Ca de obicei fiecare trage spuza pe turta sa..

Unii vorbesc despre un soi de ecumenism care il critica cu spume, altii despre altul care il apara..

Si asa ne intelegem de minune..

Nimeni nu se oboseste sa inteleaga fiecare despre ce vorbeste pentru ca trebuie sa-si apere pozitia..

De s-ar deschide macar un topic de genul "Pana unde poate fi ingaduit ecumenismul" sau "in ce context" si atunci s-ar lamuri lucrurile..

Si cred ca problema are trei aspecte: pozitia fata de biserica RC si pozitia fata de alte culte crestine si pozitia fata de alte religii.

Pentru ca fiecare are o cazuistica aparte si oricum ar fi mai util de lamurit aceste aspecte decat sa ii dea fiecare inainte cu povestea lui vorbind despre lucruri diferite.

Desi ma tem ca pentru un "anti-ecumenist" o astfel de abordarea ar fi mai dificila, deoarece tot ce stie (poate) e sa numeasca pe toti "eretici" si cu asta a incheiat discutia.
Iar asta este simbolul si emblema lui si nu de putine ori pricina de slava desarta.

[COLOR=DarkOrange][COLOR=Indigo]Pentru ca refuza sa vada ca erezia este chiar in mijlocul BOR, prin cei care desi vin la Biserica nu-si cunosc credinta si nu de multe ori impartasesc crezuri si practici straine de Biserica, printre cei care desi sunt botezati isi traiesc superficial credinta sau mai deloc incat greu ai spune ca se deosebesc de cei de alta credinta sau fara credinta, printre cei care desi se dau mari ortodocsi si "anti-ecumenisti" lovesc in Biserica in numele unor virtuti si idei inchipuite (treaba cu "cipusoarele"), etc.[/COLOR]
[/COLOR]

Ma indoiesc ca Nicolae Steinhardt, ortodox convins dupa convertire, cu ani de inchisoare la activ, ar fi putut fi ecumenist sincretist. sa nu ne mintim frumos, ca nu tine!

Da, Fani, se duc discutii aprige, caci acestea sunt parte din razboiul nevazut.
Eu nu-mi pot imagina pe niciunul dintre colegi vorbind altfel decat frumos cu altii de alte religii, si asta pentru ca nu avem de ce sa ne batem capul cu ei; relatii cordiala si atat. Dar altceva e cu ortodocsii: lor trebuie sa le spunem adevarul, altfel vom fi acuzati de complicitate. mai sunt si cei, care intra si citesc lucruri neadevarate si se smintesc, si la ei trebuie sa ne gandim, nu la mandria noastra ranita. Intrucat nu exista moderatori pe acest forum, suntem obligati a corecta greselile flagrante.

Chiar mi-e dor de perioada de inceput pe forum, cand discutiile erau constructive si oamenii dornici sa dea si sa primesca. Si acum mai sunt topicuri, care amintesc de acea perioada, dar din pacate sunt f rare. Dar, deoarece e vreme de razboi, caci pacea lumii a fost luata, atunci sa ne aparam credinta si sa rezistam. "Aici e rabdarea sfintilor", se spune.

Nu vorbesc de ecumenism sincretist. Vorbesc de dragoste pentru cei de alte confesiuni, dorinta de dialog, recunoasterea a ceea ce au ei bun, dorinta ca si ei sa recunoasca ca in ortodoxie eeste deplinatatea credintei, dar fara prozelitism cu bata, si fara anateme aruncate la tot pasul si eretic in fiecare fraza rostita. Are treptate Alin ca vorbim impreuna si ne intelegem separat, fiecare vorbeste de alt ecumenism.

Cum adica 'te indoiesti'? Stii sau nu de ce scrie Steinhardt? Ai citit Jurnalul fericirii? Acolo spune clar o multime de lucruri din care rezulta exact atiutudinea de care zic eu. S-a botzeat in prezenta si a unui preot romano- si a unuia grecocatolic, care s-au rugat impreuna cu preotul ortodx, siu a facut asta constient, in numele miscarii ecumenice. A fost la Chevetogne, o manastire uniata din Belgia, unde a stat un timp. Vorbeste de bine de 'Grupul de la Oxford', un grup protestant. etc etc.

Tocmai, ca multi din cei care au fost in inchisoare pt credinta lor nu mai sunt asa porniti impotriva altor confesiuni, ca au suferit impreuna si acolo esenta credintei aparea mai importanta decat deosebirile.

Din ce spui tu aici si in alte parti, si din ce spune Razvan, eu inteleg ca cei care sunteti antiecumenisti duceti lupta impotriva celor pe care ii considerati periculosi din sanul ortodoxiei fara sa tineti seama de metode, puteti sa va permiteti si ironii, si cuvinte aspre, si sa nu le dati dreptate si atunci cand spun ceva adevarat, si sa nu le permiteti nici o apropiere ca sa nu va 'spurce' (asta a zis Razvan). Noi insa, daca ne permitem o ironie, suntem fara dragoste crestineasca... iar daca criticam;, suntem obraznici. Pai, dreptate-i asta, draga mea Anca?

De altfel, fata de cei care nu gandesc ca voi aveti o neincredere viscerala, uite chiar tu ai zis odata ca mint si de cateva ori ai lasat sa se inteleaga.
Poate tu nu gandesti chiar asa, dar nu te-am citit criticad aceasta parere a lui Razvan, nu te-am vazut luandu-mi apararea cand el si altii m-au acuzat ca sa fi agent mason, papist si alte baliverne, deci nu sunt sigura ca nu o impartasesti.

Si eu ma simt obligata sa corectez greselile care se spun pe aici, tot ca sa nu se sminteasca unii care intra si sa-si zica ca daca asta e ortodoxia, atunci lor nu le trebuie (am cunosut oameni din astia care au avut de-a face cu pareri extremiste si atunci au zis ca daca asta e ortodoxia, apoi...)
Deci, fiecare actioneaza dupa cum ii dicteaza constiinta.
Dar eu ii respect pe cei care nu gandesc la mine si incerc sa ii si sustin cand sunt de acord cu ei. In orcice caz nu ii acuz din start de rea credinta. Imi permit insa ironii, pentru ca dupa parerea mea ironia este sanatoasa daca nu este facuta cu rautate - mai descreteste fruntile.
De altfel, ironii ai si tu muuulte, si nu te-am acuzat de asta.

Asa, deci. Dar si eu as dori sa vorbim mai constructiv si sa nu mai fiu vazuta ca dusman al Bisericii (era sa zic, dusman de clasa) de fiecare data cand spun ceva ce nu este de parerea antiecumenistilor.

Fani, daca dragoste nu avem, nimic nu avem. Oare de cate ori mai e nevoie sa subliniz acest lucru?!?
Cand e vorba de idei gresite le combatem tocmai din dragoste de aproapele; altfel am fi niste indiferenti.
Din cate stiu nu mai e permis prozelitismul, pe care in special catolicii l-au facut in teritoriu ortodox. Exista intelegere scrisa in acest sens.
Nu sunt impotriva dialogului;sunt impotriva scopului ascuns al acestui dialog: si anume unirea Bisericilor altfel decat in adevarul de credinta.
In privinta lui Steinhardt gresesti, caci s-a botezat ortodox. Era normal sa fie de fata, in inchisoare fiind, si ceilalti preoti. Situatie de exceptie. Dar asta nu-l face ecumenist in felul in care evolueaza astazi ecumenismul: spre unirea cu catolicii, si apoi cu toti ceilalti. Dealtfel a murit in `89. De atunci lucrurile au s-au schimbat nu tocmai in bine. Intre BC si BO s-au incheiat multe documente, care pe vremea lui Steinhardt nu existau. daca traia si astazi, ar fi fost alaturi de Pr.arsenie Papacioc, marturisind in acelasi glas si duh.
Ma indoiesc ca cei, care au facut inchisoare sunt pentru ecumenismul sincretist, deci care tinde spre o religie universala. Vezi interviul Pr. Arsenie Papacioc. Ori noi astazi despre asa un ecumenism vorbim. Daca nu esti pentru un ecumenism sincretist atunci gandeste-te ce fel de ecumenism propagi pe aici.
Pentru a iubi pe ceilalti oameni, trebuie doar sa facem ce ne-a poruncit Hristos; nu e inca nevoie de ecumenism. Pentru un ecumenism adevarat trebuie sa asteptam mai intai a doua venire a Domnului, Care il va ucide pe Antihrist cu sabia gurii Sale.

Sigur, dragoste trebuie sa avem, suntem de acord. Si sa propovaduim adevarul, nu minciuna sau jumatatile de adevar. Asta incerc si eu sa fac. De aia tot zic ca nu e adevarat ca ecumenismul actual e sincretist. Am destula exprienta, chiar fara sa vad filmele de care zici, pe care insa o sa le vad la un moment dat (acum iar astept sa se scoale copilul si nu pot sa ma duc acolo und epot sa le vad) ca sa stiu ca nu e asa. Nu am vazut nicodata intalniri ecumenice in care ortodocsii sa fie de acord cu astfel de idei 'sincretiste' (de altfel sincretism iseamna amestecul religiilor).

Cat despre Steinhadt, eu nu am zis ca s-a botezaat catolic, ci ca a vrut sa fie de fata (nu numai in sesul ca erau in celula si nu aveau incotro, ci sa fie de fata activ, spunand rugaciuni) si doi preoti catolici, ca sa dea marturie ecumenica. O sa copiez textul si o sa-l postez. Sper sa nu fie anatemizat si el dupa aia pe aici.

Ce ar fi facut el dupa 89, ramane pe taramul presupunerilor si nu poate fi folosit ca argument. Eu insa dupa 89 am stat in vest si am fost martora de aici la miscarea ecumenica.

botezul lui Steinhardt
 

Jurnalui Fericirii, Ed. Dacia, 1991, p. 82-83

'15 martie 1969

Catehizarea a luat sfarsit. Botezul, hotarit pentru ziua de cincisprezece, are loc asa cum stabilisem. Parintele Mina alege momentul pe care-l socoteste cel mai potrivit: la intoarcerea 'de la aer' cand caralii sunt mai ocupati, cand agitatia e maxima. Trebuie sa lucram repede si sa actionam clandestin in vazul tuturor. Conspiratia in plina zi a lui Wells. (...)
Cand puhoiul de oameni se intoarce cu zgomot mare, ducand in rand de cate doi balia, ciubarul, tineta si un rezervor cu apa, parintele Mina, fara a-si scoate mantaua, da buzna la singura canita din camera - e o canita rosie, cu slmaltul sarit, naclaita si respingatoare - si o umple cu apa viermanoasa proaspat adusa in 'rezervorul' purtat de el si de un alt detinut. Vin la patul meu si cei doi preoti greco-catolici si nasul. (...).
Doi dintre detinuti, complici, trec in dretul vizetei, s-o astupe, dar acum cand celulele, pe rand, sunt scoase la plimbare ori aduse inapoi, e putin probabil. La repezeala - dar cu acea iscusinta preoteasca unde iuteala nu stanjeneste dictia deslusita - parintele Mina rosteste cuvintele trebunicioase, ma inseamna cu semnul crucii, imib toarna pe cap si pe umeri tot continutul ibricului (canita e un fel de ibric bont) si ma boteaza in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul sterge toate pacatele. Ma nasc din nou, din apa viermanoasa si din duh rapid.
Trecem apoi, oarecum linistiti, orecum usurati - hotul care nu e prins in fapt e om cinstit - la patul unuia din preotii greco-catolici: e langa tineta si balie (am coborit cu totii de la cucurigu), si acolo recit crezul (ortodox), dupa cum fusese stabilit. Reinnoiesc fagaduinta de a nu uita ca am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, in asemenea imprejurari, e perfect valabil si fara cuundare si fara mirungere. (...)'

este si pe scribd Jurnalui fericirii
 

http://www.scribd.com/doc/7537076/Ni...alul-Fericirii

Ce bucurie!
Eu m-am straduit sa copiez frangemtul (precis cu greseli), dar uite ca se gaseste si pe net cartea. Traiasca internetul - ma bucur pentru cie care vor descoperi astfel aceasta carte minunata.

Intamplator de ceva vreme re-citesc Jurnalul Fericirii (l-am citit prima data in liceu). Iata cateva fragmente care sunt scrise inainte de fragmentul citat de Fani (si eu le-am transcris, nu stiam ca e cartea pe internet).

"7 Martie 1960

“Mi-a facut vant inauntru. Acum stau incremenit langa usa. Ma uit. Sunt intr-o bomba de proportii uriase, ma izbeste o duhoare de necrezut. (…)
Deodata, sus, de la cucurigu, in stanga, pe randul cel mai inalt, o mana a ridicat un deget si-mi face semn sa urc.
Sa urc? Dar cum? Mainii, care desigur e inzestrata cu simtul vederii si pricepe ca ma rotesc in cautarea unui mijloc de ascensiune – I se alatura o a doua, soru-sa de buna seama. Ele schiteaza o catarare. (..) O aratare infofolita, mica de ztat si ingrozitor de slaba, de o paloare ce s-ar putea sa tina de o alta prisma cromatica decat a universului nostru, se da mai aproape de o alta mumie si ma indeamna tot pe muteste sa ma intind tot langa ea; ma acopera cu o jumatate de patura zdrentuita. Si-mi sopteste: culca-te o tzara ca nu mai e mult. (…)
Minunile exista. (…) Abia inceteaza rafala de trambite ca vecinul meu binevoitor mi se recomanda: e un preot-calugar ortodox. Alaturi de el se trezesc alte doua naluci, una coroplenta si greoaie, alta zvelta si tinereasca: sunt doi preoti Greco-catolici. Stiu, in mijlocul tumultului care se isca in celula dup ace ia sfarsit desteptarea, cand o mare de chelii umple spatiul si-n fata putinei acoperite s-a si format o coada ca de cometa, stiu ca am incaput in mainile Dumnezeului celui viu.
Clugarul meu e basarabean. E un om tanar, condamnat pentru a fi avut vedenii si a fi trimis Departamentului Cultelor o scrisoare in care protesta impotriva desfiintarii schitului in care vietuise. Abia apuc – bat fierul cat e cald – sa-I spun ca sunt ovrei si ca doresc a ma boteza, ca se si arata de acord. E blajin, cu gesturi domoale, si tacut. Cei doi Greco-catolici sunt diferiti unul de altul. Parintele Nicolae, din Alba, e tanar, zglobiu si agitat, glumet si amator de palavre. Aduce mult a seminarist dintr-un roman rusesc. Parintele Iuliu e mare, voinic, sfatos si cat se poate de retras. I se citeste pe chip durerea provocata de faptul ca si fiica lui, calugarita, e condamnata; a facut parte dintr-un lot de “monahii mistice”. (…) Dar parintele Iuliu mai e necajit si din alta pricina: preot catholic, a semnat, neconvins, in 1948, trecerea la ortodoxie; lucrul acesta nu si-l poate ierta. Acum se afla aici fiindca e acuzat de indaratnicie in catolicism si activitate in slujba Vaticanului. Obsesie faptului dintai nu-l paraseste insa si ma pomenesc in situatia paradoxala de a-l consola eu pe el, de a-I spune ca numai in iudaism, Brahmanism si budism faptele raman inregistrate de-a pururi si nu se sterg, pe cand in crestinism credinta si cainta le desfiinteaza cu totul (crestinismul asadar a descoperit anti-gravitatia) si ca, dealtfel, chiar in iudaism, Brahmanism si budism exista o lege a compensarii si ca deci suferintele lui actuale companesc greseala trecuta. Parintele Iuliu ma asculta, suspina si da din cap – dar e limpede ca tot se caineaza.

(…)

10-15 Martie, 1960

Lectiile de catehizare merg foarte repede; parintele Mina e ingaduitor si nepretentios, si e drept ca si eu ma dovedesc a cunoaste destul de multe. Cei trei preoti se sfatuiesc intre ei, apoi vin sa ma intrebe, ce vreau sa fiu, catholic sau ortodox. Le respund fara sovaiala ca ortodox. Foarte bine. Ma va boteza calugarul . Dar cei doi Greco-catolici vor asista la botez si ca un omagiu pentru credinta lor si, ca o dovada ca intelegem cu totii a da viata ecumenismului intr-o vreme in care Ioan al XXIII-le e pe tronul pontifical, voi rosti crezul in fata preotilor catolici. Toti trei imi cer sa ma consider botezat in numele ecumenicitatii s sa fagaduiesc a lupta – daca-mi va fi dat sa ies din inchisoare – pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce fagaduiesc din toata inima." 84-89

Ce imi place foarte mult este cu cata dragoste vorbeste Steinhardt, de altfel ortodox convins, de catolici, pe care ii vede frati intru credinta. Acesta este ecumenismul care imi place: cel care pe deplin convins de ortodoxie, are dragostea, deschiderea si intelegerea de a ii accepta pe ceilalti, cel care nu vede erezia din semenii sai, ci calitatile lor si pe Dumnezeu al carui chip care de fapt este in fiecare om, nu numai in ortodocsi.

Bravo Noesisa, foarte frumos spus!
Ma gindeam sa-i urmam sfatul bun a lui Fani de a schimba termenul in ecumenie( care suna a OMENIE) si sa scapam de obsesia de natura genetica a romanului de a ISM-UI totul.

ECUMENIE = OMENIE = SPIRIT DE COMUNITATE DE OAMENI BLINZI, LINISTITI, CU PACE


Dupa cum vedeti avem ce invata prin Fani din accentele de pace Ortodoxe Occidentale!

Si mie imi place acest ecumenism la nivel de individ. Nimeni nu poate fi impotriva lui.
Dar noi nu despre acest tip de ecumenism discutam, ci ecumenismul la nivel de Biserici, care presupune semnare de documente... Apropos, sa vedem ce ne aduce noul Document ce va fi semnat in Cipru anul acesta!

Acum dintr-o data au aparut mai multe ecumenii? Numai pentru ca nu satisface nevoia de conspiratie.

Poate m-am grabit cu folosirea cuvantului ecumenism. De fapt nu e decat dragostea de aproapele, pe care ne-o cere Iisus Hristos, dandu-ne porunca in acest sens. Asta inteleg din mesajul lui Noesis.

Cand vorbim despre ecumensimul sincretist, care duce la unirea tuturor religiilor, e alta treaba.

cred ca tot acolo se va ajunge insa nu in conditiile de pace, democratie si bunastare actuale ci in alte conditii necunoscute(si mai bine sa le lasam asa). Deci discutiile despre unirea credintelor nu-si au locul deoarece vorbim in vint.

Este similar cu situatia Europei dinainte de Hitler cind nimeni nu ar fi crezut ca noi astia europenii, sofisticatii, vom mai putea, ca pe vite, impinge oameni in camere de gazare dupa care cu minecile suflecate sa aruncam copilasi in cuptoare de incinerare, dar totusi s-a intimplat. Si in conditiile astea de foc la cuptor non-stop gindeste-te ce aspect capata discutiile ecumeniste de unire sau diversificare a religiilor
Cit le pasa de ereziile nemtilor catolici celor care asteptau la rind ca vitele domesticite la taiat si care vedeau flacarile cuptorului in fata lor.

Andrei, lucrurile evolueaza repede, caci timpul s-a scurtat. Sa vedem intai ce aduce intalnirea din Cipru; apoi mai vorbim.

Nu stiu Ancah, dar eu nu vad nici la tine, nici la ceilalti asa zisi anti-ecumenisti nici macar 1% din dragostea lui Steinhardt. Ti-o fi placut tie ce spune el, dar sincer, nu se vede.

Cat despre semnat documente...ce conteaza. Unitatea bisericii (pentru care si Hristos s-s rugat) nu se realizeaza prin documente. Pot sa se semneze sute de documente, daca nu exista dragoste unitate nu se face. Si din cate vad eu dragoste nu prea este, deci sa nu ne temem prea mult de unirea in duh si adevar a bisericilor.

Adevarul de credinta trebuie sa fie inaintea dragostei, Noesia. Adica, ii iubim pe eretici, insa nu si erezia lor. Aici, tocmai din cauza dragostei ce le-o purtam ar trebui sa-i avertizam ca asa-numita lor credinta este erezie, o credinta falsa, fie ca se supara, fie ca nu se supara pe noi.
Iar daca am avea o falsa dragoste fata de ei ar trebui sa le purtam si dragoste si sa le acceptam si asa-zisa lor credinta, ca fiind una dreapta alaturi de Ortodoxie. Dar e bine stiut ca nu pot exista doua credinte drepte, ci numai una singura. Asadar, cum impaci tu dragostea ce le-o porti ca si oameni cu dragostea mincinoasa pe care le-o porti in calitate de eretici, acceptandu-le neconditionat asa-zisa lor credinta, de fapt erezia lor?...

Asta era textul preferat a lui Tomas de Torquemada, Marele inchizitor plin de zel al Spaniei.

Si el la fel ca tine iubea omul si din aceasta dragoste le zdrobea dintii, le smulgea unghiile, le scotea ochii samd, repetind ca din dragoste pentru oameni l-a pus Dumnezeu sef peste ei

Lipsa ecumenismului nu este smulgerea unghiilor!
Ecumenismul NU este o necesitate. In fond, acele biserici au vrut autonomie de-a lungul timpului, asa au aparut.

Iubirea de oameni nu este ecumenism.

Si prima porunca este iubirea de Dumnezeu.
Abia apoi este iubirea de oameni.

Iubirea de Dumnezeu implica iubirea de adevar; Dumnezeu este adevarul.. nu poti sa ajungi sa-L cunosti (pentru a-L iubi), daca traiesti in minciuna.
"Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului. "(Efeseni 4:24)
Eu nu pot intelege cum biserici crestine diferite detin fiecare adevarul. Adevarul este doar unul.

Cum as putea avea 1% din dragostea lui Nicolae Steinhardt? Imi lipsesc niste ani de inchisoare si niste ani de calugarie.

Cat despre documente... sa mai avem putintica rabdare, ca in septembrie se semneaza un alt document in Cipru...
Draga mea, eu nu de unirea in duh si adevar ma tem; pe aceea o astept la fel de mult ca si tine.

Pentru unii dupa cum vezi este. Lasa ca a mai fost legata o "ciudata" de cruce si lasata sa moara deoarece dracii se opinteau si nu voiau sa iasa din ea, ce ai uitat

Cam uitam ceea ce nu ne convine!

Despre care biserici vorbesti?

Tu ti-ai lasa sotul si copilul(daca-l ai) si ai pleca sa-l slujesti pe Dumnezeu la Minastire conform primei porunci?

TRebuie sa fi cu mare bagare de seama cind aplici prima porunca

Am auzit cu urechile mele cum un tata pe care l-au apucat poruncile de urechi pe la 40 de ani ii spunea fetitei lui la telefon ca tata te-a parasit si a plecat la cei care-l urmeaza pe Hristos deoarece il iubeste pe Dumnezeu MAI INTII dupa care pe mama si pe ea.
Iti dai seama ce devastata a ramas fata. Acum de abia abia isi revine.

Fara suparare, iar aberezi!

Ascultarea de Dumnezeu se face oriunde, nu numai la manastire!

Si chiar daca omul a mers la manastire:
Pai are cineva ceva prin puterea lui? Toate bune de la Dumnezeu sunt. Pana si faptul ca eu si tu respiram in acest moment, tot de la Dumnezeu este... ai auzit expresia duh de viata? Dumnezeu tine lumea in palme, fara iubirea Lui nimic nu ar mai fi.

Pe Dumnezeu Il putem iubi si in familie, ca de aceea a binecuvantat cununia dintre barbat si femeie. Prima porunca nu ne trimite automat in manastire, mai ales ca nu toti sunt apti pentru viata grea din manastire.

Ai intins prea tare coarda...vezi sa nu o rupi si sa te rupi si pe tine o data cu ea, Andrei!
Torquemada era un eretic intre alti eretici asemenea lui. Deci...comparatie deplasata, asemanatoare tie. Nu te mai recunosc! Gata , ai ajuns in Italia, nu conteaza in ce scop, si deja ai inceput sa pupi pulpanele unor preoti eretici...toti acei don-i pe care i-ai citat intr-un mesaj nu mai stiu de la ce thread si nici n-are importanta deosebita decat poate pentru tine. Inca mai ai glas sa spui ca te impartasesti des cu Sangele si Trupul Domnului, cand arunci din tine asemenea idei hulitoare si eretice...asta inseamna ca Le-ai luat cu nevrednicie spre osanda ta vesnica, indiferent ce ai avea de spus...in caz ca nu te spovedesti cu sinceritate, zdrobire de sine si multe, multe lacrimi...poate, datorita acestor erezii in serie pe care le debitezi neincetat, ar trebui sa fii miruns ca sa fii reprimit in Ortodoxie, caci ce partasie poate avea Ortodoxia cu minciuna catolica, protestanta sau anglicana? Esti ERETIC, ERETIC si din nou ERETIC. Fa ceva, caci calea pe care ai pornit are o singura destinatie - GHEENA FOCULUI VESNIC, intr-acolo te indrepti spunand cu non-salanta si inconstienta atatea hule pe unitatea de timp. Te rog, nu-mi mai vorbi, ca eu n-am ce vorbi unui eretic, nu-mi doresc si nici n-am nevoie de prieteni eretici!!!

Nu, nu, nu asa trebuie sa gandesti. Nu inchisoarea si nici calugaria l-au facut pe Steinhardt sa simta precum scrie ca simtea in acele pagini. Botezul s-a savarsit chiar la inceputul prizonieratului sau, iar calugar nu s-a facut decat spre sfarsitul vietii, nicicum in 1960. Asta este interesant, ca pe cand simtea acele lucruri era om ca noi toti, si inca nebotezat, fiindca dragostea de semeni nu se invata la inchisoare sau in calugarie, ci oriunde.

Cat despre ce spune cineva care zice ca mai inatai trebuie sa il iubesti pe Dumnezeu. Adevarat. Dar nu poti sa il iubesti pe Dumnezeu daca nu ii iubesti pe semenii tai. Iubirea de Dumnezeu si iubirea de aproapele nu sunt doua porunci separate, ci una singura. Nu spune chiar Mantuitorul Hristos: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima ta si din tot cugetul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti"? Nu a pus punct dupa primul enunt ci l-a completat cu un enunt de aceeasi valoare semantica.

Cata dragoste crestineasca, ura doar fata de erezie si nu fata de eretic, razbate din spusele tale, razvan!

Da, asa este, semnez si eu!! Ca de obicei ai pus punctul pe i, Noesisaa!

Da, si pentru antiecumenisti: ecumenia adevarata asta este, iar cea de care vorbiti voi.
Exista bineinteles si o ecumenie institutionalizata, care ca orice institutie are defecte, multa vorbarie, si fatarnicie, dar totusi si fructe bune - faptul ca am ajuns sa vorbim in loc sa ne scuipam faptul ca anumite neintelegeri din trecut au inceput sa apara in alta lumina (amintiti-va ce scriam de filioque in alt thread, si de Vatican II si ecleziologia putin mai ortodoxa, despre icoane...) Da, exista si asta, insa eu cred ca este pur si simplu un simptom de conspirationita cronica sa vezi in ea o sinagoga a satanei si un mijloc mason de a face o ciorba acra din toate religiile. Este pur si simplu nerealist, nu corespund etenditei niciunuia dintre participantii seriosi. Va repet, nu sunt EU participanta activa, dar cunosc personal mai multi.
Va amintesc si ca Steinhardt de ecumenislmul asta institutionalizat vorbea cand a promis sa-l sprijine.
Nici chiar intalnirea de la Balamand (de care eu stiu de bine, pt ca intr-adevar s-a descoperit ca siriacii nu mai sunt monofiziti de facto) nu a dus la intercomuniune, pt ca au mai raman multe de verificat - daca intradevar au disparut urmele de monofizitism de tot in liturghie, calendar etc.

Atunci, te rog personal ia-l cu duhul blandetii si spune-mi si mie cand il vei putea intoarce din calea ratacirii in care se gaseste momentan. Sper sa se gaseasca numai momentan, caci speranta moare ultima!...

Chiar nu stiu unde vrei sa bati, cata vreme am spus ca nu doresc sa te am intre prieteni, din cauza tendintei tale de a aprecia pozitiv ecumenismul.

Nu am citit toate postarile lui Andrei, si nu fac eu pe inchizitia sa judec gradul de erezie al spuselor cuiva. Mie mi s-a parut ca ce a scris de ieri incoace, ca de asta vorbim aici, este foarte destept si adevarat, si in plus foarte bine scris. Faptul ca citeaza un teolog catolic sau ca lauda faptele unor catolici nu are nimic de-a face cu erezia.
Si chiar sa fi scris o mie de erezii, este treaba lui, daca vrei poti sa-l atentionezi, insa mie mi se pare felul in care o faci, atat fata de el cat si fata de altii, necrestin. Sau sa zicem de tip sectant. Sa ma ierti daca te jignesc.
Nu este un tribunal ecleziastic din vremea inchizitiei acest forum. Si nici din vremea noastra.

Am inteles ca nu vrei sa ma ai printre prieteni, dar nu vad ce are asta de-a face cu discutiile de pe forum. Nu e neaparat sa fii prieten cu cineva ca sa discuti civilizat cu el sau sa iti dai cu parerea despre ceea ce scrie.

Incearca te rog sa fii mai obiectiv cand scrii. Am putea evita astfel mesaje 'meta-discurs' si am putea ramane la subiectul discutiei.

Inca o data: incerci sa bati elegant campii, insa faptul nu ma impresioneaza.

Si, nu te supara, dar exista un "tribunal ecleziastic" si in zilele noastre cum a existat incepand sa zic de la sfarsitul Sinodului VII Ecumenic. Cu alte cuvinte, exista legislatie ecleziastica - dogme si canoane - exista si un Pidalion care interpreteaza Sfintele Canoane - avem, prin urmare, toate instrumentele necesare unui Tribunal ecleziastic - judecatorii trebuind sa fie dintre noi, care observam erezia unuia sau a altuia, caci a-i arata pe eretici si erezia lor nu inseamna a barfi pe nimeni, ci a atentiona pe ceilalti asupra consecintelor diferitelor erezii pe care le observam. Ca se vor fi suparand ereticii - asta e de acum ceva ce tine de mandria lor, nu mai tine de cei care ii atentioneaza cu mijloace mai blande sau mai putin blande. Daca isi vor da seama ca au gresit si ca au fost certati din aceasta cauza cu mai multa sau mai putina blandete din cauza dragostei ce le-o purtam, vor reveni la calea cea dreapta.

Oare, Fani, parintii nu te pot certa mergand de la blandete si pana la asprime extrema atunci cand si incasezi cateva pentru faptul de a fi neascultator si a impinge neascultarea pana la extrem?

Asa si cu Andrei: ii spui cu blandete, o data, de doua, de zece ori, dar cand vezi ca isi sustine in continuare ideile despre catolici, cred ca e necesar sa pui piciorul in prag si sa ii spui direct ce si cum este si unde ar putea ajunge daca el vrea sa continue neaparat pe acea cale.

Vad, Razvan, ca expresia ta preferata este 'a pune piciorul in prag'.

Da, exista aceste instantei de cercetare a ereziei, dar nu suntem noi aici pe forum acea instanta. Nu suntem noi parinti.

Faptul ca nu esti de acord cu mine in ceea ce priveste ecumenismul, nu inseamna ca nu te iubesc ca om, ajutandu-te daca ai fi la ananghie.
Din cate stiu pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim mai intai, si apoi pe aproapele.

Nu vreau sa te contrazic, este absolut normal sa existe diferende intre oameni, si de multe ori ele nu exclud dragostea. Pe de alta parte, dragostea crestineasca nu ajuta doar cand esti la ananghie, ci tot timpul, si in special fara motiv.

Sigur, dar nu stiu cum poti sa il iubesti pe Dumnezeu fara sa iubesti pe aproapele. Nu cred ca exista o ordine, ambele iubiri trebuie sa existe concomitent. Dragoste de semeni poti sa vezi si la atei, dar dragoste de Dumnezeu nu ar trebui sa existe fara dragoste de aproapele.

In fine sa trecem de asta. Nu ne-ai spus ce crezi acum despre Steinhardt dupa ce ai citit ce am transcris eu si Fani.

Fany ,tu traiesti in strainatate si relatiile cu cei de alta confesiune te preocupa deoarece ai prieteni printre ei .
Pe de alta parte ,noi fiind in majoritate ortodocsi nu avem de ce sa cautam prietenia cu catolicii sau alte religii deoarece nu este cazul.
Mie imi place sa fac ascultare ,am citit ce scrie parintele Cleopa si ii dau dreptate. Nu avem nici un motiv sa ne imprietenim cu sectantii ,si daca sfintii parinti nu au facut-o ,noi de ce am face-o.Eu ma refer la parintii contemporani cu noi ,vezi par.Arsenie Boca sau par.Cleopa.
(am citit de curand ultima carte cu marturii despre par.Arsenie Boca)
Parintele recomanda pentru mantuire sa implinim ce scrie in cap.5 ,6 si 7 din Evanghelia dupa Matei.
Uite ce mi-a retinut mie atentia aici :
" Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor.
Caci zic voua: Ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor.

Par.Nicolae Steidhart a stat multi ani in inchisoare ,unde era altfel de viata ,necazurile si lipsurile i-au unit si in afara de asta acolo se aflau inchisi oameni cu o putere duhovniceasca foarte mare ,Nichifor Crainic ,arh..Daniil ,par.Mina Dobzeu ,Valeriu Gafencu si altii a caror prezenta era suficienta sa nu te sminteasca ereziile celor de alta confesiune.
Noi suntem oameni obisnuiti ,cu probleme ,ispite la tot pasul si multumim lui Dumnezeu daca reusim sa smulgem din timpul nostru o ora -doua de rugaciune pe zi.

Incearca sa-i explici tu asta nemernicului astuia care si-a lasat fata mica in depresie si posibil ca in viitor sa intre pe droguri, fereasca Dumnezeu!

A plecat la minastire din dragoste de oameni, auzi tu!