Cu afirmatia asta, ar putea sa se refere la faptul ca ucenicul lui Isus nu poate fi decat acela care a depasit conditia omului si a devenit Om. Din cate am studiat, cand se devine Om, atunci incepe lumea fizica sa-si piarda savoarea de ce nu, sa ajungi chiar sa o urasti (cu tot ce este in ea), deoarece il tine pe loc pe Om in carapacea de om.

E probabil sa fie asta explicatia mai completa. Deci e cale lunga pentru cine vrea sa fie ucenicul lui Isus :)


Da, exact. Este unul dintre aspecte. "Cand se vrea, nimic nu se obtine". Trebuie lasata viata sa ne conduca de la sine. Apropo de asta, exact asa am intrat acum pe site :))

Nu trebuie să așteptăm să-și piardă lumea savoarea. Asta vine oricum cu vârsta. Trebuie să ne răstignim lumii ca să vină asupra noastră cunoașterea de la Duhul Sfânt. Atât timp cât suntem implicați în activitățile lumești, ele ne absorb și nu suntem niciodată întorși spre Dumnezeu, neputând primi lucrările Lui revelatoare.

Acestea e aspectul gnoseologic (de dobândire a cunoașterii). Dar mai e și aspectul moral-practic: cine nu renunță la viața sa (prin tăierea voii) Îl obligă pe Dumnezeu să fie sluga lui, să se conformeze poftelor lui egoiste. Un astfel de om va fi urât de Dumnezeu și exclus de la mântuire.

nu am cerut, am rugat.
m-am rugat de fiecare data cand aparea un motiv de indoiala. ca cel prezentat anterior.
am tot vorbit de ele, nu are rost sa le enumar.

Diferența e că eu am citat din Luca 14, 26. Ambele se referă la necesitatea de a lepăda tot pentru Dumnezeu. Acesta este mesajul principal al evangheliei și singura formă de viețuire cu adevărat creștină. În practică, ea este o moarte permanentă față de propriile dorințe și ambiții.

trebuie sa ne lasam viata sa ne-o conduca Dumnezeu nu intimplarea cum vrei sa spui.

nu am priceput nimic

Inteleg exact la ce te referi. Ai dreptate. Nimeni nu trebuie sa astepte o clipa, d-apoi batranetile...

Afirmatia asta necesita explicatii. Neimplicarea in activitatile lumesti, nu inseamna neaparat retragerea la manastire. Ci aceea de a pune pe primul plan cautarea aspectelor spirituale (incercarea de intelegere a lor - adica incercarea de a intelege ce este Dumnezeu si la ce se asteapta de la noi) in orice facem in viata noastra, pornind de la cele mai simple ganduri si cele mai simple actiuni. Orice am face, totul trebuie facut din perspectiva si conform cu Legile Divine.

Am spus "sa ne conduca Viata". Prin asta nu m-am referit la "intamplare", ci la aspectele subtile ale vietii care sugereaza sa ne indreptam intr-o directie sau alta.

PS Intamplarea nu exista.

ce nu ai priceput?!

Retragerea la mănăstire este tot o activitate în plan lumesc. Nu zic că unii nu sunt chemați la asta ci că tot ce exterior ne abate de la Dumnezeu.

Prin asta, așa cum spui și tu, nu neg activitățile lumești ci implicarea atenției voluntare în ele. Putem trăi în două planuri în același timp, și în cel lumesc și în cel divin, dar ca să primim cunoașterea divină trebuie ca puterile noastre sufletești să fie întoarse spre Dumnezeu. Asta presupune renunțarea la lucrurile care ne distrag de la această adunare/întoarcere spre Dumnezeu.

Dumnezeu este sursa oricărei cunoașteri, lumești sau duhovnicești, sursa oricărui bine, așa cum spune Scriptura:
Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor.