Sper ca cei care au stabilit ce e canonic si ce e apocrif sa fi fost la fel de insprati de Duhul Sfant ca cei care au scris cartile canonice.

Mi se pare ca cei mai activi sectari pe forumul acesta sunt adventistii? Exista vreo explicatie ?

V-as supune atentiei urmatorul verset din proverbele lui Solomon cap 17:
"Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului."

Daca mila ar fi fost suficienta ca sa fim iertati nu ar mai fi fost nevoie de jertfa Domnului Iisus. Dumnezeu nu poate ierta un om nedrept, dupa cum spune si versetul din proverbe.

Minti. Si nu este frumos, mai ales in calitate de viitor preot.

P.S. Sunt "vasinec".

Mulţumesc de "vicleanul" (ca să fim în tonul topicului) sfat. Mi-ar fi dat de lucru să răsfoiesc cele vreo 10.000 de postări...
Nu mai este nevoie acum că dl. vasinec v-a demascat minciuna.
Să ştiţi că scopul nu scuză mijloacele!

Da, ti se pare!

E drept: mesajul meu nu este complet, dar nici nu as fi putut cuprinde intr-un mesaj si temele adiacente.
Cine a vorbit de suficienta milei? E nevoie de fapte si de pocainta! Dar cel mort mai poate face fapte bune? Sau se mai poate el pocai si intoarce la Dumnezeu in iad fiind? Cred ca nu... Dar oare Dumnezeu daca ar vrea l-ar putea scoate din iad? Cred ca ar putea; Dumnezeul pe care l-am cunoscut eu este Atotputernic! Ce motive ar avea sa-l scoata? Rugaciunile unei mame indurerate, ale unui om oarecare dar care lasand egoismul se roaga pentru aproapele si nu pentru el, si mai ales rugaciunile unui prieten sau slujitor al lui Dumnezeu, ale unuia caruia Hristos i-a spus: "carora le veti ierta pacatele...", rugaciunile izvorate din dragoste. Daca Dumnezeu indeplineste cererile (cereti si vi se va da... toate cate veti cere veti primi...) de ce aceasta cerere de a-l mantui pe aproapele sa fie altfel?
Si nu in ultimul rand sa nu uitam ca Dumnezeu nu este un judecator pamantesc, si judecata lui difera mult. Daca oamenii judeca pe baza dovezilor din dosar, cred ca un Dumnezeu care le stie pe toate, pana si ultimul gand, cred ca judeca mult mai drept. Nadajduiesc in continuare la mila Lui straduindu-ma sa o castig prin fapte. Iar rugaciunea pentru aproapele, fie el viu sau adormit, cred ca este o fapta buna.

Tocmai de aceea, nu credeţi că e inutil demersul rugăciunii pentru cei morţi (consideraţi în chinurile Iadului)? Ca şi cum Dumnezeu a greşit şi e nevoie să-L corectăm noi. Şi apoi, cine vă spune că sunt acum în Iad şi se chinuie acolo? Scriptura nu spune aşa ceva, singurul care are un asemenea interes e diavolul.

:1: Nic nu stiu daca mai vorbim la subiectul topicului... Tare deviem din una in alta.
Uite cum vad eu socoata:
Noi nu-i spunem lui Dumnezeu ca a gresit. Daca noi consideram ca a gresit nu Il rugam ci-i spunem imperativ: "Scoate-i imediat de acolo!". Noi consideram ca El a judecat drept. Dar pentru ca stim cat de mari sunt greselile noastre, si cat de slabi suntem noi oamenii presupunem ca majoritatea ajungem in iad, mai putin cei pentru care Dumnezeu ne arata contrariul - Sfintii. De aceea il rugam cu frica si cu cutremur: "Domane, cu mila Ta cea mare, si pentru iubirea Ta fata de fapturile zidite de Tine, izbaveste pe robii tai de chinuri, astfel sa nu cadem si noi in deznadejde din pricina multimii greselilor, si nadajduind spre rai sa ne ostenim sa facem fapte bune."

Inevitabil acesta este traseul unui topic cu indexul întins către vicleni :66:


Iar Dumnezeu de mii de ani ne răspunde prin Sfânta Scriptură, doar să avem ochii şi inimile deschise: chinurile focului vor avea loc doar după revenirea lui Hristos şi după înviere. Până atunci morţii dorm în patul lor de humă...

Va doresc sa sa depasiti limita materiei... poate veti (re)descoperi sufletul...