Deja spre sfarsitul anului 1989- dupa prabusirea regimurilor socialiste din statele est si central europene, era clar ca si in Romania regimul socialist se va prabusi!

De acest lucru era constient si Vasile Milea. Insa el - din pacate- nu a avut taria de caracter sa-l infrunte deschis pe Ceausescu, si sa faca desprinderea armatei de regim.

Dupa ce in dimineata zilei de 22 decembrie a aflat ca muncitorii de pe marile platforme industriale a Bucurestiului au oprit lucru si se indreapta in masa spre sediul CC, dupa o scurta convorbire cu doi ofiteri de la garzile patriotice, s-a dus in biroul sau si s-a impuscat.

Când a aflat despre aceasta, Ceausescu l-a calificat (pe nedrept) ca fiind chipurile tradator!

Iar cel care a avut taria de caracter sa realizeze desprinderea armatei de regim a fost generalul Victor Stanculescu, care, atunci când Ceausescu se mai afla in sediul CC, a preluat practic prerogativele acestuia in calitate de comandant suprem a armatei, si a dat ordin unitatilor militare chemate de Ceausescu anterior spre a veni la CC, sa se intoarca in cazarmi si sa pactizeze cu revolutionarii.

Ii permiteau sa spuna, ca doar era de al lor si oricum lucra in favoarea lor!

Si eu cunosc fosti directori de sectii de fabrici care primeau mancarea livrata acasa de la magazine speciale, in virtutea faptului ca erau in partid....

Si oameni care nu au putut avansa niciodata pentru ca nu erau inscrisi in partid....

Si oameni care nu au putut avansa ca aveau frati fugiti in strainatate....

Si pensionari care pe vremea comunismului erau chemati in mod regulat la securitate sa dea declaratii si sa isi faca autocritica si sa promita ca nu mai fac, pentru ca injurau partidul si pe Ceausescu. Erau amenintati ca va avea probleme familia daca continua sa injure regimul in timpul discutiilor cu rudele din strainatate. Precizez ca aceste lucruri se intamplau dupa anii 60.

http://adevarul.ro/locale/galati/mar...d32/index.html

Cel mai cumplit moment l-a trăit în ziua în care trebuia să fie eliberat. „Pentru că am refuzat să devin colaborator al Securităţii, m-au pus în faţa plutonului de execuţie. Am văzut moartea cu ochii, dar nu mi-am pierdut credinţa în Dumnezu şi poporul român. În acel moment a sunat procurorul închisorii şi i-a spus călăului că nu admite executarea sentinţei. Şi acum mă gândesc cu groază la acele momente”, mărturiseşte Mihai Dionisie. Şi astăzi, după 50 de ani de la eliberarea din închisorile comuniste, Mihai Dionisie retrăieşte acele coşmaruri. „Mă trezesc noaptea transpirat şi doresc să-mi uit trecutul. Retrăiesc acele clipe de teroare. Nu pot uita momentul în care am fost pus în faţa plutonului de execuţie”, spune fostul deţinut politic.

Ca marea majoritate a deţinuţilor politici, după eliberare s-a angajat în combinatul siderurgic din Galaţi, dar a rămas sub supravegherea autorităţilor poliţieneşti până în 1989. „Am lucrat în combinat până în momentul în care m-au descoperit securiştii şi au început persecuţiile. În 1969, s-a dat un Ordin general şi au fost daţi afară toţi foştii deţinuţi politici. Atunci mi-au desfăcut contractul de muncă şi m-am dus în agricultură”, spune fostul deţinut politic.

Citeste mai mult: adevarul.ro/locale/galati/marturii-temnitele-iadului-m-au-pus-fata-plutonului-executie-nu-vrut-devin-colaborator-securitatii-1_50abc7367c42d5a663801d32/index.html

http://adevarul.ro/locale/galati/exc...c7f/index.html

http://adevarul.ro/locale/pitesti/pi...261/index.html

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...in-inchisoare/

Uite că eu am. Şi o spun. Şi dacă copchilu' ăsta ar fi lângă mine când citesc inepţiile ce le scrie, mai că l-aş pocni.:21:

Ii permiteau sa spuna, ca doar era de al lor si oricum lucra in favoarea lor!

Si eu cunosc fosti directori de sectii de fabrici care primeau mancarea livrata acasa de la magazine speciale, in virtutea faptului ca erau in partid....

Si oameni care nu au putut avansa niciodata pentru ca nu erau inscrisi in partid....

Si oameni care nu au putut avansa ca aveau frati fugiti in strainatate....



Doamna, imi pare rau ca trebuie sa va spun, dar aici ati spus o mare minciuna!

Nu a fost de al lor, ci prin natura atributiilor de serviciu ( ca si comerciant si sef de grup depozite, si cei de militie si securitate erau si ei oameni si le trebuia un frigider, o masina de spalat, materiale de constructii, produse alimentare, textile-incaltaminte, etc) a avut de-a face si cu ei!

Iar tata, nu a fost nici membru de partid! In 1968, impresionat de atitudinea demna a lui Ceausescu când a condamnat interventia tarilor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia, a vrut sa se inscrie in partid! Dar nu l-au primit in partid, pe motivul aberant ca bunicul fusesera sef de post de jandarmi in Basarabia in anii 1930, si ar fi fost chipurile (in viziunea idioata a unora din PCR atunci) asa-zis- organ de represiune a regimului burghezo-mosieresc!
Atunci tata s-a enervat si a zis- Ei mama voastra, las ca va aranjez eu!
Apoi in anii 1980 a venit un decret, prin care toti conducatori de unitati ce aveau in subordine mai mult de 50 de salariati, trebuiau sa fie membri de partid! Ori tata aveea in subordine peste 70 de salariati (gestionari, sefi de depozite, soferi, merceologi, contabili, muncitori).
Si vine unu Tanase de la partid, si zice- Stii, nea Valerica, a venit un decret, sa te inscrii in partid!
Iar tata a zis- Ce ma ?! Nu ati vrut sa ma primiti in partid când am vrut eu! Acuma nu mai vreau eu- sa asteptati mult si bine!
Si a fost cred ca singurul conducator de unitate din Romania , care aveea in subordine peste 50 de salariati, si nu a fost membru de partid inainte de 1989!


Iar de primit acasa mancare livrata de la magazinele speciale- va dati seama ca la noi nu a fost cazul nicioadata de asa ceva!

Pur si simplu nu aveam de ce sa ne fi dorit asa ceva, deoarece in Husi mancare se gasea destula de cumparat din magazinele obisnuite ( seful ICSM-ului Hristea printr-o relatie mare la Ilie Ceausescu reusisera sa aprovizioneze foarte bine magazinele comertului de stat cu produse alimentare, de venea lumea din Brasov, Iasi sau Bucuresti sa cumpere carne si lactate din Husi).

Apoi tata se intelegea foarte bine cu renumitul Ioan Neamtu- directorul IAS Husi, se ajutau reciproc in probleme de serviciu.

In plus multi gestionari sau salariati de la grup depozite Husi locuiau la casa, mai aveau animale sau gradini.

Nu a fost de-al lor, dar favoruri le facea si iesea cu ei la o miuta. Facea favoruri si oamenilor obisnuiti? Ce facem, ne ascundem dupa deget, despre ce vorbim aici?

Si vreti d-voastra sa imi spuneti ca in Husi era raiul pe pamant in care mieii si lupii erau infratiti si peste tot curgea lapte si miere?

Daca dumneavoastra vreti sa le numiti favoruri- e parerea dumneavoastra! Si exact la fel se comporta si cu absolut toti ceilalti oameni- pe multi i-a ajutat tata, indiferent ce meserie au avut si indiferent unde lucrau (indiferent ca erau militieni, securisti, profesori, doctori, soferi, muncitori, etc. Sau inclusiv preoti- chiar si unii preoti veneau la depozit pentru a cumpara materiale de constructii pentru repararea unor biserici, mai ales din mediul rural).

Si nu era lapte si miere la Husi, si aici au fost restrictii la furnizarea energiei electrice si termice, a buteliilor, etc, insa cel putin la aprovizionarea magazinelor cu produse alimentare era mult mai bine decat in alte orase, din motivele amintite.

Iar fiind si un oras mic, in care lumea se cunoastea, altele erau relatiile inter-umane. Daca de exemplul vecinul de bloc era securist sau militian, asta nu insemna ca nu te intelegeai bine si nu te ajutai cu el ca intre vecini!

Când era vorba de iesit la o tabla sau o bere, când era vorba de iesit la iarba verde , cu mici si bere de 1 Mai si 23 August, sau atunci când pe stadion meciul era castigat de Steaua Mecanica, nu aveea nici o importanta faptul ca un vecin era militian sau securist, altul era sofer sau muncitor si altul era doctor- toti se bucurau impreuna!

Bravo lui daca era asa cum ziceti , daca ajuta pe toata lumea,si daca nu era nici membru de partid. Asa ceva mai rar. Ati avut noroc sa aveti un tata bun.

Va multumesc! Asa este!

Se prea poate sa fi fost altfel situatia in localitatile mai mici, nu contest neaparat, dar nu putem totusi sa extindem acest caz fericit si rar la nivelul intregii tari.