Mântuirea este un dar al lui Dumnezeu. Singura cale de a o dobândi este de a ne face cât mai plăcuți Lui. Este ceva între tine și El și nimic altceva nu ne poate ajuta decât efortul personal, nici biserica, nici ritualurile sau ideile 'bune' luate de ici și de colo (vezi exagerările cu 'iubirea' ale unora). Trebuie să renunțăm la toate cele lumești și să ne străduim din toate puterile să aflăm și să împlinim voia Lui.


Un alt aspect al mântuirii este conservarea puterilor sufletești. Sufletul, cu facultățile sale: simțirea, voința și mai ales rațiunea, nu este ceva indestructibil. Ființa psihică este foarte fragilă și se "uzează" dacă întrebuințăm greșit funcțiile sufletești. De fapt, bătrânețea nu reprezintă altceva decât uzura minții, reflectată și în uzura trupului, uzură ce vine din utilizarea liberă a rațiunii, prin gândiri voluntare. Acuitatea minții (poate și a simțurilor) și a conștiinței de sine scade permanent dacă noi exersăm gândirea voluntară. Este o îndepărtare progresivă a eului de sine. Mintea trebuie să stea într-o stare de neangajare, de adunare lăuntrică, lucru care de asemeni cere abandonarea oricăror activități voluntare. Viața noastră trebuie organizată în așa fel încât activitățile exterioare să se desfășoare fără implicarea noastră în ele. Sună straniu, dar este posibil. De fapt cele mai multe acțiuni ale noastre se desfășoară involuntar, lucru pe care putem să-l observăm dacă le studiem.

Intrucat aici va referiti la sufletul uman (nu cel al animalelor), doresc sa va atrag atentia ca va departati de la invatatura ortodoxa crestina cu privire la nemurirea sufletului uman (care este rational).

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;" Matei 10,28

Trupul omului (ca şi cel al animalelor), e făcut din pământ ca "să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat” Ecclesiaticul 12,7.

Sufletul este viața conștientă. Dacă animalele ar avea suflet, el nu ar putea fi decât identic cu cel al oamenilor, cu singura diferență a lipsei rațiunii discursive, datorată lipsei limbajului.

Iar faptul că sufletul suferă deteriorări e vizibil cu ochiul liber. Majoritatea bătrânilor suferă de slăbirea ireversibilă a funcțiilor psihice, și când zic ireversibil mă refer la veșnicie.

Iar nemurirea sufletului nu este ceva inevitabil. Sufletul, ca și orice altceva, este o creație și o lucrare permanentă a lui Dumnezeu. Dacă El încetează să lucreze, sufletul încetează să existe.

A aduce versete biblice ca dovadă reprezintă o abandonare a judecății sănătoase. Biblia e bună prin informația conținută în ea, amestecată cu tot felul de lucruri false și nefolositoare și care trebuie filtrată. A crede Biblia integral reprezintă un fanatism sinucigaș.

Eugen,

Omul s-a îndepărtat demult de învăţătura creştin-ortodoxă. Dar sper din toată inima să-şi revină cît mai curînd, altfel unele idei pe care le publică nu fac decît rău, smintind cititorii.

Să ne rugăm pentru el şi pentru toţi cei ameninţaţi de pericolul ereziei.

Multumesc pentru precizare. Am fost indus in eroare de faptul ca precizeaza la credinta: "ortodox" (in acest caz implicit crestina).
Bine ar fi daca omenii nu s-ar ascude si ar recunoaste ceea ce sunt, ceea ce cred. "Lupul in haine de oaie" nu poate pacali Pastorul turmei.

Doamne ajuta!
Eugen, ca de obicei ai dreptate! Constat ca esti esti foarte exigent.
Este o incurajare pentru mine cand spui ca viata intru Hristos este lucru usor. Totusi... mie mi se pare atat de greu.
Doamne ajuta!

Doresc sa va asigur ca un (adevarat) teolog crestin ortodox cunoaste invatatura Sfintei Scripturi despre: suflet, spirit, duh, conform teologiei Sfantului Pavel (si implicit a Sfintilor Parinti).

Doar omul are în el şi principiul vieţii duhovniceşti (prin sufletul spiritual şi nemuritor, care este chipul lui Dumnezeu în om), astfel, Sfântul Pavel vorbeşte în cazul omului despre “despărţitura sufletului şi duhului” [1] arătând că, deşi sufletul şi spiritul omului sunt din aceeaşi substanţă, acestea nu se pot confunda, căci spiritul sufletului este numit şi “duhul minţii” [2] omului. Urmând îndemnul Sfântului Pavel, ca “întreg duhul vostru şi sufletul vostru şi trupul vostru să se păzească” [3] de orice lucru nefiresc, noi trebuie să ne păzim curate atât cele ce ţin de sufletul nostru spiritual (cugetul minţii, gândirea, raţiunea), precum şi sentimentele; şi de asemenea şi trupul trebuie ferit de orice întinăciune.

Reţinem că pentru om, duhul şi sufletul nu sunt nicidecum două entităţi deosebite, ci una singură. În timp ce prin suflet se înțelege, in general, sediul afectelor, principiul vital (care îl au şi animalele), duhul (spiritul) este partea superioară, fină, a sufletului omului, capabilă de a se pune in contact cu Sfântul Duh şi de a-I deveni sălaş. Antropologia paulină face distincții terminologice între psyhè = suflet, pnēuma = duh (partea superioara a lui psyhè), si nóos (noūs) = minte, cugetare, inteligenţă, rațiune (partea superioara a lui pnēuma şi cea mai fina a lui psyhè), toate în opozitie cu sárx = carne (ca materie) şi sōma = trup (forma organizata a lui sárx). Cu aceste nuanțări, dihotomia suflet-trup este fără echivoc.

Tot Sfântul Pavel spune că „sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. […]Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc. Precum şi este scris: «Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă»” [4].

Terminologia paulină trebuie citită şi înțeleasă astfel: "trup carnal" (sárx) este carnea ce alcătuiește atât trupurile oamenilor cât şi cele ale animalelor, care deşi este din aceeaşi materie, este diferita ca aspect în funcţie de specie, carnea fiecărei specii (om, peşti, păsări, animale) având particularităţile ei, însă nu este diferita ca structură (atomică, moleculară); "trup" (sóma) este forma organizată, cu formă specifică, a materiei carnale; "trup firesc" (psyhikós) este trupul omului înzestrat cu suflet viu, dar care trăiește doar la nivelul afectelor şi pasiunilor, prada labilității psihologice; iar "trup duhovnicesc" (pneumatikós) este trupul omului transfigurat prin înviere, asemănător cu trupul înviat al lui Iisus Hristos, liber nu numai de materia coruptibilă, ci şi de labilitatea psihologică, dominat de propriul sau duh în comuniune cu Duhul Sfânt, devenit capabil sa participe la slava lui Dumnezeu.

[1] Evrei 4,12.
[2] Efeseni 4,23.
[3] I Tesaloniceni 5,23.
[4] I Corinteni 15,40-45.

Consider ca sunt foarte atent in ceea ce priveste teologia ortodoxa crestina.

Pare greu la inceput a vietui intru Hristos pentru ne este greu sa ne dorim libertatea intru Hristos, caci nu o intelegem. Deci este greu pentru ca nu dorim sa il lasam pe Hristos sa lucreze in noi.
Prin participarea la Sfintele Slujbe ale Biserici dobandim Duhul Sfant care din Tatal purcede si Hristos ni-l trimite si doar asa putem trai cu adevarat viata duhovniceasca, libertatea deplina si iubirea deplina intru Hristos.

Ma bucur sa aud ca putinele mele cuvinte te-au ajutat sa intelegi un pic mai bine Adevarul.

Doamne ajuta si fie ca bucuria invierii lui Hristos sa salasluiasca puruea in cugetele inimilor noastre.

Da, "ne este greu sa ne dorim libertatea intru Hristos, caci nu o intelegem" spui tu cu dreptate iar eu as mai adaug ca: imi doresc cu tarie lbertatea intru Hristos dar nu pot (nu stiu cum, nu vreau...) sa ma eliberez din sclavia pacatelor... de fapt in asta consta greul.

Nu-ti propune sa lupti cu toate pacatele deodata. Asta ar fi o dovada de mandrie. Striga catre Dumnezeu si cere-i ajutor pentru a lupta pe rand cu fiecare pacat mai mare. Apoi fii atent si la cele mici. Aceste sfaturi nu sunt ale mele, ci ale unui duhovnic.