Se vede ca scrisoarea catre Romani a Ap. Pavel nu ajunsese inca si in inimile oamenilor, si de fapt nu a ajuns nici astazi la multi dintre noi:


1. Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.
2. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se impotrivesc isi vor lua osanda.
3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea.
4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul.
5. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta.
6. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.
7. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.
9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.
11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma;
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.

Daca oamenii ar iubi intr-adevar aproapele ca pe sine insusi, nu numai ca nu ar mai face cruciade, dar nu ar mai mai face nimic prin care sa se puna pe sine mai presus de altii, in nici un fel, si ca atare nici toate certurile facute de noi aici nu ar mai exista. Cand insa fiecare crede ca parerea lui este mai presus de parerea celui cu care nu este deacord, se ajunge intai la cearta si in cazuri extreme si la cruciade. Din pacate.

N-ai pentru ce, Adriana.
1. Despre mutarea Maicii Domnului, draga Adriana, s-a scris enorm de mult si inca subiectul nu-i nici pe departe epuizat. Atata cerneala poate curge pe tema asta, cat albastru are cerul.

Foarte, foarte pe scurt - Maica Domnului e un caz cu totul unic diferit de orice alta creatura pt. ca Ea, primind si purtand in intreaga ei alcatuire pnevmato-psiho-somatica toata dumnezeirea in Persoana Celui caruia i-a dat fire umana, s-a impregnat pe veci de harul Celui Purtat.
Ea este unica creatura in care chipul lui Dumnezeu, samanta ontologica sadita in firea omului, a ajuns la cel mai inalt grad de asemanare cu Hristos, fara sa se confunde Creatorul cu creatura.
Si despre asta am mai scris si eu, asa limitat cum pot si eu dar si altii, infinit mai profund decat mine.
Vezi o postare de-a lui Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167



2. Despre celalalt subiect, porunca de a se inmulti si despre sexualitatea edenica si post-edenica, am scris acum vreo o luna pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata". Vezi macar de la postarea 289 incolo. N-are rost sa repet aici ce ziceam si acolo.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=29


p.s. cred ca masuratoarea anilor asa cum ii masuram acum (365 zile/an) nu concide cu masuratoarea de pe vremea lui Matusalem. da' asta cu totul alt subiect.

Hristos si Maica Domnului cu tine!

Mihai, esti un gentleman, dar chiar nu e cazul sa te iei de Grasu, chiar si asa “subtil”.
Problema incompatibilitatii acestui dialog ( nu a continutului) e la mine. Ar fi trebuit sa ma opresc de mult din acest invartit inutil in cerc, pt. ca efectiv e un dialog al surzilor, cu postari ce curg mereu pe apa sabathului.

Daca am intrat pana acum in vreo discutie, aparent ireconciliabila, e pt. ca nu am considerat ca dialogul trebuie sa produca neaparat un castigator, ci ca vrea sa ajunga la un castig. Adica o perspectiva cat mai larga. Una e sa privesti peisajul Scripturii pe gaura cheii si alta e sa deschizi larg portile, sa sesizezi nuante de adancime niciodata epuizabile.

O discutie care revine ciclic la punctul de pornire, e efectiv pierdere de vreme, joc de ping-pong intre o nuca si un perete.

Speram naiv totusi, ca doar dialogul dintre specii diferite, dintre o vulpe si un pinguin de ex., e o utopie, vorba lui Plesu, dar e crystal clear ca opiniile unui neadventist si ale unui az7 sunt irevocabil, ireductibile.

Din orice unghi s-ar porni discutia, fie scripturistic, fie metafizic, fie lingvistic, fie pur si simplu, pragmatic, un az7 e setat aprioric sa conteste, sa repete somnambulic refrenul invatat. In a nutshell – as numi asta comportament de flasneta, repetat ad nauseam. Si ei vor replica identic despre noi.

Repet, problema e a mea. Cine m-a pus sa dau raspunsuri cuiva care nu are intrebari launtrice? Nimeni. Cine m-a pus sa spun altora de ce in ortodoxie e asa si nu altfel, de vreme ce au lipit deja eticheta neagra pe ortodoxie? Nimeni.
Poate imi recomanzi tu vreun leac de ameliorat natangia si naivitatea imbecila. Un tratament pe termen lung, ca deh, maladie grea mai am !

Ca tot veni vorba de Plesu, de dialoguri incompatibile, iti trimit anticipat in schimbul leacului cerut, o conferinta audio de exceptie despre "Analitica receptivitatii in pildele lui Iisus”. Poate ai auzit-o deja, dar merita meditat la ea. Asta mie mi-o zic, mai mult. Daca inca n-ai auzit-o, you’ll love it!

http://mariuscruceru.ro/2011/01/04/a...lele-lui-isus/

Scuze ca nu ti-am mai raspuns la pm. Mersi

Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)

Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)

dupa explicatia asta a ta, la a doua venire a Mantuitorului, oamenii vor fi recreati. asta inseamna ca Dumnezeu va crea oameni buni si rai. Dar dupa cum stim, Dumnezeu nu creeaza nimci rau. Asa ca explicatia ta este ilogica si in contradictie cu invatatura crestina.

Buna remarca.
Deci ce se intampla la inviere? Trupurile sunt recreate sau nu (pentru a imbraca sufletele)?

Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?

Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!

My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.

Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine, triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.

Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.

Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.

La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca ratiunea, trairile si vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.

De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.

Draga Delia,

Daca as fi inceput cautarile in momentul in care am inceput sa scriu pe acest site, ti-as da dreptate. Avand in vedere ca nu-i asa ci le-am inceput in urma cu 18 ani, si avand in vedere ca in general capacitatea de intelegere si memorizare a fost judecata intotdeauna de profesorii mei ca fiind superioara mediei, este ceva ceea ce tu nu ai cum stii: majoritatea celor scrise le-am gandit si eu de multe ori si le-am intors pe multe fete de nenumarate ori, ca atare nu sunt multe lucrurile noi pe care le aflu chiar daca nu am citit atat de multe ca si tine de exemplu. Lucruri noi am aflat aici mai degraba de la (neo)protestanti pentru ca ei privesc totul din alte puncte de vedere decat faceam eu pana acum si care mi se confirma prin cele ce scrieti ca era cel ortodox. Nu pun aici in discutie daca ei au dreptate sau nu, ci vorbesc strict de noutate din punctul meu de vedere, pentru ca cele ortodoxe, chiar daca nu le-am citit decat in parte, observ mereu ca si partea necitita am gandit-o si eu intr-un moment sau altul al vietii mele, cel putin din cele ce vad scrise pe diverse site-uri. Ca atare, profunzimea pentru mine a ajuns trecerea dincolo de nivelul la care a ajuns Ortodoxia pentru ca, din cate vad in raspunsurile primite, Ortodoxia se opreste la primul sens aparent al cuvintelor la care ma opream si eu in trecutul meu.
Concret, ceea ce ai scris tu de exemplu, le-am gandit si eu chiar daca nu am folosit cuvintele pe care le folosesti tu. Pentru mine, nu mi-ai spus nimic nou ci intrebarea mea mergea dincolo de cele ce stiam deja. Ceea ce scrie la linkurile date inca nu am citit, ci va urma, insa stiam ca raspunsul la intrebarea pusa de mine nu il voi gasi in cele scrise deja tocmai pentru ca stiu cum raspunde Ortodoxia la intrebari. Ma refer aici strict la intrebarea ultima: faptul de a-i fi Domnului si mama, si frate si sora. Si observi ca in enumeratie nu l-a pus si pe Tatal? Tocmai pentru ca Tatal este unul singur, cel ceresc, in timp ce mame, cel putin teoretic sunt mai multe, sunt toti acei oameni, barbati si femeicare fac voia Tatalui unic.

Ca atare, intrebarea mea mergea dincolo de ceea ce ai raspuns deja si anume: Sfanta Fecioara a reusit sa ii fie lui Iisus mama tocmai pentru ca a facut voia Tatalui din Cer in mod desavarsit inca de la nasterea ei? Si de aceea, toti cei ce reusesc sa o faca in aceeasi masura ca si Sfanta Fecioara ajung la acelasi nivel? Iar faptul ca in realitate nimeni nu reuseste, ci precum zice Ap. Pavel: "cine zice ca nu are pacat minte", spre deosebire de Sfanta Fecioara care nu a avut pacate personale, nu arata tocmai faptul ca Sfanta Fecioara "plina de Har" ascunde un mister mai mare decat ceea ce poate parea la prima vedere? Pentru ca, la prima vedere faptul ca Sfanta Fecioara este atat de deosebita de restul omenirii vine din faptul de a fi purtat in trupul Sau Dumnezeirea. Dar ea era plina de Har dinainte, intr-un mod in care nimeni nu a fost pana atunci si nici de atunci inainte cu exceptia lui Dumnezeu intrupat. Si nu zic mai multe pentru ca ceea ce am aflat despre subiect, daca este adevarat, este greu de purtat. De aceea vroiam sa vad daca Ortodoxia are o alta explicatie, insa vad ca nu, nu are raspunsul, nu am vazut pe cineva sa stie din cei care afirma Ortodoxia clasica, daca o pot numi asa.

Multumesc de explicatii.

Adriana, ai citit ce a scris Pr. Staniloae despre "Fecioara Maria vazuta de ortodocsi si catolici"? Am dat linkul mai de mult... Nu te-a convins?

Asadar si tu sustineai ca au mancat paine si Cina a avut in noaptea dinaintea Pastilor. Cum de altfel sustineam si eu, dar am discutat vreo zece pagini pentru ca eu doream doar sa te defaimez. E bine totusi ca am ajuns al aceeasi intelegere, ca au mancat paine in seara/noaptea dinaintea Pastilor.
Daca vrei un articol mai complet (pe care eu l-am mai dat) http://www.crestinortodox.ro/dogmati...iei-69134.html
La Roma s-a introdus folosirea azimilor cu putin timp inainte de schisma, venind la fel ca Filioque tot din partea franca. Iata si introducerea acestui obicei: in veacul al VII-lea in Spania, in vea*cul al VIII-lea in Anglia, iar in veacul al IX-lea in Germania, generalizandu-se in tot Apusul abia in secolul al XI-lea.

Alte argumente date acolo:
Spalarea picioarelor uce*nicilor nu ar fi putut avea loc la aceasta Cina daca ar fi fost unita cu Pastile iudaic, caci la Pasti toti trebuiau sa-si tina incaltamintele in pi*cioare, avand mijlocul incins si toiag in mana, gata de calatorie.
Iuda Iscarioteanul intinge in blid, de unde rezulta ca la masa era si mancare lichida, ceea ce nu era ingaduit la Pasti.

Dupa obiceiul iudaic, nimeni nu putea parasi casa in care a mancat pastile pana a doua zi ; or, Iuda Iscarioteanul, fiind descoperit de Iisus, a si plecat, noaptea, de la Cina. In noaptea aceea nu erau Pasti, fiindca Hristos iese cu ucenicii Sai si merge cu ei in Gradina Ghetsimani sa Se roage, unde va fi prins, fi*ind aratat ostasilor de catre Iuda insusi (Matei, 26, 48-49).

Apoi Vine*rea Patimilor si mortii Mantuitorului a fost zi de lucru, ajun de Pasti.
Aceasta se vede din faptul ca Simon Cireneanul, cel silit sa duca crucea Domnului spre Golgota, se intoarcea de la munca campului, iar femeile purtatoare de mir pregatesc, in seara aceleiasi zile de Vineri, aromate, stiind ca Domnul a si fost inmormantat, si nu merg la mormant a doua zi, sambata, caci era Pastile iudaic, ci numai a treia zi dis-de-dimineata, Duminica, gasind mormantul gol si fiind instiintate ca a inviat Hristos (Matei, 28, 1, 5-11 , Marcu, 16, 1-9 , Luca, 24, 1-6, 9-10).

Practica Bisericii primare a fost cu paine dospita. Faptele Apostoli*lor (2, 42-46; 20, 7) si sfantul apostol Pavel (I Cor., 11, 21) vorbind despre Euharistie sau Cuminecatura, numesc painea euharistica artos, adica paine dospita, si nu azima. Sfintii parinti si scriitori bisericesti ne ofera bogate marturii despre folosirea painii dospite si a vinului cu*rat de struguri la pregatirea materiei pentru Jertfa euharistica.

Adriana, ma intreb de unde te adapi de ai atata mandrie?!?
Ortodoxia da, prin rugaciune si suferinta, smerenia.
Iarta-ma, ca am fost atat de directa, dar m-ai frapat cu afirmatiile tale de mai sus.
Ortodoxia nu este un proces pe care il castigi in instanta prin dibacia mintii tale, ci este credinta care ti se descopera prin curatia inimii tale, pe masura ce te indepartezi de pacate. Iar mandria este cel din urma pacat, care este inlaturat. De el suferim cu totii inca; altfel am fi sfinti.

Nu Catalin,
Eu nu am zis ca Domnul Iisus si ucenicii au mancat paine la Cina cea de Taina ci am zis ca au mancat Pastile dupa cum ceruse Domnul. Domnul a cerut pregatirea Pastilor iar ucenicii exact asta au pregatit in avans fata de ceilalti evrei.

Spalatul picioarelor a fost inainte sau dupa Cina?

Si ca fapt divers, ghidul evreu avut anul trecut in Israel ne-a zis ca reprezentarea Cinei cele de Taina la masa nu are baze reale pentru ca Cina Pascala se lua intinsi in pat si ne-a aratat o casa scoasa de sub ruine unde se pastra modul de alcatuire al podelei si alaturi era un rendering computerizat pentru a arata cum erau dispuse paturile in incapere.

Miha draga,

Eu vad ceea ce este concret: Domnul se tine de cuvant si da celor ce cer. Tu o numesti mandrie, eu o numesc credinta in Cuvantul Domnului pe care si-L tine intotdeauna. Tu poti teoretiza cum vrei modul in care ar lucra Dumnezeu dupa parerea ta. Eu insa vad in practica faptul ca Domnul imi da pe tava raspunsurile la intrebari fara sa imi bat capul prea tare. :))

La care link te referi? La acesta:
http://prlaurentiu.blogspot.com/2009...mnului-la.html
?

Atenţie mare că nu numai Domnul îţi dă răspunsuri la întrebări, şi mai ales "pe tavă". Nu poţi să şti de una singură cu cine eşti "conectată"!

Pai raspunsurile primite pe tava le gasesc apoi la voi :))

Dragă Delia, abia acum observ acest text care-mi este dedicat, intercalat între altele adresate unor persoane cu care polemizezi, semn că în subconştientul tău mă asimilezi unei categorii cu care eşti în dezacord (glumesc !!!)

Ieşirile mele "cavalereşti" din ultima vreme, în afară de faptul că m-au pus într-o lumină proastă, sunt semne ale apusului unei perioade a vieţii care nici măcar n-a apucat să se manifeste. În termeni de "logistică" evanghelică pot vorbi despre un talant investit prost, irosit în orizontul posibilului.
Dialogul de pe acest topic l-aş putea numi, fără riscul de a greşi foarte tare, un ansamblu de monologuri circulare, din care cititorul dispus să-şi asume "asceza" parcurgerii lui integrale, va afla că oricâte eforturi ar face cineva în a demonstra adevărul teoretic al credinţei sale, nu poate penetra ceea ce Yannaras numeşte ingenios "credinţa tip turn de fildeş a siguranţei personocentrice ". E foarte clar că heterodocşii au un sentiment de siguranţă în interiorul unei ideologii religioase capabilă să ofere răspunsuri acceptabile la întrebări decisive ale existenţei, plus o psihologie (auto)indusă suficient de bine instalată pentru a servi ca fundal unei vieţi echilibrate şi împlinite. Dacă încerci să-i scoţi din acest adăpost ideologic, reacţionează într-un mod aproape identic cu o situaţie în care le este ameninţată viaţa, deci prin activarea instinctului de conservare. Un om aflat în pericol de moarte face orice pentru a-şi salva pielea: minte pe alţii, se minte pe el însuşi, se foloseşte de orice mijloc care l-ar putea sustrage pericolului iminent.
După părerea mea, discuţia cu AZ7&alţi rătăciţi de turmă a arătat limpede că ortodoxia are răspunsuri puternice la provocările venite dinspre "cioburile rezultate în urma exploziei ereziei protestante". Ba mai mult, ponciful cu largă circulaţie în mediul neoprotestant mai ales, cum că ortodocşii ar alcătui o masă de credincioşi incultă teologic, s-a demontat cu prisosinţă în conţinutul acestor dezbateri. În realitate, ortodocşii au demonstrat că au resurse inepuizabile de cultură, inteligenţă şi intuiţie inspirată, în pofida unor diferenţe evidente de accent şi de asumare a credinţei.

Mulţumesc pentru conferinţa domnului Pleşu. O ştiam dar am reascultat-o cu mare bucurie şi luare-aminte.
Sper să nu te fi supărat prea tare pentru o observaţie puţin riscată şi (cam prea) exaltată făcută într-un alt context!

Magistral, frate! Ai descris mecanisme pe care nimeni, pe forum, si putini in viata reala, indraznesc sa le aminteasca.

Magistral? Pai cum de ramaneti catolic in cazul asta si nu va lepadati de "minciuna" pentru a trece la Ortodoxie? :))

Stimata doamna, va multumesc pentru excelentele postari; mie imi este evident ca lucrarea dvs. pe acest forum nu este "nantagie si naivitate imbecila", ci credinta vie si lucratoare. Ca asta nu convine cyborgilor (la asta m-a trimis exprimarea cu "setati": chiar le-ati surprins esenta :)) ) az7, e biznisul lor cu Devaron, pardon, cu dumnezeul lor.
Dvs. ai alti useri cu credinta tare si matura reactionati in tot firescul cand sunteti in fata ereziei: propovaduiti. Ca tot pseudosabatienii le au cu VT, cica, amintesc de ce spune YHWH despre proorocul care isi face datoria chiar daca urechile spirituale ale "targetului" sunt astupate. Va faceti datoria, si dvs., si altii. Asta inseamna inca o crestere a harului care este in sufletul celor ca dvs., in contextul sinergiei :) . (In care sinergie, a propos, cred acum, am fost convins). Si mai inseamna ca partasia lor cu devaronienii in Ziua Judecatii, datorita "impietririi inimii", devine tot mai sigura, dobandind o tot mai profunda chezasie.

Stimata doamna, va sigur ca nu e si nu va fi cazul. Eu nu sunt transconfesional, sunt doar obiectiv-cu-orice-pret. Mai cititi, va rog, cu atentie ce a scris fratele Mihail, si veti intelege ca nu e vorba de convertirea nimanui. Eu in BC voi trai si voi muri. Domnia sa descria niste mecanisme sufletesti cu o acurate perfecta, de mentat. Dvs. imi pareti oarecum non- sau extra-confesionala, imi iertati curiozitatea. Totdeauna m-a intrigat faptul ca va definiti ca si "crestin din turma Bunului Pastor", dar nu am avut prilejul sa o spun.
Ma iertati, numai bine!

Bine-nteles ca ramaneti catolic asa cum si adventistii raman adventisti iar ortodocsii raman ortodocsi, musulmanii raman musulmani, evreii raman evrei si asa mai departe. Deci mecanismele mentionate se aplica tuturor celor care nu pot vedea dincolo de propria-i confesiune. Daca sunteti obiectiv asa cum afirmati va pun o intrebare: Domnul Iisus a dorit crearea confesiunilor sau a dorit pur si simplu ca oamenii sa creada in El ca Fiu al lui Dumnezeu si sa faca voia Tatalui ceresc sintetizata atat de frumos in iubirea aproapelui?
Numai bine si dvs. :)

Eu cred ca dl.Theodor vede dincolo de propria confesiune, fara a fi nevoit sa faca slalom efectiv printre celelalte, are aceasta capacitate superioara.Omul e definit ca o fiinta sociala, el va resimti mereu nevoia de apartenenta la un grup, la o comunitate spirituala si acceptarea lui ca persoana unica. Iisus a dorit mereu comuniunea intre oameni, nu o traire individuala, izolata.

La semnatura are un citat din Spurgeon.Tipul era hyper calvinist.Am sentimentul ca deja a depasit cu generozitate limitele doctrinei confesiunii sale.In alta ordine de idei mie,din preaplinul inimii lui,mi-a trimis un material despre martirii Convenant-ului.Mi-a facut o mare bucurie.Aici nu numai ca si-a depasit limitele confesionale dar deja se incadreaza la exceptii.Si m-a si incurajat cand ganduri negre ma napadeau.Puteam sa stam fiecare in ,,patratica"lui confesionala,in mizerabila traditie existenta in acest sens,
si sa ne scuipam peste gard.Dar a ales sa intinda mana si sa dam jos gardul acela nenorocit.Pentru omul aceasta,este prima data cand spun asa ceva pe acest forum in mod public,ma duc si depun marturie si in fata Celui de Sus pt ca mie mi-a demonstrat prin fapta vorba.Are si el pacatele lui,ca orice om, dar are si o mare calitate,din punctul meu de vedere:ii lipseste cu desavirsire aceea incrancenare confesionala pe sistem ,,litera ucide".Puteti sa-i reprosati altceva,nu asta.

Ok, accept aceasta marturie :) dar nu ignor cele scrise de el insusi ca raspuns la postarea cu pricina in care se vede ca nu aceeasi mana o intinde tuturor, si in plus de asta sunt convinsa ca autorul postarii la care a raspuns nu crede (cel putin deocamdata) ca Biserica Catolica este la fel de buna ca si cea Ortodoxa. Chiar mi-ar placea sa stiu cati dintre ortodocsii care scriu aici nu considera ca fiind erezii anumite dogme catolice, si cati dintre ei cred ca ar exista mantuire si in afara BO. In miscarea ecumenica se vede foarte bine ca mecanismele descrise functioneaza mai ales pentru ortodocsi. Eu cunosc foarte multi catolici care nu neaga mantuirea in celelalte confesiuni, ei insisi ramanand catolici, cunosc si cativa (neo) protestanti si niciunul din ei nu neaga mantuirea in alte confesiuni crestine, ei insisi ramanand in confesiunea lor, insa nu acelasi lucru il pot spune despre ortodocsii care scriu mult pe acest site si care vad mantuirea in afara BO doar ca o mare exceptie sau deloc. M-as bucura sa descopar astazi ca ma insel. Ma insel?

Asadar tot acolo am ajuns, tu spui ca Sfanta Scriptura se inseala cand spune ca au mancat paine? La fel si catolici s-au inselat cand la Roma au folosit paine aproape 1000 de ani?
Daca stai sa asculti si ce spune ghidul evreu despre crestinism e evident ca nu exisat nicio baza, de fapt pentru tine Biblie e un fel de indrumar, nu e revelatie, ceea ce scrie acolo sunt simbolice.

Stimata doamna, in fata Celui de Sus, toate caile abordate cu sinceritate sunt placute. Chiar, o tema de meditatie: oare de ce in Revelatia Ap. Ioan se pune accent pe condamnarea celor ce traiesc in minciuna? V-ati intrebat? Aveti un simt acut al intrebarii, ma indoiesc ca v-a scapat asta. :) Este clar ca toti cei care sunt sinceri in actul identificarii propriului fior mistic cu "oferta din afara" au deschisa calea mantuirii. Adica? Cand te-ai regasit intr-o credinta, sa fii sincer, cu aceeasi sinceritate cu care (trebuie sa) iti privesti fiinta iubita in ochi. Iarasi, din Scriptura: cine este condamnat cand Noul Babilon, adica Ierusalimul terestru unde domneste Anti, este scufundat? Nu cumva "negustorii pamantului" care vand (atentie!) inclusiv suflete? si ce inseamna vinderea unui suflet, in termeni confesionali, decat actul suprem de mintire si violentare de sine. Adica, de exemplu, unii care se pot face sambatari doar de dragul unor ajutoare materiale (s-a intamplat dupa 1990).
Cred in sinceritate. Cu tarie. De exemplu, eu, da, am fost stilist. M-a ajutat Dumnezeu sa vad marasmul eclesiologic din acele biserici-sereleuri, dincolo dar si alaturi de bunatatea si credinta multor oameni exceptionali de acolo, si am gasit pacea in Biserica Romei. Si am facut-o pentru suflet, nu pentru vreun folos material.
Si mai cred in felurime (ortodocsii profunzi de pe forum inteleg la ce se refera aceste termen din superba romana arhaica), in care Dumnezeu Insusi a creat Universul, locul de odihna al picioarelor Sale. Cand veti putea intelege, explica, si mai ales simti frumusetea diversitatii Universului, atunci veti intelege de ce oameni ca mine, si multi altii mai tari ca mine, privim fara ura in directia "mosiilor vecine", id est, cum a zis fratele Scotland, caruie ii multumesc petru sprijinul sau cald, si aprecierile pentru un pacatos ca mine, peste gardul confesional. Singurele exceptii (deh, om sunt, nu?) sunt cei care efectiv macelaresc Scriptura...si introduc sarbatori si idei antiscriptura...stiu ei cine sunt...:P

Nu am inteles exact ce ai vrut sa spui, erai ortodox si acela te-a ajutat sa devii apoi calvin, sau erai calvin in cumpana si acela te-a ajutat sa treci epste cumpana? Nu e vorba de Spurgeon pentru ca vad ca a trait in sec. XIX.
Spui ca a trecut de limitele confesionale, dar daca e vorba de primul caz nu e de fapt prozelitism, nu depasirea limitelor confesionale? Daca un martor umbla si converteste ortodocsi inseamna ca acela a trecut de limtele sale confesionale sau ca face prozelitism?

Pentru Adriana:va multumesc.O sa va spun o scurta poveste,ma pricep teribil de bine sa plictisesc lumea.In timpul Primului Razboi Mondial,undeva in Franta,pe sangerosul Front de Vest,soldatii germanii si englezi in Ajunul Craciunului din 1914,au refuzat sa mai lupte intr-un sector al frontului si au decis in schimb sa petreaca Craciunul impreuna,fara stirea superiorilor,in ciuda razboiului si a ordinelor militare.Brusc au descoperit ca de fapt ei nu era dusmani,erau oameni simpli dusi sa poarte o lupta care nu era a lor.Era a altora,care nu lupta niciodata dar care ii trimit pe altii la moarte.Ulterior,cand s-a aflat superiorii s-au razbunat crancen pe ei dar atunci,in aceea seara,impotriva tuturor,in Ajunul Nasterii Domnului,ei toti s-au nascut din nou,din dusmani in oameni.A fost gestul lor de sfidare la adresa unui macel fara sens.

Asa si eu cu el,in ciuda interdictiilor fixate de ,,superior" in trecut noi avem Ajunul nostru de Craciun.Altii se bat in continuare dar pentru noi este pace si mai mult cantam,precum acei soldati,un colind impreuna.Fiecare in felul lui,precum catolicul german si protestantul britanic,care,acolo in transeele plina de apa si sange,nu au ma fost nici soldati si nici confesional diferiti.Au fost oameni impreuna in Ajunul de Craciun.Stiti,este incredibil sentimentul pe care il ai cand descoperi ca asa-zisul dusman este de fapt un prieten in cautarea ta.Rar vei gasi o rivalitate mai mare decat intre calvinistii puritani si romano-catolici.Stiti ceva?Pe mine si pe el,am descoperit asta,nu ne intereseaza rivalitatea asta sau luptele dogmatice fara de sfarsit intre cei din care facem parte.Sa-si poarte razboiul lor stupid,pentru noi doi este pace,este Seara de Ajun.

PS:Cataline nu ai inteles nimic.Again.Ramai la razboiul tau.Bye.

Catalin,
Eu spun ceea ce spune Biblia: au mancat Pastile. Si tu spui ca in Biblie ca au mancat Pastile sau nu?

Sunt deacord cu cele scrise in aceasta postare si acum inteleg mai bine reactia dvs.: credeti ca cei carora nu ati intins mana la fel ca altora, nu sunt sinceri si macelaresc Scriptura.
Eu personal i-am vazut sinceri si nicidecum cu intentia sa macelareasca Scriptura, dimpotriva, o inteleg intr-un alt mod decat altii si acest mod vreau si eu sa il descopar pentru a vedea de unde porneste. Insa este tare greu tocmai pentru ca ei sunt cei macelariti la orice cuvant spus. Din pacate. Sper insa sa nu abandoneze pentru ca cel putin pe mine ma intereseaza ceea ce au si ei de spus.

Si ca sa va raspund la intrebare: da, m-am intrebat si am gasit de multa vreme raspunsul, raspuns pe care cu bucurie l-am vazut ieri pe tricourile purtate de cei de la Biserica anglicana de aici cu ocazia unei manifestatii. Scria asa: "DON'T FOLLOW ME, FOLLOW HIM" sub care era o cruce, pentru arata ca HIM este Hristos.

Doamnelor si domnilor, Hristos s-a Nascut!
Merry Christmas, Scott!

Tocmai, ca am inteles foarte bine ce ai zis si unde bati. Ti-am dat dreptate (atat cat am putut sa ma documentez), ca nu se foloseste termenul "a invia". Dar, se vorbeste despre nadejdea ca cel mort sa traiasca din nou. Asta duce cu gandul tot la inviere, nicidecum la nemurirea mortului. Nu se spune, in verset (Iov 14:14) despre nadejdea ca mortul sa traiasca in continuare.


"Nu va muri in veac" se refera la viata vesnica mostenita la INVIERE. "Cã aceasta este voia Tatãlui Meu, ca oricine vede pe Fiul si crede în El sã aibã viatã vesnicã si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi." (Ioan 6:40)

Apropo: tot nu te-ai lamurit in privinta "biruintei asupra mortii" (la care faceai referire intr-o postare anterioara)? Tot nu ai inteles cand va avea loc aceasta biruinta, pentru noi? Reia explicatiile profetice ale Sfantului Apostol Pavel, din 1 Corinteni 15:51-57. Fii atenta la fraza "atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta" (vers. 54).

Sau, revezi postarea aceasta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...postcount=2882. Ai sarit peste capitolul "biruinta mortii" si am crezut ca l-ai priceput asa cum il explica limpede Sfantul Apostol Pavel.

Mai primiti si un batran cu voi la colind? Eu nu am glas, nice voce, cam cum rajie magaru', dara amu' o tara ge pita si o bucatura ge slana tot o gasi mosu'. A, uitai, si ceapa. Si sa nu uitati sa-mi spuneti cand sa gata razbelu', ca mosu'-i cam surd si nici nu sta prea binie cu vigerea.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

Interesant este faptul ca tocmai Sfintii Apostoli, contemporani cu Maica Domnului, nu au scris absolut nimic despre acest presupus eveniment (nici despre teleportarea lor, de pe unde erau imprastiati, la inmormantarea Maicii Domnului).

Ma leg de acest aspect doar pentru a arata de ce nu te poti intelege cu mine (sau alti adeventisti). Eu am o credint crestin - apostolica, bazata pe invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Sai Apostoli. Acestea imi sunt arhisuficiente pentru castigarea mantuirii si pentru viata mea de credinta de zi cu zi. Tu ai nevoie de multe istorisiri inchipuite (ale tale si ale altora) pentru ati desfasura marturisirea de credinta. Si, toate aceste inchipuiri, le invelesti intr-un ambalaj de elocventa si eruditie, incercand sa arati ce orizont larg ai tu si ce ingust privesc adventistii. Totusi, cu tot orizontul tau larg si gandirea ta profunda, nu ai reusit sa pricepi ceea ce spune clar si pe inteles ( in doua versete legate), un Sfant Apostol.

In concluzie, nu ne vom intelege niciodata. Ramai cu istorisirile tale ar eu raman cu invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli.

P.S. Totusi, daca vrei, poti sa-mi explici de ce Sfintii Apostoli nu au scris absolut nimic despre "mutarea Maicii Domnului"? Nu or fi avut o imaginatie bogata ca a ta? Sau, care este explicatia?

Frumos :) Si banuiesc ca ii primiti si pe altii in Ajunul Craciunului daca isi lasa armele deoparte :)

Vorbe frumoase, dar doar vorbe, de fapt suna a vorbe goale. Pentru ca ele contrasteaza cu fraza aroganta de la sfarsit. Egalitate sa fie, dar doar intre cei care au aceleasi conceptii, adica ecumeniste. Imensa dragoste e doar pentru cei ce au aceste idei, cei care spun cumva ca ortodoxia sau cultul lor ar fi ceva mai buna sunt semeni inferiori, lipsiti de dragoste si stupizi. Fariseul din Bbilie se batea in piept si spunea cata ravna si dragoste are el, nu ca amaratul de vames care uite cat de jalnic e si fara dragoste, mai si crede ca ar avea vreo importanta ce spune invatatura revelata.
De fapt e doar o dragoste de ideile proprii si de toate conceptiile, iar atunci cand cineva le contesta sau le critica trebuie aparate si persoana respectiva devine dusman. De fapt e exact invers, oamenii trebuie sa-i iubim, nu pacatele. In schimb am observat ca unii care au idei ecumeniste au inteles exact invers, pacatele si erorile trebuie iubite de oriunde sunt ele, iar oamneii care spun ca ar exista sa fie doar ridiculizati. Mai pe scurt, cine are ideile mele ecumeniste spun ca il iubesc, iubeste si el aceleasi idei, in schimb ceilalti sunt ciudati.

Eu am discutat linistit la inceput cu tine, chiar te apreciam. Dar dupa un timp am vazut ca incepi sa devii ceva mai agresiv si arogant. In episodul cu Alexandru, cine a refuzat confruntarea si cine dorea o confruntare, duel? Asta pentru ca spui altceva in mesajul tau. De ce toti ortodocsii convertiti la alte culte vin sa ne invete ecumenismul, de ce nu au ramas ortodocsi daca erau atat de ecumenisti si nu conteaza cultul?
Ma scuzi ca am fost dur (nu o sa ma scuzi pentru ca nu o sa vrei, dar eu am spus), nu credeam ca o sa-ti scriu un mesaj de acest gen inainte pentru ca te consideram echilibrat si impacuitor. Dar de la un timp imi scrii doar astfel de mesaje este picior si am spus ca nu e un lucru rau sa aduci pe cineva intre noi pamantenii. Cum am scris de mai multe ori, daca ai aceste conceptii e dreptul tau, dar nu-i incrimina pe altii care nu le au. Tot timpul se intampla la fel, cel ce are idei ecumensite se apuca si judeca, condamna pe altii sau pe cei ce nu le au, in acelasi timp vorbind de dragoste. Ciudat, nu-i asa?

Nu-mi amintesc. Stiu doar atat: de zeci de ori am fost facut in toate felurile de altii, fara sa jignesc cu nimic (am fost un ingeras pe langa cel de acum) si tot eu am fost aruncat afara. Probabil la o astfel de patanie te referi.

Mantuirea omului tine strict de bunul Dumnezeu.Degeaba zicem noi ca X.Y. si Z nu se mantuiesc deoarece sunt neoprotestanti pentru ca nu avem de unde sa stim. Putem doar sa ne dam cu parerea si de multe ori ne-o dam prost. Mai bine sa ne vedem de propria mantuire si cum putem ajuta pe altii decat sa ne dam cu parerea privind mantuirea altora. Doamne ajuta!

Si cum au mancat Pastile cu o zi inainte de Pasti? Si mai ales cum au mancat paine, cand se manaca azima de Pasti?