Mentionarea Unor Adaosuri Papale Eretice Dreptei Credinte [II]
 

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[COLOR=black]OMUL SI DUMNEZEU-OMUL[/COLOR]

[COLOR=black]de Sfantul Iustin Popovici[/COLOR]

[COLOR=black]Fara Dumnezeul-om si în afara Dumnezeului-om, [/COLOR]
[COLOR=black]omul se afla totdeauna în primejdia de a deveni [/COLOR]
[COLOR=black]asemanator cu diavolul, fiindca pacatul e totodata [/COLOR]
[COLOR=black]si putere si chip al diavolului. Robindu-se pacatului în afara [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om, omul devine de buna voie asemanator [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, se împropriaza diavolului: „Cel ce savârseste pacatul, [/COLOR]
[COLOR=black]de la diavolul este” (I Ioan 3, 8). Nu trebuie sa ne scape din [/COLOR]
[COLOR=black]vedere ca scopul principal al diavolului este acela de a-l lipsi [/COLOR]
[COLOR=black]pe om de asemanarea cu Dumnezeu, de a-l dez-divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umaniza, de a-l dezlipi de Dumnezeu, si în felul acesta de a-l [/COLOR]
[COLOR=black]transforma într-o fiinta asemanatoare cu el. Antropocentrismul [/COLOR]
[COLOR=black]umanist e în esenta diavolocentrism, fiindca atât unul cât si [/COLOR]
[COLOR=black]celalalt nu vor decât un singur lucru: sa fie doar în sine si [/COLOR]
[COLOR=black]pentru sine. În felul acesta, însa, ele stramuta de fapt pe [/COLOR]
[COLOR=black]oameni în împaratia „mortii celei de a doua”, unde nu este [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu, nici ceva din cele ale lui Dumnezeu (Apoc. 21, 8; [/COLOR]
[COLOR=black]20, 14). [/COLOR]
[COLOR=black]Toate umanismele europene, de la cel mai primitiv pâna [/COLOR]
[COLOR=black]la cel mai subtil, de la cel fetisist pâna la cel papal, se [/COLOR]
[COLOR=black]întemeiaza pe credinta în om, asa cum este el în datul lui [/COLOR]
[COLOR=black]psihofizic si istoricitatea lui psihofizica. În fapt, toata esenta [/COLOR]

[COLOR=black]* Capitol preluat din „Biserica Ortodoxa si ecumenismul”, Ed. Orthodox Kypseli, [/COLOR]
[COLOR=black]Tesalonic, 1974. [/COLOR]

[COLOR=black]oricarui umanism este omul - homo. Redus la ontologia sa, [/COLOR]
[COLOR=black]oricare umanism nu este altceva decât „hominism” (homo-[/COLOR]
[COLOR=black]hominis). Omul este cea mai înalta valoare – valoarea totala, [/COLOR]
[COLOR=black]omul este criteriul cel mai înalt – criteriul total: „omul este [/COLOR]
[COLOR=black]masura tuturor fiintelor si lucrurilor”. Aceasta este „in nuce”, [/COLOR]
[COLOR=black]orice umanism, orice hominism. Asadar, toate umanismele, [/COLOR]
[COLOR=black]toate hominismele sunt în ultima analiza, de origine idolatra, [/COLOR]
[COLOR=black]politeista. Toate umanismele europene, de la cele [/COLOR]
[COLOR=black]prerenascentiste, cele renascentiste si mai departe, cele [/COLOR]
[COLOR=black]protestante, filozofice, religioase, sociale, stiintifice, culturale, [/COLOR]
[COLOR=black]politice au urmarit si urmaresc neîntrerupt, cu stiinta sau fara [/COLOR]
[COLOR=black]stiinta, un singur lucru: sa înlocuiasca credinta în Dumnezeul-[/COLOR]
[COLOR=black]om cu credinta în om, sa înlocuiasca Evanghelia Dumnezeului-[/COLOR]
[COLOR=black]om cu evanghelia dupa om, filozofia dupa Dumnezeul-om cu [/COLOR]
[COLOR=black]filozofia cea dupa om, cultura dupa Dumnezeul-om cu cultura [/COLOR]
[COLOR=black]cea dupa om, într-un cuvânt, sa înlocuiasca viata dupa [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om cu viata cea dupa om. [/COLOR]

[COLOR=black]Si asa a fost timp de veacuri, pâna când în veacul trecut [/COLOR]
în[COLOR=black] anul 1870, la Primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-[/COLOR]
[COLOR=black]au contopit în dogma infailibilitatii papei. De atunci aceasta a [/COLOR]
[COLOR=black]devenit dogma centrala a papismului. De aceea în zilele [/COLOR]
[COLOR=black]noastre la Al Doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat si aparat [/COLOR]
[COLOR=black]atât de staruitor si de abil intangibilitatea si imuabilitatea [/COLOR]
[COLOR=black]acestei dogme. Dogma aceasta are o însemn atate cât se poate [/COLOR]
[COLOR=black]de epocala pentru întreaga soarta a Europei, mai ales pentru [/COLOR]
[COLOR=black]apocalipsa ei, în care deja a pasit. Prin dogma aceasta toate [/COLOR]
[COLOR=black]umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost [/COLOR]
[COLOR=black]declarat divinitate suprema, divinitate universala. Panteonul [/COLOR]
[COLOR=black]european umanist si-a dobândit Zeusul sau. [/COLOR]

[COLOR=black]Sinceritatea e limba Adevarului: dogma infailibilitatii [/COLOR]
[COLOR=black]papei din secolul al XIX-lea, respectiv a omului, nu este altceva [/COLOR]
[COLOR=black]decât renasterea pagânismului si a politeismului, renasterea [/COLOR]
[COLOR=black]axiologiei si criteriologiei idolatre. „Horribile dictu”, dar si [/COLOR]
[COLOR=black]urmatorul lucru trebuie spus: prin dogma infailibilitatii papei [/COLOR]
[COLOR=black]a fost ridicat la rangul de dogma umanismul închinator la [/COLOR]
[COLOR=black]idoli, si în primul rând cel elin. A fost ridicat la rangul de [/COLOR]
[COLOR=black]dogma valoarea universala, a fost ridicata la rangul de dogma [/COLOR]
[COLOR=black]criteriul universal al culturii, civilizatiei, poeziei, filozofiei, [/COLOR]
[COLOR=black]artei, politicii si stiintei eline. Si toate acestea ce sunt? [/COLOR]
[COLOR=black]Pagânatate ridicata la rangul de dogma. În felul acesta a ajuns [/COLOR]
[COLOR=black]sa fie dogma autarhia omului european, dupa care timp de [/COLOR]
[COLOR=black]veacuri au nazuit cu înfocare toate umanismele europene. [/COLOR]


Romeo

[continuare in postul urmator]

Sgf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuarea mesajului precedent]

[COLOR=black]Dogma infailibilitatii papei e nietzscheana „Ja–Sagung” [/COLOR]
[COLOR=black](afirmare) a întregii creatii a omului european umanist, acel [/COLOR]
[COLOR=black]„Ja–Sagung” al culturii si civilizatiei lui, care prin scopurile si [/COLOR]
[COLOR=black]metodele lor predominant pagâne si politeiste umbresc [/COLOR]
[COLOR=black]binevestirea si porunca Dumnezeului-om: „Cautati mai întâi [/COLOR]
[COLOR=black]Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate (celelalte) se vor [/COLOR]
[COLOR=black]adauga voua” (Mt. 6, 33). Si ce nu a proclamat ca scop al [/COLOR]
[COLOR=black]existentei omenesti si ca metoda de activitate a omului cultura [/COLOR]
[COLOR=black]si civilizatia umanista europeana? Dumnezeul-om, Singurul [/COLOR]
[COLOR=black]care mântuieste pe om de pacat, de moarte si de diavol, [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul care învesniceste si îndumnezeieste si divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umanizeaza pe om în toate lumile, prescrie raspicat si limpede [/COLOR]
[COLOR=black]ca scop primordial al fiintei si al vietii omului este sa devina [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit ca Dumnezeu (Mt. 5, 48). Iar omul umanist [/COLOR]
[COLOR=black]european ce nu a tot asezat si consfintit ca scop al existentei [/COLOR]
[COLOR=black]omenesti în locul acestui scop! Este un adevar evanghelic cu [/COLOR]
[COLOR=black]neputinta de tagaduit: „toata lumea zace în rau” chiar si dupa [/COLOR]
[COLOR=black]nevointa Dumnezeului-om în lumea noastra pamânteasca (I [/COLOR]
[COLOR=black]In. 5, 19-21). Si nu numai atât, ci dupa Sfântul Apostol Pavel, [/COLOR]
[COLOR=black]diavolul este „dumnezeul veacului acestuia” (II Cor. 4, 4). Între o [/COLOR]
[COLOR=black]astfel de lume care de buna voie „zace în rautate” si omul care [/COLOR]
[COLOR=black]urmeaza pe Dumnezeul-om Hristos, nu exista compromis. Cel [/COLOR]
[COLOR=black]care urmeaza pe Dumnezeul-om nu poate face compromis în [/COLOR]
[COLOR=black]dauna Adevarului Evanghelic, cu omul umanist care justifica [/COLOR]
[COLOR=black]toate cele aratate mai înainte si le ridica la rangul de dogma. [/COLOR]
[COLOR=black]Aici este vorba întotdeauna de cea mai hotarâtoare si [/COLOR]
[COLOR=black]definitorie dilema si alegere: Dumnezeul-om sau omul. [/COLOR]
[COLOR=black]Fiindca omul umanist prin toata activitatea lui se evidentiaza [/COLOR]
[COLOR=black]s i se poarta ca actionând autarhic (autosuficient), ca valoare [/COLOR]
[COLOR=black]suprema si masura suprema. Aici nu exista loc pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om. Ca atare, în împaratia umanista locul [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om îl ocupa „Vicarius Christi” [Loctiitorul lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos], iar Dumnezeul-om a fost surghiunit în cer. În orice [/COLOR]
[COLOR=black]caz, aceasta este o dez-întrupare sui generis a Dumnezeului-om [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos, nu-i asa? [/COLOR]

[COLOR=black]Uzurpând prin dogma infailibilitatii în favoarea sa, adica [/COLOR]
în[COLOR=black] favoarea omului, toata puterea si toate drepturile care [/COLOR]
[COLOR=black]apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a [/COLOR]
[COLOR=black]autodeclarat în fapt, Biserica în Biserica papista si a devenit în [/COLOR]
[COLOR=black]ea totul în toate. Un „Atottiitor universal” sui generis. De aceea [/COLOR]
[COLOR=black]dogma infailibilitatii papei a si devenit pan-dogma papismului [/COLOR]
[COLOR=black]iar papa nu se poate lepada de ea în nici un chip câta vreme va [/COLOR]
[COLOR=black]fi papa al papismului umanist. [/COLOR]

În[COLOR=black] istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna [/COLOR]
[COLOR=black]aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. [/COLOR]
[COLOR=black]Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin [/COLOR]
[COLOR=black]sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta îngâmfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie [/COLOR]
[COLOR=black]consta esen ta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si [/COLOR]
[COLOR=black]esenta diavolului, a capeteniei diavolului - satana. Aceasta nu [/COLOR]
[COLOR=black]e altceva decât vointa de a ramâne în firea proprie, de a nu [/COLOR]
[COLOR=black]primi în sine altceva decât pe sine. Toata esenta diavolului este [/COLOR]
[COLOR=black]în faptul ca nu-L vrea câtusi de putin pe Dumnezeu în launtrul [/COLOR]
[COLOR=black]lui, vrea sa ramâna totdeauna singur, totdeauna cu totul în [/COLOR]
[COLOR=black]sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? [/COLOR]


Romeo

[continuare in postul urmator]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului precedent]

[COLOR=black]Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca [/COLOR]
[COLOR=black]virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe [/COLOR]
[COLOR=black]care îl poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu întru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa [/COLOR]
[COLOR=black]alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin [/COLOR]
[COLOR=black]diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmând calea [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, [/COLOR]
[COLOR=black]prin nesfârsita Sa iubire de oameni si „dupa mare mila Sa”, n-[/COLOR]
[COLOR=black]ar fi intervenit facându-Se om, adica Dumnezeu-om, [/COLOR]
[COLOR=black]aducându-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica - Trupul Sau în nevointa divino-umanizarii prin [/COLOR]
[COLOR=black]sfintele taine si sfintele virtuti, si în felul acesta a dat omului [/COLOR]
[COLOR=black]putinta de a ajunge „întru barbat desavârsit, la masura vârstei [/COLOR]
[COLOR=black]plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa [/COLOR]
[COLOR=black]har. [/COLOR]
[COLOR=black]Ce este caderea papei decât numai vointa de a-L înlocui [/COLOR]
[COLOR=black]pe Dumnezeul-om cu omul? [/COLOR]
[COLOR=black]În lumea noastra omeneasca, dupa spusele Sfântului [/COLOR]
[COLOR=black]vazator al tainelor Ioan Damaschin, numai Dumnezeul-om [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos este „singurul lucru nou sub soare”.22 Si acesta e vesnic [/COLOR]
[COLOR=black]nou prin Persoana Sa divino-umana, prin nevointa Sa divino-[/COLOR]


[COLOR=black]2 2 Sfântul Ioan Damaschin, Expunerea exacta a credintei ortodoxe 3,1; PG 94, 984. [/COLOR]

[COLOR=black]umana si prin Trupul Sau divino-uman – Biserica. Însa si omul [/COLOR]
[COLOR=black]numai în Dumnezeul-om este nou, pururea nou, vesnic nou în [/COLOR]
[COLOR=black]toate trairile sale divino-umane pe calea mântuirii, sfinteniei, [/COLOR]
[COLOR=black]schimbarii la fata, îndumnezeirii, divino-umanizarii. În aceasta [/COLOR]
[COLOR=black]lume pamânteasca toate îmbatrânesc si toate mor, numai omul [/COLOR]
[COLOR=black]divino-umanizat cel „de acelasi trup cu Hristos”, si îmbisericit [/COLOR]
[COLOR=black]prin Dumnezeul-om, nu îmbatrâneste si nu moare, fiindca a [/COLOR]
[COLOR=black]devenit un madular viu si organic al Sfântului si vesnicului [/COLOR]
[COLOR=black]Trup divino-uman al lui Hristos, al Bisericii, în care persoana [/COLOR]
[COLOR=black]omeneasca se dezvolta si fara încetare „creste cresterea lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu” (Col. 2, 19) „întru barbat desavârsit, la masura vârstei [/COLOR]
[COLOR=black]plinirii lui Hristos” (Ef. 4, 13). Aceasta înseamna ca el creste si se [/COLOR]
[COLOR=black]dezvolta nesfârsit si nemasurat, potrivit cu dimensiunile cele [/COLOR]
[COLOR=black]dupa chipul lui Dumnezeu ale Dumnezeiestii nesfârsiri si [/COLOR]
[COLOR=black]nemarginiri date fiintei omenesti de catre Domnul Cel în Trei [/COLOR]
[COLOR=black]Sori atunci când l-a zidit pe om dupa chipul lui Dumnezeu.[/COLOR]

[COLOR=black]Toate sunt noi în Dumnezeul-om si prin Dumnezeul-om, [/COLOR]
[COLOR=black]El Însusi în primul rând, iar în consecinta si mântuirea, si [/COLOR]
[COLOR=black]învatatura despre mântuire, si metoda de mântuire. Este cu [/COLOR]
[COLOR=black]totul nou pentru neamul omenesc mesajul Dumnezeului-om: [/COLOR]
[COLOR=black]s a despartim pacatul de pacatos, sa urâm pacatul si sa iubim [/COLOR]
[COLOR=black]pe pacatos, sa ucidem pacatul dar sa mântuim pe pacatos, sa [/COLOR]
[COLOR=black]nu identificam pe pacatos cu pacatul, sa nu ucidem pe pacatos [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pacat ci sa îl mântuim de pacat. O pilda cutremuratoare [/COLOR]
[COLOR=black]despre aceasta este femeia prinsa în adulter. Atotmilostivul [/COLOR]
[COLOR=black]Mântuitor a despartit pacatul femeii de fiinta ei cea dupa [/COLOR]
[COLOR=black]chipul lui Dumnezeu, a osândit pacatul si a miluit pe [/COLOR]
[COLOR=black]pacatoasa: „Nici eu nu te osândesc; mergi si nu mai pacatui” (In. 8, [/COLOR]
[COLOR=black]11). [/COLOR]

R.
[continuare in postul urmator]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuarea mesajului anterior]

Aceasta este metoda Ortodoxiei ridicata la rangul de
[COLOR=black]„dogma” în lucrarea mântuirii pacatosului de pacat – metoda [/COLOR]
[COLOR=black]Sfintei Traditii în chip de Dumnezeu înteleptit dezvoltata si [/COLOR]
[COLOR=black]legiuita în Biserica Ortodoxa de catre Sfintii Parinti si [/COLOR]
[COLOR=black]formulata cu dumnezeiasca insuflare de catre Sfântul Simeon [/COLOR]
[COLOR=black]Noul Teolog: „Binele nu este bine, atunci când nu se face bine”.23 [/COLOR]
[COLOR=black]În lumina acestei evanghelice si sfinte Traditii ortodoxe e [/COLOR]
[COLOR=black]o atrocitate antievanghelica si anticrestina a-l omorî pe pacatos [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pacat. Aici nici o inchizitie nu se poate declara sfânta. [/COLOR]
[COLOR=black]În ultima instanta, toate umanismele omoara pe pacatos [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pacat, nimicesc pe om împreuna cu pacatul – fiindca nu [/COLOR]
[COLOR=black]Îl vor pe Dumnezeul-om Care-i singura mântuire a omului si [/COLOR]
[COLOR=black]de pacat, si de moarte, si de diavol. Cel ce nu e pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om e prin aceasta împotriva omului si este un [/COLOR]
[COLOR=black]asasin al omului, prin urmare un sinucigas caci îl lasa pe om în [/COLOR]
[COLOR=black]deplina putere a pacatului, a mortii si a diavolului, de care [/COLOR]
[COLOR=black]poate sa-l mântuiasca numai Dumnezeul-om si nimeni altul [/COLOR]
[COLOR=black]sub soare. Procedând cu pacatosul în felul acesta, omul [/COLOR]
[COLOR=black]umanist în chip inevitabil savârseste o crima: ucide propriul [/COLOR]
[COLOR=black]s au suflet, se preda singur iadului, spre vesnica petrecere [/COLOR]
[COLOR=black]laolalta cu diavolul, cu acest „ucigator de oameni dintru început” [/COLOR]


[COLOR=black](In. 8, 44). Iar prin aceasta împarateste si stapâneste în mod [/COLOR]
[COLOR=black]absolut monstruoasa si universala dogma etica iezuito-[/COLOR]
[COLOR=black]umanista: „scopul scuza mijloacele”. [/COLOR]
[COLOR=black]Ce da omului Dumnezeul-om si nimeni altul nu îi poate [/COLOR]
[COLOR=black]da? Biruinta asupra mortii, asupra pacatului, asupra [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, Viata Vesnica, Adevarul Vesnic, Dreptatea Vesnica, [/COLOR]
[COLOR=black]Binele Vesnic, Dragostea Vesnica, Bucuria Vesnica, întreaga [/COLOR]
[COLOR=black]plinatate a Dumnezeirii si a desavârsirilor dumnezeiesti. [/COLOR]
[COLOR=black]Vorbind apostoleste, Dumnezeul-om da oamenilor „cele ce [/COLOR]
[COLOR=black]ochiul nu a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-au [/COLOR]
[COLOR=black]suit câte a pregatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El” (I Cor. 2, 9; [/COLOR]
[COLOR=black]Isaia 64,3; Ieremia 3,6). [/COLOR]
[COLOR=black]Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o renastere a [/COLOR]
[COLOR=black]tuturor umanismelor europene, o renastere de cadavre, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]de când Dumnezeul-om Hristos este prezent în lumea [/COLOR]


[COLOR=black]2 3 Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântarea 18 si 68. Editia Zagoraios, Smirna, 1886, [/COLOR]
[COLOR=black]p.105 si 364. [/COLOR]

[COLOR=black]pamânteasca, orice umanism este un cadavru. Si asa stau [/COLOR]
[COLOR=black]lucrurile, întrucât Conciliul a ramas cu încapatânare la dogma [/COLOR]
[COLOR=black]infailibilitatii papei – a omului. Privite din punctul de vedere [/COLOR]
[COLOR=black]al Dumnezeului-om Celui Vesnic Viu, al Domnului Iisus [/COLOR]
[COLOR=black]istoric, toate umanismele seamana mai mult sau mai putin cu [/COLOR]
[COLOR=black]niste utopii criminale, fiindca în numele omului ucid si [/COLOR]
[COLOR=black]nimicesc pe om în felurite chipuri ca entitate psiho-fizica. [/COLOR]
[COLOR=black]Toate umanismele savârsesc o lucrare nebunesc de tragica: [/COLOR]
[COLOR=black]strecoara tântarul si înghit camila, iar prin dogma [/COLOR]
[COLOR=black]infailibilitatii papale lucrarea aceasta a fost ridicata la rangul [/COLOR]
[COLOR=black]de dogma. Toate acestea sunt înfricosatoare, înfricosatoare [/COLOR]
[COLOR=black]pâna la groaza desavârsita. De ce? Fiindca însasi dogma [/COLOR]
[COLOR=black]despre infailibilitatea omului nu este altceva decât cumplitul [/COLOR]
[COLOR=black]prohod a oricarui umanism, de la acela al Vaticanului ridicat la [/COLOR]
[COLOR=black]rangul de dogma, si pâna la umanismul satanizat al lui Sartre. [/COLOR]


[COLOR=black]În panteonul umanist al Europei toti zeii sunt morti, în [/COLOR]
[COLOR=black]frunte cu Zeus-ul european. Sunt morti pân a ce în inima lor [/COLOR]
[COLOR=black]vestejita va rasari pocainta cea cu desavârsita lepadare de sine, [/COLOR]
[COLOR=black]cu fulgerele si durerile Golgotei sale, cu cutremurele si [/COLOR]
[COLOR=black]schimbarile la fata ale învierii sale, cu viforele si înaltarile ei [/COLOR]
[COLOR=black]aducatoare de roade. Si atunci? Atunci nesfârsite vor fi [/COLOR]
[COLOR=black]slavosloviile lor catre Cel Ce în veci este de viata Facator si de [/COLOR]
[COLOR=black]minuni Lucrator Dumnezeul-om, cu adevarat Singurul Iubitor [/COLOR]
[COLOR=black]de oameni din toate lumile.[/COLOR]
[COLOR=black]Care este inima dogmei cu privire la infailibilitatea papei [/COLOR]
[COLOR=black]respectiv a omului? Dez-divino-umanizarea omului. Lucrul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta îl urmaresc toate umanismele, chiar si cele religioase. [/COLOR]
[COLOR=black]Toate îl întorc pe om la pagânism, la politeism, la îndoita [/COLOR]
[COLOR=black]moarte, duhovniceasca si fizica. Îndepartându-se de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om, tot umanismul s-a preschimbat treptat în [/COLOR]
[COLOR=black]nihilism. Lucrul acesta îl arata crahul contemporan al tuturor [/COLOR]
[COLOR=black]umanismelor în frunte cu papismul, parintele direct sau [/COLOR]
[COLOR=black]indirect, cu voie sau fara voie, al tuturor umanismelor [/COLOR]
[COLOR=black]europene. Iar crahul, crahul catastrofal al papismului consta în [/COLOR]
[COLOR=black]dogma infailibilitatii papei si tocmai dogma asta e culmea [/COLOR]
[COLOR=black]nihilismului. Prin dogma aceasta omul european a dogmatisit [/COLOR]
[COLOR=black]si hotarât dogma autarhicitatii (autosuficientei) omului [/COLOR]
[COLOR=black]european, si în felul acesta pâna la urma a aratat ca nu are [/COLOR]
[COLOR=black]nevoie de Dumnezeul-om si ca pe pamânt nu exista loc pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om caci „Vicarius Christi” îl înlocuieste în chip [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit. În fapt, din dogma aceasta traieste, pe aceasta o [/COLOR]
[COLOR=black]urmeaza si o marturiseste cu încapatânare oricare umanism [/COLOR]
[COLOR=black]european. [/COLOR]

R.

[continuare in postul urmator]

[continuara mesajului anterior]

[COLOR=black]Toate umanismele omului european nu sunt altceva, în [/COLOR]
[COLOR=black]esenta lor, decât o razvratire necontenita împotriva [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos. În toate chipurile cu putinta se [/COLOR]
[COLOR=black]savârseste „Die Umwertung aller Werte” [rasturnarea tuturor [/COLOR]
[COLOR=black]valorilor - Nietzche]. Dumnezeul-om este înlocuit pretutindeni [/COLOR]
[COLOR=black]cu omul, pe toate tronurile europene se înscauneaza omul [/COLOR]
[COLOR=black]umanismului european. Ca atare, nici nu mai exista un singur [/COLOR]
[COLOR=black]„Vicarius Christi” ci nenumarati, deosebindu-se doar la straie, [/COLOR]
[COLOR=black]fiindca în ultima instanta, prin dogma despre infailibilitatea [/COLOR]
[COLOR=black]papei a fost proclamat infailibil omul în general. De aici si [/COLOR]
[COLOR=black]nenumaratii papi din toata Europa si de la Vatican, si din [/COLOR]
[COLOR=black]protestantism, între ei nefiind vreo deosebire esentiala, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]papismul e cel dintâi protestantism, precum a spus vizionarul [/COLOR]
[COLOR=black]Homiakov. [/COLOR]

[COLOR=black]Infailibilitatea este o însusire naturala divino-umana si o [/COLOR]
[COLOR=black]functie naturala divino-umana a Bisericii, în calitatea ei de [/COLOR]
[COLOR=black]Trup divino-uman al lui Hristos, al carui vesnic cap – [/COLOR]
[COLOR=black]Adevarul = Atoateadevarul – e Cel de-al Doilea Ipostas al Prea [/COLOR]
[COLOR=black]Sfintei Treimi, Dumnezeul-om, Domnul Iisus Hristos. [/COLOR]
[COLOR=black]Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de [/COLOR]
[COLOR=black]fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om. Acesta e triumful final al umanismului, dar [/COLOR]
[COLOR=black]este în acelasi timp si „moartea a doua” (Apoc. 20, 14; 21, 8) a [/COLOR]
[COLOR=black]papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, [/COLOR]
[COLOR=black]înaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos exista în lumea noastra pamânteasca [/COLOR]
[COLOR=black]ca trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este [/COLOR]
[COLOR=black]nu numai erezie, ci o panerezie24, fiindca nici o erezie nu s-a [/COLOR]
[COLOR=black]ridicat atât de radical si atât de integral împotriva [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – [/COLOR]
[COLOR=black]om. Nu exista nici o îndoiala ca dogma aceasta este erezia [/COLOR]
[COLOR=black]ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta [/COLOR]
[COLOR=black]împotriva Dumnezeului-om Hristos. Dogma aceasta este, vai, [/COLOR]
[COLOR=black]cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos de pe pamânt, o noua tradare a lui Hristos, o noua [/COLOR]
[COLOR=black]rastignire a Domnului – numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci [/COLOR]
[COLOR=black]pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt [/COLOR]
[COLOR=black]iad, iad, iad pentru sarmana fiinta pamânteasca ce se numeste [/COLOR]
[COLOR=black]om. [/COLOR]
[COLOR=black]Exista oare vreo iesire din toate aceste nenumarate iaduri [/COLOR]
[COLOR=black]umaniste? Exista oare vreo înviere din toate aceste nenumarate [/COLOR]
[COLOR=black]morminte europene? Exista oare leac pentru toate aceste [/COLOR]
[COLOR=black]nenumarate boli aducatoare de moarte? Exista, exista, exista: [/COLOR]
[COLOR=black]pocainta. Ea e binevestirea fara de moarte a Evangheliei [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om: „pocainta spre cunostinta adevarului” (II Tim. [/COLOR]
[COLOR=black]2, 25). Altminteri nu poate cineva sa creada în mântuitoarea [/COLOR]
[COLOR=black]Evanghelie a Dumnezeului-om: „Pocaiti-va si credeti în [/COLOR]
[COLOR=black]Evanghelie” (Mc. 1, 15). Pocainta înaintea Dumnezeului-om [/COLOR]
[COLOR=black]este singurul leac împotriva pacatului, singurul leac universal [/COLOR]
[COLOR=black]pentru tot pacatul, chiar si pentru pacatul universal. Fara [/COLOR]
[COLOR=black]îndoiala ca pocainta e si leacul pentru acest „pacat suprem” al [/COLOR]
[COLOR=black]papismului ce e cuprins în trufasa dogma a infailibilitatii [/COLOR]
[COLOR=black]papei, si prin aceasta este si leacul pentru orice pacat al [/COLOR]
[COLOR=black]oricarui umanism în parte si al tuturor umanismelor laolalta. [/COLOR]
[COLOR=black]Da, da, da, din pacatul atât de iubit lui al „infailibilitatii”, [/COLOR]
[COLOR=black]„infailibilul” om european, omul european umanist se poate [/COLOR]

[COLOR=black]2 4 Erezie universala, n.tr. [/COLOR]

[COLOR=black]mântui numai prin pocainta din toata inima si schimbarea [/COLOR]
[COLOR=black]totala la fata înaintea Minunatului si Atotînduratului si [/COLOR]
[COLOR=black]Atotbunului Domn Iisus Hristos Dumnezeul-om, cu adevarat [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul Mântuitor al neamului omenesc de tot pacatul, de tot [/COLOR]
[COLOR=black]raul, de tot iadul, de tot diavolul, de tot rationalismul umanist, [/COLOR]
[COLOR=black]si îndeobste de toate pacatele pe care închipuirea omeneasca le [/COLOR]
[COLOR=black]poate nascoci. [/COLOR]

R.

[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuarea mesajului anterior]
[COLOR=black]Pentru aceste pricini, toti sfintii de-Dumnezeu-purtatori [/COLOR]
[COLOR=black]si de-Dumnezeu-înteleptiti Parinti ai celor sapte sfinte Sinoade [/COLOR]
[COLOR=black]Ecumenice reduc toate problemele din Biserica lui Hristos la [/COLOR]
[COLOR=black]problema persoanei Dumnezeului-om Hristos, ca la cea mai [/COLOR]
[COLOR=black]mare si singura valoare suprema pentru orice fiinta [/COLOR]
[COLOR=black]omeneasca, fie aceasta pe pamânt sau în vreo alta lume a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu. Da, pentru ei Dumnezeul-om Hristos este totul si [/COLOR]
[COLOR=black]toate în lumile omenesti. Omul „infailibil” si înaintea lui omul [/COLOR]
[COLOR=black]cel mai pacatos - smerenia de o parte si îngâmfarea de alta. [/COLOR]
[COLOR=black]Privighetoarea cea neîntrecuta a Evangheliei Dumnezeului-[/COLOR]
[COLOR=black]om, Sfântul Ioan Gura de Aur, binevesteste: „Smerenia este [/COLOR]
[COLOR=black]piatra de temelie a filozofiei noastre”.25 Smerenia este piatra de [/COLOR]
[COLOR=black]temelie a filozofiei noastre despre viata si lume, despre timp si [/COLOR]
[COLOR=black]vesnicie, despre Dumnezeu si Biserica, în timp ce piatra de [/COLOR]
[COLOR=black]temelie a oricarui umanism, chiar si a aceluia ridicat la rangul [/COLOR]
[COLOR=black]de dogma, este trufia, credinta în ratiunea omului, în mintea si [/COLOR]
[COLOR=black]logica lui. Trufia este boala fara leac a mintii diavolului. [/COLOR]
[COLOR=black]Înlauntrul ei se gasesc si din ea izvorasc toate celelalte rele [/COLOR]
[COLOR=black]diavolesti, în timp ce smerenia noastra ne învata sa ne punem [/COLOR]
[COLOR=black]nadejdea si sa avem absoluta încredere în sfânta, [/COLOR]
[COLOR=black]soborniceasca, divino-umana minte a Bisericii, mintea lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos. „Noi avem mintea lui Hristos” (I Cor. 2, 16). Noi suntem [/COLOR]
[COLOR=black]în Trupul divino-uman al lui Hristos, Biserica Ortodoxa în care [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om Hristos este totul: si Capul, si Trupul, si Viata, [/COLOR]
[COLOR=black]si Adevarul, si Dragostea, si Dreptatea, si timpul, si vesnicia; [/COLOR]


[COLOR=black]2 5 Sfântul Ioan Gura de Aur, PG 51, 312. [/COLOR]


[COLOR=black]dar si noi, prin credinta în El si prin viata în El (Efes. 4, 11-21). [/COLOR]
[COLOR=black]Pentru ca „toate prin El si în El s-au zidit; si El este mai înainte de [/COLOR]
[COLOR=black]toate si toate în El viaza; si El este Capul trupului Bisericii, ca El sa [/COLOR]
[COLOR=black]fie întru toate Cel mai întâi” (Col. 1, 16-18): El, Dumnezeul-om, si [/COLOR]
[COLOR=black]nu doar omul, orisicum ar fi acesta. [/COLOR]
[COLOR=black]Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudocrestinismele, [/COLOR]
[COLOR=black]pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el [/COLOR]
[COLOR=black]se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în [/COLOR]
[COLOR=black]frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste [/COLOR]
[COLOR=black]pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. [/COLOR]
[COLOR=black]Numele lor evanghelic de obste este acela de „pan-erezie” [/COLOR]
[COLOR=black](erezie universala). De ce? Fiindca în cursul istoriei feluritele [/COLOR]
[COLOR=black]erezii tagaduiau sau denaturau anumite însusiri ale [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Domnului Hristos, în timp ce ereziile [/COLOR]
[COLOR=black]acestea europene îndeparteaza pe Dumnezeul-om în întregime [/COLOR]
[COLOR=black]si pun în locul Lui pe omul european. În aceasta privinta nu e [/COLOR]
[COLOR=black]nici o deosebire esentiala între papism, protestantism, [/COLOR]
[COLOR=black]ecumenism si celelalte secte, al caror nume este „legiune”. [/COLOR]
[COLOR=black]Dogma ortodoxa în general si dogma centrala despre [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica în special a fost respinsa si înlocuita cu dogma [/COLOR]
[COLOR=black]universala eretica latina despre primatul si infailibilitatea [/COLOR]
[COLOR=black]papei, a omului. Din aceasta erezie universala s-au nascut si se [/COLOR]
[COLOR=black]nasc fara încetare alte erezii: Filioque, eliminarea epiclezei, [/COLOR]
[COLOR=black]introducerea harului creat, azimele, purgatoriul, depozitul de [/COLOR]
[COLOR=black]merite suprarogatorii (prisositoare), învatatura mecanicista [/COLOR]
[COLOR=black]despre mântuire si prin aceasta învatatura mecanicista despre [/COLOR]
[COLOR=black]viata, papocentrismul, „sfânta” inchizitie, indulgentele, [/COLOR]
[COLOR=black]uciderea pacatosului pentru pacatul savârsit, iezuistica, [/COLOR]
[COLOR=black]scolastica, cazuistica, monarhistica, umanismul social... [/COLOR]
[COLOR=black]Dar protestantismul? Este cea mai apropiata si credincioasa[/COLOR]
[COLOR=black]odrasla a papismului, care prin scolastica sa rationalista se arunca[/COLOR]
[COLOR=black]din erezie în erezie si se îneaca fara încetare în feluritele otravuri[/COLOR]
[COLOR=black]ale ratacirilor eretice. Pe lânga asta, trufia papista si nebunia[/COLOR]
[COLOR=black]„infailibila” domnesc în chip absolut în sufletele credinciosilor[/COLOR]
[COLOR=black]protestantismului, pustiindu-le. În principiu, orice protestant este[/COLOR]
[COLOR=black]un papa independent, papa infailibil în toate chestiunile de credinta, iar [/COLOR]
[COLOR=black]lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasca în [/COLOR]
[COLOR=black]alta si nu mai e sfârsit acestei morti, fiindca numarul mortilor [/COLOR]
[COLOR=black]duhovnicesti ale omului sunt fara numar. [/COLOR]

[COLOR=black]Asa stând lucrurile, ecumenismul papisto-protestant cu [/COLOR]
[COLOR=black]pseudo-biserica sa si cu pseudo-crestinismul sau, nu are iesire [/COLOR]
[COLOR=black]din moarte si din chin daca nu se va pocai din toata inima [/COLOR]
[COLOR=black]înaintea Dumnezeului-om Domnul Hristos si a Bisericii Lui [/COLOR]
[COLOR=black]Ortodoxe. Pocainta este leacul pentru orice pacat, leacul dat [/COLOR]
[COLOR=black]fiintei omenesti celei dupa chipul lui Dumnezeu, de catre [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul Iubitor de oameni. [/COLOR]
[COLOR=black]Fara de pocainta si de intrarea în Adevarata Biserica a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos este un lucru nefiresc si lipsit de noima sa vorbeasca [/COLOR]
[COLOR=black]cineva de vreo unire a „bisericilor”, de dialog al dragostei, de [/COLOR]
[COLOR=black]„intercommunio”. Lucrul cel mai de seama este a deveni omul [/COLOR]
[COLOR=black]parte din trupul divino-uman al Bisericii lui Hristos, si prin [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta partas la sufletul Bisericii – Sfântul Duh – si mostenitor [/COLOR]
[COLOR=black]al tuturor bunatatilor fara de moarte ale Dumnezeului-om. [/COLOR]

[COLOR=black]„[/COLOR]
R.
[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului anterior]

Dialogul” contemporan „al dragostei”, care se
[COLOR=black]realizeaza în forma unui sentimentalism gaunos, este în [/COLOR]
[COLOR=black]realitate refuzul pornit din putinatatea de credinta al „sfintirii [/COLOR]
[COLOR=black]Duhului si a credintei Adevarului” (II Tes. 2, 18), adica a singurei [/COLOR]
[COLOR=black]„iubiri de Adevar” (II Tes. 2, 10) mântuitoare. Esenta dragostei [/COLOR]
[COLOR=black]este Adevarul si dragostea viaza doar umblând întru adevar. [/COLOR]
[COLOR=black]Adevarul este inima fiecarei virtuti divino-umane deci si a [/COLOR]
[COLOR=black]dragostei, si fiecare din acestea arata si binevesteste pe [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om Domnul Hristos, Care Singur este întruparea [/COLOR]
[COLOR=black]si personificarea Adevarului Dumnezeiesc, a Adevarului [/COLOR]
[COLOR=black]universal. Daca Adevarul ar fi fost altceva decât Dumnezeul-[/COLOR]
[COLOR=black]om Hristos, el ar fi fost mic, insuficient, trecator, muritor. [/COLOR]
[COLOR=black]Astfel ar fi fost adevarul daca el ar fi fost un concept, sau o [/COLOR]
[COLOR=black]idee, sau o teorie, sau o schema, sau ratiunea, sau stiinta, sau [/COLOR]
[COLOR=black]filozofia, sau cultura, sau omul, sau omenirea, sau lumea, sau [/COLOR]
[COLOR=black]toate lumile, sau orisicine, sau orisice, sau toate acestea [/COLOR]
[COLOR=black]laolalta. Adevarul însa este Persoana si anume Persoana [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om Hristos, cea de-a doua Persoana a Sfintei [/COLOR]
[COLOR=black]Treimi si, ca atare, el e desavârsit, netrecator si vesnic, fiindca [/COLOR]
[COLOR=black]în Domnul Iisus Adevarul si Viata sunt de o fiinta: Adevarul [/COLOR]
[COLOR=black]vesnic si Viata vesnica (vezi In. 14, 6; 1, 4-17). Cel ce crede în [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul Hristos creste mereu prin Adevarul Lui în [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiestile Lui nemarginiri. El creste cu toata fiinta lui, cu [/COLOR]
[COLOR=black]toata mintea lui, cu toata inima si cu tot sufletul lui. În Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]traim „adevarati fiind întru dragoste”, fiindca numai în felul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta putem „sa crestem în toate întru Dânsul, Care este Capul, [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos” (Efes. 4, 15). Mai mult, aceasta se înf aptuieste [/COLOR]
[COLOR=black]totdeauna împreuna „cu toti sfintii” (Efes. 3, 18), totdeauna în [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica si prin Biserica, fiindca altminteri omul nu poate sa [/COLOR]
[COLOR=black]creasca în Acela Care este Capul trupului Bisericii, adica în [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos. Nemarginitele puteri ce sunt neaparat trebuincioase [/COLOR]
[COLOR=black]pentru cresterea tuturor Crestinilor în trupul divino-uman al [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii sunt dobândite de catre Biserica nemijlocit de la Capul [/COLOR]
[COLOR=black]ei - Domnul Hristos, fiindca doar El, Dumnezeu si Domnul, [/COLOR]
[COLOR=black]are aceste nenumarate puteri nemarginite si le iconomiseste în [/COLOR]
[COLOR=black]chip întelept. [/COLOR]
[COLOR=black]Sa nu ne amagim. Exista si un „dialog al minciunii”, [/COLOR]
[COLOR=black]atunci când cei care dialogheaza se înseala, cu stiinta sau fara [/COLOR]
[COLOR=black]stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tat alui [/COLOR]
[COLOR=black]minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii [/COLOR]
[COLOR=black](In. 8, 44). Propriu este si pentru toti împreuna-lucratorii lui cei [/COLOR]
[COLOR=black]de buna voie sau fara de voie, atunci când ei voiesc sa [/COLOR]
[COLOR=black]realizeze binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la „adevarul” [/COLOR]
[COLOR=black]lor cu ajutorul minciunii. Nu exista „dialog al dragostei” fara [/COLOR]
[COLOR=black]dialogul Adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc [/COLOR]
[COLOR=black]si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]Apostol cere ca „dragostea sa fie nefatarnica” (Rom. 12, 9). [/COLOR]
[COLOR=black]Separarea si diferentierea umanista eretica între Dragoste [/COLOR]
[COLOR=black]si Adevar este ea însasi o dovada a lipsei credintei divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umane si a pierderii echilibrului si gândirii sanatoase [/COLOR]
[COLOR=black]duhovnicesti, divino-umane. În orice caz, aceasta nu a fost [/COLOR]
[COLOR=black]niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti. Ortodocsii, cu totul [/COLOR]
[COLOR=black]înradacinati si întemeiati împreuna „cu toti sfintii” în Adevar si [/COLOR]
[COLOR=black]Dragoste, au si vestesc din vremurile Apostolilor pâna astazi [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta dragoste mântuitoare divino-umana fata de lume si [/COLOR]
[COLOR=black]fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si [/COLOR]
[COLOR=black]pacifismul umanist gaunos al ecumenismului contemporan nu [/COLOR]
[COLOR=black]fac decât un singur lucru: vadesc radacinile lor umaniste [/COLOR]
[COLOR=black]ftizice, filozofia lor morbida si etica lor neputincioasa cea [/COLOR]
[COLOR=black]„dupa predania oamenilor” (vezi Colos. 2, 8). Si mai mult: vadesc [/COLOR]
[COLOR=black]criza evidenta a credintei lor umaniste în Adevar si nesimtirea [/COLOR]
[COLOR=black]lor dochetista fata de istoria Bisericii, fata de continuitatea ei [/COLOR]
[COLOR=black]apostolica si soborniceasca, divino-umana în adevar si în har. [/COLOR]
[COLOR=black]Iar cugetarea îndumnezeita si gândirea sanatoasa apostolica si [/COLOR]
[COLOR=black]patristica binevestesc prin gura Sfântului Maxim [/COLOR]
[COLOR=black]Marturisitorul adevarul credintei divino-umane: „Credinta e [/COLOR]
[COLOR=black]temelia nadejdii si a dragostei... Caci credinta face neîndoielnic [/COLOR]
[COLOR=black]însusi adevarul”. [/COLOR]

R.

[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului anterior]

[COLOR=black]Nu exista nici o îndoiala ca masura patristica, mostenita [/COLOR]
[COLOR=black]de la Apostoli, a dragostei fata de oameni si a raporturilor cu [/COLOR]
[COLOR=black]ereticii are în întregime un caracter divino-uman. Lucrul acesta [/COLOR]
[COLOR=black]îl exprima de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluiasi Sfânt: [/COLOR]
[COLOR=black]„Eu nu doresc ca ereticii sa se chinuiasca, nici nu ma bucur de [/COLOR]
[COLOR=black]raul lor – fereasca Dumnezeu! – ci mai degraba ma bucur si [/COLOR]
[COLOR=black]împreuna ma veselesc de întoarcerea lor: caci ce e mai placut [/COLOR]
[COLOR=black]celor credinciosi decât sa vada adunati împreuna pe copiii cei [/COLOR]
[COLOR=black]risipiti ai lui Dumnezeu? Nu le scriu nici îndemnându-va sa [/COLOR]
[COLOR=black]puneti asprimea înaintea iubirii de oameni – nu as putea sa fiu [/COLOR]
[COLOR=black]atât de salbatic – ci rugându-va sa faceti si sa lucrati cele bune [/COLOR]
[COLOR=black]pentru toti oamenii cu luare aminte si cu cercare multa si [/COLOR]
[COLOR=black]f acându-va tuturor toate, dupa cum are nevoie fiecare de voi. [/COLOR]
[COLOR=black]Numai un lucru îl voiesc de la voi, si va rog sa fiti aspri si [/COLOR]
[COLOR=black]neîndurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei [/COLOR]
[COLOR=black]lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de [/COLOR]
[COLOR=black]dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai [/COLOR]
[COLOR=black]mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire”. [/COLOR]
[COLOR=black]Învatatura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeului-om Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]formulata de catre Sfintii Apostoli, de catre Sfintii Parinti si de [/COLOR]
[COLOR=black]catre Sfintele Sinoade cu privire la eretici, este urmatoarea: [/COLOR]
[COLOR=black]ereziile nu sunt Biserica si nici nu pot fi Biserica. Ca atare, în [/COLOR]
[COLOR=black]ele nici nu pot exista sfinte taine, si mai cu seama taina [/COLOR]
[COLOR=black]Euharistiei – aceasta taina a tainelor, fiindca tocmai Sfânta [/COLOR]
[COLOR=black]Euharistie este totul si toate în Biserica, Însusi Dumnezeul-om [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul Hristos, însasi Biserica în calitate de trup al Lui si [/COLOR]
[COLOR=black]îndeobste tot ce este divino-uman. [/COLOR]
[COLOR=black]„Intercommunio” – comuniunea cu ereticii în sfintele [/COLOR]
[COLOR=black]taine si îndeosebi în Sfânta Euharistie – este cea mai rusinoasa [/COLOR]
[COLOR=black]tradare a Domnului Hristos, tradare de Iuda. Si mai mult, [/COLOR]
[COLOR=black]tradare a întregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umane, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfintilor Parinti, a [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii Sfintei Traditii, a Bisericii celei Una. Aici ar trebui [/COLOR]
[COLOR=black]omul sa-si opreasca mintea si constiinta încrestinata asupra [/COLOR]
[COLOR=black]câtorva sfinte fapte, sfinte binevestiri, sfinte porunci. [/COLOR]
[COLOR=black]Mai înainte de toate trebuie sa ne întrebam pe ce [/COLOR]
[COLOR=black]ecleziologie, pe ce teologie privitoare la Biserica se întemeiaza [/COLOR]
[COLOR=black]asa-zisa „intercommunio”? Fiindca întreaga teologie ortodoxa [/COLOR]
[COLOR=black]a Bisericii despre Biserica se bazeaza si se întemeiaza nu pe [/COLOR]
[COLOR=black]„intercommunio” (reciproca împartasire), ci pe realitatea [/COLOR]
[COLOR=black]divino-umana a lui „communio”, pe comuniunea divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umana, (I Cor. 1, 9; 10, 16-17; II Cor. 13, 13; Evr. 2, 14; 3, 14; I In. [/COLOR]
[COLOR=black]1, 3), în timp ce notiunea „inter-communio” (inter-împartasire) [/COLOR]
[COLOR=black]este în ea însasi contradictorie si cu totul neînteleasa pentru [/COLOR]
[COLOR=black]constiinta ortodoxa soborniceasca. Al doilea fapt, sfânt fapt al [/COLOR]
[COLOR=black]credintei ortodoxe, este urmatorul: în învatatura ortodoxa [/COLOR]
[COLOR=black]despre Biserica si Sfintele Taine, singura si unica Taina este [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica însasi, trupul Dumnezeului-om Hristos, în asa fel ca [/COLOR]
[COLOR=black]ea este si unicul izvor si continutul tuturor Sfintelor Taine. În [/COLOR]
[COLOR=black]afara de Taina aceasta divino-umana si a-toate-cuprinzatoare a [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii care este taina universala, nu exista si nici nu pot sa [/COLOR]
[COLOR=black]existe „Taine”. Ca atare, nu poate exista nici o intercomuniune [/COLOR]
[COLOR=black]în ceea ce priveste Tainele. De aici rezulta ca numai în Biserica, [/COLOR]
[COLOR=black]în aceasta unica Taina universala a lui Hristos poate fi vorba [/COLOR]
[COLOR=black]despre Taine, fiindca Biserica Ortodoxa ca Trup al lui Hristos [/COLOR]
[COLOR=black]este izvorul si criteriul Tainelor si nu viceversa. Tainele nu se [/COLOR]
[COLOR=black]pot ridica deasupra Bisericii si nici nu pot fi considerate în [/COLOR]
[COLOR=black]afara de Trupul Bisericii. [/COLOR]
[COLOR=black]Pentru aceasta, în conformitate cu cugetul Bisericii [/COLOR]
[COLOR=black]Sobornicesti a lui Hristos si potrivit cu întreaga Traditie [/COLOR]
[COLOR=black]Ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu accepta existenta altor taine în [/COLOR]
[COLOR=black]afara de ea, nici nu le considera taine, pâna la venirea prin [/COLOR]
[COLOR=black]pocainta din „biserica” eretica, adica dintr-o pseudo-biserica în [/COLOR]
[COLOR=black]Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Câta vreme cineva ramâne în [/COLOR]
[COLOR=black]afara de Biserica neunit cu ea prin pocainta, unul ca acesta este [/COLOR]
[COLOR=black]pentru Biserica un eretic si, în chip inevitabil, se gaseste în [/COLOR]
[COLOR=black]afara comuniunii mântuitoare: fiindca „ce partasie poate fi între [/COLOR]
[COLOR=black]dreptate si nelegiuire? Ce partasie poate sa fie între lumina si [/COLOR]
[COLOR=black]întuneric?” (II Cor. 6, 14). [/COLOR]
[COLOR=black]Marele Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om, da porunca: „De omul eretic, dupa una si a doua [/COLOR]
[COLOR=black]sfatuire, desparte-te” (Tit. 3, 10). Acela deci, care nu numai ca nu [/COLOR]
[COLOR=black]se desparte de „omul eretic”, ci-i da acestuia si pe Domnul [/COLOR]
[COLOR=black]Însusi în Sfânta Euharistie, se mai gaseste oare în sfânta [/COLOR]
[COLOR=black]credinta apostolica si divino-umana? Chiar mai mult, ucenicul [/COLOR]
[COLOR=black]cel iubit de Domnul Iisus, Apostolul dragostei, da urmatoarea [/COLOR]
[COLOR=black]porunca: pe omul care nu crede în întruparea lui Hristos si nu [/COLOR]
[COLOR=black]accepta învatatura evanghelica cu privire la El, ca Dumnezeu-[/COLOR]
[COLOR=black]om, „sa nu-l primiti în casa” (II In. 1, 10). [/COLOR]

R.
[continuare]

Sf. Iustin Popovici - Despre EREZIA UMANISTA a occidentului latin si protestant
 

[continuare a mesajului anterior]

[COLOR=black]Canonul 45 al Sfintilor Apostoli porunceste cu glas de [/COLOR]
[COLOR=black]tunet: „Episcopul, sau presviterul, sau diaconul, care fie ca si [/COLOR]
[COLOR=black]numai se roaga împreuna cu ereticii sa se afuriseasca; iar daca [/COLOR]
[COLOR=black]le-a îngaduit acestora sa savârseasca ceva ca clerici (sa [/COLOR]
[COLOR=black]savârseasca cele sfinte) sa se cateriseasca”. Porunca aceasta [/COLOR]
[COLOR=black]este limpede chiar si pentru o constiinta de tântar. Oare nu? [/COLOR]

[COLOR=black]Canonul 64 al Sfintilor Apostoli porunceste: „Daca [/COLOR]
[COLOR=black]vreun cleric sau laic intra în sinagoga iudeilor sau a ereticilor [/COLOR]
[COLOR=black]ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca”. Si lucrul [/COLOR]
[COLOR=black]acesta este limpede chiar si pentru constiinta cea mai [/COLOR]
[COLOR=black]primitiva. Oare nu? [/COLOR]

[COLOR=black]Canonul 46 al Sfintilor Apostoli: „Episcopul sau [/COLOR]
[COLOR=black]presviterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim [/COLOR]
[COLOR=black]sa se cateriseasca. Caci ce întelegere poate sa fie între Hristos si [/COLOR]
[COLOR=black]Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”. Este [/COLOR]
[COLOR=black]un lucru batator la ochi chiar si pentru cei lipsiti de ochi: [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta porunca hotaraste în mod imperativ ca nu trebuie sa [/COLOR]
[COLOR=black]recunoastem ereticilor nici o sfânta taina si ca trebuie sa le [/COLOR]
[COLOR=black]consideram pe acestea ca nevalabile si lipsite de har. [/COLOR]
[COLOR=black]De Dumnezeu insuflatul purtator de cuvânt al Traditiei [/COLOR]
[COLOR=black]sobornicesti, apostolice si patristice a Bisericii lui Hristos, [/COLOR]
[COLOR=black]Sfântul Ioan Damaschin, binevesteste din inima tuturor [/COLOR]
[COLOR=black]Sfintilor Parinti, tuturor Sfintilor Apostoli, tuturor Sfintelor [/COLOR]
[COLOR=black]Sinoade ale Bisericii urmatorul adevar divino-uman: „Pâinea [/COLOR]
[COLOR=black]Euharistiei (Sfintei Împartasanii) nu este simpla pâine, ci e [/COLOR]
[COLOR=black]unita cu Dumnezeirea... Curatindu-ne prin ea, ne unim cu [/COLOR]
[COLOR=black]Trupul Domnului si cu Duhul Lui si devenim trupul lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos - Biserica... Taina Euharistiei se numeste Împartasanie [/COLOR]
[COLOR=black]fiindca prin ea ne împartasim de Dumnezeirea lui Iisus; si se [/COLOR]
[COLOR=black]numeste comuniune, si este cu adevarat astfel, fiindca prin ea [/COLOR]
[COLOR=black]intram în comuniune cu Hristos si luam parte la Trupul si la [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeirea Lui, iar pe de alta parte, prin ea intram în [/COLOR]
[COLOR=black]comuniune unii cu altii si ne unim între noi. Si întrucât ne [/COLOR]
[COLOR=black]împartasim cu toti dintr-o singura pâine, devenim un singur [/COLOR]
[COLOR=black]trup si un singur sânge al lui Hristos, si madulare unii altora, [/COLOR]
[COLOR=black]fiind de un trup cu Hristos. Deci, sa ne ferim din toate puterile [/COLOR]
[COLOR=black]ca sa nu luam împartasanie de la eretici, nici sa le dam [/COLOR]
[COLOR=black]ereticilor împartasanie. „Nu dati cele sfinte câinilor”, zice [/COLOR]
[COLOR=black]Domnul, „si nici nu aruncati margaritarele voastre înaintea [/COLOR]
[COLOR=black]porcilor” (Mt. 7, 6), ca sa nu ne facem partasi învataturii lor [/COLOR]
[COLOR=black]gresite si osândei lor, caci daca este o unire cu Hristos si a [/COLOR]
[COLOR=black]unora cu altii, înseamna ca ne unim de buna voie cu toti cei ce [/COLOR]
[COLOR=black]se împartasesc împreuna cu noi. Unirea aceasta se face de [/COLOR]
[COLOR=black]buna voie, iar nu fara conglasuirea noastra, caci un trup [/COLOR]
[COLOR=black]suntem toti, fiindca dintr-o singura pâine ne împartasim, [/COLOR]
[COLOR=black]precum zice Apostolul (I Cor. 10, 17)”. [/COLOR]
[COLOR=black]Neînfricatul marturisitor al adevarurilor divino-umane al [/COLOR]
[COLOR=black]ortodocsilor Sfântul Atanasie cel Mare vesteste oamenilor din [/COLOR]
[COLOR=black]toate lumile: „Împartasania de la eretic înstraineaza pe om de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si îl preda diavolului”. În Euharistie, „pâinea [/COLOR]
[COLOR=black]ereticilor nici nu e trupul lui Hristos”. „Dupa masura [/COLOR]
[COLOR=black]deosebirii dintre lumina si întuneric, asa e si deosebirea dintre [/COLOR]
[COLOR=black]împartasania drept slavitoare si cea ereticeasca: cea drept [/COLOR]
[COLOR=black]slavitoare lumineaza, cea ereticeasca întuneca, una îl uneste cu [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos iar cealalta cu diavolul, una da viata sufletului iar [/COLOR]
[COLOR=black]cealalta îl ucide”. „Împartasania din mâna eretica este otrava, [/COLOR]
[COLOR=black]nu simpla pâine”.26 [/COLOR]

[COLOR=black]2 6 Cel de-al „treisprezecelea apostol”, „Parintele Ortodoxiei” Sfântul Atanasie cel Mare, [/COLOR]
[COLOR=black]binevesteste cu întelepciune apostolica si parinteasca tot adevarul despre credinta cea [/COLOR]
[COLOR=black]adevarata, spunând ca noi tinem „aceasta predanie si învatatura si credinta dintru început a [/COLOR]
[COLOR=black]Bisericii Sobornice sti, pe care Domnul a dat-o, apostolii au propovaduit-o si Parintii au [/COLOR]
[COLOR=black]pazit-o. Caci întru aceasta Biserica s-a întemeiat, iar cel ce cade din aceasta nu mai poate fi [/COLOR]
[COLOR=black]si nici nu se mai poate numi crestin”. (Catre Serapion, epist. 1, P.G. 26, col. 593 C A). [/COLOR]


[COLOR=black]Romeo[/COLOR]