dar a-l priva din start de dragostea si prezenta unui parinte este un act de EGOISM!

decat sa ma "TREZESC" si sa ajung sa spun ca e bine sa faci un copil doar ptr a-ti impli o dorinta(ca sa nu zic capriciu) prefer sa mor tanara.

nu stiu ce varsta aveti, nu stiu daca sunteti parinte sau nu, si cel mai important: nu stiu daca ati crescut fara un parinte si l-ati dorit. probabil ca nu, altfel nu ati fi vb asa.

stiti ce inseamna sa vina tata acasa, de ajunul craciunului, incarcat cu bunatati, sa-si ia copii pe genunchi si plini te bucurie sa le imparta darurile iar tu, copil fiind,sa stai cu ochii plini de lacrimi si sa vezi scena si sa intrebi:Doamne, oare eu de ce nu am un tata care sa ma ia in brate si sa imi dea si mie ceva, macar o portocala?
cunoasteti durerea unui astfel de copil?
sau nu are nici o impotanta, la gunoi cu ea, important e ca mama sa isi satisfaca dorinta, sa nu fie singura(un partener se gaseste mai usor decat un parinte)
stiti ce insemna sa stai singura, in sesiune in statie de tramvai iar in fata ta sa vezi un tata cu fiica sa studenta, cum o saruta pe frunte si ii zice:draga tatii, spune-mi ce mai faci, cum te descurci? si o ia in brate iar tu sa te intrebi"Doamne, oare de ce n-am parte si eu de bucuria asta?"

mi-au dar lacrimile cand am citit postarea unui femei care isi rabda sotul egosit doar ptr a nu-l lipsi pe copilul ei de prezenta tatalui sau.

cred ca atunci cand concepi un copil trebuie sa te gandesti, in primul rand, la binele lui care trebuie sa primeze binelui tau

Lore, tu pana la 23 de ani ai facut deja 3 copii, bravo tie, dar cred ca iti e destul de greu sa intelegi o femeie de 35+ fara copii...
Fara tata un copil poate sa creasca din n motive, nu-i nici pe departe asa o tragedie precum o descrii tu.

Si eu am trait sentimentele astea si de asta am sustinut ca e extrem de egoist gestul...Si daca moare femeia aia oare a cui mai ramane copilul? Asa s-a intamplat la mine si acum sunt singur pe lume...Puteti sa intrebati orice om crescut de un singur parinte si o sa va spuna ca nu a fost usor prin ce a trecut si inca mai trece...

Este probabil o tragedie pentru cine o traieste. Nu putem judeca noi (cel putin eu nu).
Insa Lore, ceea ce spui i se poate intampla si unui copil care isi pierde tatal devreme prin moarte sau divort.
Dar este adevarat ca este altceva sa il privezi pe copil de la inceput de tata.
Raman si eu la ideea ca nu este bine, insa nu as vrea sa judec. Desi am fost si eu in situatia asta, poate nu am simtit eu asa tare ceasul biologic ca altele. In plus, nu aveam in spate presiunea sociala romaneasca, unde o femeie este desconsiderata daca nu este casatorita si nu are copii de la o anumita varsta.

vorbeam din experienta mea si a sotului meu. nu cred ca poti sa ma contrazici

Lore, experienta ta si a sotului iti da dreptul la multe, dar nu sa judeci la modul absolut; experientele voastre fac discutiile pe acest forum valoroase, DAR , TE ROG- NU ABSOLUTIZA SI NU JUDECA!

Nu cred ca este corect sa aiba copil din desfranare, nici sa se casatoreasca pentru doua luni, special sa aiba copil. Daca nu are sanse de maritis, sa adopte un copil! Sunt asa mici si neajutorati, si cand implinesc 18-20 de ani, sunt aruncati in strada din orfelinate! Oare miile de aurolaci nu sunt si din vina noastra, care suntem asa egoisti si vrem cu orice pret si la orice varsta (a se vedea dna Adriana Iliescu) sa avem copilul nostru! Cati oameni nu au infiat copii si le-au fost de ajutor! Propriul copil nu e o garantie ca va fi si bun crestin...

Eu am trait experienta invers, foarte dezamagitor.
Cred ca e mai bine cateodata, chiar sufleteste, sa nu cunosti pe cineva, fiindca iti poti crea un fel de imagine idealizata, decat sa il cunosti, dar sa fie atat de departe de ideal incat sa iti doresti sa nu-l fi cunoscut. De asta am spus ca exista tragedii mai mari.

Nu prea inteleg cum cineva s-ar supara ca a fost facut "din flori" sau fiindca asa a vrut mama lui -- te poti supara ca ai viata?? Pana la urma, toate sunt mofturi...e grozav si de ajuns cand ai o mama care te iubeste pana la sacrificiu, o casa si o masa calda, si mai presus de toate viata.

Si eu am trecut de 25 de ani, dar la copii nici gand sa imi stea capul, probabil fiecare are ceasul lui biologic, al meu e mai incet. Cel putin copilaresc mai mult. :)

Incetati cu sfaturile astea cu adoptia! De cate ori trebuie spus ca o femeie necasatorita nu poate ( legal ) adopta un copil ( decat daca esti vedeta gen Teo Trandafir sau Elena Carstea). Eu personal m-am interesat la leagane de copii si cu chiu cu vai dupa ani de zile pot adopta cupluri casatorite, insa unei femei necasatorite NIMENI nu ii da vreun copil in adoptie. Usor de zis: Adopta! Dar voi stiti ca legile din Romania nu iti permit acest lucru? Voi stiti cate conditii se pun?
Daca faci 15 copii si nu ai ce sa le dai de mancare, nu te intreaba nimeni de sanatate, dar daca vrei sa adopti, iti pun 15000 de conditii imposibil de indeplinit.