Forum Crestin Ortodox - Dumnezeu, Patrie, Famile

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Dumnezeu, Patrie, Famile (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=10420)

Foarte frumoase şi interesante postări ai pus, frate cristiboss56, ca de altfel toate ale tale, dar iartă-mă, spune-mi te rog, ce legătură au acele boli prin care Dumnezeu încearcă şi mântuieşte prin suferinţă, oamenii, cu topicul "Dumnezeu, Familie, Patrie" ?

Sau acela e doar modul tău de a fi nemulţumit cu postările mele? Aducând-mi indirect prezumţii că aş fi suferind de vreo boală din aceea ?
Să mă ierţi, frate şi să mă pomeneşti. Dacă aşa e, să ştii că şi eu te-am iertat, fiindcă te iubesc în Hristos, te poţi împărăşii liniştit, eşti împăcat cu mine, nu am nimic împotriva ta.

Să mă ierţi te rog, dacă te-am supărat cu ceva.

Hristos a înviat.

OPRIŢI ACEST TOPIC SATANIST, ACEST TOPIC ESTE ANTIHRISTIC.

Citat:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

............

Lăsaţi impresia că ne folosiţi credinţa în Dumnezeu pentru a ne lipsi de dorinţa de a ne apăra pe noi şi Ţara...

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 588901)

Schizofrenia poate sa apara la oricine, indiferent de rasa, cultura, religie, loc de origine, indiferent de saracia sau bogatia mediului din care provine; barbatii au acelasi risc de boala ca si femeile. Nu exista configuratie familiala tipica care sa predispuna la schizofrenie.

Schizofrenia nu este o boala rara. Statisticile evalueaza ca riscul de imbolnavire este de 1%, ceea ce insemna ca unul din 100 noi nascuti poate dobandi aceasta boala.

Se deceleaza in general in adolescenta. Riscul aparitiei ei este diminuat dupa varsta de 30 de ani si dispare complet dupa 45 de ani.

Ereditatea are probabil un rol, insa nimeni nu a descoperit pana in prezent genele acestei boli.

Simptome

Sunt de retinut unele simptome care anunta debutul unui episod schizofrenic: izolare sociala, inadaptare vadita la locul de munca, scoala, acasa, inadaptare in ceea ce priveste igiena corporala, bizarerii de comportament, afectivitate tocita sau nepotrivita, discurs vag, ermetic sau etafizic, bizarerii de ideatie (superstitii, idei telepatice, "al saselea simt").

Cum incepe sa se manifeste schizofrenia difera de la persoana la persoana. Pentru unii, boala incepe dintr-odata, gandurile lor devin tulburi, pot avea halucinatii. Pentru altii, schimbarea este gradata si incep sa apara semne de izolare sau de neglijarea propriei persoane.

Deseori schizofrenia avanseaza treptat, astfel incat familia sau persoana afectata nu inteleg multa vreme adevarul. O evolutie progresiva poate duce la acutizare sau la criza, care poate implica halucinatii, agitatie psihomotorie, tulburari de gandire (idei delirante), etc. Uneori schizofrenia evolueaza rapid si chiar neprevazut, aparand modificari grave de comportament in cateva saptamani, sau chiar zile care duc la un episod psihotic acut.

Se estimeaza ca o proportie de 20% dintre persoanele cu schizofrenie nu mai fac recaderi dupa consumarea primului episod al bolii. In celelalte cazuri boala poate fi stabilizata prin tratament sau poate evolua, ca orice alta boala, cu recaderi si remisiuni. Evolutia catre cronicitate se face numai intr-o proportie foarte mica.

Schizofrenia, atunci cand devine cronica, nu poate fi vindecabila – in sensul in care se vindeca o gripa. In aceste cazuri ea necesita, ca si alte boli cronice, cum ar fi diabetul, ingrijiri adaptate pe o perioada mai lunga de timp, chiar pe timpul intregii vieti.

Posibilitati de tratament

Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a schizofreniei. Cele mai folosite medicamente sunt neurolepticele. Terapia este prescrisa pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa ani.

A suferi de schizofrenie inseamna a fi diferit de ceilalti; inseamna sa traiesti intr-un alt mod realitatea si sa suferi intens din aceasta cauza. Persoana suferinda de schizofrenie nu este intotdeauna capabila sa se exprime. Ea nu-si percepe nici destul de clar, nici suficient de analitic suferinta in asa fel incat sa poata sa-si deschida sufletul, sa se poata destainui celorlati.

Este evident ca schizofrenia constituie un eveniment de viata care implica modificarea interrelatiei a cel putin 3 parteneri: pacientul, anturajul si medicul. Cu siguranta ca vindecarea acestei boli depinde in mare masura de influenta pozitiva pe care cei doi ultimi parteneri o pot exercita asupra primului – pacientul. Acesta isi poate, desigur, trai singur boala, insa sansele de vindecare cresc semificativ atunci cand cei trei parteneri fac front comun pentru combaterea ei.

Brrrrr!
Sa fereasca Dumnezeu si Maica Domnului!

CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (4)

Filozofii

-I-

Când m-am declarat liber-cugetător eram plin de prejudecăţi contra Religiei ca urmare a citirii scrierilor filozofilor atei. Gânditori ca Voltaire, Marx, Nietzsche îmi păreau imbatabili şi consideram justificate cele mai multe dintre criticile deşănţate pe care le aduceau Bibliei sau Bisericii. Nu realizam atunci că-şi susţineau afirmaţiile mai mult prin sarcasme decât prin argumente şi-mi imaginam că mi-au deschis calea spre înţelegerea tainelor istoriei, spre recunoaşterea originii umane Religiilor.

Am înţeles mai târziu cât de lipsit de temei e acest gen de critică. Volterienii vechi sau noi ignoră realitatea când susţin că după creaţie Dumnezeu nu trebuia să ne dea legi morale, ci cunoştinţe ştiinţifice despre natură. De exemplu o disertaţie savantă pe teme astronomice, care să înlocuiască imaginea lui Iosua oprind soarele, le-ar fi fost celor din vechime la fel de necesară ca o durere de dinţi.

Ultima dovadă a fragilităţii polemicilor lui Voltaire şi ale celor care i-au călcat pe urme e discreditarea de care au avut parte. Pe câte dintre ele un adevărat savant din zilele noastre le-ar putea opune apologeticii creştine?

-II-

Despre necesitatea Religiei şi a unui cult exterior am mai vorbit, de aceea nu voi insista asupra ei. [Vezi Confesiunile unui fost ateu (3) la adresa http://tineriptromania.blogspot.com/2015/03/confesiunile-unui-fost-ateu-3.html]

Facerea, Geneza nu e un tratat de cosmogonie, ci o vedere de ansamblu asupra apariţiei lumii aşa cum le trebuia contemporanilor lui Moise. Deşi e foarte generală, prima carte a Bibliei surprinde prin lipsa contradicţiilor aparente şi prin analogiile cu ştiinţa modernă.

Nu mi-a fost uşor să examinez Biblia fără să mă împiedic de considerente de timp, de loc şi etnice. E evident că în Vechiul Testament şi chiar în Noul Testament sunt două părţi distincte. Una care e o învăţătură dogmatică şi morală şi una care se raportează la viaţa legendară a poporului evreu. În legătură cu morala nu e nimic de zis şi acesta e esenţialul. Restul nu a fost scris cu precizia de stil a unui notar deoarece din cauza înclinaţiei omului de a discuta orice obiecţiile nu puteau fi evitate.

-III-

Unii ar vrea ca Dumnezeu să facă omenirea atotştiutoare ca să nu fie nevoită să-şi dobândească cunoştinţele treptat, cu greu pe măsură ce se maturizează. Alţii socotesc că El nu trebuia să condamne păcatul, pentru că nu ar fi, chipurile, ceva rău. Câtă trufie copilărească în dorinţa de a-I impune Divinității lucruri care ameninţă ordinea firii! De la una la alta vom ajunge, gândind astfel, să vrem schimbarea lumii de sus până jos.

Iată de ce obscurităţile, care mă deranjau cândva la vechile tradiţii, produc astăzi asupra mea un efect contrar şi mă fac să cred că în ele se ascund adevăruri profunde.

Predescu Virgil

Citat:

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA (Post 589059)

Lăsaţi impresia că ne folosiţi credinţa în Dumnezeu pentru a ne lipsi de dorinţa de a ne apăra pe noi şi Ţara...

Da, ăstai scopul declarat. Lupt împotriva faptelor voastre. Credinţa mea, anume creştin, mă opreşte să ucid pe orice om, sub orice circumstanţă. Iar Ţara creştinilor, nu e România, America, Rusia, ci e Împărăţia Cerurilor, care nu are nevoie de apărare.

Voi susţineţi fapte sataniste şi antihristice, prin acest topic, faceţi propagandă şi instigaţi la ură împotriva duşmanilor, când Hristos spune să-i iubim pe duşmani, luptaţi împotriva lui Hristos.

Hristos nu cere să apărăm graniţe teritoriale, să ucidem alţi oameni, apărând bucăţi de pământ. Lupi în piei de oaie, sunteţi.

Acest topic trebuie oprit şi închis, pentru că aici se fac faptele întunericului, se slujeşte demonilor în acest topic.

Dacă nu va fi închis acest topic, voi continua să demasc orice faptă a întunericului a voastră şi orice propagandă, pentru ca turma lui Hristos, creştinii, ortodocşi, să ştie că nu trebuie să apărăm o delimitare teritorială, numită ţară, aici, România, ci trebuie să ne apărăm credinţa şi iubirea, de a ne fi răpită de faptele împotriva lui Hristos.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu, să-I slujesc Lui, până la ultima suflare de viaţă.

Citat:

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA (Post 589059)

apăra pe noi şi Ţara...

Care Tara ?
Impotriva cui sa ne aparam?

VOINŢĂ, ENERGIE, CARACTER, PERSEVERENŢĂ

- I -

Era în anul 271 d.H.. Roma părăsise Dacia lăsând-o în mâinile barbarilor. Ce vor face năvălitorii? Se întrebau neliniştiţi înaintaşii noştri. Invazia ameninţa bazele întregii lor existenţe: credinţă, limbă, cultură. Roma plecase, nu se mai putea conta pe ea. Poporul rămas, format din daci romanizaţi, coloni romani şi veterani ai legiunilor care au apărat Dacia. era roman prin afinitate sau origini. Scepticii, defetiştii, partizanii lui „la ce bun” repetau mereu ca o moară stricată: „La ce bun să ne apărăm?”.

Adepţii lui „la ce bun” nu au fost ascultaţi. Mândri de originile lor, strămoşii au acceptat fără ezitare costul eforturilor şi sacrificiilor pe care trebuiau să le facă pentru a-şi păstra identitatea. Credinţa, limba şi cultura au fost apărate. Aşa cum am procedat atunci, aşa vom proceda mereu timp de două mii de ani. Spre dezamăgirea defetiştilor noştri din toate timpurile am decis să fim ce-am fost. Un fiu nu-şi poate renega părinţii. Românii de azi nu pot privi la ce se întâmplă cu Ţara şi cu Neamul lor fără o strângere de inimă. Românii de ieri nu puteau renunţa la originile lor, la ce erau fără durere în suflet. E de ordin sentimental. Aşa a fost mereu, oriunde şi are pentru comportamentul Popoarelor o mare valoare pasională.

Hotărârea eroică a strămoşilor de a se apăra se poate rezuma în două propoziţii. Să rămână români din mândrie de Neam şi de istorie. Să rămână români ca să rămână creştini.

- II -

Trăim de două mii de ani o istorie unică. Efortul nostru de a ne apăra viaţa, sufletul, drumul pe care l-am parcurs spre libertate politică şi naţională, spre unitate, munca tenace pentru a ne crea instituţiile necesare existenţei noastre ca Popor o confirmă.

Succesul în viaţă al unui om depinde mai mult de voinţă, de energie, de caracter şi de perseverenţă decât de inteligenţă şi de noroc. Vedem zilnic cât de mult ne poate afecta viitorul un „da” sau un „nu” spus muncii, disciplinei şi moralei. Depinde de un act de voinţă, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm ca oameni şi creştini. La fel şi cu un popor. Istoria ne învaţă că existenţa unei Naţiuni depinde de Dumnezeu şi de voinţa ei. Pentru o Naţiune de oameni dârji nu există obstacole. Un Popor îşi clădeşte istoria cum un om îşi clădeşte viaţa. Popoare puternice, Popoare de caracter sunt Popoarele care au trebuit să lupte pentru viaţa lor. Dacă Naţiunea noastră mai are încă un admirabil capital de energie şi de sănătate morală, ea îl datorează grelelor încercări prin care a trecut şi suferinţelor îndurate.

-III-

E totuşi necesar să ne întărim motivele de a fi. Pentru aceasta s-ar impune un sistem social de solidaritate naţională. Statul nostru nu trebuie să mai lăse niciun român în voia soartei.

Să ne bazăm mai puţin pe sprijinul altora şi mai mult pe noi înşine. Un copac nu trăieşte din proptelele care i se pun, ci din vigoarea sevei sale. Un Popor există pentru că a ştiut să-şi dea o structura psihică, morală, pentru că-şi păstrează intactă voinţa de a trăi şi pentru că-şi foloseşte viaţa pentru a-şi organiza existenţa. Ne trebuie conducători buni. Nimeni nu poate trăi fără ei. Dar un conducător e înainte de toate om. Să fim deci oameni întregi.

Virtutea nu apare de la sine. Ea nu se crează într-o clipă, ea nu e de vânzare la piaţă. O făurim încet, greu noi înșine. Să avem cultul disciplinei, al voinţei, al înfrânării. Să fim mai presus de orice creştini. Dacă vreodată va trebui să facem faţă unor încercări grele, dacă descurajarea ne va asalta, unde vom găsi forţa de a merge mai departe dacă nu în credinţă? Vom afla astfel că putem să ne privim cu încredere viitorul de români şi de creştini pentru că Dumnezeu îi ajută pe cei ce cred în El.

Tomescu Ionuţ (Tomi)

CONŞTIENTIZARE, DESPĂTIMIRE, LUMINARE, ÎNDUMNEZEIRE

Textul de mai sus, a lui Tomescu Ionuţ este text de instigare la ură împotriva duşmanilor, text anti-învăţăturilor lui Hristos, deci text antihristic.

Prin urmare, creştin fiind:

- I - ANTI-TEXT ANTIHRISTIC, AUTENTIC CREŞTIN, DE IUBIREA DUŞMANILOR

"Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" - Matei 5, 44.

Era în anul 271 d.Hr., creştinii la Roma, erau prigoniţi deja de peste 270 de ani, Coloseumul, era udat cu sângele Sfinţilor Martiri în fiecare săptămână, uneori mai des. Erau răpiţi din casele lor, fără să se împotrivească, erau duşi la măcel şi ei mergeau bucuroşi, veseli, uneori cântau imne şi pricesne. Ce vom face cu ei? se întrebau călăii. uite ce fericiţi merg la moartea lor. Mergem la Domnul nostru, Hristos, răspundeau Martirii. Taci din gură, licheauă, răspundea soldatul şi îl lovea peste sfânta gură care lăuda mai departe pe Hristos.
În zona carpaţilor, legiunile romane se retrăgeau, dar mulţi cetăţeni romani, rămâneau în Dacia, înfiinţând poporul daco-romîn, sau romînii (cu î din i). Creştinismul, ajungea tot mai departe în zonele Carpaţilor. Mai mult de jumătate din zonele dacice erau încreştinate, slavă Domnului.

Creştinism care dădea un cu totul alt sens credinţei, limbii, culturii. Cu toţii se bucurau de Hristos. Dar urâtorii de Dumnezeu, instigau la ură şi repetau mereu, conduşi de duhurile demonice: "Ucideţi-vă duşmanii, ucideţi creştinii". Purtătorii capului de lup, ucideau şi ei, astfel, primii creştini, în zonele Sarmisegetuzei.

Adepţii ucigaşilor de creştini, nu au fost ascultaţi. Smeriţi prin originile lor, creştinii se înmulţeau, acceptând fără ezitare, orice moarte le era dată, pentru a mărturisi pe Hristos. Credinţa se înmulţea, în orice limbă şi cultura Bisericii şi a Învierii, îşi arăta adâncul şi limpezimea. Ca şi atunci, şi azi, la peste 2000 de ani, creştinii mor pentru Hristos, pentru dragoste, înviere şi Împărăţia Cerurilor.
Spre dezamăgirea ateilor noştrii, care şi azi învaţă minciuni, am decis să rămânem creştini, să ne iubim duşmanii care vor să ne omoare.
Un fiu al lui Dumnezeu, nu-şi poate renega promisiunea dată lui de Hristos: "cine ascultă poruncile Mele, acele este care Mă iubeşte" şi îi este dată lui Împărăţia Cerurilor.

Romînii de azi, nu pot să încalce poruncile lui Hristos, pentru politica veşnic schimbătoare şi să-şi pună în pericol mântuirea. Romînii de ieri, nu puteau renunţa la cea mai înaltă învăţătură din câte a existat vreodată: creştinismul. E de ordin mântuitor. Aşa a fost mereu, oriunde şi pentru credinţă, fapte bune şi har, Împărăţia Cerurilor, Patria creştinilor, avea o valoare de măsura Universului infinit.
Hotărârea eroică a Sfinţilor Martiri de a nu ucide pe nimeni, ci a se lăsa ucişi, murind pentru Hristos, în numele Lui, nu se poate rezuma în două propoziţii. Dar ei cheamă mereu la Smerenie, şi iubirea de Împărăţia Cerurilor, unde se vor reîntregi. Nu le era, nu le este şi nu le va fi frică, cum că creştinismul ar dispărea. Sângele Martirilor, înmulţea creştinismul.

Citat:

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA (Post 589255)

[font="Georgia"]
- II - TEXT DE INSTIGARE LA URĂ ÎMPOTRIVA DUŞMANILOR, TEXT ANTI ÎNVĂŢĂTURILOR LUI HRISTOS, DECI ANTIHRISTIC

Trăim de două mii de ani o istorie unică. Efortul nostru de a ne apăra viaţa, sufletul, drumul pe care l-am parcurs spre libertate politică şi naţională, spre unitate, munca tenace pentru a ne crea instituţiile necesare existenţei noastre ca Popor o confirmă.

Succesul în viaţă al unui om depinde mai mult de voinţă, de energie, de caracter şi de perseverenţă decât de inteligenţă şi de noroc. Vedem zilnic cât de mult ne poate afecta viitorul un da sau un nu spus muncii, disciplinei şi moralei. Depinde de un act de voinţă, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm ca oameni şi creştini. La fel şi cu un popor. Istoria ne învaţă că existenţa unei Naţiuni depinde de Dumnezeu şi de voinţa ei. Pentru o Naţiune de oameni dârji nu există obstacole. Un Popor îşi clădeşte istoria cum un om îşi clădeşte viaţa. Popoare puternice, Popoare de caracter sunt Popoarele care au trebuit să lupte pentru viaţa lor. Dacă Naţiunea noastră mai are încă un admirabil capital de energie şi de sănătate morală, ea îl datorează grelelor încercări prin care a trecut şi suferinţelor îndurate.

- II - ANTI-TEXT ANTIHRISTIC, AUTENTIC CREŞTIN, DE IUBIREA DUŞMANILOR

"Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" - Matei 5, 44.

Trăim de două mii de ani, Iubirea infinită. Efortul nostru de a ne mântui sufletul de iad, drumul pe care l-am parcurs, total nepăsători de politicile satanei, drum spre comuniunea cu Sfinţii, munca spre înmulţirea virtuţiilor, de a birui patimi şi ispite, necesare existenţei noastre în Împărăţia Cerurilor, o confirmă.

Succesul în viaţa unui creştin, este biruinţa celor materiale şi trecătoare, depinzând de har, de Sfânta Biserică, de iubirea aproapelui. Vedem cât de mult ne poate afecta mântuirea, un "da" sau un "nu" spus rugăciunii, slujirii lui Dumnezeu prin poruncile Lui şi aproapelui. Depinde de un act de voinţă, acordat sau refuzat, ca să ne realizăm pentru Împărăţia Cerurilor. La fel şi cu orice om de pe pământ. Biblia ne arată că existenţa oamenilor, depinde de Dumnezeu şi de voinţa omului de a fi bun. Pentru creştinii adevăraţi, nu există obstacole. Creştinii îşi clădesc mântuirea, cum un ateu îşi clădeşte cariera. Creştinii sunt puternici, de caracter, oameni care nu au stat indiferenţi faţă de învăţăturile trăite şi aplicate ale Noului Testament. Creştinii, prin rugăciunea şi comuniunea permanentă şi vie cu Sfinţii din ceruri, vor avea mereu un început bun în fiecare zi, spre Sfintele Taine, cu sănătatea sufletului, care o aduce şi pe cea a trupului. Biserica Sfinţilor, asigurând creştinii, că încercările şi suferinţele, nu vor fi în zadar.

Citat:

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA (Post 589255)

-III-TEXT DE INSTIGARE LA URĂ ÎMPOTRIVA DUŞMANILOR, TEXT ANTI ÎNVĂŢĂTURILOR LUI HRISTOS, DECI ANTIHRISTIC

E totuşi necesar să ne întărim motivele de a fi. Pentru aceasta s-ar impune un sistem social de solidaritate naţională. Statul nostru nu trebuie să mai lăse niciun român în voia soartei.

Să ne bazăm mai puţin pe sprijinul altora şi mai mult pe noi înşine. Un copac nu trăieşte din proptelele care i se pun, ci din vigoarea sevei sale. Un Popor există pentru că a ştiut să-şi dea o structura psihică, morală, pentru că-şi păstrează intactă voinţa de a trăi şi pentru că-şi foloseşte viaţa pentru a-şi organiza existenţa. Ne trebuie conducători buni. Nimeni nu poate trăi fără ei. Dar un conducător e înainte de toate om. Să fim deci oameni întregi.

Virtutea nu apare de la sine. Ea nu se crează într-o clipă, ea nu e de vânzare la piaţă. O făurim încet, greu noi înine. Să avem cultul disciplinei, al voinţei, al înfrânării. Să fim mai presus de orice creştini. Dacă vreodată va trebui să facem faţă unor încercări grele, dacă descurajarea ne va asalta, unde vom găsi forţa de a merge mai departe dacă nu în credinţă? Vom afla astfel că putem să ne privim cu încredere viitorul de români şi de creştini pentru că Dumnezeu îi ajută pe cei ce cred în El.

Tomescu Ionuţ (Tomi)

- III - ANTI-TEXT ANTIHRISTIC, AUTENTIC CREŞTIN, DE IUBIREA DUŞMANILOR

"Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" - Matei 5, 44.

E totuşi necesar să nu ne pese prea mult de viaţa aceasta trecătoare şi păcătoasă. Pentru aceasta, Dumnezeu nu impune nimic, niciodată, ci creştinul care-L trăieşte, va face tot posibilul, după credinţă, să păşească pe calea către Sfânta Treime. Niciodată un creştin, nu era în voia soartei. Hristos ştie de fiecare.

Să nu ne bazăm niciodată pe ziua de mâine, căci nu ştim dacă o mai vedem. Un copac nu trăieşte din proptele care i se pun, ci din mila şi iubirea lui Dumnezeu. Creştinii există pentru că au avut voinţă spre Împărăţia Cerurilor, pentru că se luptă cu puterile întunericului, pentru mântuirea lor, şi pentru că-şi dedică viaţa muritoare, existei veşnice. Ne trebuie exemple de sfinţenie. Nimeni nu poate trăi fără Sfinţi. Ar fi sfârşitul lumii. Dar un creştin e înainte de toate un iubitor. Să fim iubitori deplini.

Nimic nu apare de la sine. Tot binele este dat de Dumnezeu, spre a fi trăit sau respins, spre veşnicie. Creştinismul se făureşte încet, în noi înşine. Să avem credinţă, iubire, rugăciune, nădejde, smerenie şi toate virtuţiile. Să fim smeriţi, să slujim cu iubire oricărui om. Mereu trebuie să facem faţă încercărilor grele, să nu deznădăjduim niciodată, pentru că toate ne sunt spre mântuire.
Căci numai în Sfânta Biserică a Sfinţilor lui Dumnezeu, din Ceruri, găsim forţa de a merge mai departe. Am aflat astfel, că putem să privim cu nădejde, viitorul spre mântuire şi unire cu ei, pentru că Dumnezeu îi ascultă pe cei care ascultă de El, şi iubesc pe toţi oamenii, mai ales pe duşmani.

Igor Pasluşnik (Ighi)

...........:))
Ioan Cezar (Rică)