[COLOR=green][SIZE=3]Cuvinte[/SIZE]

Sunt lacrimă-n
oceanul de iluzii,
o virgulă
în nesfârşita carte a cerului -
deasupra candelabru.
Şi Doamne,
de-ar fi adevărate
aceste aripi de lumină
cu care tai văzduhul
din patru puncte cardinale
s-adun cuvinte
pentru cântecul
pe care încă nu l-am scris.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Personală[/COLOR]
[COLOR=green]Din vol "Poeme premoniţionale"[/COLOR]

Pe aceasta usa
Astfel scriu stapanii:
Interzisa sa intre
Cainii si romanii.

Umblam prin Europa ca bezmetici,
N-avem de lucru,n-avem bani de paine,
In vremurile cand nu mai conteaza
Deosebirea dintre om si caine.

Acesta e si continentul nostru.
Plutim incestuos din tara in tara,
Copii invata multilingv cersitul,
Cum poti si omora si cum sa moara.

Si nimeni nu ne mai intinde mana,
Decat cu viclenia jucausa
De-a ne o prinde si de-a o inchide
Cu minimum de riscuri in catusa.

Noi suntem infractorii de serviciu
Ai Europei care sta la panda,
Asa cum e cu altii iertatoare
Ea ca pe sclavi incearca sa ne vanda.

Parintii si copii mor prin tara
Si noi de noi ne-instrainam cu totii,
Purtand pe umerii truditi si garbovi,
Camasa rece a strainatatii.

In plina degradare zi si noapte,
Invidia si dorul ne apasa,
Ne lenevim,ne pervertim,ne ducem,
Ca n-avem loc si rost la noi acasa.

Umblam prin Europa fara tinta
Ca niste zilieri,de azi pe maine.
Furam si siluim,mai si ucidem.
ROMANI LA RANGUL DINTRE ROM SI CAINE!

Poezia din postarea precedenta este scrisa de Adrian Paunescu

Tara din suflet

In suflet,ascunsa,exista o tara!
O tara de visuri,mai buna,mai rara,
In care fiecare e bun si iubeste;
O tara in care fericirea infloreste!
Acolo e mereu primavara,flori,
Acolo e soare ,sunt pasari,nu-s nori.

In tara aceea eu vreau sa ajung,
Dar drumul te doare.E greu este lung,
De aceea sunt mereu obosita si plang,
Caci merg,merg intr-una si nu pot s-ajung.
Iar la hotarul acestei tari ideale
Intinse si calde stau mainile Tale.
(de D.S)

[COLOR=green]Impresionant! Si-atat de-adevarat ca mi-au dat lacrimile![/COLOR]
[COLOR=green]Felicitari![/COLOR] :11:

[SIZE=2]SPRE ALTE TARMURI-Sfantul Ioan Iacob Hozevitul[/SIZE]
[SIZE=2]1
De cite ori priveam in zare
Simteam de mic asa un dor
Ca sa colind pamant si mare,
Sa fiu departe calator.[/SIZE]
[SIZE=2]2
Vedeam in zarea departata
Un cer de-a pururea senin,
O lume noua mai curata,
O viata fara suspin.[/SIZE]
[SIZE=2]3
S-a dus degrab copilaria,
Ca visul cel inselator
Si dupa dinsa, bucuria,
S-a dus ca pasarea in zbor.[/SIZE]
[SIZE=2]4
In lumea asta zbuciumata
Am cautat limanul sfant,
Pe care l-am visat odata,
Dar nu se afla pe pamant.[/SIZE]
[SIZE=2]5
Aceleasi valuri sunt pe mare,
Aceeasi viata cu dureri,
Aceleasi bauturi amare
Aflam si astazi, ca si ieri.[/SIZE]
[SIZE=2]6
Un singur tarm acum ramane
Strain de valul cel lumesc:
Ierusalimul cel din ceruri,
In calea lui sa ma grabesc![/SIZE]
[SIZE=2]7
La el nu este nici durere,
Nici intristare, nici suspin ,
Acolo nu-i apus de soare
Si cerul vesnic e senin[/SIZE]

"Si totusi exista iubire
Si totusi exista blestem
Dau lumii dau lumii de stire
Ca eu am curaj si ma tem!"(Adrian Paunescu)

Ma tem sa n-o ia cuvintele inaintea mea,ma tem c-as putea spune prea mult din preaplinul din sufletul meu! Dar daca ceea ce simt eu au spus altii care sunt celebri inseamna ca nu e nimic in neregula cu mine.

"O Marie, Doamna noastra, slava neamului uman ! / Ai crescut in zarea lumii ca un cedru in Liban , / Si-ti reversi in jur mireasma ca un crang de trandafiri / Si mirosi ca via-n floare scuturata de zefiri / Ca un arbore singuratic, domnitor in larg de lunci, / Ti-ai intins a tale ramuri si mladite noi arunci ; / Si-ale tale crengi stufoase, toate-s crengi cu har ceresc, / Si-ale tale flori albastre rod de slava odarslesc. " ( fragment din cea mai iubita carte a mea :"Viata, Urmarea si Psaltira Maicii Domnului- Mama Noastra" )

Hai sa va fac eu una pe loc:

ma dor tamplele, tamplele Tale, asha incet shi trist ma dor, ca un stralucit de soare.
ma dor ochii, ochii Tai ma dor, asha sub pleoapele arzatoare asha ca un nor.
ma doare privirea, privirea Ta ma doare tare, asha ca o stea plina de duioasa rasuflare.
ma doare timpanul shi ceara din ureche ma doare, fiindca toate sunt ale Tale, shi imi bate sus in munte, ca o strafulgerare, o toaca de lemn, ud, ca pe ploaie bate, ca acum n-ai mai facut Arca Doamne, ci luntre shi punte, ca sa vi pe limba mea, ca iata ma doare shi limba mea, shi ma doare mai tare decat te doare pe Tine limba Ta, caci limba mea e calatoare, pe cand limba Ta este stalp de nea...
ma doare pieptul Doamne, shi inima Ta ma doare, caci toate din ea sunt sus prinse de o singura lacrima, acoperita cu plapumioara, shi in ea se vede toata creatzia Ta, asha ca odinioara...
ma dor shi piciorul shi mana Ta ma dor, curate, asha ca durerea in suflet fiindca ce ai suflat odata nu s-a mai stins, din pacate, shi pentru ca te-ai aratat zi de zi in toate zilele cele nenumarate... shi nimeni nu te-a luat in seama, din pacte, ca prin vis.
ma doare shi la Tine-n gand c-ash vrea sa te mai doara Doamne shi Duhul Tau plapand, asha ca sa nu ma mai satur niciodata de fericirea noastra Doamne... ca Tu in nevazut, rugand, plangand.

e? o facui iar lata shi in poezie...

Poezia este ca o haina de sarbatoare pentru suflet dar si pentru dulcea limba romaneasca.Eoarte frumoasa!