Extras din
https://nastase.wordpress.com/
Adrian Nastase:
"Este adevărat, unii au considerat că incidentele de la Paris se leagă exclusiv de dreptul la libera exprimare, la libertatea cuvântului. A apărut o controversă intre cei care consideră că libertatea de exprimare trebuie să fie absolută si cei care consideră că libertatea cuvântului trebuie să fie limitată in functie de anumite criterii, existând o relatie intre libertatea de exprimare si responsabilitate. Primii si-au asumat identitatea “Charlie” (“Eu sunt Charlie”), ceilalti s-au declarat “anti-Charlie”, considerând că trebuie să existe anumite limite ale libertătii de exprimare intr-o societate multi-culturală, eventual prin auto-cenzură. S-a creat impresia că cei care care se declară “Charlie” se pronuntă, IN ACELASI TIMP, impotiva asasinatelor SI pentru libertatea de exprimare. Eu cred că sunt două discutii diferite. Una, in legătură cu respingerea asasinatelor si căutarea de solutii pentru convietuirea unor culturi diferite iar alta in legătură cu libertatea de exprimare. Nu cred că asasinatele de la Paris trebuie să ne influenteze o judecată mai largă.
Iată câteva intrebări, la care nu cred că raspunsul este simplu: Ar putea CNA să se declare “Charlie”, adică să sprijine o libertate a cuvântului fără limite? Nu cred, pentru că CNA cu asta se ocupă – cenzurează cuvintele la televiziuni. Dacă s-ar declara “Charlie”, a doua zi CNA ar trebui să se auto-desfiinteze. Există două forme de libertate de exprimare, una la televiziuni si alta in presa scrisă?
Ar putea Inspectia judiciară a CSM să se declare “Charlie”? Nu cred, pentru că, in mod necesar (dincolo de părerile mele subiective pentru anumite cazuri), este necesar să fie păstrată o anumită imagine a justitiei intr-un stat modern.
Ar putea Constitutia României să se declare “Charlie”? Nu cred, pentru că atunci ar trebui să elimine textul referitor la protejarea “propriei imagini”. Si Codul Penal ar avea probleme (insulta, calomnia, etc).
Solutiile constitutionale si institutionale, noi le-am preluat din Franta si, in general, din tările europene.
Este evident că viata PASNICA in societate necesită limitări si autolimitări pentru exercitiul unora dintre libertăti. Alternativa o reprezintă conflictul, violenta, războiul. Suntem pregătiti sau ne dorim noi cruciade pentru a impune “adevărul” nostru sau vom incerca să exersăm, din nou, dialogul?"
