Tehnic vorbind, dupa litera, cei botezati in graba (fara mirungere) sunt nascuti doar din apa..deci ..fail cu intrarea in Imparatie?

Facem abstractie ca Hristos vorbea cu Nicodim, o persoana matura si incercam sa facem un adevar universal pe care sa-l extindem si asupra copiilor asa cum fac neoprotestantii cu alte pasaje, ex. Marcu 16:16 incercand sa-l aplice (impotriva) botezului copiiilor?

Adica Dumnezeu "Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (1 Tim 2:4) are retineri in privinta copiilor despre care tot El spune "unora ca aceştia este împărăţia cerurilor" si se gandeste daca nu le-ar sta mai bine in Iad?

nu uita prietene ca Mirungerea este o Taina a Bisericii, iar Botezeul este o alta Taina, chiar daca Biserica le administreaza una dupa alta. Daca o persoana este botezata si nu mai este miruita, botezul nu este valid? Sa nu uitam ca in Faptele Apostolilor se mentioneaza de botezuri savarsite "in numele Domnului Iisus" si nu in numele Sfintei Treimi, si totusi acele botezuri au fost valide...asta apropos de chestii tehnice
ps: in convorbirea cu Nicodim, Hristos se refera la OM, nu spune nimic de varsta

Matei 28
19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

Fragment care se citește și la biserică în fiecare an.

Florin-Ionut, nu uita de "comma Iohanneum": e o problema spinoasa cu acceptarea universala a conceptului trinitar, asa cu il marturisim si cunoastem astazi, in Biserica Primara. Pe de alta parte, e orbitor de limpede ca, odata ce Domnul pune copiii (culmea, in societatea gerontocrata iudaica traditionala, in care, repet, erai socialmente tacut si inactiv pina la 30 de ani etate) ca etalon al intrarii in Imparatie, cum o sa ajunga copiii in Iad? Este evident ca: 1. botezul copiilor mici nu este necesar mintuirii lor, dar este valid, atunci cind are oc, idniferent ce argument aduc colegii neoprotestanti; 2. botezul crestin (pe vremea aceea in Numele Domnului, nu atit de des al Sfintei Treimi) este absolut necesar pentru mintuirea adultului devenit crestin. Nu ai botez (ca adult), nu ai (sansa cea mai inalta de) mintuire. Zic treaba cu sansa, pentru ca exista si botezul singelui sau al dorintei: oameni care erau catehumeni sau voiau sa fie crestini, dar au fost intre timp martirizati sau au murit din pricini naturale, normal ca au fost mintuiti, daca faptele vietii lor au fost spre mintuire, deasemenea.
Nu stiu ce o fi atit de greu de inteles, pentru cine ntelege in ce context a vorbit Domnul, si au lucrat Apostolii, si mai ales pentru cine intelege omul, cit de cit.

Mirungerea NU exista pe vremea Bisericii din secolele II-III. Existau Botezul, Spovedania (deseori la comun si/sau publica) si, desigur, Sfintul Sacrament Euharistic sau Cina Domnului.

dar citeste si aici:
"Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus". (Fapte 19:5)

Si Stefan Florin, "om" pe vremea Domnului nu insemna prunc sau copil mic. Logic: Domnul vorbea unor oameni, apostolii, pe care ii insarcina cu ducerea unor invataturi in lume. La rindul lor, convertitii diseminau mai departe credinta. Copiii din proaspetele familii crestine nu intrau in ecuatie, firesc. Ei erau doar viitori propovaduitori/credinciosi. Si firesc ca, odata fiind nascuti s educati in o familie de credinciosi, mintuirea lor le era asigurata cit erau copii.
O idee care mi-a venit: nu e clar ca viata mintii si constientei umane repeta arhetipul stravechi, indiferent ce forma va fi avut ca fapt real, al dobindirii cunostintei luciferice, cum o numea Blaga? Adica, cit esti copil, te apara de ispita si judecata prorpai inocenta, adica proriul caracter de "foaie alba"a mintii si personalitatii. Odata ce devii, aproape pe nesimtite, adult..lucrurile se schimba. Dramatic.
Am trait si traim cu totii asta, nu?

Comma Johanneum nu se gaseste in Evanghelia lui Matei ci in 1 Ioan 5:7

Stiu. Am amintit-o tocmai in contextul unei neintemeieri dogmatice oficiale, inca, in Biserica Primara, cu privire la Trinitate.

Şi putem merge mai mult după simţirea unui părinte cu mult discernământ şi cu o trăire ortodoxă în duh şi nicidecum în literă, care spune aşa:

Deci, apărarea ortodoxiei înseamnă să ne apărăm singura cale în care ne putem regăsi pe noi şi Îl putem întelege pe Dumnezeu cel adevărat. Dar a fi ortodox este a iubi întreaga lume, pe prieteni şi pe vrăsmaşi, şi a avea încredere în Dumnezeu. Dacă cineva îşi pune problema, şi mulţi, poate toţi şi-o pun: oare numai ortodocşii se mântuiesc? – eu întrezăresc în întrebarea aceasta un duh al iubirii, care n-ar răbda gândul că cel din afara ortodoxiei ar putea pieri; chiar eu aş putea fi în afara ortodoxiei, şi aici e un fel de a iubi aproapele ca pe sine. Adică, dacă cel din afara ortodoxiei neapărat se pierde, cum zice o anumită idee, un fel de gândire, mă văd eu în starea lui şi nu pot răbda lucrul acesta. Răspunsul meu la întrebare este: Dacă în mine, păcătosul, se găseste destulă dragoste să mă gândesc şi la cei care eventual pier, oare în Dumnezeu este mai putină dragoste!? Întrebarea aceasta mi-a fost răspunsul, şi cu conştiinţa că Dumnezeu iubeşte mult mai mult decât ce putem închipui noi, las în competenta şi atotputerea iubirii lui Dumnezeu pe toţi, şi îmi caut în ortodoxia pe care am găsit-o şi în care mă aflu şi în care cred, îmi caut mântuirea. (Ierom. Rafail Noica)

http://ortodox.md/ieromonah-rafail-n...-se-mantuiesc/