Domnule sectar adventist, după cum ai observat discutăm despre două lucruri total distincte. Ceea ce arată încă o dată că "pastorii" (ciobanii oilor adventiste) adventişti nu au legătură cu adevărata Biserică întemeiată de Iisus Hristos, ci cu secta/cultul întemeiată de Ellen White. După cum bine vezi în ceea ce priveşte apostolii, şi mai apoi episcopii şi preoţii Bisericii, pentru că harul Duhului Sfânt a fost transmis de la apostoli la cei care i-au succedat, când vine vorba despre fragmentul pe care l-am citat din Biblie, este vorba despre mult mai mult decât iertarea greşelilor celor care ne-au greşit. Prin Duh Sfânt, apostolii, şi mai apoi succesorii lor, nu doar că aveau puterea de a ierta şi de a dezlega păcate, atribute care aparţin numai lui Dumnezeu, ci aveau tot prin acel Duh Sfânt, puterea de a ţine păcatele, de a lega, nu doar de a dezlega, cu alte cuvinte în acest caz vorbim despre altceva decât despre iertarea greşiţilor noştri. Deasemenea, când noi îi iertăm pe greşiţii noştri, asta nu înseamnă că i-am şi dezlegat de păcate, ci doar că i-am iertat, însă dezlegarea de păcate aparţine lui Dumnezeu şi după cum Iisus Hristos a spus şi dat putere, chiar şi celor cărora Iisus le-a dat o asemenea putere.

Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. (Matei 16:18-19)

După cum se vede şi din acest text, puterea pe care a dat-o Iisus apostolilor, şi prin ei episcopilor şi preoţilor care i-au succedat, puterea nu este doar de a dezlega ci şi de a lega. Prin urmare, când vorbim despre puterea sacramentală a episcopilor şi a preoţilor de a ierta şi de a dezlega, vorbim şi despre puterea lor, tot prin harul Duhului Sfânt care le-a fost dat de Dumnezeu, de a ţine păcatele, de a lega. Ori această parte nu face parte din rugăciunea domnească. În consecinţă vorbim despre două lucruri total diferite !!!

Am enunțat dintru început că textul se referă la o cu totul altă problema decât cea atacată de mine. Puteați fi mai atentă. Deh, graba strică treaba!:9:

Domnule sectar adventist, după cum ai observat discutăm despre două lucruri total distincte. Ceea ce arată încă o dată că "pastorii" (ciobanii oilor adventiste) adventişti nu au legătură cu adevărata Biserică întemeiată de Iisus Hristos, ci cu secta/cultul întemeiată de Ellen White. După cum bine vezi în ceea ce priveşte apostolii, şi mai apoi episcopii şi preoţii Bisericii, pentru că harul Duhului Sfânt a fost transmis de la apostoli la cei care i-au succedat, când vine vorba despre fragmentul pe care l-am citat din Biblie, este vorba despre mult mai mult decât iertarea greşelilor celor care ne-au greşit. Prin Duh Sfânt, apostolii, şi mai apoi succesorii lor, nu doar că aveau puterea de a ierta şi de a dezlega păcate, atribute care aparţin numai lui Dumnezeu, ci aveau tot prin acel Duh Sfânt, puterea de a ţine păcatele, de a lega, nu doar de a dezlega, cu alte cuvinte în acest caz vorbim despre altceva decât despre iertarea greşiţilor noştri. Deasemenea, când noi îi iertăm pe greşiţii noştri, asta nu înseamnă că i-am şi dezlegat de păcate, ci doar că i-am iertat, însă dezlegarea de păcate aparţine lui Dumnezeu şi după cum Iisus Hristos a spus şi dat putere, chiar şi celor cărora Iisus le-a dat o asemenea putere.

Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. (Matei 16:18-19)

După cum se vede şi din acest text, puterea pe care a dat-o Iisus apostolilor, şi prin ei episcopilor şi preoţilor care i-au succedat, puterea nu este doar de a dezlega ci şi de a lega. Prin urmare, când vorbim despre puterea sacramentală a episcopilor şi a preoţilor de a ierta şi de a dezlega, vorbim şi despre puterea lor, tot prin harul Duhului Sfânt care le-a fost dat de Dumnezeu, de a ţine păcatele, de a lega. Ori această parte nu face parte din rugăciunea domnească. În consecinţă vorbim despre două lucruri total diferite !!!

Nu vă mai obosiți să vă repetați mesajele, ați intrat din nou în conul de umbră. Nu-i toată ziua... duminică:103:

Păi nu le repet pentru tine, pui de năpârcă, le repet pentru ceilalţi care citesc ca să îşi dea seama în ce hal de ignoranţă şi minciună religioasă le ţineţi pe oile adventiste !!

Daca tot sunt amuzanta, sa ne amuzam:

Anul 1517.
Reforma Protestantă, câteodată numită și Revoluția Protestantă, a fost o mișcare în secolul XVI de a reforma Biserica Catolică din Europa Occidentală. Reforma a fost începută de Martin Luther, cu Cele 95 de teze despre practica indulgențelor. La sfârșitul lunii Octombrie 1517, el le-a afișat pe ușa Bisericii Castelului din Wittenberg, folosită în mod obișnuit ca afișier pentru comunitatea universitară. În Noiembrie, le-a trimis diferitelor autorități religioase ale timpului. Reforma s-a sfârșit în divizare, prin întemeierea unor noi instituții.

Anul 1537.
Eduard al VI-lea (n. 12 octombrie 1537 — d. 6 iulie 1553) a fost unul din regii Angliei, fiul lui Henric al VIII-lea și al lui Jane Seymour. A devenit rege al Angliei și al Irlandei la 28 ianuarie 1547, la vârsta de nouă ani. Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor și primul conducător al Angliei care a fost crescut ca protestant.
Ca atare , pe perioada cat a domnit, scurta de altfel, a impus religia protestanta, in locul celei catolice.

Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558.
Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Mary cea sangeroasa).

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane și sora sa vitregă, Maria I). A fost cunoscută și ca „Regina Fecioară” sau „Gloriana”.
În 1558, la numai douăzeci și cinci de ani, la moartea surorii sale Maria, i se încredințează soarta țării, care a devenit slabă și săracă în urma războaielor și a luptelor religioase. Elisabeta jura că îi va purta de grijă până la moarte.
În timpul domniei Elisabetei I, Biserica anglicană devine Biserica oficială. Regina a stabilit o Biserică ce reprezenta un compromis între credința protestantă și cea catolică.

Posibil să existe un topic și cu amuzamente. Aici deocamdată se discută despre preoție și despre hirotonire.

Nu cred că este cazul să deviem discuţia de la subiectul început, pentru a devia pe alte subiecte gen reforma protestantă. Nu că n-ar fi subiect interesant, însă acest subiect de discuţie se referă primordial la Preoţie.

Am vazut asta, dar... desi stiati ca textul se refera la cu totul alta problema totusi nu ati ezitat sa il folositi. Eu am vrut sa pun accent pe acest fapt, sa asez lucrurile la locul lor.
Care a fost scopul dvs?

Oriunde si oricand aruncati cu versete chiar si daca nu au legatura cu discutia, bizuindu-va pe nestiinta unora.

Tocmai, nerecunoasterea papei si a preotului a fost in principal infiintarea protestantismului la 1500 ani dupa Hristos.