Sotul meu are o vorba ; "oamenii vorbesc multe, vrute si nevrute, fac, dreg...singuri, cum doresc, iar avantajul lor este ca Dumnezeu tace in tot acest timp " . Oamenii fac ce vor, ei taie, ei spanzura, ei leaga, ei dezleaga, care si cum le trece prin cap, iar in alta ordine, nu suntem decat niste manipulati, sau manipulatori . ATAT !
Si, credeti-ma, sotul meu a citit si simtit o intreaga biblioteca mistica pana la 28 de ani...stie cu ce se mananca religia, nu s-ar compromite nicicand pe acest forum .(multa vorbarie, putin duh)

Aici cred ca te inseli, ory: hotararea ca episcopii sa se aleaga numai din randul calugarilor a aparut in sec. al 6-lea (a fost la sinodul al 5-lea daca nu ma insel, nu sunt buna la istorie...), nu in occident. A aparut din buna faima pe care o aveau calugarii atunci, din maximalismùul credintei lor fara compromisuri fata de imparat, si din pericolul de nepotism care aparea la episcopii casatoriti.
In orice caz, nu cred ca decizia de a face episcopi numai calugarii are legatura cu viata sexuala.

In occident in aceeasi perioada dar si inainte si mai ales dupa se facea din ce in ce mai mare presiune ca nu numai episcopii dar si toti clericii sa fie celibatari. Pana la urma a castigat factiunea asta, dar abia in Evul mediu, definitiv (sec. 13 sau 14 daca nu ma insel).

Aici pui niste probleme foarte serioase pe care le-am mai auzit puse de oameni cu experienta duhovniceasca. se pare intr-adevar ca episcopia estefoarte greu de purtat, este plina de ispite si pericole, si pentru cel curat si bine intentionat, iar pentru ceo cu ispita puterii este si mai periculoasa.
Acum, de multe uri un calugar care se face preot se face pt ca vrea sa devina episcop, ceea ce e din start o problema (exceptia confirma regula).
Situatia s-a schimbat. Daca ne uitam la marii episcopi sfinti din vechime, veneau oamenii supa ei sa-i roage sa fie episcopi si cu creu acceptau. Cred ca intr-adevar ar trebui un om sa fie inaintat mult pe carle ca sa poata sa-si asume acele ispite si pericole de care vorbesti, ori adeseori nu-i asa.
Nici calugaria nu mai are acea aura de nesubordonare lumeasca si purinate pe care o avea in Bizant la inceput...
Si sa ma iertati, dar se pare ca exista si ulta homosexualitate printre episcopi, au fost multe scandaluri in Grecia pe tema asta. Adica unii oameni care nu au atractie fata de femei se fac calugari si pe urma ies la iveala alte tendinte, pe care nu pot intotdeauna sa si le infraneze, mai ales pe scaunul episcopal.

Unii zic ca ar trebui sa se revina la episcopii casatoriti. Altii zic la asta ca exista iar pericolul nepotismului si pericolul de a-si neglija familia sau de a fi influentati tot in directia puterii de sotie.
Eu tind sa cred ca ar fi totusi mai bine si ar fi lumea mai echilibrata daca s-ar lasa si episcopi casatoriti.
Dar mai ales daca s-ar alege mai mult pe criterii duhovnicesti si oameni induhovniciti si care nu cauta putere si slava.

Te rog trimitere exacta de unde reise ca "a fost imprumutata". O scurta prezentare istorica, documentata ar fi importanta, in felul asta am vedea ca vorbesti in cunostinta de cauza si nu din informatii culese de aiurea.

Aici depinde de fiecare, Biserica pune la dispozitie episcopului tot ce are nevoie din punct de vedere material pentru a-si indeplini misiunea, cat de bine se foloseste el de acestea si cum alege sa traiasca e treaba lui, el va da socoteala nu tu pentru el.

Unii au ales sa traisca intr-adevar in saracie si desculti, dar asta nu inseamna ca trebuie data o norma in directia asta.
Poti sa mergi pe jos 1000km descult si tot sa nu te folosesti (duhovniceste) dar poti sa mergi si 10.000km cu masina sau avionul daca vrei, si sa nu te pagubesti (duhovniceste).

Cred ca exista o prea mare preocupare in a judeca pe ceilalti si inca formalist iar preocuparea asta, dusa pana la astfel de cote frenetice, cam exclude judecarea de sine, cea mantuitoare, fata de cealalta care poate fi pierzatoare.

Serios? Crezi ca Sf. Apostoli a caror urmasi sunt Episcopii, au vorbit putin?
Poate a ramas putin din ce au scris, dar prin insasi natura misiunii lor nu puteau vorbi putin.

Gresit..un episcop trebuie sa se supuna Sinodului, adica judecatii toturor episcopilor, in plan uman daca vorbim.
In plan spiritual, el da socoteala lui Dumnezeu.

Asta este asumtia ta si se bazeaza pe o eroare logica, cu alte cuvinte daca e monah, trebuie sa se zideasca in chilie, uite ca exista un statut special, cel al episcopului monah, care trebuie sa armonizeze cele doua statute, faptul ca tie ti se pare un lucru imposibil e din cauza ca incerci sa definesti monahismul printr-o perspectiva ingusta si practic refuzi sa intelegi ca cele doua se pot impaca asa cum si in monahism exista mai multe trepte cu roluri si obligatii specifice.

Serios? Ai fost episcip si ai constatat ca lucrul asta e imposibil? Poate nu te-ai straduit suficient..

Si eu te-as intreba cum e posibil ca la un calugar sa vina zeci poate sute de oameni in fiecare zi si totusi acesta sa mai aiba timp sa fie calugar..

Uite ca in unele cazuri se poate, in altele nu, unora Dumnezeu le-a dat har sa le duca pe toate, altii doar se cred "meseriasi" si de fapt nu reusesc sa o scoata la capat, insa asta nu inseamna ca lucrurile stau in mod obligatoriu ori..ory..

[quote] Un episcop nu are cum sa se lepede de lume...decat intr-o aparenta oarecare, impusa, practic.

Aici este vorba de un handicap spiritual pe care il ai in ceea ce priveste intelegerea "lepadarii de lume".
Ea este in primul rand spirituala, afectiva daca vrei. Un om care nu este legat prin patimi de cele materiale este un om liber, chiar daca traieste in mijlocul celor materiale, pe cand un om, fie el si undeva in varf de munte, intr-o chilie saracacioasa, daca inca viseaza la cele din lume, in mod clar nu s-a lepadat de lume..

Nu trebuie doar sa gandim cantitativ, gandirea adevarata este definita prin calitate.
O gandire care nu este condusa in primul rand de principii spirituale nu are nici un merit in sine ci este doar aparent o virtute, in realitate poate fi mai periculoasa chiar decat ignoranta.

Un exemplu in aceasta directie ar fi "gandirea" protestanta, care a pornit de la observatii pertinente intr-o oarecare masura dar a esuat lamentabil atunci cand a ajuns sa propuna solutii, cele de pe urma ajungand mai rele ca cele dintai..

Da, Dumnezeu tace, dar face. El lucreaza acolo unde i se lasa loc, acolo unde oamenii sunt prea plini de sine, lucrurile nu se vad decat asa cum spui tu acolo.

Ceea ce spui tu pare a fi parerea unui om care s-a zbatut si se zbate intr-un soi de formalism care se presupune ca ar fi trebuit sa-l conduca automat spre cele duhovnicesti, fara ca el insusi sa se simta obligat sa judece sau sa traiasca duhovniceste.
Nu est de mirare ca asteptarile ti-au fost inselate dar din pacate, in continuare nu reusesti sa vezi unde este problema si continui sa o pui in carca altora.

Chiar sunt curios ce fel de "biblioteca mistica" a citit si ce a inteles practic pana acum din ea, pentru ca nu toata cunoasterea se transforma automat in intelepciune sau traire duhovniceasca cum cred protestantii, la mijloc mai este si atitudinea omului si ceea ce face cu ce cunoaste.

Si cuvantul "compromis" in acest context mi se pare chiar foarte prost ales si plin de sine (desi impropriu spus avand in vedere ca tu vorbesti despre altcineva) dar poate ai pris ideea.

A te crede superior (dintr-un motiv sau altul) nu te face neaparat superior, si desprea asta Scriptura ne spune destul de clar: "cine se inalta pe sine, va fi smerit"..

Si chiar vad destula smerenie in ce povestesti, in sensul ca, iertata sa-mi fie expresia dar pana acum cred ca ai luat-o destul de serios peste nas..
Doar ca din pacate nu reusesti sa ridici problemele cum trebuie, refuzi sa le vezi in interior si mereu si mereu altii sunt de vina pentru problemele tale..

ce sfat sau lucrare a omului e raspuns complet la framnatarea aproapelui? Daca ar vorbii tineri cu tineri si batrani cu batrani s-ar afla rezolvarea tuturor problemelor..... dar nu e asa. Pai lasa pe unul de gradinita sa hotarasca cu unul din colegi ce-o sa invete in clasa intai.?!Cel mic de la cel mare i-a binecuvantare . Vasele duhului rezoneaza la intrebarile si framantarile noastre. Un ortodox autentic afla raspunsurile fara sa intrebe. Duhovnicul iti va completa practic cu raspunsul, intrebarea si framantarea ta. Eu afirm cu toata taria ca asa este.

Tocmai am afirmat la sfarsit ca, ar trebui sa procedam astfel, tocmai pentru ca nu da nimeni dovada de intelepciune. Realitatea este ca nu ar trebui sa procedam astfel, insa ar trebui sa dam dovada de intelepciune si de intelegere atunci cand detinem un sac mare de experiente,si nu doar sa dam cu barda in cel care este necopt la minte, ca asa l-a lasat natura la aceasta varsta.

Cătă dreptate ai!
Din păcate sunt unii care de mult nu mai cred în nimic,care stau pe aici pentru a-şi găsi scuze îmietririi inimii lor sau, care caută pe alţii asemenea lor încercând să-şi liniştească propria conştiinţă pentru că au făcut fapte nelpăcute lui Dumnezeu.Unii ca aceştia în veci nu vor avea pace!

Iata ce intrebi aici Sophia.
Si iata ce spui aici tot tu..

Tu vorbesti despre altceva in cazul tau si al parintelui care te-a ajutat la operatie. Eu nu contest harul, sau clarviziunea, sau rugaciunea. Sunt astfel de oameni si printre calugari si printre mireni chiar.
Dumnezeu a dat unora astfel de daruri, i-a ales cum a vrut El.Unii chiar n-au scoala, dar suflet cat cuprinde.

Deci, acum ajuta-ma sa pricep si eu. :40:
Intrebarea ta (concreta) care e de fapt? De unde stiu preotii fara darul stravederii, cu ce se manaca duhovnicia? Ca pe cei care au darul acesta spui tot tu, ca ii intelegi si ca nu contesti intelepciunea si priceperea lor la prob familiale... chiar monahi fiind. Deci, te rog spune-mi concret ce anume nu intelegi? Raspunsuri sunt multe..dar am senzatia ca de fapt framantarea ta e alta.. Am tot urmarit topicele deschise de tine si sincer nu te prea inteleg..ce cauti de fapt tu Sophia? Cum traiesc preotii in diaspora? Cum sunt randuielile la strana? De unde au puterea si intelepciunea duhovnici sa lege si sa dezlege? Daca au bisericile din diaspora biblioteci? Preotii si divortul lor? Liturghia pentru sarbatori? :13: Iata spre exemplu aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6212
Sunt cam multe intrebari... Nu e rau sa te intrebi, atat ca eu nu prea inteleg unele...Asa sunt eu mai grea de cap.. Mai ieri spuneai ca ai fost luata in ras de cei din biserica ta pentru ca ai vrut sa ei atitudine. (ma refer la revista). Iata aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6184
Ori cum ai vrut sa ei atitudine daca tu nu cunosti mai nimic ( nu o spun eu ci tu insuti prin topicele deschise demonstrezi asta) din "ale bisericii"? te rog reciteste-ti toate topicele si vezi ca sunt multe lucruri neclare..
Daca gresesc sau te nedreptatesc cu ceva prin acest mesaj, nu o lua ca pe o ofensa ci te rog simplu, ajuta-ma sa inteleg....

Nedumerire
 

Am cautat si am gasit. Uite cum pui problema aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6223
Acum te intreb eu si te rog sa imi raspunzi sincer..daca se poate. Aceste topice deschise de tine, iau nastere din "setea proprie" sau cauti subiecte/raspunsuri pentru revista bisericii? E nitel ciudat sa spui ca ai scris cate ceva la o revista ortodoxa dar totodata sa intrebi lucruri elementare..
In viata Sophia e bine sa fii sincer. Parerea mea...decat sa te invarti in jurul cozii mai bine spui concret si pe sleau ce te doare. :65:

Din câte stiu eu, unii dintre apostoli au fost casatoriti, altii necasatoriti în momentul chemarii si asa au ramas si dupa aceea, cei casatoriti nu si-au lasat sotiile. Dar nu trebuie copiat modelul lor, imitarea Domnului si a Sfintilor trebuie sa fie în spirit. Ei se luptau cu patimile (mai putin Mântuitorul) si asta trebuie sa facem si noi.

Însa cred ca scapi aspectul cel mai important: acesti oameni nu erau singuri, chiar si dupa Înaltarea Mântuitorului Duhul Sfânt era cu ei,îi calauzea, lumina. Vreau sa zic ca ei, ca si urmasii lor, episcopii precum si Sfintii Parinti nu vorbeau si actionau dupa mintea lor ci numai potrivit inspiratiei divine. De aceea nu se poate pune sub semnulîntrebarii autoritatea Parintilor, pentru ca nu sunt cuvintele lor ci ale Duhului Sfânt. Chiar daca mai au si greseli (Duhul Sfânt nu le-a dat o perfectiune supraumana ca sa nu se trufeasca, desi ar fi putut), opera lor este în cea mai mare parte însasi cuvântul lui Dumnezeu.

Si dintre duhovnicii contemporani unii sunt pe aceeasi linie, altii vorbesc însa dupa mintea lor. Însa consider ca gresesti când pui sub semnul întrebarii autoritatea calugarilor, fiindca chiar daca unii nu sunt oameni duhovnicesti, majoritatea se ghideaza cu cuvintele Sfintilor care sunt cum am zis, inspirate de Dumnezeu.



În opinia mea, esti sub influenta unor draci nascocitori de erezii. Vrei sa rastorni rânduielile Bisericii, uitând ca acestea au fost stabilite de Duhul Sfânt. Hotarârile Sinoadelor nu sunt hotarârile unor oameni ci inspiratie divina iar gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu ci ale tale. Atunci când hotarau în Sinod, Parintii nu analizau cu mintea lor ci cereau sfatul lui Dumnezeu prin rugaciune. Iar cei care nascoceau erezii nu întrebau pe Dumnezeu ci se calauzeau cu mintea lor.

Asa ca întreaba si tu pe Dumnezeu daca nu gresesti si întreaba si duhovnicul (ca sa nu cazi în închipuire de sine) si nu mai raspândi idei eretice pe forum.

Iar ce spui despre episcop, ca nu poate fi un om smerit si sarac e contrazis de realitate. Întotdeauna (dar mai rar în ultimul secol) au existat episcopi traind în saracie si smerenie. Si asta nu-i împiedica sa-si faca datoriile.