Ovidiu-s,felul cum ai interpretat tu poruncile si le-ai asociat in mod convenabil cu ceea ce am afirmat eu,ca nu se potriveste,poate fi destul de relativ.Concret nu mi-ai demonstrat nici o asociere,deci poate fi nul raspuncul.De interpretat,o putem face fiecare cum ne taie capul si sa nu ajungem la un consens.
Este clar ca Dumnezeu ne cere sa nu fim desfranati,sa nu tanjim la femeia si la bunul aproapelui,dar nu spune absolut nimic...sa ne calugarim,.sa facem legamant de castitate,acest legamant sa reprezinte o jertfa(prin ireversibilitate)
Oricum,"jertfa lui Dumnezeu,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi..."in fata acestor cuvinte a marelui Psalmist David,face ca sa paleasca toate teoriile "absurde",pana la urma,despre cat de pacat este sa parasesti manastirea.
Despre IUBIREA mareata,despre care vorbeste Domnul MAI PRESUS DE ORICE,CE SA MAI SPUN,A RAMAS CAM IN UMBRA SARACUTA...gasind loc de intaietate atator prejudecati,si-ca unele cu un iz atat de evident de ura si dispret,fata de om,fata de Cuvantul Lui Dumnezeu,pana la urma....care iubeste omul.

ieromonah
 

La biserica greceasca unde merg eu am avut preot ieromonah, care dorea mult si se pregatea sa ajunga episcop, dorinta lui sa spulberat ,actualul episcop ia zis in fata ca nu v-a ajunge el episcop niciodata si asa sa suparat a parasit biserica si sa casatorit.A fost un soc pentru toata comunitatea si pentru cei care il cunostea de la alte biserici. Si eu cred ca odata ce ai jurat lui Dumnezeu nu mai poti da inapoi.

Este o evanghelie (citez totul din memorie daca gresesc va rog sa ma corectati)_a Tanarului bogat in care ,acesta voind sa se mantuiasca il intreaba pe Mantuitorul Iisus Hristos ce trebuie sa faca iar acesta incepe sa-i spuna poruncile, la care tanarul raspunde ca pe acestea le-a pazit din copilarie.Auzind aceasta Iisus Hristos ii spune sa-si dea averea saracilor si sa-i urmeze Lui .Lepadarea cuiva de viata sa in lume,renuntarea la toate placerile lumesti si la bogatie inseamna urmarea lui Hristos.
Calugaria cred ca inseamna tocmai aceasta urmare.Asadar
odata ce ai luat aceasta hotarare fara a fi silit de nimeni esti obligat sa mergi pana la capat pe acest drum caci dupa spusele Sfintilor Parinti acel care merge la calugarie dintr-un neam va curata pacatele pana la al saptelea neam.Spunea parintele Cleopa ca acel sat din care nu a mers nimeni la calugarie nu exista!
In manastire este multa munca si mai multa ascultare care uneori trebuie sa fie mai mare dect credinta caci prin ascultare se intareste si credinta.Viata din manastire nu este ceea ce vedem duminica cand participam la liturghie sau pe la hramuri.Aceasta este rezultatul efortului facut pentru ca noi sa gustam din roadele bogate ale muncii lor.

In vara anului trecut eram la privehgerea organizata la o manastire in noaptea dinaintea Adormirii Maicii Domnului.Asa cum se obisnuieste,in locul de parcare pe masute sau pe capota masinilor diversi calugari de la manastiri vindeau obiecte de cult,icoane,carti si cate altele.Desi slujba tinea pana dimineata am plecat pe la ora 11,3o deoarece o persoana din grupul nostru avea probleme de sanatate.Cand am iesit ne-am oprit sa cumparam cate ceva stand de vorba cu doi calugari pe care ii cunosteam.
Acestia ne-au intrebat de ce nu mai stam caci de acum este mai frumos.
Era o noapte senina si foarte luminoasa cu luna plina iar in pictura de pe poarta manastirii unde este si clopotnita luna lumina o pictura in care era Iisus Hristos iar acesta parea ca un mic soare.
Uitandu-ma intr-acolo am spus (fiind dintodeauna o nascocitoare de metafore)"-Aveti dreptate, mai ales ca uite tocmai a rasarit Soarele -aratand cu mana spre clopotnita"
Calugarul de care va spuneam si-a facut cruce spunand"-Ce-ai cocoana ,esti nebuna unde vezi la ora asta soare!!!!"
Am plecat fara a mai putea spune un cuvant.
Mergand in toamna aceasta la Bucuresti la Sfantul Dimitrie la moaste,coborand din dealul Patriarhiei in strada ma intalnesc cu cei doi calugari despre care va povesteam,cereau bani de la pelerinii care nu stiau ca erau cateva luni bune de cand fusesera dati afara din manastire.Cand ne-au vazut s-au intors grabiti cu spatele sperand ca nu vor fi recunoscuti
Din aceasta poveste(adevarata)eu as trage urmatoarea concluzie:daca pentru un calugar Iisus Hristos nu este Soare ce cauta el in manastire?

cand vrei un lucru si tii neaparat sa il ai, tocmai ca nu ti-l da Dumnezeu, mai ales ca stie ca nu ti-e de folos! El daca asta a urmarit prin calugarie ca sa ajunga episcop, nu si-a ales bine ADEVARATUL Scop al CAlugariei, cel de pocainta si MANTUIRE! Daca a ales sa fie episcop fara VOIA DIVINA normal ca satana l-a luptat intra-atat incat sa il scoata din calugarie! Orcum, pt el nu este Taina ce a facut... Pt un calugar nu mai exista TAINA CASATORIEI, se ingaduie numai pt cel ce a fost RASOFOR (purtator de rasa) sa se casatoreasca dar NU cu Taina Casatoriei ci cu NUNTA a doua! deci pt un calugar si mai ales preot, ce se poate face pt el? NIMIC!!!! Sa se intoarca in Mre si sa se pocaiasca... fereasca Dumnezeu de DReptatea Sa...

Citat:

În prealabil postat de ory Ovidiu-s,felul cum ai interpretat tu poruncile si le-ai asociat in mod convenabil cu ceea ce am afirmat eu,ca nu se potriveste,poate fi destul de relativ.Concret nu mi-ai demonstrat nici o asociere,deci poate fi nul raspuncul.De interpretat,o putem face fiecare cum ne taie capul si sa nu ajungem la un consens.

Eu nu am asociat nimic. Ceea ce am scris mai sus este asocierea pe care o fac sfintii parinţi intre lepădarea călugărului de lume şi Vechiul Testament. Şi cred ca ei au facut-o destul de clar pentru cine vrea să vadă.

Citat:

În prealabil postat de ory Este clar ca Dumnezeu ne cere sa nu fim desfranati,sa nu tanjim la femeia si la bunul aproapelui,dar nu spune absolut nimic...sa ne calugarim,.sa facem legamant de castitate,acest legamant sa reprezinte o jertfa(prin ireversibilitate)

Cum nu spune "absolut nimic"?
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."

1 Cor 7.1-2 "Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. " … 6.7 Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel."
dar aici: 2 Petru 19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte. 20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi. 21. [COLOR=#ff0000]Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.[/COLOR] 22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.
dar aici:
Luca 14.26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu".
Luca 9.23 " Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;"
Matei 10.35 "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine."

Citat:

În prealabil postat de ory Despre IUBIREA mareata,despre care vorbeste Domnul MAI PRESUS DE ORICE,CE SA MAI SPUN,A RAMAS CAM IN UMBRA SARACUTA...gasind loc de intaietate atator prejudecati,si-ca unele cu un iz atat de evident de ura si dispret,fata de om,fata de Cuvantul Lui Dumnezeu,pana la urma....care iubeste omul.)

Păi tocmai din iubire faţă de om, faţă de chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, monahul se retrage din lume. Monahul lucrează la mântuirea celorlaţi lucrând în acelaşi timp la a sa proprie. Nu mai are rost să îmi pierd timpul d-ta d-nă Ory. Ţi s-a explicat f. bine ceea ce era de explicat. Rămâi la convingerile tale şi la iubirile tale "divine" :
Proverbe 28.9 "Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune."
Şi ai grijă că iubirile "divine" pe care le găseşti la prohabul bărbatului tău o să îmbătrânească, o să se ofilească cu timpul, iar în cele din urmă o să le mănânce viermii la fel ca şi trupul tău. Aşa se va întâmpla şi cu obrăjorii azi atât de gingaşi ai copiilor pe care îi creşti. Doar Dumnezeu este veşnic!
Ioan 6.63 "Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic."
Iacov 4.24 "Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere."
1 Ioan 2.15-17 "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; 16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."

Nu are rost sa mai comentez,ramaneti voi cu bogatia de "teorii",cu imaginile fermecatoare ale unei realitati abstracte,ignorand in mod voit realitatea din jur,din noi insine si cea de dincolo de noi.Astfel devenind niste parveniti ale uneio credinte care nu reuseste aproape niciodata sa se intrupeze intru duh si fapta.
N-am sa contest niciodata calugaria,ci minciuna si ipocrizia din sanul acesteia.

Dorina, toata lumea a remarcat ca esti o persoana f sensibila. Dar oare putem astepta de la fiecare asemenea sensibilitati? Cred ca nu. Caci toti suntem parte din trupul lui Hristos, dar unul este cap si altul picioare; nu suntem toti la fel.

Draga ory, nu contest experienta ta proasta avuta in manastire; dar nu toti am avut parte de asemenea experienta negativa. Situatia mea si altora ca mine, este de asa natura, incat sunt obligata sa merg pe la biserici si manastiri prin tara, acolo unde ma duc drumurile si nu am intalnit asemenea calugari sau preoti, a caror existenta nu o contest, care sa isi bata joc de asezamantul sau biserica in care sunt; chiar dimpotriva, am gasit oameni deosebiti, fie ca erau calugari, fie preoti.
Acum e randul tau sa te gandesti, de ce tu ai fost pusa in situatiile respective, care au lasat asemenea sechele in sufletul tau. Si deasemeni sa te intrebi, daca nu e momentul sa ierti si sa uiti, ca sa poti face un nou inceput.
Oare crezi ca noi nu am avut deceptii si am suferit rele din partea multora? Dar am ajuns la concluzia ca e mai bine sa iert si sa-i las in urma mea pe acestia, facand loc in viata mea celor cu care am ceva de impartit.
Incearca sa fii buna cu tine si cu sufletul tau si iarta-i! Uitarea vine apoi de la sine.
Nu te mai chinui, draga mea, cu amintirea lor!

Am mai spus,NU DORESC SA MI SE DEA SFATURI SAU,SA SE MAI SPECULEZE ASPECTELE LEGATE DE EXPERIENTELE MELE.
SE PARE CA SE INTELEGE GREU ACEASTA DORINTA!!!......
Mi-am exprimat opiniile,si-atata tot,acestea nu au nici o legatura cu experientele proprii.