continuare concluziva
 

Locuiesti in doua pâlnii unite in care lichidul curgator plin de ochiuri face vortex, una e cu teava in sus, alta in jos, si pe teava de sus sta o poarta a iadului ca o a treia palnie ce-ti toarna vrajmasie si apartenenta de norăul babiloancei lumii iar sufletul tau din tine e ca o a patra palnie cu teava in sus conectata la teava din vortex. Vartejul, spinul, shurubul strans cu levierul ca o parghie la care se adauga tot electromagnetismul si sistemul vaselor comunicante pare greu de invins, de intors, stii stiintific ca e imposibil, deci te lasi invartit, corupt, cedezi spunand ca e greu de luptat si de invins si intrebi deznadajduit complice si justificativ dand sa te supui cu intelepciune anti-nesabuinta facandu-i pe plac necuratului tupesit ce bazaie si insista: ”Cine se poate lupta cu fiara, cine poate sa-i dea chin si vrajmasie, tanguire indoita prin palnii babiloancei egoiste ce-si intinde umbra bogoilor mitomaomniacuzaci ca sa poata sa urce muntele sfant in contra spinului de titirez ce concentreaza in varf de ac toata greutatea, cine poate sa urce biruind, acuzand neintors fix pe acolo, prin palnii raul cel vrajmas Dumnezeirii, adica vrajmas omului, ca insfarsit sa poti si tu sa spui celui rau ceea ce e drept de spus fix lui si nu altora, ducand lupta cea buna, ca sa invingi si distorsiunile si erorile si sa urci in muntele sfant asa ca somonii pana la izvor limpede si curat infruntand fara sa cedezi: scurgere, shuvoi, ochiuri, invarteala, cascade, ursi, ereti, vulturi, cucuvele, vulpi si lupi, tzapi, pantere, pume ce stau la panda pe traseu ascunsi printre stanci?”

In vortexul patimii din palnii te comporti simplu, deznadajduind cu trufie si sarcasm iti place placia patimii s-o consumi, sa stai si sa nu faci nimic nimic, sa stai si sa dainui ca inteleptii, sa ai atributul (furat) si sa profiti fara sa faci nimic motaind, tanjind sa stai cat mai mult fara sa faci nimic decat sa ”dainui” pilit si profitand cu trufie ca lumea... iar daca incearca cineva sa te scoata din pierzarea asta biruitoare ca scop de copil tampit, devi brusc vames terorist foarte suparat si agresiv si te razbuni aparandu-ti raiadul de Dumnezeu, lovind cu furie suparata pe frica neasteptata, de frica disperata, ambalata spre distrugere, urand confuziv si vrand sa te lepezi definitiv, cautand asocierea mitomamoniaca cu alte iaduri vrajmase Lui, defapt vrajmase omului, lovind pragmatic impreuna impreunati, formand binomul ”invincibil” si ”infailibil”, binomul tampitilor, deasupra duhul rau stapanul-maestru-blestem la capatul de sus al palniilor iar tu executant slugarnic naiv la capatul de jos, intarindu-va in lene agresiva ca sa loviti fara crutare doar in Dumnezeul omului, doar in Dumnezeul adevarat.

Decat un pacatos impatimit ce te preschimbi in vamesh distrugator... daca te misca..viata, asta esti... motaind ca ni-micul ce are scopul sa dainuie in umbra mamonei, o mama ”buna” care te intzarca pe sfinvers... te rogi si te ceri la umbra ei comod in necredinta ca-n raiad si daca cineva viu te misca sa te trezesca pentru lucru, suparat si furios vrei sa te lepezi de tot tradand si distrugand, dorind sa scapi, culmea, inapoi in patima, in turnaciuninunea din turnaciune cerand babiloancei maimaimaxim in placia si urand maimaiiarul de facut... invierea.

Esti atat de simplu si de pripit-nesabuit dupa ce ai simplificat la maxim, gresit, lepadand Cartea si Credinta incat acuma esti un distrugator ratat! N-ai Carte, n-ai parte!.. si te dai cult, carturar. Nu faci altceva decat de frica distrugi si distrugi si iar distrugi ce distrugi ca distrugi... mai intai sfintenia si divinitatea careia le-ai facut mult rau si le faci tot mai mult rau si de aia vrei sa scapi de ele ca de un rau... iar apoi distrugi tot, tototot, raul cu bine cu tot sau numai binele, ca nu-ti mai pasa si ai pofta ”mare si tare” sa te razbuni... mereu... cu atat mai crud, mai rau, mai nebun, mai mult, mai furios, mai viclean, mai ispititor, desfranat si pacatos cu cat te dai si te crezi vfrictima vrerednica... un ”intelept” foarte ”puternic” care nu mai poti decat sa distrugi ceea ce distrugi si nu era de distrus... ca pus pe auto-aparare si auto-distrugere.

Decat un distrugator ratat..

partea lipsa din psalmul ratatilor de dinainte de continuare...
 

Ar fi fost bine sa distrugi ce era de distrus, era bine sa lupti sa distrugi duhul rau care ai devenit, duhul uitarii tale, duhul neascultarii si nepasarii tale, duhul pacatuirii tale peste masura, duhul necredintei, mandriei, semetiei, trufiei, duhurile lumesti viclene bantuitoare, ispititoare ale desfranarii, duhul bogaicios al bogaintei lumesti ce te curata de lucrarile de mare talc de facut extrase din pilzi dandu-ti lucrarea cea neagra de bogainta ca lumea, de avantul prabusirea, de victoria pierzarii, de ipocrism pălăvrajitor, de deznadejde, sarcasm, acuzari, suparari, de caile serpilor precauti un pas inainte doi inapoi... si atunci erai un distrugator bun, serios care stia ce distruge si ce e de distrus, stia cine ii sunt vrajmasii, demonii, dracii, diavolii, spiritele rele si cu timpul tot distrugand deveneai un distrugator competent, duceai lupta cea buna urcand fara sa silnicesti pe nimeni si prin crestinismul curat aplicat cu maxima responsabilitate, folosind cu pricepere tot ce ti-a daruit Dumnezeu in folosul dainuirii tale pozitive ajungeai de faceai ceva bun cu dorinta fireasca-instinctuala de a distruge ca fiarele si balaurii distrugatori pe nedrept inhaitat cu placia cruzimii egoismului. Fiind insa un fricos-suparat ce caraie acuzand si-si intretine supararea mergi pe spate si ajungi un distrugator ratat care distruge din reflex iritat aprins de furia acida a reactionarlui trufash-calau ceea ce nu era de distrus si strici fix sfintenia Duhului, cuvantul curat al gurii si dumnezeirea pe caile gresite ale distrugerii gresite ratandu-ti viitorul fericit, unitatea cu Hristos, mangaierea, sfintenia, deminitatea, desavarsirea. Cu naivitate prosteasca de fraier nepasator ce acuza iti distrugi pana si iubirea, curatenia si binele din viitor, distrugi tot ce nu era de distrus in loc sa distrugi tot ce era de distrus, toate formele ascunse de parvenire si ipocrism fatarnic si labordelator, iubitor de sine, de sinegurism laudaros bogoic-bogaitor ca bogaitii ce-ti baga mortu-n casa cu tot bogoiu bagabonzilor tigarniadei, ”ispisfaci sa satisfaci ispiteia crezand ca scapi de stapilimentis”, scurvie in desfranare mezozeica idioleasca k lumea pierzarii plina de balegatori-risipitori, decizii si alegeri gresite, pe vesnicie, care impatimindu-se prin mitomanie recidivanta si autotzepuiala devin sursa oricarui rau (”liber”) de care ar trebui sa te lepezi si sa scapi cu adevarat cat mai rapid... fara sa te autodistrugi.

In paragraful asta ai nimerit-o perfect! Mi se pare foarte profund imbibat de o perceptie corecta a realitatii si a fricii din fiecare om deseori mascate prin prisma careia care ne manifestam.
Genial!
Bravo!
Tine-o tot asa.

Psalmul crestinului pe sfinvers, stăpârca pecap, stricatorul care striga stricacioasa
 

In ascuns, ipocritii fatarnici si vicleni pe interior au neputinta si gresism, lucrare neagra de plecare si de mers in iad definitiv prin care fac invers decat li se porunceste, decat spun si decat vor, astfel se iau incontinuu si se dau diavolului, satanismului pentru ca pot minti, pot face raul si poate sa le placa... cruzimea asta... de stârpitura impatimita si sclav-pui la stapârca de pe umarul stang si de pe capul cu limba de scrumbie ce te imbie la egoism trufash ce te tzepuieste sa te crezi pluta cand tu esti Eefa de plumb, stii si nicicum nu vrei sa faci ce e de facut, ti-e frica sa nu te ia si atunci stai fofilat in pile cat mai ascuns si precaut.

Crestinul trebuia sa se lepede de satanism ”placut” si de vocea semeata si mincinoasa a persoanei trufase din sine pe care o implineste potrivindu-se cu zeama din suflet care cauta toata ziua perfectiunea potrivismuliui desfranat schizoid si aliniat la fix, trebuia sa se ia din lume si din egoism ca sa se dea Domnului mai ales cu interiorul interiorului, cu inima si iubirea din ea, cu cantecul si frumusetea din suflet si cu miezul mental din omul intreg si nu sa se dea voiuniiuniunii ca sa fie ca ei, pârbati sclavi-patimasi varsatori de sange ce vor sa stea in pila si necredinta luandu-se toata ziua din Dumnezeu ca sa se dea diavolului bantuitor ce-i ameninta, faptelor spurcate, rele, crude sau patimilor pacatoase din satisfactia consumarismului si comoditatilor scapand cica de raul care vine prin recidive luxiferice, suparacios-pismatice si exclusiviste.

E ca bularaul-pularaului bantuitor, formatat in copilarie prin viol cu u..U si tradand cu timpul s-a dat cu uUniunea uoalelor diabolizante si acum caraie si sta suparat in mitomanie echilibrata si se bucura ajuns in regim stationar tzepuindu-se ca-i calm si in pace, ca sta negresit sustinand ca nu-i cazut in caderea din cadere, in desertaciuniunea desertaciuniunilor spurcaciunilor scursurilor ce trufesc in cadere dandu-se ca-s mari si-n urcare, poftind parvenire si semetie, laudandu-se gresiti in gresism cu grozavia prostului invatator-invartitor ce calcand porunci si facand rautati se scurge fara gresala in faptele raului maxim ca-ntr-o manuse, pragmatic, eficace.. si desi se vaita de altii nemultumit si speriat de cadere, dand curs ispitei si tradarii, revine in starea de pui de bar, de lume, de pofta oarba ce-si manca pacatele impreuna cu turnatii lui barbarbarmanitu excretand uraciuni spurcate ce ies din inima lor vicleana, din adanc, din organe si împâreteninunind, bulărăul interior prinde chip de bularau al pularaului tradator si viclean, bataus mare si tare, tupeu de manelist bulangiu, aprinzandu-se furios cu misoginism pe fete si femei sustind ca ele-s prea ispititoare, ”inteleptul” acuzand si sustinand ca cica ea il strica, fata, femeia si de-ar fi ea o crestina, o sfanta sau chiar preasfanta. Puiul de vipera asmutit si care s-a convins de unde-i vine lui boala si moarte, neputand iesi din starea de scurvar pangaritor si mamomuist mamoniac mamomuizator se razbuna smintit si crede ca scapa urand, cerand distrugere, lovind, iesind din minti, urland, turband, nepricepand nici cum ca prin el vine pacatul, din el se formeaza si iese sa potriveasca impotrivitnicia, ca el e stricatorul stricat ce a fost formatat si reformatat si a tradat si tradeaza stand reechilibrat in uniunea armonicilor pacatosi stationari ce sustin ca nu-s in cadere daca au o stare de amortire stationara, nu tranzitorie, se cred stand in cer armonici si fara distorsiuni desi ei sunt chiar pacatul care sta in greseala gresitului ca pui in fiul pacatului crescut fiind nu in stabilitate ci in cadere accelerata si folosind moartea, intepenirea si nimicul oprit, vidanjarea si presiunile, ii pacaleste pe toti sa creada ca stau impreuna cu el in stabilitate pe ape mari, pe munti, pe neamuri, pe limbi, ca niste stapani ce stapanesc impreuna... cu desfranata, cu faraoanca, cu babiloanca ce se da credincioasa si realista, laudandu-se ca stapanesc tot cu amenintarea nu numai pamantul ci si cerul desi acolo domneste numai Domnul si sfintenia Dumnezeirii..nu omul, nu diavolul, nu pacatul.

Suparat ca Dumnezeu i-a dat lui la inceput in stapanire doar pamantul...

continuarea mai jos

Continuare de mai sus... la Psalmul bătă-usilor de biserica...
 

Suparat ca Dumnezeu i-a dat lui la inceput in stapanire doar pamantul s-a luat dupa diavolul avid care l-a tzepuit pe om ca Dumnezeu e rau daca nu i-a dat sa fie stapan si peste Rai si peste cer. Defapt echipa de ingeri cazuti care mai inainte aveau stapanie cu Dumnezeu in cer si in rai ravneau pismuind sa puna mana si peste pamant si peste om ca sa-i ia stapanirea si locul de stapan al omului peste pamant si sa-l faca pe om sclavul si fraierul lor rupandu-L de Dumnezeu prin neascultare.. si omul ca prostul, poftind cu lacomie pismase, semtetindu-se si trufind in vis de mandrie batause a cedat necredintei si a acceptat sa vrea sa stapaneasca totul ca satana, impreuna cu satana si a zis cu ingamfare ca Dumnezeu asa i-a dat ce i-a dat ca mai mult l-a umilit daca i-a dat in stapanire numai partile josnice si atunci a basculat logic tradand si trecand cu ascultarea de partea minciuniunii si a celui ce nu i-a dat nimic si niciodata nu l-a iubit ci doar l-a pacalit si i-a luat tot ce se putea lua ispitindu-l si pacalindu-l pana azi ca ii poate da orice invatandu-l sa nu se teama ca moare luand ce nu i se da ci sa ia, sa fure ”linistit” ca diavolul ce se da mai mare si mai tare ca Dumnezeu, ”stiind” cica mai bine binele si raul si putand. A socotit gresit omul, n-a mai crezut si a orbit luand ce nu i se cuvenea si s-a facut crestin lacom si nemultumit si s-a tot umplut de pofta ochilor si trufia vietii devenind prin ingamfare si semetie o fiara a pacatului si un balaur al patimii ce lucreaza neiubirea de Dumnezeu si in acelasi timp cruzimea rupatoare si dezbinatoare, chiar sado-matzochista si suicigashca, cr-emo, mijlocind o demoncratie voodooista vrajmaș-sistemica, din care-si ia placeri alunecand spre moarte si boala, ratacind pe calea urii si rautatii, a acuzarii, facand faptele cele mai rele ale cruzimii si culmea, in timp ce scrasneste aruncand priviri veninoase printre vorbe grele se minte singur autotzepuindu-se ca cica nu-i rau pentru el sa faca mult rau lui Dumnezeu si lui insusi turband in exces si dand pe altii ci ca-i este bine si ca-i va fi mai bine si se simte bine si bun in starea asta pe dos crezandu-se indistructibil si infailibil... grozavindu-se in calcari, nepasandu-i de greseli si gresit stand gresit toata ziua se lauda ca nu cade si asa-si capata mandrii trufase si se deda la formaturi cu tupeuU bataus complotand si uneltind, barfiind ocult, superstitios si denigrand cu dispret si defaimare, indraznind indreptatirea si autoindreptatirea batausilor calai ce promoveaza neprimirea Mantuitorului atunci si acum, alungarea trimisilor, compromiterea si uciderea credinciosilor, revoltandu-se impreuna cu popurul popular sa faca pe placul diavolului vrajmas k lumea, punand blesteme si mijlociri revolut-voodooisterice, urand de moarte cu turbare si distrugere urlatoare tot ce-i bun, hulind, batjocurind.. si permitandu-si ipocrismul unui familiarism ieftin si libertin, permisiv, copilaresc, incat se supara ingrozitor chiar si pe Dumnezeu reprosandu-i multe cu ”nevinovatie” naiva, luandu-L la rost, criticandu-L, ironizandu-L, dandu-se mai responsabil si mai milos, cerand semne si minuni ca ipocritii si fatarnicii care dau numai indicatii ”milostive” si ”intelepte” desi nu-s b-uni de nimic, permitandu-si cu nerusinare sa se gudure lingusitor si sa se alinte peste masura, flirtrand sa fie luat in seama, frecandu-se, distrindu-se, batjocurind cu sarcasm dezbinator, cu deznadejde trufase, cu ironie cruda umilind in glume proaste, rusinoase, nesimtite, obraznice, defapt ”desteptul” ii imboldeste la cartiri mizerabile pe crestinii aflati in chinurile si disperarile pe care omul de azi parca si le cauta cu lumanarea, aruncand vina pe altii. Ne mai suportand durerile situatiei groaznice in care ajunge, cedand triumfalist, tradand si dedandu-se la toate relele mocirlei placerilor porcesti, fiind capabil de orice, sa minta si sa creada orice ca sa scape, pentru mandria de bagabond bataus, pentru bani si mancare sta suparat smintit, reprosind gresit, ca tactica de extoarcere, mintind provocator, ispitind, acuzand invers cu contagiune, cu turbare contaminanta, facand mare tambalau si suparare doar pentru ca el moare, pentru ca suferintele si bolile il coplesesc si-l chinuie peste masura, cica pe nedrept, dandu-se victima vrednica, tradata, nedreptatita, discriminata, mintind ca alti-l tarasc si-l strica, inclusiv fata, femeia, sfanta, nepricepand sarmanul aiurit si suparat ce tine supararea ca nu Dumnezeu si aproapele il chinuie sa moara ci pacatul propriu si satanismul initial si reinitializator precum si slugile satanismului ultras ce duc la indeplinire incontinuu lucrarea lor cea neagra, antihrista, tzepuitoare, cartitoare, ispititoare, cruda. Nu poate sa accepte ca astea sunt cauza suferintelor sale, pricina, motivul, toate faptele pe care el le face necontenit cu nepasare: neiubirea si lepadarea lui de Hristos, de Cuvant, de Duhul... neascultarea lui, necredinciosia lui, reprosul gresit, isteria, crizia, placea si plecarea cu pleacea, dusul cu pluta, furia manioasa intaratata si aprinsa a putorii duhovnicesti care-l imbiba tinandu-l captiv in betia de sine, paralizat in moarte si neprimire de Cuvant, umezindu-l pe interior ca pe un burete prea ocupat, indopat, imbuibat si adapat la maxim, prea istovit ca sa mai reactioneze cinstit, incalzindu-l in pacat si vrajindu-l sa nu faca nimic bun ci doar sa stea tot mai intarit la cerbicia cervicala cocosata, incruntat, revoltat, acuzand, delirand incordat, cautand sa nu mai vrea si sa nu mai poata sa vada, sa stie, sa inteleaga, sa recunoasca, sa desluseasca adevarul, indraznind cu trufie sa-l dea la o parte din atentie cerand belele mitomamoniace si incurcaturi tanjind sa uite si sa nu-i pese cat de mult sta ascuns in noaptea mintii, cazut in cadere impreuna cu pacatul, simtind cu naivitate fraierit de profitori ca sta cica bine si nu cade, ca sta in cer, ca-i stapan acolo, ca zboara si chiar urca.. si se mangaie naivul parandu-i-se ca e daruit si ca are stabilitate de mare stapiliment privilegiant si multa pace, odihna, liniste si spor in toate cand el defapt se afla in tradare k lumea, ca toata paganatatea din realitatea virtuala paralela si din sistemul orgazitional ocult, alimentand ca bateria matrixul multidimensional format din superstitii si inchipuiri, din somnambulism si din vise desarte, inselandu-si iubirea sa iubeasca altceva decat ar trebui, nu persoana, virtutea, Dumnezeirea ci iluzia si memoria persoanei, aiureli intretinute ce stau in mintile si sufletele oamenilor.. ca atata stie si poate omul, crestinul cazator cazut in cadere de parc-ar sta: de frica, speriat aluneca din frica prin teama in frica de lume, de stapanii ei batausi si tradand pe Hristos pentru bani si mancare pacatoasa, se scapa din Rai in blestemul patimilor si al faradelegilor facand ispita, ispita dupa ispita in loc sa nu cumva s-o faca pe ea vreodata, revenind post factum, de fiecare data cu usuratate, indarat in minciuna vietii, in minciuna lumii prin recidiva satisfactiilor pe care si le permite ca tampitul scos din minti ce trece din starea tranzitorie in starea stationara de rezonanta stationara lumeasca asigurat de uniunea uniunii paharelor pline cu blestem pacatos bantuite de turnatorii care-l tepuiesc pe saracul suflet speriat si suparat ca nu o sa pateasca nimic chiar daca e atacat cu insistenta din inaltimi si fortat sa trufeasca bucuros de reintalnire nadajduind in uniune ca un pui rebagat in marsupiul-barsupuilor, multumiti ca stau impreuna neclintiti pe zone tari si puternice desi ei sunt rupti si cazuti inca de la inceput, fiind defapt singuri in blestemul din frica puilor de bar calmati in tradare ce se impreuneaza imprietenindu-se in pâretenii de turnatori cu aia mari ce lingusindu-se cu pacat se alinta ca-s multi si-s impreuna si de asta se bucura de parca ar sta la soare in vacanta profitand in linistiri stabile, in sporuri si-n acumulari cand de fapt ei sunt impreuna impreunati in cadere accelerata aflati ca-ntrun tren-racheta ce cade accelerat in prapastie, in iad, cu ei cazand invartindu-se prin vagoane in timp ce din inima lor ies spurcaciuni ce cad in turnare iar ei devenind si fiind pacatul care-i mangaie se cred curati, sfinti, buni, darnici, se cred iubire infulecand si dandu-si voie sa se spurce cu impresia ca le e mai bine si ca zboara, ca stau, ca au mancare si bani destui si ca va fi bine cu sufletul lor mereu din moment ce stau, din moment ce cred ca sunt in pace, ca au liniste, odihna in toata caderea asta nevazuta si neinteleasa de care nu sunt constienti si o contesta daca nu o vad in ciuda faptului ca devin pe zi ce trece tot mai rai, mai cruzi, mai prosti, mai uituci, mai neputinciosi, mai goi, mai reci, mai morti, mai iresponsabili si egoisti, nevrand sa-si dea seama ca degenereaza rapid, ca-si zombizeaza existenta coabitand intro turbare ce mocneste in ei pana nu mai pot sa asculte nimic din crestinism. Nici nu mai vor si lepadand rugaciunea si lucrarile bisericesti, comportamentul crestin aplecat, bland si smerit, se cearta si se bat urmand batausii bogatilor ingamfati necinstind iubirea care fara credinta si credinciosie, fara supunere si fidelitate li se preschimba in desfranare si ipocrism, in lasitate, ura, boala, nerabdare si silnicie amenintatoare, in vremelnicie si secularism, in uitarea si nepasarea oarba de pacate facute cu nemiluita in abandon crud. Pacatul cazand din cer te minte ca sta sus si autotzepuindu-te te faci pacat... ipocrit... pana te chinuie iadul de nu mai poti iar tu te vezi ca stai ”bine” ca el cu el, bucurandu-te ca esti el, desi pacatul ti-a inlocuit iubirea si nu sta ci cade.

Psalmul bogaintei...
 

E vorba de sfinvertorul maxim ce trufestie sa bantuierezie pentru ca puii de barsupiu sa preia virusul si sa lucreze pe functie de repetori handicapati mintali, naivi, fraieri, tzepuiti, inconstienti, degenerati si zombizati, lobotomizati si preschimbati in legume putregaite pline de viermi inca de mici punandu-i sa trufeasca invartind contra pentru restabilirea situatiei prin dezinversare-corectoare a erorii maxime sau corupandu-se sa mance falafeluri gata pre-facute si tot osciland asa, sfinverrors maximus invartind intro parte, restabilire prin trufie invartind in cealalta, sa ajunga echilibrati de tot cu coiful pus contra vantului sa poata sa se creada Neabuleon, mare rege berrou, imparat si general foarte suparat pe toata iepuropa si ispitasia-masia-rasia la un loc dovedind ca-i mai mare si mai tare ca Alexandru-maceton, nu numai in clanta.. apoi e vorba de invaluitorul multi ipocrit ce folosind virusul errorii maxime umbla cu vrajeala: ipocrism, fatarnicie, cameleonism, duplicitarism, disculpare, motivari, absente, pus de vorbe, de pile, ascunzand cate ceva cu viclenie in folos personal.. iar in cele din urma e vorba de blestematul trufas fioros zapacit, confuziv, mare consumator de blestem asezonat cu pacat si lingusiri ca sa fie ”bun” si pe plac engross cu venin barficios cu tot.. si bineinteles ca e vorba si de principalul suspect lipsit de respect, de scapariciul-scaparator, uns cu toate alifiile, care toata ziua si noaptea, toata istoria, se scapa necontenit si din pricina scaparii continuee ajunge de bogaieste sfintii batandu-l pe Domnul Iisus Hristos Cuvantul cu selfiul Lui din prezent, cu cozile din trecut cu cap de ghioaga si ghiulea neagra de pluumb la capetele din viitorul SF scris in scripturi, ca sa se implineasca proorocia, sa se implineasca scriptura pierzand, ca cica e zis si nefacut inca, viitor in care cica ei ar fi ajuns deja calatorind cu Naiutilus si Enterprice inchinandu-se Picardului JanLuck sau umbland pe jos ca si calatorul contemplativ ajuns la desavarsirea din contemplatie ce totusi trece cu naivitate, pentru frumos, linia rosie a propriei dorintei extaziante, ca si cacalaul-calator plimbaret ce abandonand se lasa ispitit peste masura de bunatatile si frumusetile facerii scurgandu-se prin admiratie ca-ntro banuse de piele de caprioara moale in potrivirile adulative ale impotrivniciei perfectioniste, sarcasm-ironic, umor negru, glume proaste tinand cu ursul, necrezand si dand orice sa se scape pana la sfarsit de.. de.. de partea din credinta si responsabilitate ce i-ar fi revenit comportandu-se, baietii astia, unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, ca ciudatii ingroziti si disperati sa fie pupilishti inraitori care oricat s-ar strunii nu pot face decat tradare, sinucidere sau pripeala si nesabuinta tupeist miserupista implinind cererea: ”fii bun si fa-mi pe plac”, nestiind pilashii ca pierzandu-si rabdarea si cedand furiei ca sa faca pe plac amenintzatorilor ispititori se inraiesc si nu se imbunatatesc devenind ”dumnezei” pe nedrept si ipocriti pe drept.

De starea asta comoda cu lucrare virala ar fi sa ne bogaim recunoscand umiliti si bagand capul rusinii in nisipul pamantului din adanc ca dovada ca ne dam seama cine suntem ”noi”, unii uniunii: neamul cel viclean si desfranat, neam lumesc de scăpărici-pogogonici, sinagogomani pleureretici ce aleg sa mearga pe caile pagane intrand si reconstruind orase de sambariteni ce se dau buni de tot, cazand, istoviti dupa atatea jertfe ”benevole” si ”neinteresate” aduse, direct in comoditatile ispititoare sarind in cap de pe aripile rugaciunii si scapand in scapare imposibila printr-o sfinversare basculant placuta, logic-ilogica, in scaparea ca dreapta solutie justitiar matematico-teoretica posibila cu deviatia micronica infinitezimala egoista ce produce o invarteala fina de tot incat sa nu-ti dai seama cu timpul ca esti deviat pic cu pic, defapt cu un singur pic circular atasat si ca o sa ajungi un gresit la maxim adica bun de pus in rama fix in fundul iadului, cu fiara pacatelor, cu balaurul faradelegilor impreuna cu ispita pititi, departe de Dumnezeu, in neiubire de El, in nepasare ratacitoare si ca abea atunci, nu acum, abea acolo, nu aici, o sa tot poti fi trist si supărău, infuriat-pistoffuscat, deprimat si pesimist incat sa vrei sa bati pe oricine, from slip to dead, bagandu-l in nefericiri si chinuri vesnice de cosmar horror... ca atunci chiar nu prea o sa mai ai altceva mai bun sa-ti permiti de facut vrand sa schimbi ceva in tine. N-ai facut mila umila ci doar pila trufase toata viata pentru bani si sesc-escape, atunci acolo o sa simti si supararea si o sa-ti fie reala nu ipocrita-prefacuta ca la fricosii pilashi nesimtiti ce se scapa de mii de ani si tot n-au reusit nimic decat razboaie fratricide crude razbunandu-se defapt tot pe Dumnezeu.. ca cica El ar fi fost de vina si din pricina Lui zic ca au ajuns asa rai, uraciosi si suparati unii pe altii de n-au suflet ca baaltagul. Iar asta e dovada cea mai clara ca suferim de toate formele mizere morbide ale bolilor cronice rezultate din lucrarea cea negra si repetoare dupa sfinversorul ispititor turnator din care omul imoral a preluat si foloseste dupa interes-scaparator virusul turnerrormaximus reinventat mereu de satanistii ce arunca cu lapte si miere, cu firmituri rujate, pudrate si cu turta dulce, cu ciocolata, cu placinte calde dezbracate ca sa alegi la bifurcatii calea fara Cruce, s-o iei prin padure si haos fix spre cuptorul vrajitoarelor unde o s-o patesti ca HanSolom si Greatol.. ajungand o staparca terorista, o starpitura dezbracita, bun de cersetor cu caporcul mare cat furunculul de pe fruntea babiloancei, tarfana lui fanfaron, ce-i ascunde sub riduri taina de mamonamu a tuturor spurcaciuniunilor.

Practic cica pazesc Cuvantul insa n-au Credinta.. si nici nu pazesc.

Ce se-ntampla?..pai mergi fara frica si fara sa iei aminte sa te mustre si sa te certe Domnul, adica fara sa-ti faci schimbarea in mustrare, ci stiindu-te pe tine insuti un ”Dumnezeu” sau mai mare pe nedrept, te superi dandu-te victima vrednica in ciuda faptului ca El iti spune adevarul in legatura cu ce vede si ce simte de la tine ca esti, ca faci din necredinta si rautate... si tu simtind tulburare crescatoare, insuportabila, vazand ca Domnul si sfintii iti repeta situatia culpabila in care te afli te minti ca esti nedreptatit, prigonit, ca are ceva cu tine si din leu, fiara, balaure calau necrutator te dai ipuras, soricel, vrabiuta si crezi ca ti se face rau, ca ”iar” vor sa-ti faca toti raul si dai sa te scapi insa n-ai cum fugii ca te faci de rusine la lumea spectatoare asa ca incepi sa-L rabzi, culmea, pe Dumnezeu care niciodata nu minte si te cheama cu mila la pocainta si schimbare, ca asta face dintotdeauna, cand te intalneste si te gaseste in stare de pacatuire si autodistrugere cauta sa te mantuie... si tu rabdandu-L defapt desavarsesti taina ascunsa a babiloancei, mamona tuturor spurcaciuniunilor ce se desavarsesc prin ”rabdare”.. din aia neagra, pe dos, pe sfinvers, crezand ca cica satanistii-s vicimele vrednice, adica acuma si tu facilafel. Deci la intalnirea cu Domnul si sfintii, treci mintindu-te din starea agresiva de om necredincios si rau impatimit fara minte intr-o stare mai rea de om suparat ca-i prigonit cu rautate si tradand te dai, te dai dracului, ajungand repede ”intelept” intro stare si mai rea ca sa iti plangi de mila si sa va plangeti impreuna de Dumnezeu, toti cei ce credeti ca Dumnezeu v-a facut si va face rau si treci, manios ca n-are mila, la cea mai rea stare in care vrei sa te razbuni pe Dumnezeu si pe toti si atunci simplici stiva escaladanta: nu El ci io am mila (defapt pila) si mi-a facut rau, imi face rau, sunt nemultumit, sunt suparat, tradez, ma dau dracului, sunt furios, sar la bataie ca bataus pentru mandrie, neg si ma razbun cu trufie, ma distrug si stric cu nepasare pripita si nesabuinta imputita tot ce tine de Dumnezeu ca mi-o facut rau... si iata asa te faci satanist si antihrist, mitomamoniacuzaco-depresiv deznadajduit la maxim si aparandu-ti persoana cu personalitate de drac tanar ridicata din adancul lumii la moment treci la ultima faza a mandriei in care-ti permiti sa fi vrajmas deznadajduit si pismas stare de tradare continua pe care o uiti si nu o recunosti si in care traiesti in mod ascuns, ipocrit, fatarnic aplicand competent rautatea si viclenia simplificata stricand ce fac altii impreuna cu Domnul, pentru ca tu cica te-ai lamurit si te dai important, vrei sa iesi in evidenta, sa te afirmi si pentru toate astea devi un grijuliu ingrihorat habotnic prefacut si disperat care merge toata ziua la Biserica si se baga in seama printre sfinti si prooroci cat mai aproape de Dumnezeu sperand sa fie mustrat, certat, parand ca iei aminte insa nu te schimbi ci suparatu cica rabda, rabda-rabda nu partea rea aflat in ascultare si lucrare buna de Credinta ci rabda, culmea, partea buna si smerita a Dumnezeirii care-l ”chinuie”... si iata asa isi desavarseste satanismul prin ”rabdare” crescandu-si in sine ca-ntro sinagoga satanista, minciuna, placerile sadice, mandria, viclenia, desfranarea scaparii si ”rabdarea”, defapt o nebunie ispititoare cum nu s-a mai pomenit. Si toate pornind de la minciuna ca Domnul luand starea ta asupra Sa si spunandu-ti adevarul ca sa iesi din minciuna si autodistrugere cica ti-a facut rau... darinsa nu tie ci pilei semete ce se simtea si se credea Dumnezeu pe nedrept, un pui de barsupiu fara ascultare si fara credinta, iar tu nu poti si nu vrei sa abandonezi nicicum starea asta de ingamfare interioara peste masura in care te simti foarte bine ca ”Dumnezeu” legat de ea ca de stalpul infamiei barbarbarmanitu fumand pipa pipacii si pentru ea, pentru amanta asta de care nu vrei sa te lepezi, te dai inchis cu ea facandu-ti 7 minti ”geniale” ca ziduri si te superi aparandu-ti ”demnitatea” si dandu-te jignit pentru ea... culmea... de Lumina si de Adevar... de Cuvant, de Duhul mantuitor si mangaietor.

Zi mare... s-a atins un record...
 

Psalmii nepotilor lui David si Solomon au atins cifra record de 100.000 vizualizari...

Sintetizand la maxim se pare ca dumnezeila-focoolool iadului impreunat cu stalpegoisterrora ne invata sa fricârâim furiosi contra Cu-vintului dand, culmea, sa-L iertam si sa-L rabdam.. vai noua.

Si asta traim de 7533 de ani fara putinta de schimbare.. asa ca ce intalnire mai vrem cu Dumnezeu, cu Mantuitorul revenind, cu sfintii... ce Biserica si Caterdala... ce Templu in Cuvant.. daca nu suntem curati si pre-gatiti?

Deci nu ea-i de vina...
 

Daca ti-ai scapat si ti-ai spart telefonul si nu mai porneste degeaba ai vrea sa fi avut pile ca nu ea-i de vina... o acuzi degeaba sperand sa extorci si sa primesti pile mai mari iar daca vezi ca cersind cu insistenta de romulan manelist boschetar ratat nu primesti nimic te razbuni raului cu rau mintind ca esti victima vrednica si blestemi sau distrugi tot, facand circ, scandal si cearta infernala cu urlete si batai justitiar razbunatoare, chiar crime sau chinuiri sadice ca tu esti unii pârbati ce de spectatori nu se rusineaza si de Dumnezeu nu se infricoseaza devenind vrajmasi cruzi si batjocuritori de credinta, sarcastici, deznadajduiti, ironici, hulitori, vicleni si desfranati. Fricârâi furios plecandu-ti si lepadandu-ti mintile in patimi inticolsitoare si luandu-ti mari intelepciuniuni rele de la lume, cat muntii mari duhovnici, ramai supart exclusivist, vrajmas, negationist, contrazicator, ratacit si te pierzi ascunzandu-te singur.

Deci nu ea-i de vina ci stalpul infamiilor si caznelor pe care-l iubesti ca un sclav la bbbarmanitu dandu-te inchis in cusca cu ziduri de minti-mentaliste cat muntii cand defapt tu nu vrei nicicum sa te dezlipesti ca s-o lepezi pe madam-burlan si sherp-petul ei viclean ce se da intelept care te face dumnezeu, sa te simti dumnezeu... pe nedrept, din ala egoist, pilit... si foarte altruist ca se dezbraca aratandu-si goliciunile la toata lumea... sau mai mare si mai tare... defapt te preschimba in demon si tu ca naivul nu realizezi nici cum cine esti,cine devi si ce-ti faci... invartindu-te in jurul barnei deraiat spre egoism ca urcand pe cochilia de melc, casa mortii in care-ti visezi viitorul, defapt cobori.

Chapeu Bas!:57:
Genial spus.:41:

NU fata-i de vina, nici frumoasa ci egoismul poftelor tale pacatoase...
 

Nu e cazul...

Facand rau femeii, sustinand ca-i curva daca egoismului tau ar profita de placerile inselaciuniunilor, in prezenta ei ii faci si mai mult rau si pentru ca esti vinovat si ca devi mai vinovat sustii ca ea e vinovata si atunci ies executantii la lucru si iti crede sentinta, o ia de buna si o executa (ipocritii din tine) sustinand ca fac razbunare, dreptate... la fel ca pe vremea Susanei in Israel... lepadandu-l pe Daniel si privindu-l ca pe un rau ca pe un fraier, nu-l cred si vor sa scape... pai daca te dai crestin ortodox ca un nepot continuator al fiilor lui Avraam si Sarra, nu trebuia sa ceri Domnului sa aiba mila de pacatosii cei mai vinovati cum a cerut si a facut el mila cu ei mereu supunandu-se doar pe sine insusi indreptarii si nepacatuirii? Nu trebuia sa cauti si tu cromule mantuirea lor si nicidecum executia, excludera si lapidarea lor publica sarind cu furie criminala sa razbuni ”raul” facut tie cu rau aruncandu-i in iad si pe tine in rai?

Asa e de simplu, de acolo fricaraiala asta furioasa foarte suparata, autoambalanta sa distruga sa scape care te ia in ipocrism excrocant si-n indreptarea lui prin faceri de si mai rau, pacate si recidive patimase tot mai neputincioase si voite desi stii ca nu e bine si asa cum face cu fata (cu sfanta) tot asa face omul si cu Dumnezeu, e rau cu El si intalnindu-se cu El ii face mai rau si fiind vinovat si facandu-se mai vinovat zice ca El e raul, vinovatul, nicidecum poftele, faptele, minciunile si confuziile sale si se razbuna executand fara cracnire ascultand voiunii-uniunii din interior de o astfel de ”judecata” concurand in topul pacatului, al putorii duhovnicesti si al habarniciei muncilor habotnice nebinecuvantate care-i face si mai ”dumnezei” pe nedrept, tot mai pe nedrept, din aia ce se pilesc unii pe altii luandu-si bani si case, privilegii, diplome si premii, buni fiind de a li se decerna zmeura de baal-aur ca primii in topul rusinii, topul celor mai mari si mai tari dumnezei decat Dumnezeu... insa dumnezei din aia pe nedrept... si asa de simplu o patim dandu-ne frictime vrerednice, cu asa fapte interne simple si neintelese dar cu neputinte mari si recidive dese daca lepadam lucrul binecuvantat al sfinteniei si topul sfinteniei Domnului, competitie inaltatoare si cu adevarat vrednica in care ar fi trebuit sa concureze pacatosii ce se pocaiesc luand exemplul sfintilor. Si cu cat stim cu atat mai mult nu facem devenind mai surpati si nefericiti... si casa zidita pe nisip miscator, vine valul si-ti ia calul... calutul cel alb pe care se poarta Cuvantul la sfarsit de timp.

Psalmul rutinei
 

Hotul stiga hotii si rutinateul striga rutina vrand sa-si programeze viata duhovniceasca pentru ca sa elimine... rutina.

Potrivitnicul se crede intelept potrivind plinuri la gauri insa cand e vorba de relatii potriveste totul gresit, dezbinator, in profit egoist si se lauda ca e intelept, ca stie potrivi, avand impresia ca potriveste bine cand colo el potriveste gresit si asa ajuta doar inselaciuniunea, tigaria manelista, trufia, semetia, grozavia, blestemul, interesul lumii, nepricepand ca e tzepuit si ca patimilor se face sclav potrivind gresit-egoist la alte gauri cu susul in jos, cu spate-le-n fata si stand asa stricacios izbucneste de furie cand e bagat ”fortat” in rutina divina sustinand ca cica el nu suporta sclavia si silnicia.

Fatarnicii si ipocritii zic si nu fac nimic din ce invata si ce zic ca e de facut, ipocritii de ipocriti nu numai ca nu fac ce zic si propaga ci fac fix invers ca sa fie ocupati stiind ei ca doar stand si nefacand s-ar putea sa-i cuprinda remuscarea constiintei vazand ca nu fac ce stiu si zic altora iar puii ipocriti de ipocriti de ipocriti sunt si agresivi pe deasupra asa ca puii de iviVIPere, se bogaiesc mereu fara Cruce printro ravna habotnica pentru boala profesionala care-i acapareaza sa-si ia ei peste cele poruncite si sa faca ingamfandu-se in betia de sine pana crapa plngandu-se ca i-a prins Hristos venind ca un hot si i-a taiat in doua si asta doar ca sa-si scape si sa-si idolifice trupul, "eliberand"u-si sufletul de raul care vine, si imbolnavindu-se fricaraie mereu cu furie devenind criminali prin necredinta si deznadejde, prin sarcasm negru ironic nepasator si crud si ajung sa se vindece prin patimi, desfranati prin grija exagerata de trup si de suflet, doar de trup cersind cu insistenta si extorcand cu santaje emotionale si reprosuri suparate amenintatoare vrand sa faca numai invers, k lumea, k ceasul, k interesul si sufletul lumii, traditional lumesc de lux, al iadului ocult vazut ca raai cu relatii de plumb si efe-sectiuni vazute ca impreunare, coabitare, cooperare si colaborare si... bineinteles ca ei ravnind si muncind fara-ncetare isi ajuta numai interesul patimilor pe care le ajuta sa prospere, sa se mangaie si sa se satisfaca dandu-le si incredere de biruitori prin tot comportamentul milos cu ele, simtindu-se ”buni”... de tot, beroici ca niste razboinici neinfricati ce se razbuna raului cu rau pentru tradare si vrajmasia cu Dumnezeu incapatanata care-i face "stapani" in babilobabaddon, defapt sclavi satanismului, bucurandu-se ca nebunii pentru pisma si trufie, slava desarta si barfa dezinformationala dupa formula hotului ce striga hotii: "decat sa ai si sa stapanesti tu mai bine mint si mor cu tine de gat, decat sa intri tu si sa mostenesti mai bine rup portile, te rup si te tarasc afara si fac ziduri, capcane si puscarii,ispitopatie vesnica sa nu mai poti birui".

Fricosul disperat de griji sub amenintarile calatorilor bantuitori care-l storc de vlaga stand la panda dupa formula "ori se relaxeaza in tradare ori crapa crispat si incordat in lupta si concentrare incruntata sub amenintare innabusitoare", face lucrari negre care au solutie pentru serporci o eliberare, o scapare in ”libertate” prin sarirea in crapatura cea mare si larga a prapastiei, avand impresia ca pe acolo se iese din starea ce le produce frica rea in care defapt ei Il sperie pe Dumnezeu si pe sfinti, ii ingrozeste, ii ameninta fara sa inteleaga si speriindu-se astfel el fara sa stie ca fix pe sine insusi se "caleste" urla crezand ca crapa in adanc, tzipa a crima si cere scapare, dezbinare, vindecare ca puii speriati de viata si de sarcinile ce le ravin, urla in el chinul si pericolul pieirii si vrea tradand sa se scape de tot si-si alege tradarea, partea rea din sharpe, tradarea, scaparea gresita, cazand din cer in nisisip, din rai in pom, din pom in lac, din lac in put si din put in iad, alergand sa se scape si sarind acolo in capistia firii tradatoare ca un porc demonizat, se bucura de ravna desarta, de boala profesionala si aduce acolo jertfe, tamaieri si plecaciuni capcaunilor iar cand se reintalneste cu biserica, cu clopotul, cu toaca, cu informatiile neasteptate ce vin din TV sau cand are parte de pomeniri si de aparitii incgnito ce-i intra in atentie, face mutre suparate, furioffuscate si de frica, alunecand prin teama pe shunt se sperie si se infricoseaza si mai tare infuriindu-se foarte de parca altcineva il sperie dinadins haituindu-l si prigonindu-l ca sa-l silniceasca si sa-l chinuie cu stressul si culmea ca un inspector de politie procuror misscusit il gaseste el pe vinovat, sustinand, culmea, ca fix Dumnezeu e acela si ca El ii produce lui frica asta distructiva cu sens rau, simte el ca-l silniceste spre strivire si distrugere si ca-l baga in rutina si-n munci si atunci, speriatul dracului, disperat ca face atac de panica furioasa acuzand pe altii si cazand (in recidive) desi el e autorul terorismului speriecios, se revolta mergand din rau in mai rau gasind pe altii vinovati, iesind ca kktul si ca pacura la suprafata baltii din adancul putorii si tradarii ca sa mearga la revolta cea mare si la pierzare... la rispire, pieire si distrugere autodistructiva din pisma diabolica, demoniacuzaca, mitomamonanista, dupa formula "daca n-are el atunci sa n-aiba nimeni" si se razbuna cu cruzime ca saracul Luzer pe bogatul nemilostiv, ca Gogu si Mamomagogul roshu ciumaurit mitomamoniacuzac pe Credinta crestina, pe rugaciuni, facand valuri pana la tzunami inclusiv cu lucrarea baalaurului jerficios saracindu-i si chinuindu-i pe români peste masura cu vise si ispite nemaipomenite... in timp ce adevaratul Lazar, intarcat la caimac si smantana si ramas numai cu zărul divin parintesc de care nu se desparte, ajuns in sanul mantuitor al lui Avraam, isi primeste acolo pe cele bune caci partea buna si-a ales toata viata... a fost un fel de Iov reloaded chinuit rau pana la sfarsit dar ramanand fidel si credincios, rabdand la usa din dos a curtii fara nicio dorinta de revolta si razbunare pentru ca bogatul sa poata suge viata si pace din rugaciunile lui in timp ce-si risipea cu inconstienta toate zilele in cele "bune", in placeri sufletesti si trupesti, in mariri desarte, in porunci trufase pe functii stapanitoare terroriste, dupa exemple gresite ce nu pot ajuta si mantui pe nimeni, facand doar odihna, relaxarea, concedii, plimbari si barbeecuee pentru interesul scopulumii mari... si murind bogatul avid de bogainta dupa Lazar, a fost dus in cele mai de jos ale pamantului find pus exact in ceea ce era el, un hot crud ce a pus stapanire pana si pe apa de baut care a secat si acum se chinuia intrun loc din sine de bagat degetul umed acolo, un loc potrivit pe potriva cu degetul umed, sa-i alimenteze setea nesatioasa picatura cu picatura in timp ce el se chinuia in frigul uscaciuniuniii insingurate ca-ntrun barlog de ursi, de vulpi si de lupi ce se odihnesc relaxati in haosul rutinei, unii peste altii, muscandu-se intre ei ca puii de vipere turbati ce se vindeca impreuna ajutand patimile, foarte suprati daca-i misca cineva din starea lor ”libera”-libertina, aruncand vina pe Dumnezeu ca cica El e de vina pentru miscarea bantuitor-calatoare iscoditoare si pentru chinul lor cronic, ca cica nu a trimis pe cineva patzit ca sa le spuna din timp, un mort inviat prin minune si iesit din chinurile iadului, ca sa stie si ei unde vor ajunge cu o astfel de viata ipocrita ca a lor, traita in huzur, in lux pe nedrept, in pile si privilegii, unsi cu toate alifiile mitomaniei si fatarniciei mimand iubirea si credinta, ascultarea si bunatatea, relaxati in dumbravi cu ape curgatoare, pe tarmuri si piscine, imbracati in slip, in purpura, in stacojiu, in vintige, on tot felul de transparente lucioase si auritoare, stand pe functii mari, de judecatori, de cezari, de medici, de profesori, de preoti, de ingineri, de patroni, de tatuci, de sefi, de mari oameni de stat, de generali, de dumnezei pe nedrept si chiar mai tari si mai mari... impostori... ca toti politicienii electorali cuconstitutionali.

Deci poti ajunge mare ipocrit satanist si facand foarte putin mai mult decat trebe si decat ti s-a poruncit!.. ca un fel de rruttinaa.

Psalmul lumeuUlui neascultator si autodistructiv
 

Are forma paharului, a canii, e litera U in sectiune, te vidanjeaza de ascultarea de Dumnezeu, bantuie, putoresc si inseala, te umple cu mierea patimilor dand pe afara, peste margini socotindu-se buni desi doar manca si bea amestecuri spurcacioase, bere, apa chioara, suc, cafea, fum de tigari, borhot, canalizare si dandu-se mari ca dau pe afara mult cu trufie formeaza domuri aflate sub stapanirea lor, ca niste ciuperci sub care totul e a lui, a gogului si magogului, a propriului egoism, pamant mult si productie de halit de care nu se poate dezlipi, pentru care striga stress, striga silnicie si innabuseala desi el e teroristul bilei negre de plumb ce inspineaza si innabuseste cu vidanjarea poruncilor desfranand si innoptand, intuneric libertin plin de libertinajul caderii ce da pe afara si tine sub dom puii de ”miere” desertandu-se ca niste bulgari dulci din desfranare si pacat , ce din gura viperei cersesc, se lipesc si papa tot, manca, sug, te indulcesc si te anesteziaza sa-ti placa, sa-i primesti, sa-i lasi , sa vrei sa te faci ca ei si apoi papa, papa mult si stau ca placea pe plecare intrun amestec de desfranari si pacate potrivite cu faradalegile si rautatea ca o potriveala vrajitoreasca pusa sa faca singura ca robotii, ca frankmasinaria banilor, pofte si placeri labordelatoare de tip cartitza oarba ce caraie si te vrajeste sa te crezi frictima vrerednica, sa spui tzepuindu-te ca-s mai buni, mai dulci, mai de dorit, mai frati, mai prieteni, mai plini de lumina si de aur, de-ntelepciune... mai buni ca Dumnezeu, mai milosi si eliberatori de innabuseala... cand colo ei innabusesc si te papa ca puii de sherporciereti spalati, porciulii, scaii bantuitori ce-ti dau spatiu mult si mare, tupeu, urlet, te ia si te da, te baga in cuib sa furi si sa cresti ca puii de cuci, ca niste bulgarashi de miere ce-ti misuna prin vine, prin tine, prin plamani, e mierea ca un foc strain mancacios ce ti se da apropiat si casnic, nu-ti da nimic niciodata ci te tzepuieste, iti ia si papa tot placandu-ti de la ei, sa inseli, sa nu crezi, sa nu faci, sa te eliberzi de innabusala poruncilor si a sarbatorilor, adica sa vrei sa nu mai asculti nimic ca ipocritii, sa lepezi pe Mesia si sa te-ndoiesti, uitand de Cuvant si amanand... pana urasti sa mai rabzi ci vrei sa te razbuni mereu pe bine ca pe un rau de parca ai fi bun si ai face bine razbunandu-te raului cu rau pe ”rau” ca sa fie bine. In ei e sminteala vietii si facerea faradelegilor, a hulii, a batjocurii, urla in ei groaza raului care se innabuse stand la lucru sau in pace de sarbatori, vrea liertinaj, vrea dezlegare, vrea sa mance si sa bea ca sa dea pe afara desertand si dandu-se mai bun ca Dumnezeu, laudandu-si vrajitoriile, amestecurile, artismul si cultura, spoiala si lucratura frumosului cu care incanta ochiii sa vrea turnarea vrajitoriilor religioase de tip mestereala impopotonata si potrivire estetica gospodareasca, gastronomica de parca nu se mai poate fara bucatarii iadului, portile beciului. Se poate posti si la puii astia, ciulinii de miere rosie ce-ti suprascrie eul cu eretici sau cu gogomani ca sa ceri cafea in cana, sa-ti deschida ochii planta, sa manci, sa bei pana dai pe afara desertand peste si iesind trufie din inima ta prin toate gaurile ca sa strici.

Psalmul razbunarii... razbunarea razbunarii cui?
 

Nu stie ce vrea si ce nu vrea deodiata puiul de miere plin de ochi in care are vederea straina ce se da casnica, apropiata ca un foc strain, foc spurcacios, pe care daca-l iei te contaminezi de neiertare ca pleava si neghina la un loc, nu vrea sa asculte si vrea foarte foare tare sa n-asculte caraind concentrat, incruntat si suparat sustinand ca trebuie sa te razbuni scapand si asa intrii in voiunii-uniunii de calai ce se dau frictime-vreerednice pentru puierii de lume râsfatati si neastamparati, puii cei mai mici ai pacatului destzarcat, pilit, foarte dracalshi si indulgi, puii de venin antimaric jucausi cu focoolul, sustinand tineretul bovin muugitor caiboierzat ca-s silniciti, ca-s innabusiti ca sa vrea sa se razbune motivat, justificat... insa fiind pacatosi, eliberati prin pacat de orice ascultare de Credinta de la Dumnezeu, dormind somnul ipocritilor oare pe cine o sa se razbune haita prin ei? Nu cumva travestiti in mod pragmatic se baga intre sfinti, intre oi, in turma de miei si de copii ingerasi ca doar acolo sa-si dea drumul la turbarea neagra zombizata sarcastica a deznadejdii tupeului obrznic si sa faca macel?.. din interes lumesc si in scop de satisfactii schizoid-culinare, buda-lux, canal-de-comunicatii, paturi, perne si saltele, masini, roboti, vitrine... lasand in urma totul foarte spalat, curat, aranjat la fix, numai bun pentru ignoranta detaliata la maxim ca sa se laude cu musamalizarea perfecta privind in urma, caci capcaunii-voiuniunii nu stiu decat sa se razbune si sa lase dupa ei capcane, un fel de spitale hotel zgarie nor, otel si sticla, sa ai de unde sari in cap cand realizezi ce faci si ce ai facut toata viata: indoindu-te si necrezand te-ai razbunat si mandrindu-te ca victimele vrednice te-ai razbunat ”justificat”, defapt calaii striga calaii, haita de cuci focusati-focusateizati, incruntati in caraiala pentru pile si privilegii se razbuna ca nebunii, k lumea, k ceasul... ajutand crescatoria de patimi si ispite. Razbunarea recidivizanta e pofta diabolica cu care se lauda ”credinciosul” de azi... defapt un egoist care a luat mult de la Dumnezeu sustinand ca e marfa ieftina, ce poate fi sclava lui si de aia o batjocureste cu tupeu in public fara pic de rusine, umilind-o si hulind-o, chinuind-o si lepadand-o ca pe un gunoi dupa ce o tranzactioneaza pe nimic dand sa se scape... sa se scape de ascultarea si de mila ei... defapt stiind ca ea e adevarata razbunare de care se teme si nu vrea s-o stie, ca-l inculpa, ca-l vadeste de cruzime si rautate, de curvie si desfranare, de lacomie, egoism, zgarcenie si imbuibare, de ura si razbunare pripita, de risipire de timp si de spatiu divin.

Asa ca firea sufletului omului cazut in lumia lui ”mare”, aflat in cadere cucotzabila (cucotzii sunt niste omizi-viermi grasi de carne cu care se poate pescui), prins in lucrare niagra, ”odihnit” in plimbare si mergere din reu in mai reu, este deafpt un razbunator, un razbunator pe invers, numai pe invers poate strica si distruge, adica doar pe Dumnezeu crezand ca aia-i solutia... si aplicand-o de frica si disperare turbat-tulburata, de frica raului care vine din trecut si viitor in prezent, inevitabil, ajunge ca toti necredinciosii si infidelii, urat ca mortii ce te omoara prin necredinta, pacate si faradelegi, prin naivitate indoielnic-precauta cu tupeu prostesc, obrznic, invartind prin lasitate si inteligenta excroncant vicleana, tanjind spre desfranare ispititoare dupa ”raiul” curviei in care se ascund, traind bucurosi de cele ce i-o scoala si i-o mentine, in beleala-belicoasa si stoarcere de miez pentru pilela, inseland si lacomindu-se ca serporcool spectacoolos, zburand cu eretii si ulii prin inaltimi ametitoare, bogoi beliti bagati in slavilele cicoimii VIPerine, laudandu-se cu lucrurile facute de ei, prost, k lumia, k ciasul, nepasandu-i fraierului ce s-a ajuns de starea iresponsabila si nesimtita, impietrita, lashe, de viata de carpa decerebrata cu coada de la matura pe post de coloana vertebrala, o sluga inchistata si indatradnica slugarnicind pacatului proaspat facut pe curat ca o taratura de dracomic demonizat cu trufie de material didactic, de exemplu gresit multipersonificat si animat ce vaneaza spatiul noptii si vantul prin scrasnire ca sa nu mai poti rasufla si inghiti, sa te infunzi, sa te inneci si sa te sufoci, inseland si neiertand, tradand si acuzand seful si divinitatea reprosand, trufind si calcand una-ntruna iertarea si proorocia divina a revenirii Domnului pe neasteptate ca puii prosti si neputinciosi deraiati pana la senectute, pana la sfarsit spre puii omului pacatos si mincinos, spre puii lasi si fricosi, lenesi si comozi, shozi ca mici-pici leroi de benzi desenate animate pornhoror pe care le infintzeaza si le joaca la maturitate cu maxima genialitate mentalista pe plac ca turnata, potrivita la fixfixut sa insele la maxim amagind ca un ”adevar”-minciuna, lepadand si ignorand pregatirea trambitata a asteptarii aparitiei neasteptate, inchizandu-se in pîr-râia-raiadului din trecut si fugind de emotia dorului sfant si duios plini de fiori inaltatori si de iminenta inevitabila a fericirii aparitiei intalnirii si reintalnirii... fugind ca de un rau, visand inchipuieli de personaje jucatoare cu focoolul focusatelizat, vorbe grele si obraznice, pentru bani si marire, parvenirea exchibitionista cinica de ciocoiasi-ciocolasi vechi si noi... si nemultumitii astia neasatiosi, cârâind continuu in subliminal, generand si producand vrajitoria razbunarii, nerabdarii si trufind pe iertare ca dracii incopitati, ca duhurile rele ale lumii smintitoare, isi doresc cu ardoare cersind, conditia de pui de barbarbar pilit, norocos, starea sireasca de jmecherash corupt inraitor, pârbat privilegiat fricos-coolrajosnic alunecos ca un trepadush prespalat in apa chioara, spurcata de ispite ca porcoolul spalat cu ele si uns cu toate alifiile ce se crede important prin nesabuinta oarba a indraznelilor furioase, explozive, violenta, droguri si sex impertinent si arogant, o nebunie varsatoare si ipocrita ce nu se mai opreste si nu se mai termina, pismuind puterea si libertinajul, conditia privilegiata a liderului de suicigashca beroica, eroii minciunii si sinceritatii naive, paracioase, risipind si adunand oportunitati, lovind sarcastic si amenintand cu bataie si ura, cu barfe si propaganda, om periculos fara Cuviinta si respect ce se da mare si grozav, band, adunand toata viata trandavie si comoditati, tradari si lashitati, fapte foarte rele cu nemiluita, reci, dure, mandrindu-se ca prin razbunaria lui fireasca isi aduna desavarsire, sperand si crezand, culmea, ca razbunandu-se tot mai eficient cu rautate si cruzime se sfinteste si se face mai bun... muuuult mai bun ca... Dumnezeu.

Psalmul mingilor rosii cu pete intorse pe dos vrand sa se atinga mai bine pe suflet.
 

Puieule de om, copil deraiat ce doresti copiii... in pacat alintat facandu-te exemplu teatral-actoricesc bun de manipulat si material didactic de lux desfranat, un pui fraier dezlegat-destzarcat la pacat, tradator si beneficiar, oare am scapat, oare ai scapat de atractia spre ispisma fricurii pismashilor misei si mirsavi ce urasc slava divina pentru ca e din iubire sfanta in Cuvant care se desavarseste prin rabdare ca nu cumva sa cada vreodata in ispita, in pacat, sa nu cumva sa se raceasca, sa nu cumva sa piara, sa vatame sau sa devina orice altceva... spre deosebire de cei grozavi care aflati in caderea din cadere si cazand accelerat, repetat si recidivizant se cred infailibil si indistructibili ca beroii din sticla neafectati de ce se intampla pe afara, desi raul si tradarea nebunilor beneficiari e din interior in turnatura si intzeapa ca spinii adunandu-se in unitati de scaieti invalmasiti?.. Oare ai scapat de egoismul trufiei tale ingrate, beroico-beretice, ingamfatalism si laudarosenie cruda ca a altuia care vrea pui, copii dracalasi iesiti din pacat sa pacatuiasca mai mult, homaleala doi cu doi cu multe, beliciune belicoasa intoarsa pe dos ca o minge crapata si intoarsa pe dos, cu interiorul pe afara ca striperii ce-ti arata hemoroizii si varicele in mod cinic si exchibitionanist sa-ti dea si tie dorinta, pofta pentru atingeri de mingile altora sa iei afte si herpes pe buze sa fi si tu ciumurlit si deprimatematizat, bucuros si fericit ca beneficiezi? Nu te mai juca, puiule deraiabil spre puii pacatului pe care-i interpretezi ca actorii geniali!.. nu te mai mangaia cu minciuna, ura, tradarea, acuzia si pisma agresiva si violenta spalandu-ti pulimbochii cu ipsitelele pacatului hulind si pomenind organe, injurand pentru bani si reclame scumpe de reclamagii compertinenti... ca sa nu fie tie mai rau dupa ce ai fost iertat... de sfinti si de Dumnezeu.

Psalmul clipurcelasului agresiv istericomic, naiv bucuros ca minte beneficiar
 

Clipa... clipa-clipa-clipa... ”traieste clipa”, clipapa tradarii ”fericite” a clipurcelashului agresiv si istericomic pe care o intinzi toata ziua ca fiara blonda tupeista, indrazneata, ”descurcareata”... pai aia e bubucuria in care-ti bagi nasul unde nu-ti fierbe oala fumangaindu-te fericit cu pacatul ce putrezeste interiorul deserificand si crezand naiv ca fraierul ca vei beneficia, ca vei beneficia mult de relaxari odihnitoare la barbecue pe acoperisurile turnului gresiat unde dupa ce stai la soare sa-ti incarci bateriile sorbind cocktailuri molotov cu umbrelute sub umbrela mortii te racoresti in iglul de ghiata de plastic visand cum criogenia salveaza Romania privind din shezlong in focoolul de tabara din mijlocul naturii de pe acoperishul indreptat si gresiat de tine unde ti-ai pus iarba deasa, gazon englezesc pe acoperis k lumea, k ciasul, k caiboierii mandrii de ei insisi si arbori luxifeerici in stil ikiebana si origamii, pietre in echilibru si porti, electrocasnice cu net si plasme ca sa stai inteleptit de youtube si netflix in necredinta sabiei zen si sa te simti ca-n salbaticie invartind arme, planuri si barfe ascunse, oculte, lucrari negre si otavitoare ce-si fac efectul mult mai tarziu, cand nici nu te-astepti, ca si capcanele cu ceas cu cuc, cuculet electronic dgital, coart oscilant ce esantinoizeaza ca trigerul sinusoida armoniilor, desi in mod evident cliporceala asta a tradarii fericite in care v-ati invoit sa-l scoateti vinovat pe ciobanashul cel drept e sursa raului care vine prin tine reinfiintandu-se si rebranduindu-se ca sa lupte travestit in sabatman si superban uniti cu avocatii diavolului pentru cauza si pricina duhurilor rele antimarice (prostia, nebunia si intelepciuda... spintzelepciuma rosie cu buline negre ciumaurite) care tzepuiesc mitomamoniac recidivizant pe cei doi ciobani ispioritici uraciosi si suparati, cu turme mari cam cat lumea ”buna” de ii corup si ii fraiersc sa vrea si sa nu vrea deodata totaia, mai rau, mai incruntati, mai ”sincer”-cinic, sa dea cu baaltagul, cu securismul direct in cap de parca-ar zice-o pe aia dreapta ca responsabilii nebuniei hambarului cu buncar deci diavolomul si calatorul-satanist, mari actori, mari regizori, mari ciobani IL ispitesc si IL inteapa pe Domnul Iisus Hristos Cuvantul prin turnatoria oitzei capiate, medium, vio-pio-mio-ritza cap-ritza ce-i bagata in zid pana peste cap ca Ana lui Manole, a lui Lot, avandu-l in burtica pe praslea cel mic, pe mezinul nepot-frate inca nenascut ce aude caii nenascuti cum cainii nenascuti ii latra... cum ii latra pe calutii cei noi, pe calutul cel alb al Mariei-Verginica confundata cu ispioritza, slujiti de ingeromii trambitashi confundati cu tzapii tzepari ispasitori, vazandu-i din interes pe sfinvers si confundandu-i cu niste copilashi-serpurcelashi amatori crezand infailibil-indistructibil-indulgent ca sigur nu mor caii cand vor cainii si sustinand propagandistic pe invers, ca sa puna botul fraierii la teapa tzepushe tzepapuse barby, barbarbarbibyturice, la vrajeala disperat-isterica a mamomumioritzei confuzive ce se confunda pe sine, insa care vede, cica-care vede direct cu duhul, ca duhurile sustinand ca cica stie ce pun iarasi la cale cei doi ciobanditi tradatori in contumagie cu massronii, cu pastorii oilor inselate si inselatoare, nepastorite, conduse la pierzare de ciorba-nasii de azi comuni-stii de maine, sunt ai patriei prazi, baalauricii de azi... uniti cu popurul pofticios pe la mijloc in manie proletaltara maniaco-depresiva patiash-ultrash-electorala ce arunca vina, pricina, cauza pe sfinti razbunandu-se si bagand bogoiul pana-n rinichi si-n ficati... ca-ntre fratii patati ce nu mai rabda si nu se mai pot abtine... ca cu cine sa-si petreaca sus pe acoperisul din turnul babobubilonic gresiat daca nu cu Pita, cu sweety-girl, dulcineea lolita-golita, spalata-”curata”-dezbracata, alba ca zapada intinsa la soare ca o parashuta ce iese din bazin inrourata de picaturile de apa de mare sarata ca sa fie mai gustoasa la gustuchiulul privirilor pofticios-invidioase... doar ca sfarsitul nu-i aici, prieteni sfarsitul nu-i aici ci vin consecintele, daca cliporcii au intrat in hora, atunci or sa joace pana o sa-i sature lumea de dureri cu nemiluita pentru ca au fost surse, origini, infintari si canale pentru scursuniunile voiuniunii macelarilor de Credinta scrasnitori... care au macelarit prin impietrire si ignorare, au stins prin nesabuinta si ingamfare iubirea si trezirea duhovniceasca din Cuvant lovind prin impopotzonare si vrajeala cinica sustinand ca aia e sinceritatea, aia a lor, a ipocritilor impopotzonati pana peste cap mai ceva ca-n tajmahaleal... nu, nicidecum, aia e tradarea intinsa de la o cliporceala la 42 de luni cat 100, cat 1000 si ceva de ani, daca nu chiar inca de la inceput intinzand trufia necredintei mandre si puturoase ca luxifer-satana care mandrindu-se cu pupolipsis7 pentru putoare neagra foarte lucratoare ca muncitorii labordelatoriei L-au urat pe Dumnezeu pana azi pentru iubirea Lui de om, de oameni, de ingerasi si desavarsirea lor sfanta de ajuns ca a Lui... si inca-L mai uraste vrand sa-i mance toti puii si copiii ingeromi cuminti daca ar putea, prin lacomie, tradare naiva beneficiara si elucubrare patrihaotica in stil bubidosh-bubolah mancand gulah-guitilash de la cazan ca la cazarma nemaicrezand!

Psalmul intelegerii clipei invartirii smintelii.
 

Adica de frica te apuca nascoceala isteriilor si te razburi plicuplic in clipbârbârbâr-clipbarbarbar-clibârbarjavar-javert ca lumpila din sevraja ispititoare a recidivizmulului fermecator.

Psalmul impreunarii impreuna impreunti k lumia, k ciasul.
 

Adica adica de frica te apuca nascoceala nascocelii isteriilor si te razburi plicuplic in clipbârbârbâr-clipbarbarbar-clibârbarjavar-javert ca lumpila din sevraja ispititoare a recidivizmulului fermecator... tradand si intorcandu-te ca purcelashul-negru agresiv din bezna cotlonului minei de carbuni sa lovesti necrutator ca victima vrednica urland ca din gura de sarpe obraznic furios si nemultumit fugind de lumina care-ti vadeste buricul cel lung prin care sugi zeama de carne din barsupiu rechinilor vrednic de lume k lumia, k ciasul incercand sa scapi de raul care vine, de ”ghinion”... de Lumina luminii... ca beroii naivi vrednici de tzeapa preschimbati in pui de pui de burtica de VIPeresuri ce-si musca Maica Cerului ca nu-s piliti destul, sau distrug pe cine pot si ei dintre mai mici si mai mice daca nu cumva se autodistrug sa-si scape cica sufletul in mod reflex ca frankmasinaria ce te tine rob patimii. ”Cine v-a-nvatat ca scapati asa?” Dumnezeu? Iisus? Sfintii? Parintii? Fratii? Prietenii? Copiii? Cartile? Iubirea? Dreptatea? Sfintenia? Credinta?... Cine? Smerenia?... Cine?... nu mai vreti sa va mai umiliti?... deci mandria ipocritilor draconici.

Dorinte josnice, pofte, interese, rezultate, manipulari antihriste de reactii si consecinte ca turnate, asortate, foarte bine calculate, ticluite si plasate... pentru ca vrei sa faci, vrei ispisfacisis, cârăind ca o cârâlaba de urs cârâiarizeu labordelator, zgariind zgarcit-egoist, ca o cârâlaba de urs ursuz ce te loveste peste ochi, ce-ti rupe nasul bagand bogoi, sevraja, recidivism, amenintand, si tu-l implinesti dand sa te razbuni, lovind rece, uracios, crud, violent cu arma: ispispita, vorbe grele, defaimari, sarcasm negru, batjocuri, hule, denigrari, intinari, barfe dezbinatoare, pisme, reprosuri, dand cu ban, cu banditi, cu pulan, cutit, sulita, glont, otrava, venin, distrugere maxima, momeala, razbund razbunarea, stricand, amarand, calcand, strivind, daznadajduind, decerebrand, zombizand... ca sa manci, sa manci ingamfat cu trufie pedo, fete proaspete, sfinte pangarite de tine k lumia, k ciasul in taina destainuita. Neputinta si nebunia-bucucurie de autodistructivi ce-si pierd mintile si sufletul mortii, pacatului, lumii, cu aia te joci incercand sa ti-l scape, sa ti-l scapi, sa-l cureti... de tototot... cu incapatanare intarita, beroica, grozavita, pana la urma curatandu-l inclusiv de Cuvant, de Mesia, de revenirea lui Mesia, de Duhul Sfant Mantuitor si curatitor cu fata cu tot, cu copil cu tot, cu adevar si cu Dumnezeu cu tot.... culmea, cica pentru ca sa se implineasca scriptura, scenariul, cuvantul, proorocia... cica pentru Dumnezeu... dupa formula: pentru Tine, pentru mine, pentru fabrici si uzine, activism si pentru tara, pentru traditia milenara, pentru justitie si popor, pentru-al nostru conducator, pentru pacea-ntre popoare, pentru clasa muncitoare, tractoristi si antihristi, socialisti si comunisti, pentru fratii capitalisti, pentru ”pace” laborcancan, destzarcare la ciolan, pila si desertaciune, pentru-a noastra uniune, impreuna la cazan, impreuna la borcan, impreuna la bordel, impreuna-n satanel, impreuna impreunati iubitori de necurati, pofticiosi si desfranati, voitori de recidive, proaspete ca niste dive, cunostiinte asortate prin ispite calculate si asa ajungi sa vrei, vrednic de ”sfintii” atei, pleava raul si neghina, care a corupt saliva, sufli greu si te sufoci, te inneci si te strofoci, pacat vrei sa faci mereu ca un mandru ”dumnezeu”, ispita s-o satisfaci care te vrajeste-n draci ca te iubeste si te face mare si tare... nu-ti dai seama ca e teapa si te duci cu tot cu apa, nu esti stanca, nu esti val, nu esti pasare nici cal ci esti fraier sclav la baal?.. jerfesti tot ca la balamuc pentru prostul cel nauc ce se-ncrede in tatuc, cand la bal cand la spital sa te intorci mereu pe val, ducandu-te cu pluta pentru toata valuta fix in bar sa dai la zar ca sa-ti fie in zadar...

Atata poti?
Atata stii sa poti?
Atata poti ca-ntre roboti?
Dand sa scapi doar sapi capcane si gropi ca-ntre hoti si robocopi?
Destul! Ajunge! Stop!

Psalmul minciunii ca satana-i bun si cred unii neastamparati suparati subpeîn prciosi
 

De-acolo poti?... de acolo poti sa minti că satana-i bun si ca duhurile rele bantuitoare te alinta si te ajuta direct prin matzul buricului-palnie mare ridicat pe umarul stang ca ”apropiatii”? Iubesti pofta, apa multa ce-ti stinge infocarea cosmopolita pedo-iscoditoare si de-acolo te tezepuiesti ca naivul bun de fraier, foarte primitor de ”preteni” oculti excrocodiliti ca un ipocrit iresponsabil bun de tot? Ai o gaura de pâlnie pentru apocool poftei destzarcate la stanga pe stomac (inima-stomac-plaman-esofag-vene-artere sclerozate si obturate de colesterol ce freamata a placere de la neascultare, necredinta si necredinciozitate, fugind de lumina ca nu cumva sa te elibereze adevarul de balta calduta in care te-ai acomodatat ca viermele-n carne, ca omida-n frunze, ca rama-n mar fugind de tina la porcii spalati) sa scapi prin spartura facand rau laudat si sa curvesti prin gaura de vierme ca iepurii pedo ce nu se pot abtine pandind prin gaura cheii sa vada cand se apleaca fata (baiatul), le place si indraznesc chiar daca nu e iubita lor si de acolo te dai mare si tare (excroc-extorker) cand vin duhurile rele bantuitoare, defapt sunt tot timpul acolo si doar se fac cunoscuti trufind si violand sa insele, sa invartoseze sufletul tzepuind, stau ascunsi pe picior de plecare si gem adanc sa te strici cand scoti ceva stinte nsacocite din tine si te tarasc din rau in mai rau ca in loc sa ia apa pacatul si murdaria si sa ramai pe stanca sa te ia pe tine si sa te duca potopul daca tu te ingamfi si te grozavesti ca grozavii infuriindu-te ca mai rau... si de aia te ia apa, suvoiul, spalatura si-ti lasa burat care tot creste si te stapanesc acesti ispititori electromangnetici aflati in cadere ca sa-i incarci mereu ca sclavul ce le face pe plac si esti fraier si primesti ce-ti ”dă” luandu-ti tot ca niste iadia dand raiadă, iti dă numai dezbinare cu bascula in dorintasa ti-o ceri tu de parca ti-ar da ceva bun si de acolo te bucuri caprostul vrand si minti ca satana-i bun de-l primesti pe excrocool sharlatan de tatuc-salvator-mantuitor, mesia neocomunistul ce vrea revolutie si esti prieten de nebunie si de destzarcare accelerata cu destarcatii piliti si privilegiati de la ciolan si lupti ca pisica furios-smintita si catelul smintit si turbat, neastamparat si suparat urland porcos ca ultrasii handicapati ce beau si toarna ca sa poata si ei ceva asa tzepenei?

E clar ce poti... practic poti sa minti k lumia si k ciasul, aparand-o pe curva cu statueta cezar-oscar ca beroii suparati ce se cred victime vrednice aflati in uniunea recidivistilor din cupola mafisobrelitilor... se cred competenti si premiati apartinand de elita razbunatorilor lumii care o apara si o supravietuieste... si asa-ti preia sistemul imunitar si te infurii ca prostul impreuna cu sistemul imunitar infuriat ca o fecioara nebuna exclusivista ce caraie a distrugere vrand neprimirea Domnului iar si iar pentru a primii doar lumea-lumia... shopping de mulei... sa-ti dea foc la valiza si sa fie mai ispititoare impreuna cu tine... cand se apleaca...

continuarea mai jos

continuare
 

De-acolo poti?... de acolo poti sa minti că satana-i bun si ca duhurile rele bantuitoare te alinta si te ajuta direct prin matzul buricului-palnie mare ridicat pe umarul stang ca ”apropiatii”? Iubesti pofta, apa multa ce-ti stinge infocarea cosmopolita pedo-iscoditoare si de-acolo te tezepuiesti ca naivul bun de fraier, foarte primitor de ”preteni” oculti excrocodiliti ca un ipocrit iresponsabil bun de tot? Ai o gaura de pâlnie pentru apocool poftei destzarcate la stanga pe stomac (inima-stomac-plaman-esofag-vene-artere sclerozate si obturate de colesterol ce freamata a placere de la neascultare, necredinta si necredinciozitate, fugind de lumina ca nu cumva sa te elibereze adevarul de balta calduta in care te-ai acomodatat ca viermele-n carne, ca omida-n frunze, ca rama-n mar fugind de tina la porcii spalati) sa scapi prin spartura facand rau laudat si sa curvesti prin gaura de vierme ca iepurii pedo ce nu se pot abtine pandind prin gaura cheii sa vada cand se apleaca fata (baiatul), le place si indraznesc chiar daca nu e iubita lor si de acolo te dai mare si tare (excroc-extorker) cand vin duhurile rele bantuitoare, defapt sunt tot timpul acolo si doar se fac cunoscuti trufind si violand sa insele, cu picatura si butoiul dezbinand, sa invartoseze sufletul tzepuind, stau ascunsi pe picior de plecare si gem adanc sa te strici cand scoti ceva stinte nsacocite din tine si te tarasc din rau in mai rau ca in loc sa ia apa pacatul si murdaria si sa ramai pe stanca sa te ia pe tine si sa te duca potopul că tu te ingamfi si te grozavesti ca grozavii infuriindu-te ca mai rau... si de aia te ia apa, suvoiul, spalatura si-ti lasa in balta doar burta bobinata care tot creste si te stapanesc acesti ispititori electromangnetici aflati in cadere ca sa-i incarci mereu ca sclavul ce le face pe plac si esti fraier si primesti ce-ti ”dă” luandu-ti tot, iadia dand raiadă, iti dă numai dezbinare cu bascula in dorinta sa ti-o ceri tu de parca ti-ar da ceva bun si de acolo te bucuri ca prostul vrand si minti ca satana-i bun de-l primesti pe excrocool sharlatan de tatuc-salvator-mantuitor, ”mesia” neocomunistul patrihot cosmopolit ce vrea revolutie si esti prieten de nebunie si de destzarcare accelerata cu destarcatii piliti si privilegiati de la ciolan si lupti ca pisica furios-smintita si catelul smintit si turbat, neastamparat si suparat urland porcos ca ultrasii handicapati ce beau si toarna ca sa poata si ei ceva asa tzepenei?

Pot doar sa se razbune ca nebunii vrajmasind preasfanta si sfanta mintind si crezand ca ea-i dezbina si-i omoara daca ei sunt vrajmasii ei si nu-i poti convinge de propria lor inselare si nu se lasa pana nu se auto-distrug intre ei slujind pacatului si rautatii, facand pe plac faradelegilor si hulii ca sa ramana uniti cu ele, sa nu mai scape de ele in sminteala placerii de a face pe plac hulii si faradelegilor si asa strica si distrug pe om aruncandu-l in chinuri prin lipeala comoda... ca cui ii faci pe plac de ala nu vrei si nu poti sa mai scapi crezandu-te si dator sa-i faci mereu placeri, pe plac intunericoolui daca te-a ”alintat” si ti-a facut pe placul egoismului necurat al minciunii maririi de sine cu iubirea de sine cu tot... raul, evrei sa ramai prizonier cazut in mierea necurata privind la saracii cuminti nevinovati de afara ca la un rau urand pe Dumnezeu.

E clar ce poti... practic poti sa minti k lumia si k ciasul, aparand-o pe curva cu statueta cezar-oscar-nobel ca beroii suparati ce se cred victime vrednice aflati in uniunea recidivistilor din cupola mafisobrelitilor... se cred competenti si premiati apartinand de elita razbunatorilor lumii care o apara si o supravietuieste... si asa-ti preia sistemul imunitar si te infurii ca prostul impreuna cu sistemul imunitar infuriat ca o fecioara nebuna exclusivista ce caraie a distrugere vrand neprimirea Domnului iar si iar pentru a primii doar lumea-lumia... shopping de mulei... sa-ti dea foc strain la valiza si sa fie mai ispititoare impreuna cu tine... cand se apleaca...

Te face ”mare” si ”tare” ispita ca sa vrei s-o faci si sa fi cu ea ca ea, excroc-ispititor... si te crezi grozav ca ”nu” mai esti handicapat, ca ai turnatura prin viermușile iadului, deschise larg de tot ca punctul de vedere omnidirectionala, simti tradarea si n-o poti opri si razbunandu-te pe tot te-ai dat devenind pleava si neghina exclusivista la un loc si te bucuri in nebunie rea ca poti viclenia si desfranarea visand ca nu mai esti handicapat... mintal ci baiat ”destept” ce profita beneficiar laudandu-te ca ai descoperit... laudandu-te ca esti aplaudat pentru ca ai descoperit... hotia? Ispisfaci-peplac, si te dai pe brazda in crapaturile pamantului ararat ca o pulbere in gropite aspirante, degetare desarte facute din monezi scumpe in care ti-a bagat.. piciorul ridicat sa formatezi aplaudat ca sa perpetuezi si sa inmultesti traditia istorica a inmultirii rautatii destzarcate, dezlantuite, avantul prabusirea, victoria pierzarii si inmultirea pustiirii cautand motive si indreptatind pacatul de sarbatori alintandu-l si lingusindu-l ca pe-un idol cu suma de nume mari si tari, de merite multe, beroice sa fie motiv serios ca sa fi macelarit si tocat marunt de oricine pe drept vrand de frica ipocrita sa ajunga la cat mai mult pamant, la cat mai multi, sa fie belsug de roade si de victime ”vrednice”. E tzeapa! Esti decat un hot lash si prost ce-ti ucizi concurenta razbunandu-te pe fata ca sa strangi mai multe desertaciuniuni in care te ingropi pana peste cap, impopotzonat cu sfintenii sa inseli mai usor, ”curatind” afara masura inceput si sfarsit din capul unghiului de dreapta Credinta, excluzand-o ca pe mincinua si fugind de Lumina in lumea lumomurcilor maibarăi foarte ipocriti, fatarnici si travestiti, sa te ia potopul ca nu cumva sa te elibereze adevarul!.. Adevarat... Iubirea....... defapt Iisus.... cu numele Lui Cel Nou.

Un psalm scurt si ”cret”
 

Avand ceva viclean ascuns pe interior, undeva in adanc, se bucura primind duhurile rele ca pe buni si-si pune semn basculant ca sa se laude, punct negtru pe mana dreapta sau pe frunte sa-i crezi si sa-i iei de pocaiti si sfinti cand defapt ei te ia cu aluatu precum ia vulturulii mielutii din turma stiind ca in luare saracii tradeaza ca fat-frumos aruncat in fantana adancului peste care spanul rău a pus capac insurubat sa nu mai poti iesi din iad si din chinuri niciodata, decat daca promiti si juri ca o sa lucrezi dezbinarea razboindu-te contra Domnului ca toti vrajmasii grozavi ce se cred beroi, niste răi ingrati ce fac rautati fara numar si nu s-au saturat de poftele diabolice recidivizante ci au infintzat legea mai răului ca mod si stil de viatza de credinta rea, sa faca rau pe nedrept la ceri mai buni, sminteala si confuzia marturiei cu hula si denigrarea avand juramantul de tradare ascuns bine de tot in adanc de om ca ispisfakerii uluminatii nimicitori, niste nimeni de nimic care vorbesc cu nimeni si cu nimicul de parca s-ar ruga sfintilor si s-ar pocai Domnului, tzepuind ca sa saboteze smerenia si pocainta pana te eucubrezi si bravezi fraierit in neasbuinta suicigastii de ipocriti ce-si ascund foarte bine viclenia, profiturile necurate si excrocheria... toti niste mitomani gogomani ce pier mai repede decat ar fi normal supravietuind mult la putere stiind ca mereu este ceva de furat si de musamalizat... si asa isi fac un nume ”mare” si ”bun”... de om insemnat.

Da-da, in taina una unuia nu a facut si nu face... desmintind cicu-ar fi bârfvrinvers
 

Aia are de ascuns: una unuia nu a facut si nu face si astfel pe toti i-a pacalit tzepuindu-i iscusit scrasnind nevazut in ascuns, in adanc de intuneric nepatruns, intru faradelegi si pact din mandrie folosind IA implementata in grafen obtinut prin pupat carbuni incinsi turnati in cap in semn de pocainta.... ca puiul de viopera ratat ultrash incapatzanat ”credincios” din interes pagan ce tine cu sine si cu propriul egoism excentric pana la exasperare orbit-orbitoare cautand doar ale sale cedand sa se indrepteze mereu auto-indreptatindu-se pe sine din mitomania bârfei adanci si tari ca putur, puter, putir, putorescu-puto-rici, putorile cu sufletul greu ce se pocaiesc furios prin aruncarea vinei sale proprii pe victima cica din cauza ei a pierdut si-a cazut si pe unitatea sfanta a omului cu Dumnezeu, pe ascultare, pe credinta, pe credinciosie si cuviinta smerita... ca cica nu le ajunge nicicum banii si odihna, pacia, somnul si comoditatia cazandda... pana in fundul iadului ca orice fraier ipocrit ispistovit pierdut si invins-deznadajduit ce face pe plac-cedat lacomiei de odihna vibratoare ca orice mare putoare afacerista foarte ravnitoare si smintit-muncitoare si tradatoare dand sa ajunga bagabondul cel mai mare si tare din parcare pismuind sa se bage in seama ca realizat si implinit fiind ajuns bogoi nerusinat bagat pana peste cap in cele pe care nu le-a lucrat ci le-a luat... cu tupeu de farizeu plin cu pateu de pacat, vari-a-bila nestemat-blestemat, sharpe indopat pana la ingamfare sferica dand sa plezneasca intzepat aruncand explodat din aluat acid veninos pe pereti sa vrei, sa vreti... sateizat cu masura si motorul prin luat cu privirea... de la omul lui Dumnezeu... rabddatorul.

Am inteles de ce se razbuna ca prostul rau hotarat sa faca rau... vrea sa se scape de cei carora le-a gresit rau de tot, nu cerandu-si iertare si oprindu-se de la reci-dive ci chemand la linshaj in haita... de turbati cruzi antrenati ocult sa se ”apere”.

psamul maturistiricilor pedofilantropi ce se rup in figurile dezbinarii.
 

In loc sa-ti scoti barna si sa vezi adevarul si faptele, tu mereu ii cunosti de buni, de mai mari si mai buni dand sa te crezi bun si tu in ciuda evidentei, a uneltirilor oculte si a faptelor mitomamoniace labordelatoare cu care inclesteaza si smintesc sugrumand si haituind sufletul, pârându-ti si barfind ca sa dezbini, sa le faci lucrarea neagra ca fraierul ce se rupe, se usuca si arde cu nepasare vibrand in rautate, suparat, nemultumit, furios ca ipocritii ce se intarata turnand gaz pe foc sa inteteasca valvataia si sa se razbune necrutator si crud, ca raii capabili sa faca raul pentru satisfactia rautatii, maturizand cu pacatul pedofilantropic tot mai maturibund, predand la scena deschisa si dand vorbe mari moralizatoare ca tatucii dezbinarii ce cu cat se dezbina de Dumnezeu, se ipocrizesc si se fatarnicesc dandu-se cei mai apropiati, constiinte mari ce se cred tot mai maturi vrand sa-i iei de sefi de luat in seama si in serios ca sa-i asculti, dandu-le dreptate si urmandu-i pentru nebunia lor ultrase,incrancenata caci ei tin intotdeauna cu ursul si cu lupul travestit avand impresia ca daca se roaga ei pentru altii si-ti dau lectii ca maturicii-fricii vor fi mai ascultati de Dumnezeu si se vor mantui mai repede toti cei ce vin la ei sa ia lupila k lumea, desi lumina divina li s-a stins demult preschmbandu-se in intunericul uneltizmului si in intrecerea ambitioasa a pismelor megalomanice, functii cat mai mari, premii, case, scaunele din fata, mancaruri, privilegii, bani sa-i intorci cu lopata. Deci acolo esti smintit, in frica si-n cunoastere, ti-e frica sa fi cu Iisus Hristos Cuvantul in vesnicie ca nu cumva sa fi nevoit sa asculti si de aia te sperii pacatuind si fugind ca apoi mituit cu câraiadul gusturilor si mirosurilor in care manci goliciuni de canal cu ochii sufletului sa te vrei vazut si stiut bun, sa te crezi bun ca sa-i cunosti de buni pe dezbinatorii bantuitori ca pe buni fiindca nu-ti pasa ce insemna bunatatea si poate ca asta vrei si tu, sa pleci, sa te rupi, sa te dezbini, sa fii ca ei, ”buni” de tot desi ei au de tata pe diavolul si pe satana ca toti tatucii traditei pagane a tatucilor comunizati cu duhurile rele cu care s-au corcit desfranand cu mamona, ca toti fripturistii urici ce se ascund in haine de sfinti, de preoti, de calugari mari cu scopul neinteles de ei si de om de a se intoarce toata viata in pamantul din care au fost luati ca toti indaratnicii satei satadamici ce-s inversi, traind in scop invers ca inversati vrand sa se ingroape in Romania sub Biserica, sub manastiri si desi li se pare ca merg inainte si dupa Hristos sau dupa Biserica sfintilor ei se tarasc pana la sfarsit tot inapoi tarand si pe altii in ratacirile lor, infailibili teribili ce nu suporta mustrarea dandu-se persecutati si crezandu-se victime vrednice. E greu deci sa-ti dai seama, de lene nu poti si de putoare n-ai obiectivitate si nu esti cinstit, tii mai mult cu tine si cauti la ale tale si atunci preferi sa inlocuiesti Credinta si urmarea Domnului cu mitomania duhurilor rele pe care le cunsti de bune desavarsindu-ti perfectionismul jocului actoricesc ipocrit sub care stai ca fatarnicul lepadat cu limba ascutita, o scrumbie vicleana ce graieste orbeste din cutia neagra a tuturor barfelor cu valoare de adevar, o meduza desfranata si trista ce capturand corceste convertind la minciuna omului prost ce tine cu deznadejdea, ironizand sarcastic din interes nedemn, glume proaste si negre, ca sa stinga orice speranta care ar mai apare in cineva bun iesita din inima curata plina de adevar, din ala bun si mangaietor, care nu loveste, nu paraste, nu barfeste, nu vinde, nu uraste, nu ispiteste, nu provoaca ci mangaie cu delicatete si duiosie vindecand ranile acide ajunse la maturatie pana la os si la maduva, ce pishca usturator si zvacnesc in inclestari nervoase pe care nu le mai poti rabda zmucindu-te in convulsii decerebrate sub efectul disperrii incercand sa scapi cumva. Problema e la tine, cunosti duhurile rele bantuitoare ca fiind bune si te dai lor, apartii de ele, esti a lor si te bucuri desi te dezbina la maxim de Dumnezeu pe termen lung, facandu-te sa-ti doresti si tu asta ca maturizandu-te invers sa pleci singur si tu de la Dumnezeu asa cum au cazut ei in gol negru pentru o viata fara Tata si Mama, fara Pastor cu Cruce ci doar tovaras de maturi singuri ce distrandu-se cu pacatul si batjocurind ursuz si sobru se dau tatuci cu tatuci si nepoti ca-n familie, ca-n traditie cand se stie ca ei au de tata pe satana si diavolul si stau s-o imbucure pe mamona lor umbalandu-le ochii invartindu-se-n orbite mai rau ca urechile bârfitorului pârâcios ca sa-si implineasca pedofilantropia.

Genial ca-ntotdeauna!
Cred ca este timpul sa Epstinezi un psalm cu toata paleta de fapte cu care ei se mandresc. Ar ajuta cu scuturarea adormirii si stimularea trezirii, lucru de care foarte multi au nevoie.

continuare la psamul maturistiricilor pedofilantropi ce se rup in figurile dezbinarii
 

1. (Le) Dă si se dă, ”altruist” desfranand si curvind in placere si marire cu diavolul si duhurile rele formandu-si E-ul si apartenenta la ”familia” sexyr-intern placandu-le josnic ce fac deasupra crezandu-se mai buni!
2. Dă si se dă, adica loveste (in porunci, in Biserica, in Dumnezeu, sfinti, drepti, apropiati nevinovati, victime) si se dă... tot diavolului si duhurilor rele formandu-si U-ul tinand necredinta, vrajmasie, negare, amenintare, nemultumire, revolta, ura, dezbinare, suparare, razbunare, furie si batjocura ironica si sarcasm deznadajduitor si nimicitor crezand ca-si apara ceva important.

Defapt prin suma corcita in balta lipicioasa, un bar cu jacuzi-interior, isi formeaza EU-ul, fEmEia desfranata si barbarbarbatUul bataUs tzepar si violent si acolo sinele pe interior isi apara interiorul desfranarii curviei dulce ca pierea si trantorul viespe rau si ucigas ca dracool... respectiv puiul de VIPeră pilit si alintat tinut in barsupiul pedofilantropiei care cedeaza increderii in foarte apropiatii ce joaca cu ei alba neagra.

Asa se formeaza sin-ele (pacatul) cu nume de robot EU si nu stie omul ca toti sunt la fel tzepuiti sa se creada un super EU nesimtind si neintelegand ce inseamna si ce face cu acest idol interior mandru, viclean si desfranat care se apara ruland programul din frank-masinaria uhului rau avand impresia omul ca este EU-ul, E-ia sau U-ul si crezand fanatic ca face bine aparandu-si desfranata si tupeistul, curva si bagabontul, muierea si tzeparul, ura si blestemul.

Solutia de la Domnul: Nu da!.. (si nu te da)...

Ai dracului lacomi din cupola duhurilor rele, nu te lasa sa poti face si tu ceva numa daca le dai lor totul si blestemi pe Dumnezeu ca antihrist sa poti egoist si singur, sa le faci lor recidva lor, in iluzia ca manci din pomul vesnic si o sa ai puterere si o sa poti.. da' nu-i putere, ci rau maxim, si daca nu piei te chinui si invii spre pedeapsa.. si te bucuri ca naivul ca te-or fraierit mai marii lumii si ai tai ca pe puiul neputincios si handicapat sa te crezi bun si important ca bossh gerila.. ca daca dai te dai si aduci slava rautatii ca iei.. lucrand nudada, adica poti sa spui la ce e nu, da si invers ca sa traiesti in minciuna si ura tzepuit facand rau apropiatilor fiindca ti-au facut si-ti fac rau toti apropiatii afara de Dumnezeu, foarte rau, cel mai rau, cum nimeni nu ti-a facut vreodata si la vremea respectiva n-ai putut raspunde pe masura provocarii obraznice si ai strans si a crescut in tine vocea celui mai apropiat, vocea uUului tuEUlui tau, vocea canaliei ingrate ce urla tacut barfind de frica pentru goglogani stiind ca preotul daca e platit devine rapid mai intelept asa ca ipocritii si fariseii fatarnici mari excroci ascunsi, genii ce dau lectii.

(pentru Cozia ”ce-am mai aflat?”:
...si ca nu suport sa fiu trezit din mersul raului manipulator din rau in mai rau, ca pamantul indaratnic ce se intoarce in pamantul din care a fost luat tragandu-se la casele lui mostenite si ca ma razbun maxim neputincios facand repros si scandal distructiv, nu ma pot opri si lovesc, vars, nimicesc, pamgaresc, exclud, defaim, ocaresc ca-n filme si jocuri, ca-n basme si blesteme vrajitoresti fara numar asa ca orice putoare muncitoare de foarte mare ”valoare” pasionata, suparata, deranjata ca trezita din somn... nu ca dormi in pat si-n comoditati atzipit ci ca faci, faci, nu stai ci umbli, lucrezi, uneltesti lucrarea cea neagra a faradelegilor mortotoxice, a pacatelor, demonizarilor, minciunilor si inchipuirilor de sine infratit cu lumea si imprietenit cu toti diavolii vrajmasi poftind cu inima mare si iubnd cu inima cat ispuricii-istoviciricii, pana acolo incat esti in stare sa nu mai suporti Lumina Cuvantului sau prezanta iconica Divina, nici macar pe Tata Atottziitorul, acuzandu-L, invinovatindu-L pentru ca nu mai vrei, nu mai suporti si fugi permitzandu-ti si rupandu-te-n figuri ca cumva sa-ti vada si sa-ti mai spuna adevarul Adevarat... ca iar esti pe duca pe vaduul erectic al iadolinei vaslind la vale spre canalul pedofilantropiei pedofatimei razbunandu-te cu ura justitiara pe Dumnezeu dand sa te desparti, sa te dai dracului de tot cu tot, sa te omori, sa nu mai crezi lovind cu pumnii si picioarele in Credinta, cu cutitul si sulitza la fix in tinta nevrand sa stii si sa recunosti ca ai face orice orice mai ”bine” decat sa accepti ca s-a luminat deja si nu te mai poti ascunde la nesfarsit in intunericul ipocrismului si fatarniciei platit de stat si de filantropedofilii care te corup dandu-zi bila negara in barbarbar in loc de inima, supt de vidanja bantuitoare larga plina de complimente in loc de mustrari si pofte de cat mai mult ispismulei in care sa-ti tingji pita ca-n unsoare... ca ce-ar fi carnea fara muult ulei? Cica ca sa faca muleiul ce trebuie in locul tau, sa iasa el la suprafata si sa te scoata si pe tine in timp ce tu bei si dormi ticluind. Bine ca incepe postul... la lichide si ulei, la tzepe, ca defapt asta e tot ce vrei, muult mulei... ca da gust ”bun”... gustul umnezeului dumnedracoolui tau de care nu vrei sa te scapi nicicum ca ingratul care cere de mancare cu gust fara ascultare)

continuare la continuare
 

Si un mic sfat de la mine (ca nu m-am putut abtine): nu pomeni cuvantul vrajitoresc ispititor batjocuritor ”muiere” nici macar in tine fiindca te aude si te vede vrajitoarea (Grylila) oriunde te-ai ascunde, afla si se razbuna cumplit folosind IAu... pe mai mici.

Doamne ce aratari ingrozitoare.

Si culmea este ca sunt reale iar manifestarile reprezentate sunt din ce au vazut si la care au participat stapanii banilor si a lumii care ne conduc in UNIVERSUL MATERIAL FINIT.

Mai tot ce ne prezinta clanurile holiudiene se adeveresc si sunt rupte din realitatile acestor entitati organice si INORGANICE care populeaza universul lor pe care il servesc.

In curand prin revarsarea Abundenta a Duhului Sfant asa cum a mai fost si Egiptul Antic, ni se vor deschide ochii larg si multi sau poate toti vom vedea aratari cu capete de animale, monstruoase asa cum apar pe peretii si papirusurile egiptene dar si Olmece si Toltece, Mayase si Incase, si altele de prin Papua Noua Guinee, Australia, si India..o REVELATIE PLANETARA!

Filurile Epstine sunt doar primii ghiocei.

Vrajitoria cu lux de amanunte... ca de frica sa le doresti raul insingurandu-te.
 

E vorba ca-i prinde si-i muierizeaza pe cei mai mici si vulnerabili dracoolizandu-i cool-tural cu jmecherii ca sa-si piarda sfiala, cuviinta si competitivitatea desavarsirilor stiind ca mai micutii sunt usor de speriat si pacalit cu josnicii lasandu-se prada invartelilor de tip alba-neagra in incredere auto-tzepuindu-se si crezand ”vrajeala” abuzului de incredere invartitor ce le vine prin pofta ”buna” ca-ntrun vis al photilor, ca-ntrun dans al coolvelor ce dau din cool, ca-ntrun joc al beroilor, ca-ntrun barsupiu matern-patern familiar in care diavolul tare (rău) patrunde ca o dalta, ca un dorn in intimitate, ca o bila neagra otelita de duritate maxima ce cade din gaura larga in care vrei sa te maresti si sa te-nalti, necuratii tinjhalăi furandu-ti inima cu viclenie pierzandu-ti rabdarea daca le cedezi competitivitatea ca desteptul care abandonand cinstea cedeaza prostului fraier si insistent crezand ca au gasit impreuna solutia miraculoasa, avantul prabusirea, victoria pierzarii, biruinta cârâielii barfei minciuniunii ce acuza si denigreaza dreptii harnici, pacia si odihna tradarii, a dezbinarii, a insingurarii de partea raului... sezand in uitarea ca furi chiar si motzaind sau pe cale fentand si gasind shuntul de incredere, calcarea regulilor pana devi negru si chel, trufash si scarboss de tot ajungand defapt rapid un geniu... platit, fiindca esti platit, dorind sa mergi si sa ramai in singuratate deci prin lipsa asta, plecand si scapand defapt le doresti raul la toti si tot tu te plangi ca ai ajuns rau si singur de tot... pai de acolo ti se trage... in frica speriat si disperat de fri-cazand furi, te dai, aluneci, te ia si doresti raul... la toti, nepasandu-ti nici de tine, dorindu-ti raul ca un bine insistand spre mai ”bine”... si urastii dulce pedofilantropicaju-scursurisc-tic violent ca bagabontzii agresivi slugi la hotia suparata ca-i deranjata, pana te detonezi incapatzanat si ambitios ca sa fii tare si mare cam cat anvelopa imprastierii ramasitelor sfartecate de explozia ingamfarii miracooloasexit.

Psalmul simtirii smintite in inima, in suflet cu mintea agresiva in bezna zombizarii
 

Faci ceea ce simti iar vrajitoria necuratilor bantuitori si vorbitori e sa simti smintit, iar tu simti si crezi ca e bine sa simti cu sufletul, cu inima, cu creierul, cu cele 7 capete, cu interiorul, asa cum simti tu si ca fraierul tzepuit simti si crezi si stii ca e bine cu satana in vesnicie si ca e rau cu Dumnezeu, cu Iisus impungandu-L cu tupeu libertin permisiv cu cele 10 coarne la patrat ca-n familie, ca-ntre amici... si te innabuse dulce si mare viclenii singuri si rai si te ating sa-ti placa sa-i primesti ca buni, iti vorbesc scurt, o silaba, un icnet, iti fac complimente si oricat lupti sa crezi adevarul si sa respecti invatatura vrand sa stii si sa te convingi bine si drept despre Credinta, tu acolo in tine simti si in simtire o sa ai turnat textul lor inganat, nespus, transmis subtil, neinteles, nevazut, o sa ai acolo in simtire o hipnoza, o comanda, o vorba hipnotica, o axioma gresita si o sa stea ascunsa in simtire neputand si nevrand sa simti altfel ca s-o deslusesti incat o sa te minti ca un repetor de duhuri rele ca stii bine si simtind simti ca-ti place asa cum simti si vrei sa simti si sa crezi ca e bine si nu-ti pasa si stai trandavit, tolanit, comod, linistit, lenes, nepasator, coabitand cu minciuniunea necuratilor singuri si te bucuri in profit, in hotie, in castig, in spor, in odihna, in beneficii, in solidaritatea excrocilor sindicalisti care vor sa-si reduca rugaciunea si lucrul la 0 si cu toate astea sa obtina profituri maxime, bani si siguranta, pace, vrednicii, si te simti bine in solidar si te crezi mare si tare, destept, descurcaret si simti ca e bine, ca ti-e bine si ca-ti va fi bine asa cum simti si crezi ca va fi si cand apar necuratii desi stii ca gresesti flagrant, fatal, iresponsabil ca un trantor tradator, paracios si ca alea-s duhuri rele-rele, ca toata viata ti-au facut rau, cel mai rau, la toti cei mai dragi tie, ca-s sefi teroristi si slugi obediente sataniste, antihriste, recidiviste, ca-s draci impostori, deszbinati, satei, excroci, eretici, calai travestiti care te tzepuiesc si ti se baga pe interior, in adanc intim de pofta, prin ganduri, deci stiind ca-i rau raul tu ai impresie buna si simti ca-i bine cu raul, ca-i bun raul, vrei sa fii rau si te simti bun crezand ca ii bine sa fi si sa simti de parca ar fi bine visul si pofta piratilor pradatori lasandu-te dus in ispitiri si interese invoindu-te la iscodiri si curiozitati josnicie acoperindu-ti impertinenta si permisivitatea libertinajului inselacios in ideea de familie si prietenie, crezand ca ti se permite si ca esti tolerat, ca esti important si nepretuit desi ascunzisul, obraznicia si cearta ti se ridica la statut tupeist de mare arta pana in intimitate la problemele personale... si tu continuand si persistand simti si insisti sa simti si simtind faci cu mare talent ceea ce simti ca arta si maiestrie ca un dans, vorbesti simtind, umblii simtind, te joci spectaculos si fentos, lucrezi special si te porti asa cum simti, insa e simtire simtita si cum tu asculti defapt de suma simturilor resimtite impreuna in inima si suflet precum si de rezultanta concluziva a capetelor celor 7 patimi si a simturilor din ele ca o simtire dominanta, iti pleci urechea, dorul, pofta si dorinta jinduind si lansand pe sistem o cerere de satisfacere de pofta pentru simtire si o implinire maiastra pe masura, mai ceva ca altadata, vrei mai mult, mai bine, mai competent si performant, ai dorinta proprie si personala cu mare personalitate, ai o voire proprie personala de implinire, de repetare si de mentinere la cotele cele mai inalte de dezvoltare multilaterala simtind ca un bine si ai impresia ca acolo in tine tu esti un simtitor bun si simti bine si crezi ca e bunatate di desavarsire ce simti, insa defapt nu simti cu adevarat si nu stii ce simti simtind ca sa-ti dai seama mai clar si mai exact ce simti, asa ca esti decat un corupt si defapt stai in sminteala, ai sminteala in simturi, in adanc si te ridici sa mergi la pierzare in vesnicie, pentru ca simti pe satana bun si-l primesti de bun si pe Iisus rau si-L respingi furios ucigand posibilitatea ca din reflex, iritat si indreptatit de depresie si deznadejde ca de sistemul imunitar si de autoaparare si asta se petrece in simtul tau din adanc........ si atunci degeaba te crezi crestin credincios, in pace, degeaba esti documentat, citit, degeaba te stradui, degeaba esti capabil si in stare de orice habotnicie la adresa lui Dumnezeu sau la adresa sfintilor ca sa scapi si sa fie bine, sa fie familie si apropiere ca defapt nu intrii in iubire, n-ai cum fiindca tu esti un monstru, un frickuskus, un mincinos, un pierdut, un ipocrit fatarnic comportandu-te ca un impostor lingusitor si seducator, defapt speculand tu incerci sa te pacalesti si pe tine insuti si incerci sa-L pacalesti si pe Dumnezeu ca cica ai fi cu El si de partea Lui, ca ai Credinta, ca-L asculti, ca-L slujesti si ca esti credincios din iubire, ca esti smerit si bland, ca esti rabdator... insa cum poti ignora adevarul si dreptatea, realitatea, evidenta, ca doar simti si stii ca in timp ce joci perfectionist bine ticluit in detalii tot acest teatru grotesc si in timp ce te prefaci ca fiind cel mai sincer si cinstit tu pe interior in taina, in ascuns, in ocultismul nestiut si nevazut de nimeni simti exact invers, simti si stai in simtirea ta bolnava sustinand ca ti-e bine cu satana si vrei sa fii in vesnicie cu duhurile rele mitomanice si iata ca esti deja acolo in vesnicie, in poftele josnice si in sevraja lor, in mancare necurata si bautura lumeasca amestecata de parca ai fi cerut, ai fi ales deja si ai fi acceptat raul, jurand si renuntand la Dumnezeu si la Rai, la Mantuitor si mantuire din moment ce tu simti si traiesti mereu asa periculos sustinand ca in minciuna vietii tale ti-e bine si ca-i bine ceea ce simti, indreptatind cum simti tu incercand sa te eschivezi si sa te naivizezi in constiinta cu nepasare, musamalizare si tergiversare negand adevarul care-ti spune adevarul si tu stii, nu poti mintii la nesfarsit, stii ca defapt nu-i bine deloc ce simti si cum simti ca orbul zombizat care nu vrea sa mai simta clar realitatea, nestiind si nevrand sa stie ce simte cu iresponsabilitate neluand atitudine, nevrand sa inteleaga ca e rau si merge din rau in mai rau, ratand si zadarnicind, neaga si nu recunoasta ca in mod evident satana face rau lui Dumnezeu si omului inca de la inceputul lumii si omul face la fel sau mai rau, direct sau prin omul antihrist dezbinandu-l pe om de fericirea si de mantuirea lui, ispitindu-l si provocandu-l sa-si iasa din minti, sa se sperie si sa se rusineze ca sa se lepede de Dumnezeu, sa-L urasca, sa plece, sa se supere si sa-L respinga cu nemultumire, cu repros, cu lovire, cu ura, cu furie, cu distrugere, cu nerabdare, cu parasire definitiva si alungare amarata de frica luminii, a adevarului, a lucrului, a datoriilor, a neputintei, de frica invinovatirii stiindu-se vinovat si nedrept, bucurandu-se ca scapa de probleme, de stress, de ascultare, de post, de nepacatuire si de sfintire, nepasandu-i ca scapa de iubire ca sa-si scape mandria si cerbicia paranoica kamikaze, ca huleste spurcand si se razbuna ca prostul si ca nebunul rau si zombizat, nesuportand si nerabdand in noaptea mintii pana se face iar lumina ci lovind acolo in forta cu toate faradelegile razbunarii si aprinderii veninoase, acide, violente, uracioase, cu paraciuni si barfe, cainandu-se si vaitandu-se de altii cu nesabuinta intaratata, amagind si chemand la ura si dezbinare, la razbunare si razboi de distrugere, la pedepsire... si simtind ”bine” si facand zilnic mult prea des lucrarea asta bolnava si bolunda ca istoviciricii-fricii ce se cred mantuiti ca bogatul nemilostiv ce vrea sa intre in cer sa faca bani din specula si camatareala milei si ca cel caruia i-a rodit tarina se simte bine al dracului nesimtit smintit si tepuit, simtind pe sfinvers, nepricepand si nevrand sa stie ca e un drac risipitor, ispititor, dezbinator, pierdut, smintitor ca nu cumva sa se vaite oftand ca sa mai simta rasul si pacatul, cruzimea si moartea ca un bine in simtamantul ochiului inimii, al sufletului, adancimea mintii, a duhului si a trupului... si aflat in starea asta trufase, ingamfata si inaltata la medalii si premii desartedate si primite cantre excroci mitomaoniaci, simtind in ascunsul ascunsului sminteala ca un bine ar putea chiar depune marturie si ar crede sigur si linistit ca nu minte, marturisind cu tupeu convins grozavia si ar putea jura ca satana e bun si ca ii e bine lui in vesnicie cu duhurile rele sataniste-antihriste si ca nu-i singur in blestem si ca nu va fi singur desi acolo in haita innabusitorilor paraziti e defapt minciuniunea dezbinarii si insingurarii, e gunoiul, e canalul, e pofta, e mandria patimase a recidivelor pofticioase si lacome, e ura aroganta si pismase a unuia fata de altul uniti doar in interesul pradator, al pirateriei aduland necuratia pacatuirii care spurca si chinuie necrutator pana la capat tinandu-te captiv, care pangareste si piere urat spre a fi spalata afara ca toata uraciunea rautatii, pustiirii si desfranarii.

Psalmul vortexului neputintei neputincioase iesite din om
 

Pentru tine Dumnezeu e o capcana... Femeia. Faci rau si faci rau ca faci rau, te infurii simtindu-te vinovat si te razbuni ca victima vrednica facand rau pentru ca faci rau... Lui Dumnezeu... si nu te opresti din vortex ispititndu-L si provocandu-L pana te autodistrugi.

Nu poti si nu vrei sa nu faci rau Mantuitorului, neiubindu-L si dandu-te tu mantuitorul si nu poti si nu vrei sa nu faci bine banditilor bantuitori facand satanism, antihrism, antimaria, pacate, vicii si recidive fara numar, si blestemandu-ti ascultarea marturisind binele de la pacate te infurii si faci asta pentru ca faci asta si nu poti sa nu faci asta si apoi cedand si constatand recidiva dupa recidiva te revolti ca victima vrednica stiind ca esti vinovat pe ”nedrept” si dai sa te razbuni si sa opresti, sa inchizi si sa distrugi victima de ”neoprit” pe care o privesti ca pe un rau vinovat, ca pe o capcana ispititoare din cauza careia ajungi mereu rapid in chinurile mortii, in boli, cazand in cadere disperat de frica mai raului c-o sa fi dat la mai rai ce or sa-ti faca mai rele ca sa fii mai rau si sa faci mai rele in beneficul lor si tu vrei sa scapi dand in toate gropile, din colt in colt, deznadajduiesti ca orice risipitor si pierdut, sfidezi si faci in ciuda, culmea, facandu-le pe plac ca grozavii fraieriti ce se autofraieresc, jucand un personaj al iadului jucaus vrednic de canal si de gunoi, de subcozile diavolilor si animalelor spurcate, bun pentru muncile iadului si de tinut in pedepse, in urgii si acolo nu te linistesti si nu te opresti din raurau facand mai rauri pentru bani, din pisma si ingratitudine ci continui intaratat, ambalat, repornind scandalul, reprosul si cearta acuzand, blestemand, razbunand pripit si nesabuit, gresit ca prostul kamikadze si nicidecum nu vrei si nu poti sa stapanesti si sa opresti calaul neputincios care ai devenit... tot mai crud, mai prost, mai grozav si mai inngamfat laudaros ca cica poti face bine bantuitorilor si rau Mantuitorului, si asa faci bine raului spre mai rau ca nu-ti poti ridica nasul din bani ca sa privesti spre Cer, si lucrezi lucrarea neagra a negarii si frustrarii pedo-pedo-filantropiei batjocuritoare tragandu-te cu timpul inapoi in pamantul din care ai fost luat, pamant pagan manos si productiv cu adanc de pacura, aur, diamante si nestemate, minerale rare si buncare luxuriante si exorbitante in care vrei sa te odihnesti ascuns si nederanjat de nimeni.

Psalmul frumosului cu dragute si uratului violent
 

Frumosul isi cauta si-si aduna dragute ca sa fie laudat si pismuit de oameni, de lume, sa-si auda numai complimente, sa fie invidiat si ravnit ca-i frumosul cu dragutele insa bogatul urat i le violeaza pe toate si i le batjocureste si apoi se urasc unii pe altii pana mor in razbunari pripite nestiind ca duhurile rele i-au tzepuit. Amandoi au pofta buna de pofta buna si-si manca pofta si o simt buna cand o consuma desi ea are acelasi gust josnic, pacatos si tern de inima moarta si smintita care cu timpul te omoara prin adictie, nu mai poti sa nu-ti torni de la ochi pana in buda inimii tot felul de chipuri dragute, poftulete si poftoaice babane pe care le consumi fara discernamant gustos satisfacand aceiasi pofta simpla iubitoare de pofta ce se desfata doar cu pofta, acelasi gust, aceiasi turanare, aceiasi duhoare puturoasa de canal si de gunoi, de starvuri putregaite dupa care tanjesti ca un nebun sa imbuibi sufletul si carnea inimii ca sa ajungi sferic, ingamfat si rotund ca o lopta de lovit cu piciorul ca sa dai gol pana ti se betoneaza inima josnica si rece ca un cub tare de ghiata dura pe care il asezonezi ca patronii si snobilimea cu wisky, vrand sa te inmoi si sa te relaxezi in dupa-amiezi la o partida de afaceri ascuns in clubul select simandicos facand excrocherii si bani negrii multi, iar ca sa acoperi prezentul si viitorul de cosmar visezi sa-ti deschizi un bar-restaurant cu fastfood intim unde ca master chef sa dai de baut smootiuri de legume si fructe langa un coshulet rustic plin cu minciunele sucite si gogosi infuriate ca-n fapilie, sa manci cu pofta pana crapi de somn si motaiala in sunete de fanfara pilitara ce intoneaza marsuri triumfale.

Ca atare pofta ca o priza de atentie ce te mufeaza la gunoi si la canal e o josnicie a pacatului ascuns prin care te demonizeaza toate duhurile rele si nicidecum o desfatare placuta, un obicei bun pentru a consuma delicatesuri. Oare chiar nu-ti dai seama ca nu simti nimic altceva decat gustul poftei cand esti decat un consumator ratat de pofta si nicidecum de roadele raiului? Ai lepadat carnaria si ce iese din carne, apoi ai lepadat laptele, ouale, branza, smantana, frisca si ce iese din laptarie ca acum in post doresti si vrei sa te indopi cu saratele, pita proaspata si calda langa o supa buna de legume dulci si ca felul trei vrei sa bagi in tine cu nemiluita gogosi infuriate si ciurughele-minciunele sucite tavalite in zahar praf si apoi, dupa siesta de cateva ore in dupamiezi insorite, sa te servesti de la rece cu budinci si spume de fructe exotice? Asta ti se pare ascultare corespunzatoare?

Cand simti si gusti pofta dand pe gat turnatura de dragute si de bantuitori urgisti ce se razbuna violand in trufia lor urata sustinand ca nu bantuie ci mantuie si fac bine cu toporul ar trebui sa-ti dai seama ca defapt ca orbul surdo-mut tu simti gustul mortii, al gandurilor lumesti ale oamenilor si al viitorului tau mai rau, plin de pedepse si chinuri, de singurate, de ura, de munci istovitoare in care te bagi prosteste ca nesabuitul grozav repezit ce se pripeste ascultand glasul murmurdarilor-necurati ce te invata si te silnicesc sa cedezi simtului smintit dezbotezandu-te ca dezbotezatoricii-istoviciricii-fricii ce simt smintit in iei inima rea si cred c-au intrat in pace buna si dau orice sa te faca si pe tine sa nu mai asculti, sa nu mai vrei si sa nu mai poti Crede din pricina frikuskusului gras in care te-ai transformat ce se trage de la lumina la profituri grase din excrocherii oculte, ascunse, rezultate din uneltiri crude si semete pe diferite spete.

Psalmul reverelatiei intelepciunii deslusite ca reactie cu reactie
 

De frica de Dumnezeu, in loc sa fugi, sa te opresti din pacat si din orice rau, din orice munca si distractie pacatoasa, tu cârâi sfinvers si dai sa cureti afara sfinvers cu obraznicie si tupeu sfinvers dupa model satanist ancestral, cureti afara din Rai poruncile Domnului cu Duh si cu Dumnezeu cu tot ca sa nu cumva sa se instapaneasca in cer si pe pamant ceea ce a dat Dumnezeu sa se instapaneasca ci ceea ce vrei tu, tzepuitul si inselatul, amagitul si fraieritul fricos, pacatosul si naivul prost, grozav si periculos... adica instapanesti tu trufia golului "curatat" din Uul eU-lui si-l aperi cu disperare furioasa ca sa-ti mai iasa ceva din adancul gol, sa iasa din el pe mai departe dorinta neagra de silnicie, de excrocare si extorcare fortata pentru a inmulti nimicul de acolo din adanc cu care te lauzi c-ai ajuns a fi altruist dupa un post negru greu si aspru, c-ai avea acuma credinta si putere mare si tare luptand pentru ceea ce iese de acolo... din inma josnica, personalizata, sa spurce si sa strice pe om... pofta de pofta si dorul de pofta de viitor pofticios... josnic.

In loc sa lasi frica sa-si faca lucrarea inteleapta cand apare Duhul, Sfantul sau Dumnezeu, Trimisul sau ingerashul tu te infurii cu obraznicie demonica si ripostesti atingandu-te de ce este curat sau iertat ca sa spurci crezand ca cureti afara de tot, murmuradaria, raul, definitiv si pentru totdeauna. Ba, esti prost? Ba, esti nebun? Nu pricepi ca toate religiile, spitalele, scolile, justitia, armata, sistemele statale, raiurile si familia omeneasca josnica nu fac altceva decat sa-L curete afara pe Dumnezeu cu Duh cu tot, cu viata, sanatate si cu fericire cu tot? Mereu vrei scoli, spitale si catedrale, politie, justitie, armata si bani... pentru bani, pentru afaceri... pentru pofta mamonanista ca sa silnicesti cu ea si sa uiti de Dumnezeu si de cei vruti de Dumnezeu sa stapaneasca in Cer si pe Pamant pentru ca sunt mai buni, mai smeriti, mai ascultatori, mai drepti si bineinteles, mai curati... cu inima. NU trebuie sa te instapanesti tu in sensul terorismului silnic ci tu trebuie sa lasi stapanirea lasata de sus de la Dumnezeu sa se instapaneasca, urcand, ascultand... si sa rabzi in ascultare fara sa cureti nimic... pentru ca va curata Dumnezeu, dupa porunca Lui cu binecuvantare de sus. Omul impopotonat ce se da si se crede sfant care a confiscat biserica, crestinismul si toate bisericutele rupte se da purtatorul voirii divine si se crede trimis sa curete insa o face k lumea, vamuind ca demonii vazduhului urcati in functii paralele inventate, lasand dupa el minciuna, amestecul, golul si lipsa caci face lucrare satanista ca-n Raiul primordial, instapaneste excrocheria, inselarea si curata cu curatenia lui antihrista numita dreptate, morala, justitie desi isi da seama cat de pacatos, terorist si ipocrit e el, omul... si atunci?.. pentru ce insista sau se face ca nu stie?

Deci sa lasam curatenia in seama lui Dumnezeu si a Duhului, a Cuvantului si sa o practicam doar pe aia dupa porunca... evitand sa curatim noi cu ”adevarul”-paracios, cu toporul, cu grenada, cu focul, cu potopul, cu bataia, cu urletul si razbunarea pripita prigonind sfintii si instapanind diavolii cu pofta lor nesatioasa de rau viclena si de gol sateist ce-si doreste tot mai raul curatind si spaland putina ca iuda. Asa imi spun mai mult mie, ca de frica (de Dumnezeu) sa fug, sa ma sperii departandu-ma putin si sa nu mai pacatuiesc ci micsorandu-ma si smerindu-ma cu umilinta sa nu mai tradez Familia divina... si de aici incolo este intzelepciunea pe Calea Credintei... urmand Domnului in ascultare rabdatoare ca nu cumva lepadand ascultarea sa ma apuc si sa mai ”curat” casa si aria ca duhul rau curatitor care vazand zona curata isi mai cheama si-si mai aduce pe curat inca 7 duhuri curatitoare si curata tototot, cu Dumnezeu cu tot, pana pierim in pustiu, singuri, murdari pana peste cap de la atata curatenie necurata, silnica, furioasa, uracioasa si periculoasa.

Psalmul cel groaznic al tampitilor ce se cred intelepti
 

In loc sa asculte porunca inlacrimata a Domnului mantuitor vazand atata tulburare si plangere in poporul iesit sa vada ce se intampla, in loc sa auda ei si sa inteleaga cu profunzime si simtire indemnul: ”pe voi sa va plangeti!” in timp ce ne purta Crucea omenirii si a omului viclean si desfranat, cei de acum ne plangem... doar ca ne plangem de altii. Asa am inteles noi ca trebuie sa ne plangem mereu... de altii... pana chiar si de Dumnezeu si de Trimisul Lui, de Cuvantul si Mantuitorul nostru.

Si ce fac ei, unii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, pai ei spala bani murdari si intelepciune acumulata din pacate si excrocherii, din nebunii tampe ridicate la rang de luxuri de dorit prin religie si justitie ca lupul moralist tampit pe interior in duhul lui antihrist acumulant insa foarte intelept pe exterior si te invata si vrea sa-i bagi ce-si tine el pe afara, intelepciunea, sa i-o bagi pe interior prin barfa si propaganda, prin lingusiri si complimente ca-i istovit si nu mai poate cârâlaba diabolica sa-si dea seama ce este si ce face, nu suporta si nu vrea sa stie ca toata ziua face cârâlabe de parca s-ar pocai si s-ar plange cand defpat unii pe altii se matureaza si se invata doar sa se planga de altii pe toate spetele si nemultumirile violente si agresive, cainandu-se si chemand la revolta si razbunare... spre pierzare... distrugand bogatii pierzarii dupa care au fost trimisi trimisii sa-i scoata din mare fara sa-i innece pentru saraci... nu se lasa ci lucreza si se jertfesc in desert prin munca pentru munca de parca ar darma si ar distruge idoli cand colo ei dezbina si distrug iubirea, sfintenia si Credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Ca si crestin-ortodox (nu dreptii dreptatii ci aia care au fost pescuiti si se lasa pocaiti si indretati de Dumnezeu), ca sa nu continui tampenia cersetoare si ipocrita ce creste pe interior tampindu-te tot mai tare parand ca pe exterior devi tot mai intelept de parca chiar ai fi imbracat in Hristos cu viata interioara si ascunsa, ca sa nu ne tampim pe zi ce trece tot mai mult parand tot mai intelepti ar trebui sa ne plangem pe noi de noi insine ca ne plangem de altii si nu de noi dorind ”unitatea” piratereasca de scaparici picirici ce se balacesc in neascultarea u-nou-ului manuind pe interior ocaua mica cea fara de Dumnezeu, acolo-i plinsuu si scartairea dintilor, frigul si focoolul poftelor si ne plangem de altii incepand cu Dumnezeu pe Care-L izgonim sustinand cu durere ipocrita ca cica El ne izgoneste in timp ce ne cheama... si poate asa mai stingem focool strain al poftei josnice cu putina smerenie si umilinta, cu sfiala lasandu-ne luati de frica de Dumnezeu ca sa-si faca lucrarea ei curata atunci cand vine ea fara s-o deraiem spre fricile lumesti si la solutiile gresite la ele care sunt cea mai mare desfranare justitiara a ingrijosrarilor periculoase si amenintatoare ce nu vor sa iasa, sa plece, urand si blestemand cum nu s-a mai vazut. Deci ”nu va temeti!” turma mica sa va plangeti pe voi insiva ca toata ziua si noaptea nu faceti decat sa va plangeti de altii speriati ca va ia si va duce frica de Dumnezeu, luandu-va din munca pentru voia voastra si pentru interesul pagan, idolesc, patimas al pasiunilor si talentelor.

De frica minti si te razbuni coolrajosnic nemaisuportand si plangandu-te de altii cu vrajmasie uracioasa confundand pentru culvelovelele tale adunate ce ti-s dragi ca-s dragute si pentru care indragostit ai inselat si ai calcat iubirea si cuvantul, confundand deci de frica si pentru ele Vrajmasul ”rau” da bun cu vrajmasul rau da rau da rau... da rau... si necurat ce te tzepuieste ca el cica ar fi ”rau” da bun desi te tampeste pe interior inca de la inceputul lumii, tot mai tare si mai mult in suflet si duh de parca te-ar intelepti ca sa te bucuri cu naivitate ca si ”copiii” tampiti ca pe afara pari bogat, apreciat si tot mai intelpt... si genial pentru ca esti platit si ai trecut linia rosie din solidaritatea sindicala spre lene si excrocherie mai comoda in minciuniune! Acolo-i smintela si inscaunarea dia-volului la loc tainic si sfant, la loc ascuns de unde blestematul antihrist dă cu blestem de parca ar da cu binecuvantare capturand... acolo-i propaganda ce ti-o baga in timpeala interna a duhului omului interior si ascuns de parca te-ar intelepti desi te face tot mai tampit si salbatic acolo, ca o fiara turbata scoasa din minti ce distruge ”idolii” cand defapt pentru idoli, zombizatul somnambul ce sta in pofta intarita ca-ntro budinca scoasa de la frigider, distruge ”toti” idolii fiind pus de satana pe autodistrugere.. ne-intrebandu-se si nerecunoscand ca nimeni nu l-a trimis pe el sa extoarca ceea ce se cuvenea lui Dumnezeu asa cum extoarce camatarul laudaros folosind mila pe post de pila, impungand ca sa bage camila prin gaura unui ac sa pasaie paslamii fluierind a paguba si oftand dupa privilegii.

continuare apocrifa
 

Silnicia nu e aia pe care o invoca omul plangandu-se toata ziua ca putoarea duhovniceasca de ascultare pentru pacatul care-i satisface si-i intareste inima in placerea si bucuria de patimi visand singuratatea si libertatea fara responsabilitate ca tovarasi si sfatuitori de incredere. Adevarata silinicie e usuratatea perfectionista a ”intelepciunii” pacatului care vrea sa faca unitate in babilonul religios mentalist rupt in 3 parti, unitate prin usuratatea perfectionista a pacatuirii mimand, jucand si imitand iubirea pentru prosperitatea vamiliei caci vamilia pacatosilor mancatori de carnati si bautori de lichide encefalo-rahidiene este vamila blestemului plangerilor, plans viclean, sursa turnatoriei, ce seamana cu plansul iubirii insa e pe sfinvers, e pentru corupere si distractie batjocuritoare in cereri si dorinte pline de razbunare, de rau, de chinuri groaznice, de intamplari tragice cumplite, de boli incurabile, chinuitoare, de suferinti sufletesti si trupesti, de caderi, de umilinte, de blesteme si mai ales de trufii materializate prin porunci nebune si rele, distrugatoare, exclusiviste, dezbinatoare, cinice, hulitoare, denigratoare, perverse, ipocrite, mincinoase, de parca autorul si-ar dori binele vamilial, al degeneratiei ancestrale din care provine, de parca si-ar cinsti stramosii si parintii, cand defapt in partea rea pe care si-a ales-o, toti sunt o apa si-un pamant blestemat plin de paganism si cruzime patimashe continand mult pacat snobil de facut ca un lux pentru viciricii scaparici-pilifrici, ca cireasa de pe tort a jertfei mafiote, a cupolei ascunse ce unelteste, ravnind ”margaritarul” nepretuit, hula, dorirea de rau, blestemul, pe care defapt ei il prefera si-l venereaza ca pe un zeu puternic caci ei, vamilia lor, casnicii sunt derivati din diavolul, tatal-minciunii si din satana-mamona culvelovelelor muierizatoare rezultand puii blestemati cu ortacii si tovarasii lor care doresc impreuna raul de parca ar fi bine daca s-ar implini si daca se intampla tragediile invocate, adica nenorocirea intrarii tuturor in mitomanie cronica prin pacatuiri succesive si recidive anabolizante spre puscariile si sclaviile patimilor ascunse si perverse indistructibile si regeneratoare pe care ei le au si le simt ca bune dorindu-le incarnate in sufletul si trupul lor corupt si lasciv condus de mintile pilozofice pline ochi de stinta si tehnologia cunostiintelor tuturor rautatilor pe care ajungi sa le faci necontenit in sclavie egoista la iubirea de sine, la ura si razbunare pripita, la pacatul travestit ce te cheama inselator din locuri inalte plutind peste gasti si haite conduse de oameni mari si insemnati, nepricepand saracul de tine ca in suflet auzi glasul perfectionist al intelepciunii pacatului ca sa satisfaci usuratatea si neiubirea de Dumnezeu, caci profesorii si medicii de ieri si de azi sunt cei mai sharlatani inspectori ispititori silnicopati-siliconati si pe afara si pe interior care-ti toarna in suflet adevarata vrajeala, bulshitul, tradarea si iubirea lor de silnicie, scaparicia in etapa si in partea ”superioara”, in neplangere, defapt in neplansul-plansului ancestral satadamic si satakainic, adica plansul opozitiei la voia si poruncile Domnului, plansul smintit, contrar Cuvantului, indaratnicind si incapatzanand ambitios ca sa-ti faci si tu un nume mare si o vamilie terorista si antihrista asa cum s-a vamiliarizat traditia in istoria omului blestemacios pe pamant care-si doreste raul lui insusi si Lui Dumnezeu iubitorul de oameni si de fericirea lor. De frica doresti raul cu disperare fricos-furioasa mitomana cazand la picioare in barsupiul ”zeilor” scaparici, duhuri rele dezbinatoare inaintea carora cazi pe spate dandu-te lor sluga, copil, unealta, pilitian si pilitar ultrash distrugand benevol pentru ca tu chiar crezi ca ceilalti te silnicesc in timp ce silnicesti si asa devi blestemat silnicind fara numar caci ce doresti si vrei sa implinesti aia esti. In timp ce asculti si faci, te basculaza, te sfinverseaza, te invarte, pune alunecush, ispita, piedici, pietre in cale, avantaje, beneficii, bonusuri si tu neglijand continui lucrarea deturnata, gresita, mergi in trufie si silnicie pe lucrarea dorintei rele intrand pe teren minat si te detonezi in recidive ca fraierul ingrat ce plange, ce se plange de altii dorindu-le raul... sfarsind rau ca intru-un blestem ”binecuvantat” lasandu-te invins, dus, dat cu incredere pe mana potopopului uracios si rau ce ”curata” silnicia de pe pamant. Silnicistii striga silnicie potopind inselati-inselatori ca hotii ce striga hotii. Trebuie deci sa nu fii nesabuit incat cu mandrie prosteasca sa continui blestemul pornit si ambalat ce nu se mai opreste pana-n panzele albe ale teroristilor cruzi, ipocriti si fatarnici, ce in timp ce injura si blesteama, in timp ce doresc raul si se plang de altii, se dau a fi ei insisi curatenia si lumina dupa ce au ”curatit” sfintii si dreptii de pe pamant, uitand sa spuna adevarul.

Psalmul barfei si mandriei, a slavei pe sfinvers
 

Suparat pe Dumnezeu inca de la inceput ca nu ti-a dat acces la intelepciune si viata din pomii centrali, adica la bani, la pile si privilegii sustii pana si azi ca invatatura, mustrarea si cearta ce vine de la Dumnezeu prin Cuvant e umilinta si dezbinare, dezbinandu-te si preferand consolarea si compatimirea in bezna mandriei, continuand sa minti ca esti rusinat si gol in ciuda parului ce acopera intimitatile si aliindu-te asociat cu minciuna gurilor rele ca cica Duhul, mangietorul, curatindu-te si aratandu-ti adevarul despre faptele tale, te dezbina si te umileste daca nu tace, avand tu impresia ca cica El ar fi Cel obraznic si necuvincios daca iti atrage foarte rar atentia si incearca fara silnicie sa te scoata la lumina din noaptea mintii in care te invarti, bagat pana peste cap ca bogoiul necurat dand sa te inveti-imbeti, sa te silesti-silnicesti, sa te straduiesti cautandu-ti cu disperare un hotdog, un job si o good-cofe, pentru a face bani murdari multi, rapid de tot, aici si acuma, atras si preschimbat in suflet ca banii mici atrasi de banii mari, jucandu-te cu focool intro pedo-pedofilantropie batjocuritoare a necredintei si deznadejdii, ametit de viitorul puterii pentru care te dai, vrei si te dai grozavindu-te ca prostul ce-si invinge frica cinstita de parca ai fi destept si coolrajos... si de aia fiind foarte furios in nepasare te focusezi muncind concentrat si interiorizat-incapatzanat sa castigi ca sa te incanti si sa te bucuri ca poti, ca te poti da ca suflet-ban-murmurdar din Dumnezeu in punga satanei, in plasa de plastic, in scrofitza-pusculita, in seiful cu cifru, in banca zarafilor, in buncarul ”vitejilor”, tandalind sau muncind competent in burta cea mare, ingamfata si spurcata a satanismului antihrist si pacatos care te inghite si te digera, te baga la loc ”bun” de tot in care te dai razbunat si mangaiat peste vanatai si rani, neumilit si aparat, unde te plangi de altii si de Dumnezeu barfind si pârând fara oprelisti, alunecand tot mai tare in necredinta, in blestem, din rau in mai raurau si in tot felul de socoteli indoielnice si judecati pripite fericit de crunta si cruda razbunare prosteasca, stiintifica, vicleana, nesabuita, adormind si motaind in acuns ascunzand capcane sofisticate si participand la uneltisme pentru o tot mai mare mitomanie odihnita, uitand ca lumina si adevarul vine, nu sta ci vine si se va afla totul si n-o sa poti opri la nesfarsit tulburarea ce-ti vine de la frica de lumina disperand pentru minciuna ”odihnitoare” persistand in neascultari pentru ca asa crezi, ca doar stand si mintind iar si iar o sa poti sa te toooot odihnesti ca paganii comozi suiti pe munti ce stau in echilibrul din zanzenia de pe buda. Pai asa nu te odihnesti desi pentru recidivistii neputinciosi daca stai pari o lumina, ci stand in minciuna si mitomanie maniaco-depreziva te faci tot mai murdar si mai negru pe interior de la spurcaciune, caci minciuna si intretinerea ei te strica, desfrand si pacatuind subtil si viclean de ajungi un robocop stricat ce trebe hranit si uns cu pacura si lipit cu smoala, arzandu-securentat si scotand fum urat si toxic mirositor ca si cauciucul sintetic ce nu se mai stinge fumegand parca la nesfarsit cu lacrimi de plastic pana ajungi un U, un gol, o lipsa interioara ce se inchipuie mare, un mare smuUucenic, o ”victima”-”vrednica” consolata si tinuta in batjocura de satana vicleana cu bantoitorii ce-ti ridica iubirea de sine rosie a placerilor desfrante si-ti intretine satanismul benevol ca-n labordelatorie ca sa nu-ti dai seama de matrixul repetitiv al puscariei mortii si vicleniei pacatoase, intretinandu-ti si hranindu-ti inselarea si rautatea nebuna la maxim cu tot felul de dovezi si motivatii siliconat-silnicizante, ”vindecandu-ti” orgoliul ranit si stima de sine, slava, pe invers, ipocrismul fatarnic si degenerant, tamp in care te mandreste batjocurindu-te si tzepuindu-te ca pe prost, ca pe fraier pana cedezi in placerile minciuniunii solidaritatii sindicale pirateresti, cazand din neputinta si interes prada firii dracesti a puilor piliti si rasfatati ce se alinta ca tinerii bogati, copiii de bani gata, ce se incing in antrnamentele razbunarii si neascultarii, plini de talente si sperante desarte, asa ca nebunii cazuti in caderea in ispita, ce-si autodistrug viata, fecioria, cinstea si dreapta credinta lasandu-se prada dezbinarii, lucrate in asemanarea si idolizarea omului antihrist inselat de duhurile rele ce-l tarasc in bar si in scandal ca sa insele adorand gandocool ”prietenesc” al excrocheriei excrocilor, ganduUul cel mare al sinelui care te da si te are ca pe bani in punga raului, sluga la capul mafiot ce te ”apara”, mercenar credincios la balaurii cu multe capete mafiote, invatandu-te sa te deschizi lor ca florile raului, nadajduind ca-ti da si scapi, lasandu-te ajutat sa-ti deschizi ochii in constiinta ca sa mergi pe caile lor infundate ce explodand se deschid in haos, sa-ti formezi si tu in simturi urechile si ochii banului murdar, banul-ochiul-dracului ce apartine de turma de bani, de capre, de porci kamikadze, sa fi linistit si integrat ca un banEU ”intelept”, jmecher, facut usor prin pacate si faradelegi ascunse, prin droguri si excrocherii, prin cersit, silniciri si extoarceri, prin camatareala cu dobanzi nedrepte, prin expropieri si biruri grele, prin santaje emotionale si perversiuniuni comode ce consumand mimeaza si joaca iubirea... si tu, netrezit, pana la sfarsit tot cu privirea si pofta aia tampa te uiti la orice ca niznaiu, ca naivul nestiutor ce nu stie ce face si se preface ca nu stie, nu te pazesti, nu esti atent, nu veghezi si asa te uiti brusc si scurt sau lung la icoane, la sfinti, la Dumnezeu, la fete si apropiati, la orice potrivindu-i in asocieri si impreunari la placerea facerii de bani, avand virusul deznadejdii pe interior si mare dorinta de a birui prin facere de bani din orice, ca cica nu mai poti sa rabzi frica si saracia, lipsurile si neputinta, spaima zilei de maine, foamea, moartea, asa ca te dai ca banul, nadajduiesti si te bucuri in neplansul-plansului de altii, incantat si multumit de zilele ”bune”, cand te pocaiesti si te schimbi si te transformi pe dos, ca dupa o vraja, ca si cum ai trecut printr-o poarta, larga, cand te vezi si te simti bine stiind ca devii ban intre bani integrat social lumeste k lumea in lume, cerandu-te si dandu-te ca ban mic in punga diavolului mare ca sa te aiba, sa te simti acolo curat si destept, iscusit si special, orb ca banul murmurdar ce se alinta si se mangaie cu pacatele atractive socotindu-se sfant in pilele si privilegiile minciunii, sfidand cinic si grozavindu-se, facand in ciuda raului prin aceea ca se-nvoieste sa-i faca pe plac, tzepuindu-se si crezand gresit ca tzepuind scapa, ca asa isi sporeste castigurile, corupandu-se si cumparandu-si pentru multe zile ”linistea”, ”pacea”, ”odihna”, in pofte, in minciuna pe care o ravneste inca de la inceputul insingurarii si ratacirii ca pe o mantuire si o virtute de ravnit, risipindu-se pentru ea si pierind ratacit si pierdut, dandu-se pentru bani din rau in mai rau, dandu-se ca rau la mai rai, pe el si pe altii, ca sa recupereze pagubele, interesat sa satisfaca neascultarea cea mai indrazneata, oribila, pentru bani, bani facuti usor, din palavrajeala ipocrita si grijulie, din cearta si justitie corupta, din fachirism exchibitionist medical, medium si mediocru, din macelarire si mercenariat, din jurat si aparat prin orice mijloace si cu orice arme sinele bolund si bolnav, sacrificandu-se ca beroul pentru pusculitele piratilor.

Cine iubeste pe Domnul, adica pe Iisus Hristos-Cuvantul, de ieri si de azi, chiar istoric, lucrand si azi ca la inceput si primeste cu bucurie mustrarea Lui, ascultand si crezand, acela ma slujeste pe mine (pe regele David ca o parafraza) si acela ma si slaveste... tot asa de bine si de frumos, de tainic precum ma slaveste mustrarea Lui cea mare, scotandu-ma din prostie adanca si incurcare fara descurcare si deslusire... si nicidecum nu ma slujeste si nu ma slveste cel ce ma consoleaza si ma mandreste hranindu-mi slava desarta, prostia, nebunia si recidivele faptelor rele pe care nu vreau sa le vad ca-s in curs de desfasurare, ca o banda vicleana ce se deruleaza din memorie ajutata ca sa fie fara gresala, sa mor in pacat inselat fara gresala, adulandu-mi barna, tzeapa, sa merg linistit din rau in mai rau, ajungand din inertie mai prost ca noaptea, hotarat si convins facand aceleasi recidive pe mai departe ca datorie si ca traditie, sa ma cred pe deasupra si vrednic, virtuos, intelept, intarindu-ma in incapatanare si neiubire pana la capat ca un drac ”sfant” ce nu se lasa ”deraiat” de la linia partidului religios pana nu crapa oribil... si nu ma slavesc nici cei ce ma ”lumineaza” toata ziua pe sfinvers slujindu-ma ca ipocritii, rugandu-ma sa-i lasa sa-mi scoata paiul mic ca un flok din ochi, sau sa-mi ia ei scama, in timp ce in ochiul mintii lor sade barna, tzeapa telescopica cat zgarienorii, instigandu-ma la unitatea oarba in ravolta si plans de altii, ca sa strigam impreuna, sa protestam urland ca din gura de sharpe ”dezbinare si necuviinta” fix Lui Dumnezeu sau trimisilor, asa cum hotul striga hotii referindu-ne la sfinti, urand invartosati ca iscoditorii smintiti si invartiti ce se razgandesc inversand atentia, textul, subiectii, si asa cum suparatii pe nedrept, defensivi contra-ataca, ofensivi agresivi, razbunandu-se nesabuit si gresit pe nedrept prin distrugere autodistructiva nepasandu-le ca-si castiga pierzarea cea rea si rusinea vesnica, dandu-si masura neascultarii maxime in paharul imbatator cu iluzii pentru banii de jos si nicidecum pentru slava si banii din cer care se castiga aici rabdand pe cei lumesti din lume, prin mila buna poruncita si binecuvantata facuta lor, prin rabdarea pana la sfarsit impreuna cu Dumnezeu avand o mare cuviinta si un adanc respect duhovnicesc, bisericesc la purtator, cu suflet bun si smerit, politicos, umil si curajos, curat-curat care te vindeca de cele mai grave boli cronice.