteme de evenimente amestecate laolalta. De la acesta conceptie nu mai este de facut decat un pas, pentru a intra in filozofia lui Berkley pentru care lumea exterioara este o creatie a Constiintei Cosmice si nu exista in afara constiintei noastre.
Dupa parerea lui Heisemberg, noi nu observam lumea fizica, noi participam la ea. Simturile noastre nu sunt separate de ceea ce exista „in sine”, ci ele sunt in mod intim implicate intr-un proces de feed-back al carei rezultat final este „ in fapt” crearea a ceea ce este „in sin"
Conform noii fizici, noi construim lumea mentalizand-o. O mentalizam ca pe ceva misterios, vizibil, omniprezent in spatiu. Fizicianul Harris Walker sugereaza ca particulele elementare se comporta ca si cand ar fi guvernate de o forta organizatoare. Fizica cuantica demonstreaza ca natura este un ansamblu indivizibil, unde totul este in relatie: totalitatea universului este prezenta oricand si oriunde.
Departe de a fi necrestine aceste descoperiri sunt cat se poate de crestine relevand adevarul creatiei si al creatorului dar in acelasi timp poate fi o deschidere si spre alte religii (ma refer la marile curente religioase si nu la sectele care se bazeaza pe interpretarea unor texte bibilice etc)
Un risc al acestor descoperiri ar fi potentarea omului ca si posibilitate a sa de creatie (ca si cum noi am fi creatorii propriului destin) Implicatiile acestor idei din punct de vedere crestin ortodox pot fi serioase si discutabile
|
