Veilur,lacrimile ne vin in momentul in care descoperim cat de grave sunt pacatele noastre.Trebuie sa ne para rau cu adevarat de cele ce le-am facut si cred ca trebuie sa ne rugam si foarte mult.Cu timpul poate vom intelege gravitatea faptelor noastre.Dar doar Dumnezeu ne ajuta.
Eu am inima impietrita.As vrea sa pot varsa lacrimi de pocainta,sa simt ca imi pare foarte rau pt faptele mele,dar nu pot. Mai interesant este faptul ca plang asa de usor in timpul vizionarii unui film .Dar,cand vine vorba de mine si de pacatele pe care le savarsesc,sunt stana de piatra.

Pai la fel simt si eu, dar numai ca eu nici la filme macar nu am plans, ci doar am fost impresionat. Inima impietrita mi-o simt si eu, si asta e sigur din cauza gravitatii pacatelor savarsite de mine, ca altfel nu-mi explic...

Asa este.Dar eu cred ca odata tot ne va "lovi" pocainta pt pacatele savarsite.Sa speram ca nu va fi prea tarziu.

DA asa spune parintele Arsenie Boca
CA pacatele se inregistreaza in codul genetic al fiecaruia
Si ca noi mostenim inclinari de la stramosii nostri fie spre bine fie spre rau Adica daca strabunicul meu a fost desfranat se poate trezi in strafundul fiintei mele aceasta inclinatie daca a fost betiv se poate trezi inlauntrul meu pofta de a bea daca a fost rugator se poate trezi dorinta de a ma ruga.
Dar tot parintele Boca spune CA este cu putinta despovararea de sub o mostenire mizerabila pentru fericite exceptii.
Adica acestia sunt cei care salta mai presus de fire, binenteles numarul lor fiind mai redus decat nr. celor dintai care sunt mai mult legati de fire si astfel ce este facut necumptat si fara dreapta socoteala poate trezi mostenirea mizerabila [daca exista] in strafundul lor.

Doamne ajuta!
Dami voie sa incerc sa te ajut cu un sfat: mergi la un duhovnic si spovedeste-te cat poti de des! Iar la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie roaga-te Preacuratei de Dumnezeu Nascatoare sa-ti dea lacrimi sa-ti plangi pacatele-nu pt a putea plange la filme! :P
Maica Domnului sa te bucure si sa-ti pazeasca inima!

Stii, nu prea as vrea sa ma rog pentru asta, pentru ca insusi plangerea pentru pacate face parte din rugaciune. Mai bine ma rog sa-mi dea puterea macar sa ma spovedesc, ca ar ajunge pentru inceput si atata, dar nici spovedanie nu fac, parca imi este greu sa ma duc, parca ma tine ceva in loc si aman de pe o zi pe alta, nu mai stiu ce e cu mine...:(

veilur, iarta-ma ca intervin si eu
Stiu ca atunci cind sint pacate mari de spovedit, omul nu se incumeta sa le zica cu voce pt ca rusinea si chiar durerea este mare. De aceea foarte multi aleg sa-si scrie pacatele pe o foaie. Si pentru a trece peste rusinea celui care se spovedeste, dar si pentru a-l ajuta sa scrie , daca se poate, tot ce a savirsit rau.
La prima spovedanie "adevarata", daca pot sa zic asa, pur si simplu m-am blocat, nu puteam sa vorbesc, parca eram mut. A fost ingrozitor.:angry:
Nu amina veilur, pentru ca noi nu stim cind ne vine sorocul si trebuie sa plecam de aici.
-------------------------------------------------------------------

in ceea ce privesc pacatele parintilor nostri, daca stau bine si ma gindesc la parintii si bunicii mei, pt ca numai pe ei ii stiu, nici nu ma mai mir de ce am viata pe care o am. Bineinteles ca 99% din vina este a mea, nu?
Dar si ei au o contributie, chiar daca neinsemnata.

hai sa iti mai spun ceva, incearca spovedania scris! uneori e mai eficienta decat cea rostita! incearca!
Doamne ajuta!
Maica Domnului sa te intareasca si sa-ti dea curaj!

Pai si ce am rezolvat daca fac o lista intreaga cu pacate? Tot acelasi lucru este, pentru ca atunci cand ajung in fata preotului cu hartia in mana tot nu am indrazneala sa marturisesc cele scrise pe foaie. Voi cum ati facut?

daca esti din Bucuresti du-te la parinbtele Dinu Pompilica, este preot la biserica Serban Voda, de pe soseaua Giurgiu. Este pe langa piata Progresu, cobori in statia de tramvai Toporas, e inb spatele blocului, dar vei fi indrumat catre biserica ca este singura din zona.
Doamne ajuta