Daca exista 2 judecati, pentru ce te judeca la una si pentru ce te judeca la cealalalta ?

Judecata universala este un "recurs" facut la judecata particulara. Si daca ai avut prieteni buni afara, si binevoiesc sa-ti fie "martori", la care se mai adauga mila judecatorulu atat pentru tine cat si pentru cei care "isi pun obrazul" la bataie, poate scapi de sentinta. :4:

Exista in Biblie rugaciuni pentru sufletele mortilor ?

Prima este pentru a vedea starea sufletului dupa moarte. Starea de credinta si de iubire fata de Domnul nostru Iisus Hristos ii aduce omului fericirea, iar starea din care lipsesc acestea ii aduce pierzania. Astfel, pe baza judecatii particulare se stabileste locul in care va sta sufletul pana la judecata de obste: in rai sau in iad.
Acesta fericire poate fi completata in urma judecatii universale.
Sufletul poate fi scos din iad, dupa judecata particulara, prin rugaciunile Bisericii:
„De poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului” (Marcu 9, 23).
„Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că veţi lua şi va fi vouă” (Marcu 11, 24).
II Mac. 12, 42-45 se aduce jertfă pentru ostaşii morţi şi apoi se zice: „Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi ca să se slobozeancă de păcat” (v. 46). Iar în Baruh se spune: „Doamne atotţiitorule, Dumnezeul Lui Israil, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israil… Nu îţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri…” (3, 4, 5).

Într-adevăr "edificatoare" căci ele... lipsesc cu desăvârşire. Rugăciunea pentru morţi o veţi găsi doar în apocrife şi în Sfânta Tradiţie.

Există într-adevăr două judecăţi însă ele se efectuează pentru fiecare categorie în parte, nu de două ori pentru aceleaşi persoane (individual şi de-a valma).

Imaginea aceasta a cântăririi este împrumutată din religia Egiptului, unde Osiris cântărea cu o balanţă inima defunctului să vadă în ce categorie încadrează sufletul. Însă Dumnezeu mântuieşte în virtutea sângelui răscumpărător al lui Iisus şi nu după faptele noastre bune. Oricât de multe ar fi acestea, ele nu ne conduc la mântuire; meritul este doar al lui Hristos care a pregătit şi faptele noastre bune în care să umblăm dacă ne încredem în El (Efes. 2,10). Faptele noastre bune sunt doar dovada că-L iubim pe Hristos şi păzim Legea Lui (Ioan 14,21). În aceste condiţii se face judecata. Să se stabilească dacă cel ce s-a declarat creştin a trăit într-adevăr credinţa adevărată (din care bineînţeles nu lipsesc faptele credinţei), respectiv pentru cel necredincios de ce a respins harul salvator al lui Hristos. Această judecată ţine cont nu doar de fapte, ci şi de gânduri şi intenţii, de folosirea oportunităţilor puse la dispoziţie omului pentru salvarea lui.

Periculoasă şi eretică ideea aceasta de "recurs" în virtutea "celei de-a doua şanse"! O viaţă avem şi trebuie s-o trăim aşa cum cere Dumnezeu, nu să ne bazăm pe pile, relaţii şi mită. Domnul nu este un judecător corupt, ci un Drept Judecător!

Exact ce ziceam mai sus: dovezi din apocrife. Şi bineînţeles interpretări aberante ale Evangheliei. Păi cum să-I ceri Domnului să judece nedrept? Cum să-l scoată pe Hitler din iad şi să-l ducă în Rai alături de evreii (cei mântuiţi desigur) pe care i-a urât până în ultima şi sinucigaşa lui zi?

De unde ai scos chestia cu apocrifele? Ia mai citeşte şi altceva decât propaganda adventiştilor "scolastici". De exemplu Contra lui Celsus de Origen unde ai să observi că ce numeşti tu apocrife erau citate ca normative şi de creştini, dar şi de păgâni anticreştini, cum a fost Celsus.

Cum adica dovezi apocrife?
Scrie clar.
Este vorba despre puterea rugaciunii insa nu toti pot fi salvati.

“Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor” (Apoc., 5, 8).

sfintii se roaga pentru noi si sunt ascultati de Dumnezeu (Fac., 20, 7 ; Iov, 42, 8; I Regi, 7, 9 ; Ier., 15, 15; Iacov, 5, 16-17; Apoc., 8, 3-4).

Noi nu ne rugam pentru cei care au facut pacate impotriva Duhului Sfant, caci acestora nu li se iarta nici in lumea aceasta, nici in cealalta (Matei, 12, 31).

“Deci, rogu-te, mai intai de toate, sa faci cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii” (I Tim., 2, 1).
Sfantul apostol Iacov spune: “Marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (5, 16).
Sfantul apostol Pavel cere sa se faca rugaciune si pentru el (Efes., 6, 19).


Se judeca tot ce a facut omul, dar nu ca intr-o balanta. Un om a putut sa faca fapte rele multe dar sa se caiasca cu adevarat fara sa poata avea sansa sa faca mai multe fapte bune. Asta nu inseamna ca nu poate fi mantuit si invers.