Forum Crestin Ortodox - Nu stiu ce sa fac si cum sa fac

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Nu stiu ce sa fac si cum sa fac (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17929)

M-am tot gandit daca nu am fost prea optimist. Tristetea ne poate prinde usor.
Iar asociata si cu singuratatea sapa destul de adanc. De fapt noi care ne dam fericiti nu suntem chiar asa fericiti . Dar pentru alinarea singuratatatii sunt bune lucrurile mici . O plimbare un prieten,o vorba cu cineva si tristetea aceea imensa se poate spulbera .
E usor sa dai altuia sfaturi. Aceasta vine tocmai din bunavointa ,ca am trecut prin aceasta stare de insingurare si stim cat de usor poate dispare. Dar ce noua ni se pare usor pentru altul poate parea foarte greu .
Doar mangaierea de la Domnul vine si peste cei tristi si peste cei fericiti.
Ceea ce nu pot cuvintele noastre pline de mandrie,poate iscusinta si indurarea doctorului sufletelor .
Imi mentin opinia ca nu un barbat va poate scoate din aceasta stare , dar inteleg si singuratatea si conjuncture care v-a adus la dezamagirea si lipsa de orizont
Nu neaparat lipsa unui barbat ci toate cumulate v-au intristat sufletul.
Toti ne cautam de fapt drumul , marele miracol este ca din cand in cand sa ne purtam sarcinile unii altora

Citat:

În prealabil postat de forever... (Post 591593)

Iustin, poate citeşti link-ul dat de Alin, e util :-)
Selecţii din Scriptură despre desăvârşire, ca scop al oricăui creştin.

Totuşi, nici pe mine nu mă deranjase replica din film, am luat-o aşa cum e. Oare în cât timp, cu câte eforturi şi după câte căderi am putea să ne apropiem de desăvârşire?

Citeam într-o carte despre cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii, luminarea minţii şi desăvârşirea sau îndumnezeirea, şi nu pot spune că într-un număr de ani scris cu două cifre am depăşit-o pe prima (sau am urcat-o).

Am citit acel search cat am avut rabdare
Interesant , asa e
Desavarsirea se poate produce printr-o zguduire interioara doar, si intr-o clipa sa rabufneasca ce ai cautat o viata .
Este efortul de zi cu zi , care la un anumit moment explodeaza .
Este darul fara sa il meriti al lui Dumnezeu ,atunci cand nu mai pui pret pe nimic din ceea ce ai , si nu mai dai 2 bani pe tine .

Am nevoie de ajutor

Am trecut si trec printr-o situatie foarte urata.Sa incep cu inceputul....Acum cca 3 luni,in a doua saptamana din postul mare,am fost atatacata intr-o noapte.M-am trezit din somn sufocandu-ma.M-am ridicat din pat,am mers in bucatarie,mi-am aprins o tigara si am incercat sa realizez ce mi se intampla.Nu aveam nici un alt simptom in afara de senzatia de sufocare.Apoi a inceput o senzatie cumplita de panica,o frica teribila si un vid -blocaj total.In mintea mea,ceva imi spunea sa iau cutitul(care era pe suportul de vase)si sa mi-l bag in inima.Nu va pot descrie prin ce-am trecut.Nu puteam sta intr-un loc,m-am ridicat in picioare,imi miscam mainile si picioarele ...aveam impresia ca ma va omori.M-am intors in pat...aceeasi stare de sufocare si de depresie cu ganduri sinucigase.Cam o ora m-a chinuit,pana cand mi-am adus aminte de agheasma mare,am luat cateva guri si m-am stropit,dupa care am adormit.Totul s-a intamplat intre 3:30 si 5 dimineata.La aproape 2 ore dupa ce am adormit,a venit fiica-mea la mine spunandu-mi ca mama a cazut din picioare.Am mers la ea,am ridicat-o pe pat.Era lucida,doar ca nu putea nici vorbi,nici sa se miste.Le-am dat agheasma mare si ei si fiica-mii,iar mama si-a revenit.I-am telefonat duhovnicului meu,i-am povestit si mi-a promis ca va veni peste 3 zile.In toate aceste zile parca eram bantuita...aveam ganduri negre,nu puteam face nimic,parca coborase intunericul asupra mea.A venit parintele,a facut slujba si m-am linistit.Cu 2 saptamani inainte de Paste mama a inceput sa se comporte ciudat:devenise foarte irascibila,se certa cu fiecare dintre noi...Am pus toate astea pe seama batranetii si a plictiselii.Intr-o seara a plecat de acasa spunand ca merge sa se plimbe si...dusa a fost.A gasit-o Politia dupa 2 saptamani intr-un rau.Mama renuntase la ortodoxie cu ceva ani in urma si se rebotezase adventist.Am inmormantat-o adventist pentru ca preotul nu a putut sa o inmormanteze existand suspiciunea sinuciderii,dar acelasi preot m-a ajutat si am facut la mormantul ei(unde este si tata si un unchi)slujbele cuvenite,dar pentru neamul ei,cu ea trecuta ultima pe pomelnic.Deci au fost 8 pomeniri la mormant(cu tot cu cea de la Inaltare),cu pasca,cozonnac,oua rosii,vin,pachete,preot,etc.Sambata trecuta a fost pomenirea de 40 de zile,dar facuta la fel ca si celelalte pentru neamul ei s ea.Cand ne-am intors de la restaurant a venit din nou peste mine.Duminica noaptea m-a atacat din nou la fel ca s data trecuta.Daca sambata mi-a dat doar stare de rau,depresie,frig in mine si in camera,vise urate,duminica noaptea m-a atacat inainte de a adormi,tot cu senzatie de sufocare,despresie,ganduri de suicid.Ma trimitea in bucatarie sa fumez,dar nu i-am facut voia.Am baut din nou agheasma mare dar,de data asta,am vomitat.M-am rugat si am luptat mai bine de o ora.Partea proasta este ca si fiica mea are probleme desi are doar 14 ani.Viseaza urat,vede umbre prin camera,are impresia ca nu e singura in camera noaptea.Au fost ieri 2 preoti acasa si au facut Sfantul Maslu.Mai precizez ca eu sunt credincioasa,merg regulat la biserica,dupa inmormantarea mamei a venit din nou parintele si m-am spovedit,a facut slujbe in casa si rugaciuni pentru toti,eu am citit aproape in fiecare seara Paraclisul Maicii Domnului cu lumanari aprinse,ma rog mereu...Nu inteleg ce si de ce se intampla asa?Ma putei ajuta,va rog cu un sfat si un raspuns?!

Citat:

În prealabil postat de emeremiha (Post 591692)

Slava Domnului ca nu trec prin ce treceti dvs, nu cred ca as rezista. In ceea ce ma priveste este doar o tristete acuta care tine de cativa ani la gandul (deloc rar) ca nu imi gasesc un loc si un rost binedefinit pe acest pamant care sa ma ajute sa ma simt implinita.

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 591693)

Suntem straini si trecatori pe acest pamant
Adevaratul nostrum locas este in ceruri ,doar acolo vom gusta implinirea
Pe pamant trebuie sa ne comportam doar pentru a darui ,si a ne face astfel comoara in cer

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 591695)

Termenul "binedefinit" este folosit in concordanta cu viata noatra pe pamant. Stiu si eu ca in viata de apoi din mila Domnului, vom gusta implinirea, dar pana atunci domnule traim.pe pamant. Si daca aici nu ne simtim impliniti, cum ne am pitea simti dupa moarte!

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 591693)

Depinde acum ce considera fiecare ca il implineste aici pe pamant.
Eu una stiu ca misiunea noastra ca si crestini este sa ajungem la desavarsire,pt ca nimeni "murdar"nu poate ajunge langa Tatal.

Nu inteleg de ce pe oameni ii implineste numai familia lor,numai copiii lor?De ce nu si alte familii,si alti copii lasati de izbeliste?
Eu nu ma simt neimplinita ca nu am copii,caci de fapt ii am pe toti daca vreau.
Toata lumea ma intreaba in biserica ce mai imi fac"copiii",pt ca mereu ma vad inconjurata de copii si bietii au crezut ca sunt ai mei :)

Deci daca nu avem copii zic,ia sa-i mai ajutam pe altii, pe alti frati de ai nostri care fie au prea multi,fie nu au timp,bani,rabdare.
Sa intram in comuniune cu altii,asta ne implineste ca oameni.

Ca daca am fi avut o casatorie ca vai de ea,unde sotul/sotia este un tiran(a) si copii cu probleme atunci vedem cat de"impliniti"ne-am fi simtit...

Citat:

În prealabil postat de A_M (Post 591581)

Da, poti sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa fii neimplinit. De la sfinti invatam asta. Vechiul Testament ii are pe David, pe Iov, Noul Testament are multe asemenea cazuri, deci nu pune intrebari care sfideaza esenta crestinismului. Iubirea nu exclude starea de durere, de neimplinire.
Unii au trait numai in durere si prin asta si-au castigat sfintenia (martirii, nebunii pentru Hristos). Credinta nu e numai bucurie.

Hristos si-a facut cunoscuta lumii starea cand s-a rugat "Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!"
Slabiciunea e normala, cine pretinde ca e perfect si puternic, e suspect. Lui Iisus Ii plac oamenii acestia - mai saraci cu duhul, mai plangaciosi. Prefer sa-I plac Lui, decat tie.

Duhovnicul meu spunea ca oamenii care par fara cusur, care afiseaza o alura perfecta, de crestini practicanti, fara pacate, capabili mereu sa te corecteze, sa-ti intoarca vorbele pe toate partile, sa te judece, sunt dubiosi. A spus ca sunt mai periculosi perfectionistii, cei corecti politic, decat smeritii, cei care isi asuma caderile, vulnerabilitatile si slabiciunile.
Deci, iarta-ne pe noi ca suntem oameni! Nu stiu cine sunt cei care se vor perfecti, siguri pe ei si pe credinta lor, puternici si convinsi ca opiniile lui sunt cele "corecte". Daca vreti sa fiti pe calea cea buna, cred ca trebuie sa schimbati directia.
Daca Iisus nu era sigur pe credinta Lui, va considerati voi mai stapani pe ce simtiti?

Spuneti niste lucruri care ma ingrozesc(si nu numai pe mine):
-Iisus nu era sigur pe credinta Lui
-il poti iubi pe Dumnezeu fara a te simti implinit
-credinta nu este numai bucurie...

Orice om ne poate dezamagi ,insa Dumnezeu nu a dezamagit niciodata pe nimeni. Credinta si iubirea pt El nu au adus niciodata dezamagire,tristete sau durere.
Singuratate cu Dumnezeu nu a existat niciodata!

Poate doriti sa editati textul sau sa-l detaliati ca sa intelegem de unde ati scos aceste idei(banuiesc ca din experienta personala ?)

Pentru ca un om sa se poate simti implinit in viata de pe pamant, cel mai important lucru este credinta sa in Dumnezeu, dar la aceasta se adauga si

-sanatatea personala si a membrilor familiei
-faptul de a iubi si a fi iubit de o persoana de sex opus
-a aveea un serviciu si a practica o meserie care sa-i si placa omului respectiv si din care sa poata trai decent, lucru intradevar mai greu de realizat in conditiile de astazi din Romania. Personal am cunoscut oameni, inclusiv inainte de 1989, care se simteau foarte impliniti si bucurosi si de meseria pe care o practicau (ceferisti, soferi pe autobuzele ITA, lucratori in comert, electricieni, strungari, etc).
-a aveea si prieteni adevarati si de caracter, cu care sa poti socializa si sa-ti petreci intr-un mod placut o parte a timpului liber.

Oameni buni eu chiar cer ajutor.Membri seniori sunt convinsa ca ma puteti ajuta daca vreti.Cred ca sunt si preoti ortodocsi pe aici printre voi...va rog spuneti-le despre problema mea si rugati-i sa-mi raspunda.Ceea ce mi se intampla este cat se poate de real si foarte periculos.Am uitat sa mentionez faptul ca,in apartamentul in care locuiesc acum m-am mutat de 2 ani.De cand m-am mutat aici am avut probleme cu becurile .Se ardeau foarte repede(am schimbat si 2 pe zi)si pocnea stcla,sau se stingeau si se aprindeau singure.In dormitorul meu este un clot langa un sifonier unde se aud zgomote seara si noaptea.Acum,dupa maslu nu s-au mai auzit.Va rog,chiar am nevoie de sfatul cuiva pregatit.Este pe mine sau am gasit in casa acest duh necurat?!