Mai frate, de dragul adevarului nu-i mai amesteca pe doftorii astia in aceeasi oala.
Uite, Froid Sigmund (adica Freud) nu a fost psihiatru ci neurolog si psihanalist.
Pavlov, Ivan a fost tot neurolog si mare cercetator al fiziologiei creierului (de la el ne-a ramas povestea cu reflexele conditionate si bancurile cu cateaua lui care il conditionase sa ii aprinda becul si sa ii aduca mancarea la ora fixa); dar nu psihiatru si nici psiholog sau psihanalist.
Jung, Carl Gustav (iar nu Young) a fost medic psihiatru si psihanalist, intr-adevar.

Alin nu are treaba cu nici unul dintre ei. (din pacate)
Nu de alta, dar urmasii celor enumerati de tine mai sus au cu totul alte cunostinte si metode de terapie decat barbosii lor inaintasi.

Da, era prin 92-93, pe vremea cînd habar nu aveam de NIP şi de cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice de care am aflat abea de vre-o 10 ani. Nu înviase ci nu-mi dau seama cum a avut el acces la realitatea mea. Eu cred că acela a fost episcopul mort (dar viu în credinţă chiar după moarte) Teofil Hrineanu şi nu un drac sau o iluzie sau o închipuire ci un mort de culoare negru-bleumarin care a trecut pe la mine pri Cîmpina că eram în armată după facultate, la jandarmi, făceam morse, iar atunci stăteam în pat să aţipesc şi poate că mă rugam Domnului în pat, nu mai ştiu, încît m-am tot întrebat apoi de ce avea culoarea asta cînd eu îl cunoscusem plin de Duh Sfînt şi de Har? Lumina din el atît de frumos şi duhovnicesc în timpul rugăciunilor sale liturgice pe care le ţinea la Catedrala din Cluj în ultimii săi ani de viaţă încît nu se putea să nu participi la comuniunea cu Dumnezeu. Fiind foarte bătrîn venea însoţit şi ajutat şi păzit de alţii ca nu cumva să cadă să se lovească şi stătea pe tronul arhieresc şi se ridica şi binecuvînta rugîndu-se astfel de 3 ori: ''Doamne Doamne, caută din Cer şi vezi şi cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvîrşeşte pe ea.'' Se umplea atunci de Duh Sfînt şi lumina din el şi din inima lui şi din capul lui în jur o lumină galbenă milostivă şi frumos mirositoare de parcă se împrăştia HAR şi poelen în jur şi te pătrundea plăcut ca o binecuvîntare... şi se simţea în toată catedrala încît ţi se umplea tot sufletul de comuniune Harică.

Mă mirasem cum de-mi dau seama şi ştiu cine este şi cum de atunci, după moarte, avea culoarea negru-bleumarin şi mă întrebam de ce nu mai are în el Lumina aceea mare şi bună... însă a zis drept ceea ce mi-a spus şi m-a corect şi mi-a vorbit de foarte aproape şi de atunci nu l-am mai văzut niciodată. Nu era un drac ci un om mort. El era.

Abea în ultimii 10 ani cînd am aflat de NIP şi de Glodeni Vale am tras eu concluzia că defapt acolo se ducea, la Adevăratul Dumnezeu Iisus-Cuvîntul, dar el, mortul viu bleumarin, n-a pomenit nimic de NIP sau de altceva atunci sau altădată decît mi-a zis mie că eu nu pot face o sintetizare minimilastă a Bibliei trăgînd o concluzie atît de superficială şi totalitară că cică Biblia se poate sintetiza şi rezuma în vreun fel... aşa printr-o concluzie analitică simplistă cu pretenţii de cunoaştere completă de mare valoare reducînd toate la ceea ce afirmasem eu despre ea.

Nu eu îi amestec ci toţi stau în aceiaşi oală de noapte a vrăjitoarelor egipsihologice şi egipsiatrocice ale gLumii horor şi dau verdicte, pun diagnostice macabre, dau sfaturi fără finalitate şi te ameţesc mereu cu îndemnuri ca să nu mai crezi în nimic aşa ca ei ci să păcătuieşti ca să-ţi împlineşti eul pe care astfel cică poţi să-l cunoşti mai bine. Toţi te mituie şi îţi recomandă să crezi în superstiţiile lor ateiste şi să-ţi pui nădejdea în vrăjeala lor de tip ghiceală ţigănească aşa ca un fel de mari specialişti în înşelare şi păcăleli ca să poţi şi tu aşa ca ei să nu te temi de viitor şi să poţi să-ţi împlineşti interesele şi idealurile cu viclenie adică toată pofta şi păcătuirea fără probleme de conştiinţă, fără probleme de morală, fără răspundere, lăsundu-te pe mîna lor în ideea că astfel te scapă ei şi că o să răspundă ei, tu numai să-i crezi pe ei că cică te scapă de stress, de complexe de inferioritate şi de superioritate şi de tot felul de inadaptări şi inadegvări la realitate şi la societate ca să poţi şi tu socializa aşa ca alţii.

Pe vremea aia nu erau aşa de diversificate ramurile medicinii, ci toţi neurologii erau şi psihologi şi psihiatrii şi te tratau ei şi de leziuni organice şi de tot felul de fobii sau depresii sau stări disperate sau anxioase sau de obsesii maniacale sau impotenţe sexuale sau de prăbuşiri psihice. Sunt mulţi medici din ăştia cu renume mare dar am dat doar 3 exemple pentru teoriile lor şi pentru practica lor. N-am vrut să intru mai adînc în şerpăria lor ca să nu mă contaminez de tenebrele respective şi nu m-a interesat să le redau corect numele căci oricine îi găseşte pe net pe toţi. Deci mi-am permis să fiu ignorant şi inexact căci asta mi-ar mai lipsi să intru în amănunte şi să fiu riguros ştiinţific cu toate minciunile şi teoriile lor horror cu care distrug o lume întreagă mai rău ca ciuma sau lepra sau bomba atomică sau terorismul. Fraierii se duc aşa ca şi şioriceii cobai sperînd că o să-i vindece aceşti aiuriţi foarte cruzi şi alunecoşi. O să-i mînce de vii cu fulgi cu tot dar omul nu îşi dă seama din pricina gLumii care îi duce de nas cu snobismul, cu luxul, cu vrăjeala, cu moda, cu ştiinţa, cu obiceiurile simandicoase...

Nici nu-i doresc să meargă vreodată pe la unul din ăştia noi care au depăşit prin aiureală şi prin necredinţă pe toţi înaintaşii lor încît te pot face varză şi legumă de la primele şedinţe... ci îi doresc să-şi regăsească Credinţa pierdută şi pe marele Doctor care chiar te poate vindeca de orice problemă de orice natură... pe Iisus Hristos, pe Mîntuitorul nostru, mîntuitorul şi Lumina lumii.

De la întemeierea lumii şi pînă azi, toţi bărboşii şi toţi raşii ăştia purtînd musteţi sau ciocuri şi toţi urmaşii lor mai raşi sau potrivindu-şi barba cu modă sau ca să aibă credibilitate, ca prin asta să laşi după ei, umblă cu ghicitul şi vrăjitul eliberîndu-te de complexe şi constrîngeri ca să poţi păcătui fără probleme amăgindu-te că va fi bine pentru că zic ei... de parcă ar şti ei... cum e bine şi cum va fi. Nu ştiu dar se dau mari şi te duc în iad fără probleme tratîndu-te ca pe un caz, ca pe o ciudăţenie pe care fac ei experienţe... păcălindu-te să-i crezi aşa ca pe vrăjitoarele care-ţi ghicesc viitorul şi te bagă în superstiţii şi obsesii şi nebunii fără să-ţi dai seama cum rămîi să crezi o viaţă tot felul de minciuni lansate de ele aşa ca şi cum ele ar ştii. Se lipesc de fraieri aşa cum se lipesc astrogramele şi zodiacele şi tot felul de abureli cu care proştii se lasă păcăliţi pentru că îi mituie şi le încîntă orgoliul şi au impresia că se întmplă ceea ce li se spune şi ca nişte copii cuminţi, de frică se supun orbeşte tuturor prostiilor debitate de tot felul de impostori şi de păcălici care îi trădează şi îi vînd minciunii şi răutăţii şi păcătuirii.

Nu-i mai credeţi ci ''Lăsaţi medicii psihiatrii şi psihologii să vină la Mine!'' ca să-i vindec de toate tîmpeniile lor pe care le debitează de parcă ar ştii.

(se vede ce a postat mai sus)
Asta-i valabil în general... La mine nu cred că-i valabil... eu doar i-am povestit lui AlinB şi lui Gaiţă o întîmplare reală din viaţa mea.

Se potriveşte însă zicala asta la mulţi, ei nu-şi dau seama că-s nebuni adică răi şi cred aşa ca în textul tău că dacă recunosc că sunt nebuni şi că sunt răi atunci gata, au rezolvat-o cu o deducţie şi cu o mică viclenie. Seamănă cu pocăinţa sau cu recunoaşterea vinei sau a patimii dar e doar o vrăjeală.

Pentru a ieşi din orice nebunie şi din orice boală ai nevoie de Credinţă şi de dor după Dumnezeu şi după Adevăr şi după dreptatea Lui şi treptat poţi să ieşi cu viaţa ta la liman din adîncul mărilor şi oceanelor prin Mila lui Dumnezeu.

Deci flayng dragă, de ce ţi-ai luat iar aripi de liliac ca să postezi un afiş denigrator la adresa mea? Crezi că l-am minţit pe AlinB? Şi dacă tu nu crezi ce am povestit atunci sunt eu nebun pentru necredinţa ta în întîmplarea destăinuită? Postezi şi tu că n-ai ce face şi aş v-aţi molipsit. Cum sunteţi cumprinşi de neputinţă, imediat altu-i de vină şi hai să-i dăm în cap. Păi tu eşti nebunul (iartă-mă) pentru că te îndoieşti de mărturisirea mea şi nu vrei să crezi deşi e purul adevăr. Exat aşa s-a întîmplat prin 92-93. Te miri? Ţi se pare imposibil? Nu-ţi vine să crezi? De ce crezi că l-aş minţi pe AlinB sau pe alţii? Ce interes ascuns crezi că am? N-am niciun interes ascuns... i-am destăinuit lui AlinB pentru că el mi-a pus întrebări şi i-am răspuns şi lui ca şi altora de ce e bine să crezi în Adevăr decît în tot felul de minciuni... pentru că Adevărul ne va elibera!

Tu chiar crezi că sunt nebun sau că din răutate i-am povestit lui AlinB? Ce vrei defapt să spui? Hai ai curajul şi nu te ascunde în spatele unor postere cu aluzii copilăreşti... spune ce crezi, ce vrei să spui, spune cu propriile tale cuvinte asumîndu-ţi replica respectînd regulile unui dialog frumos între doi sau mai mulţi oameni... creştini... care se mai şi cred ortodocşi pe deasupra!

Te rog deci lasă pancardele şi posterele şi încearcă să-mi spui ce ţi se pare nebunesc sau ce anume vrei să spui cu adevărat.

Nu te-ai prins de unde culoarea? Halatul medicului psihi.

Pe vremea aia armata se facea cam abuziv.

Mai luai lopeti in cap, incepeai sa vezi chestii..

Unii au ramas cu daune permanente, dar nu prosti, s-au gandit ca de ce sa dea Statul in judecata pentru o pensie amarata, mai bine infiinteaza o miscare religioasa..

....:) Amuzant. Cand ai fost ultima data la un psi din asta si ti-a facut asa?...:) Tu chiar ai o astfel de experienta personala? Sau doar zici asa, ca ti se pare misto cum suna...

Dar sa luam de bun ce zici. Diagnostice macabre, spui...
Pai bine, frate, daca tu ai fi medic psihiatru si, cand esti de garda iti vine unul in puterea noptii care tipa, urla, sfasie, se lupta cu vreo 4 insi care abia il tin, tu ce ai face? Dincolo de un sir de sfinte cruci, desigur... Ce faci mai apoi?
Sa zicem ca reusesti sa stai cu omul de vorba. Si auzi de la el ca de fapt nu el ci extraterestrii din burta ii dicteaza sa o taie cu toporul pe nevasta-sa, apoi sa dea foc la grajduri si in final sa isi scoata aripile de sub piele si sa zboare pana la cer ca sa izbaveasca lumea de pacate...
Tu ce diagnostic ii pui astuia? Nu stii, nu?
Atunci lasa-i pe doctori sa il puna si sa-i dea un tratament adecvat. Eventual roaga-te ca pacientul sa fie compliant, sa se tina de tratament si sa se faca bine, atat cat s-o mai putea, cu Mila Domnului si cu ajutorul doftorilor.

Poate nu toata lumea cunoaste ca medicii psihiatri sunt destul de prudenti in a pune diagnostice. Iar daca o fac totusi, acestea sunt mai degraba provizorii, cu rol orientativ, urmind ca evolutia pacientului sa arate singura cam despre ce tulburare e vorba.
Mai ales la copii si tineri diagnosticul se pune cu multa prudenta si e cat mai general cu putinta. Evolutia unui om tanar poate fi foarte diferita de asteptarile noastre, iar medicii cunosc aceasta din experienta si din studiile de specialitate.
Uneori insa diagnosticul e limpede. Nu mai sunt dubii, de pilda, ca un pacient sufera de depresie sau ca are o personalitate histrionica etc. In acest caz, tocmai diagnosticul, pus corect, ajuta pe medic precum si pe pacient si pe apartinatori sa lupte cu boala pentru a o invinge. Nu e nimic rau in a pune un diagnostic, desi pentru multi acele formulari suna inspaimantator. Motiv pentru care azi se folosesc expresii cu un impact cat mai putin lezant. Ca si asa omul e speriat, confuz, indurerat etc. Nu pui o povara in plus, ci cauti sa ii dai speranta, curaj.

Mai spune colegul vsovi ca medicii psi ofera sfaturi fara finalitate. Se prea poate, insa in general medicul cauta sa clarifice impreuna cu pacientul anumite finalitati. Se stabilesc tinte clare: sa termini scoala, de pilda, in ciuda temerilor; sa treci peste supararea produsa de cutare si sa exersezi un comportament mai asertiv; sa participi regulat la intruniri de grup, pentru a nu te lasa ademenit prea tare de singuratate etc.
In fine, una dintre finalitatile propuse de medici este, tot mai des, sa mergi la un duhovnic si sa te spovedesti apoi sa faci ascultare. Nu putini medici si psihologi recomanda aceasta!

Si atunci, de unde pana unde afirmatia ca medicul nu ajuta la conturarea unor finalitati cu folos pentru cel bolnav si necajit?
Cred ca e o mare neintelegere la mijloc... In realitate, multe familii sunt recunoscatoare medicilor tocmai pentru ca finalitatile propuse in unitatea dintre medic/pacient/apartinatori s-au dovedit cu adevarat folositoare.

P.S. Am spus mai sus ca medicul poate diagnostica o personalitate histrionica. Aceasta, insa, nu inseamna neaparat boala. Un om cu insusiri histrionice, de pilda, poate sa isi foloseasca cu intelepciune aceste dispozitii launtrice implicindu-se in activitati artistice, care presupun public si scena. Astfel, nu de putine ori actorii sunt mari histrionici!
Am lucrat cu cativa actori si am aflat, cu oarecare surprindere, ca ei au o mare "foame" de atentie si de aplauze. Dar tocmai aceasta ii poate ajuta sa ni se para noua atat de buni, sa ne incante si sa ne smulga aplauzele de care ei au atata nevoie... Deci nu trasatura in sine e neaparat morbida, cat modul in care omul se foloseste de ea... Daca iti place sa fii in centrul atentiei, nu iti e de folos sa te faci, de pilda, contabil sau operator IT. Poti foarte bine sa te instruiesti si sa inveti cum sa fii un bun artist ori profesor etc. De nu faci asta, vei suferi si, cu adevarat, te poti imbolnavi.
Cu boala propriu-zisa, insa, e altceva. Mai intai pentru ca majoritatea oamenilor o resimt ca pe o anomalie, o suferinta, o constrangere de care ar scapa bucurosi daca ar putea. Si pentru ca adeseori ei nu pot, oamenii fac un lucru inteligent: apeleaza la ajutorul medicilor.

Nu la halat era bleumarin ci la faţă şi în interiorul trupului sau a sufletului său cu care s-a artătat. Nu era bleumarin ca halatele medicilor sau bolnavilor alea pluşate şi bleu-închis din spitale ci era aşa mai negru bleumarin dar nu era mai mult negru ci era mai mult bleumarin decît negru.

Eu cred că prin asta a vrut să-mi transmită că murise, că era mort... deşi poate că şi din smerenie s-a arătat aşa. Nu mi-a spus cine este ci eu mi-am dat seama cînd mi-a spus ceea ce mi-a spus. N-am discutat ci mi-a spus asta şi a plecat. Practic el s-a referit strict la obiectul discuţiei mele... pe care l-am avut cu cîţiva colegi de armată în ziua aceea sau cu cîteva zile înainte referitor la Biblie.

Era prin 92-93 cînd eu habar nu aveam de cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice şi arh. Teofil Hrineanu sigur nu avea ce să caute prin Cîmpina ca să mă caute strict pe mine, căci nu ne cunoşteam deloc, abea am fost şi am participat la cîteva sfinte liturghii la catedrala din Cluj alături de mulţi oameni, sute sau mii... deci sigur nu mă cunoştea ca să vrea să mă vadă tocmai pe mine înainte de mersul lui la cer sau la iad sau la vămile văzduhului.

Eu cred că el a fost şi că se ducea la Pucioasa... căci nu l-am mai văzut niciodată de atunci şi cum eu eram în armată la Cîmpina, fiind în drumul lui cel mai scurt, o fi trecut şi pe la mine poate condus de îngerul păzitor sau de cineva sau poate a vrut să mă corecteze simţind că în mine se află ceva din sufletul şi din Harul lui primit de la Dumnezeu.

Aşa îmi explic... şi după că am aflat de cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice am tras concluzia că defapt mergea la Pucioasa la Hristos-Cuvîntul lui Dumnezeu... şi la poporul care a fost sfinţit cu binecuvîntarea Lui arhierească.