O relatare despre o sedinta de hipnoza la Facultatea de Psihologie din Cluj, hipnotizatorul e venit din Anglia. Observam cum se manifesta persoana in timup sedintei: http://www.realitatea.net/eveniment-...ie_773508.html

"Hawkins a inceput sedinta de terapie integrativa cu voluntarul din sala si s-a lovit initial de reticenta acestuia, care i-a spus ca nu crede ca poate intra in subconstientul sau. Voluntarul, o femeie din grupul care de psihologi care a asistat la prezentare, a rememorat apoi o amintire din copilarie, cand avea patru ani, si a asistat la o cearta intre parinti.
Dupa cateva minute, femeia a acuzat o presiune in zona capului, dupa care a intrat intr-o transa foarte adanca, potrivit psihoterapeutului Peter Hawkins. Acesta a avut nevoie de mai multe zeci de minute pentru a reusi sa o aduca inapoi la realitate pe femeie, care la un moment dat a inceput sa planga, sa tremure si faca miscari necontrolate.
Peter Hawkins a recunoscut ca a fost surprins de reactia femeii si ca, in unele cazuri, e nevoie de mai multe ore pentru a ajuta o persoana sa iasa din transa."

Am văzut parte din discuţiile acelea, şi mi s-a părut că te situezi undeva la mijloc, acordând un credit parţial ştiinţelor mai mult sau mai puţin exacte. Aici, însă, fiind vorba de o ştiinţă umanistă, factorul subiectiv are o pondere mai mare, şi atunci e mai uşor de pus sub semnul întrebării.

Nu i-am luat apărarea lui Cezar ca persoană, ci principiului competenţei, pe care l-am pomenit. Oricine e liber să conteste competenţa oricui, în orice domeniu. Dar nu e bine. Ce ne vom face când vom ajunge să contestăm totul? De la cine vom mai învăţa?
Nu, n-am zis să credem orbeşte, ci doar să ascultăm cu atenţie ce spune un cunoscător.

Nu e tocmai exact. Provin dintr-o familie neoprotestantă, dar credinţa lor am împărtăşit-o doar în copilărie. A urmat o adolescenţă atee, iar la tinereţe, deşteptându-mă odată cu naţiunea, am cunoscut Ortodoxia. Din păcate, însă, încă din vremea aceea se conturau două ortodoxii: una avându-i ca reprezentanţi de vârf pe părintele Stăniloae şi părintele Galeriu, alta cu părintele Cleopa. Cred că ştii cam prin ce sunt deosebite. Eu am fost cucerit de prima; tu, evident, de cea din urmă. De aceea cred că felul meu de a crede e influenţat de mentorii mei (care, la rândul lor, pot fi acuzaţi de influenţe protestante). Cu privire la aspectul ăsta, ar trebui un topic separat; poate voi avea vreodată timp să-l iniţiez.
N-am vrut să fie aşa, îţi cer iertare. Am încercat o analiză, stângace, ce-i drept, a felului în care mi se pare că te raportezi la credinţă; ţi s-a părut superior probabil din cauză că am încercat să-ţi atrag atenţia asupra unor greşeli pe care mi se pare că le faci. Asta nu înseamnă că eu nu fac şi mai multe.

Sincer sa fiu acum aud pentru prima data de o asemenea parere. Eu cand am devenit credincios am citit vietile sfintilor (dar si inainte), iar apoi si duhovnici romani. Imi placeau in egala masura si Par. Cleopa si Par. Staniloae, dar si Par. Galeriu. Nu exista doua ortodoxii in privinta asta, unii sfinti erau mai retrasi, altii mai activi si impotriva ereziilor, dar toti erau ortodocsi. Niciuna parinte nu a spus in cunostinta de cauza ceva gresit in favoarea unor conceptii ecumeniste. Daca parintele Teofil a afirmat intr-un loc ca si catolicii au Taine, a facut-o nestiind exact adevarul. La fel si unii sfinti, daca au afirmat o invatatura gresita importanta era neimpotrivirea la adevar. De aceea un hindus poate sa fie un iubitor de adevar, chiar daca e hindus. Nu stie in momentul de fata adevarul, dar cand il afla vine la adevar.
Daca tu crezi ca acestea sunt pozitii dure, probabil nu ai citit din vietile sfintilor, cum se adresau ighemonilor. Sau nu stii cartea Sfantului Iustin Popovici, cel care l-a sfatuit pe parintele Cleopa sa nu mearga la Muntele Athos, si sa ramana in tara. Nu exista o ortodoxie care accepta invataturile gresite, doar ecumenismul ne face sa credem asta, ca le accepta sau ca nu au importanta.
Ce este bun luam de la oricine, inclusiv daca sunt alte religii. Ce e rau nu luam de la nimeni, chiar daca e inger din cer (la figurat, un inger bun nu poate spune neadevarul, e vorba de ingerii cazuti transformati in ingeri de lumina). Daca nu avem noi multe cunostinte sau nu vrem sa cercetam atunci luam de bun tot ce spune Biserica, pana cercetam noi. Altfel in mod sigur vom lua de la altcineva, ceva gresit. In cazul de fata am dat mai multe exemple.

Ciudat ceea ce spui, Cezar. Nu ar trebui sa fii atat de sigur cu privire la efectul rugaciunii neintrerupte. Ma intreb ce ne-am face fara rugaciunea neintrerupta!?! Cat de expusi am fi tututor influentelor tot mai nefaste.

Am mai scris si altceva in acea postare. Cum oare nu ati remarcat?
Mai mult, tocmai spre intarire si inaltarea peste bietele mele vorbe, am adaugat si un link cu mesajul unui om al lui Dumnezeu. Ma asteptam sa puneti accent pe mesajul din primele minute ale cuvantului Parintelui.
Dar ati ales sa evidentiati o propozitie care, rupta din context, poate insemna orice. Inclusiv o dracovenie.
Ce folos va aduce aceasta maniera de dialog? Cui foloseste?
V-as fi recunoscator daca ati fi ceva mai atenta cand imi cititi postarile; ma refer la acelea pe care vi le adresez direct.

In acel articol se explica foarte clar, in ultimele paragrafe, despre ce poate fi vorba: voluntarul intra in contact cu experiente emotionale reprimate si tinute in adincimile inconstientului (ca sa ma exprim spatial, desi nu agreez acest mod topografic de a vorbi despre psihic). Iar contactul cu acestea are ca rezultat mentinerea (e alegere voluntara aici) in realitati subiective intime, in continuturi pe care terapeutul, dupa cum spunea, nici nu era interesat sa le exploreze. Normal, fiindca urmarea alte scopuri in demonstratie.

Nu e nimic ciudat (paranormal, ocult etc.) in aceasta intamplare. Probabil nu cunoasteti ca experientele noastre sunt pastrate in memorie, la niveluri uneori inaccesibile constiintei, mai ales cand continutul lor readus in constiinta poate fi dureros, inspaimantator etc. De aceea si functioneaza mecanismele de aparare ale eului, cum ar fi negarea, reprimarea (aici in exemplul citat) etc.
V-ati gandit vreodata, printre altele, ca tocmai pe aceasta capacitate a noastra de a stoca mnezic toate gandurile, actiunile personale si impresiile din viata, se poate baza si "citirea" inimii noastre la Judecata? Ca metafora zic, ca un fel de analogie: ce-ar fi daca Hristos ar "citi", la "developare", tot continutul gandurilor noastre ascunse in inconstient, in "inima"? Nimic nu se pierde, totul ... se stocheaza. Pentru analiza si evaluare, candva...
Poate acum pricepem ca nu ne putem ascunde de Dumnezeu si ca viclenia noastra tainica e oricum inregistrata in "cartea" inconstientului personal.
Poate macar acum vom avea un motiv, noi modernii, sa acceptam ca purtam in noi insine toate ale noastre si ca ele vor fi decodate cu usurinta de Cel Care, oricat de greu ne e sa acceptam, se pricepe si la informatica si la psihologie...
O spun ca psiholog: toate produsele mintii noastre, de la senzatii la ganduri, imagini, emotii, sentimente, dorinte etc., toate cuvintele rostite sau abia intrezarite in ghemul comprimat al limbajului intern, tot absolut tot NU SE PIERDE, NU SE VOLATILIZEAZA ci se stocheaza in memorie, la niveluri diferite de energie si grade de activare, in retele de conexiuni semantice sau de alta natura (de pilda imagistica). Asadar devenim o carte plina si cu totul deschisa, candva. Birr!... N-as vrea sa o citeasca nimeni pe a mea...


Este un adevar banal ca atunci cand subiectul se refugiaza in lumea subiectiva, cand refuza sa iasa din transa, majoritatea terapeutilor il lasa in pace, deoarece deznodamantul e mai mereu acelasi: somnul. Omul adoarme, macar cateva minute, apoi se trezeste si isi vede de treaba. E o chestiune in primul rand de natura fiziologica.
De ce faceti spectacol cand nu cunoasteti domeniul? Dumnezeu stie...

P.S. Daca as fi lucrat eu in acea situatie, as fi procedat la fel, adica as fi incercat sa readuc subiectul in contact constient cu mediul, intrucat ceea ce incepuse sa se petreaca acolo, arata clar ca persoana intrase in contact cu o lume in care fusese traumatizata in copilarie (cearta parintilor probabil o speria cumplit, o deruta etc.). Din articol reiese ca, fireste, comportamentul emotional era evident si inca de factura negativa, intensa.
Mai mult, consider ca terapeutul a intuit ceva din conflictul actual al femeii, anume unul legat de neincrederea in sine intrucat pentru a depasi zona de conflict terapeutul i-a oferit asigurari legate de succesul profesional etc. I-a intarit asadar increderea in sine, a celui care se reintalnise cu fragilitatea copilului brutalizat.
Dar mai e un motiv posibil: contactul cu zonele reprimate, care tin de copilarie, asculta de principiul denumit "co-ex". Anume, o amintire cu coloratura afectiva pozitiva este conectata si cu altele de factura negativa. Aici a fost accesata amintirea negativa. Deducem ca e posibil ca, cu acest prilej clienta (regresata in starea eului copil) sa fi retrait si ceva pozitiv: mama si dragostea ei, tata si dragostea lui, precum si multe alte lucruri din paradisul pierdut al copilariei - inocenta, jocul, papusile, atasamentele toate, bunicii, bradul de Craciun, prietenii s.a.m.d.... Normal ca daca a fost asa, clienta nu mai voia sa vina inapoi, in lumea asta unde nu prea e loc de tandreturi, din pacate...

Cat de putine lucruri intelegem despre sufletul omenesc... Cu cat mai multa ideologie, cu atat mai putina cunoastere, cu atat mai schematica si lipsita de viata ne este credinta. Rece, frig, promoroaca. Noroc cu Mos Craciun, ca vine cat de curind cu niscai daruri, pentru cei cuminti...:)

”Hipnoza generează oboseală, este urmată adesea de cefalee şi stări de somnolenţă ce diminuează capacitatea de munca. Hipnoza repetată poate deveni dăunătore”.
(Liviu Filimon, Ce este hipnoza, Editura didactica şi ştiinţifică, Bacau, 1996)
Observam că dintre multele lucrări stiinţifice care tratează acest subiect, numai foarte puţine manifestă scepticism. Cele mai multe prezintă aşa-zisa faţă pozitivă a hipnozei.
Tot acelaşi remarcabil om de ştiinţă, Liviu Filimon, dă şi definiţia corectă a hipnozei:
”Elementul caracteristic prezent în toate formele de hipnoza este HALUCINATIA, profilată ca idei şi imagini fictive, dar considerate ca subiect ca reflectări ale realităţii.. .
Hipnoza este un fenomen psihic halucinant, ca urmare a stopării activităţii conştiente ”.

http://www.scribd.com/doc/47355772/Irina-Holdevici-Sugestiologie-si-psihoterapie-sugestiva
-In această fază de pregătire i se cere pacientului sa fie cât mai pasiv şisă nu încerce să-l ajute sau să se opună terapeutului.
-Inducţia hipnotică presupune distragereade la stimulii perturbatori externi, concentrarea asupra unui obiectde di-mensiuni mici şi asupra spuselor terapeutului, sugerarea somnolenţei, stimularea jocului liber şi a imaginaţiei
(stim ca imaginatia e puntea demonilor,zic Sfintii Parinti)


-metoda de inducţie hinnotică prin fixarea privirii asupra unui punct (seamana cu concentrarea yoghina intr-un singur punct):


-Doresc să priveşti un punct din tavan, să-ţifixezi atenţia asupra lui. Orice punct este potrivit. Alege un punct pe care ţi-e comod să-l priveşti. Nu-ţi face probleme dacă privirea se abate de la punctul respectiv sau dacă ai tendinţa de a clipi. Dacă ţi se întâmplă acest lucru, readu încet privirea la punctul fixat. Fixează-l Cât poţi de bine. Stai relaxat. Relaxează-te şi fii atent doar la vocea mea, la ceea ce îţi voi spune. Corpul tău se relaxează din ce in ce mai mult, tot mai mult. Relaxează labele picioarelor, gleznele,coapsele, braţele, mâinile. întregul tău corp devine tot mai greu şi o stare de toropeală plăcută te cuprinde tot mai mult. Simţi o stare plăcută care îţi cuprinde tot corpul. Corpul devine greu greu,foarte greu. Braţele devin grele,foarte grele, picioarele devin grele, foarte grele, din ce în ce mai grele. Eşti relaxat,toropit, de parcă ai fi pe punctul de a adormi. O stare de căldură plăcută, adormitoare îţi cuprinde întregul corp.Te cufunzi într-o stare de relaxare adâncă, o stare care seamăna cu un somn plăcut, odihnitor. Pleoapele devin grele, tot mai grele. toropeala şi somnul te cuprind. Vocea mea te adoarme, te relaxează, te face să doreşti să te relaxezi. Ţi-e imposibil sa tii ochii deschişi, ochii se închid, pleoapele devin grele, foarte grele ca de plumb. Devii tot mai toropit, mai relaxat şi în curând nu putea deschide ochii. Pleoapele devin tot mai grele, tot mai strâns lipite. Ochii sunt închişi acum şi le relaxezi tot mai profund. Vei fi atent numai la vocea mea. Iţi vei reveni atunci când îţi voi spune eu să-ţi revii. Te vei simţi foarte relaxat. Nimic nu te va tulbura. Te vei relaxa profund, ….”





„Voi înceta să-ţi vorbesc pentru un timp, iar tu vei continua să rămâi profund relaxat. Vei intra treptat într-o stare de relaxare tot mai profundă, tot mai adâncă, tot mai adâncă. Când voi începe să-ţi vorbesc, vei fi mult mai relaxat,mult mai profund relaxat decât eşti acum. Te simţi foarte bine, nimic nu te mai tulbură. Te vei relaxa tot mai mult, şi mai mult, cu fiecare expiraţie devii tot mai relaxat" (terapeutul va face o pauză de 10 secunde; dacă intervalul se prelungeşte, subiectul poate trece în somn natural).”


Tehnica asta seamana aprope identic cu postura mortului pe care o practicam eu cand eram la yoga ,la secta satanica MISA,ne adormea pe toti instructoarea de yoga folosind aceasta tehnica de hipnoza.

Asta numesti tu o referinta cu greutate in dezbaterea pe teme psi, respectiv legat de hipnoza?
Apoi, despre care facultate e vorba? Ca sunt multe adunaturi care, dupa 89 au primit titulatura de facultate.
Iar daca e vorba despre una din facultatile serioase, afla ca si acolo unii dintre studenti sunt foarte slabi, intrucat padure fara uscaturi nu exista.

Asadar, Catalin, iar vorbesti din auzite si te folosesti de surse dubioase. Care e folosul? Cui ii face bine asemenea sistem de referinta? De ce procedezi asa? Arata aceasta, oare, discernamant si buna-vointa?

De ce nu imi ceri mie referinte?
De ce nu ma intrebi ce este hipnoza, ce natura are, care sunt mecanismele acestui fenomen, ce limite are, ce foloase, ce tulburari se preteaza la abordarea prin hipnoza si care nu, ce din experienta personala pot oferi, in ce scoli/orientari psi se utilizeaza hipnoza si care scoli folosesc alte tehnici etc.
Daca ai indoieli asupra competentelor mele din domeniul psihologiei, iti pot furniza cateva materiale ca sa te documentezi si astfel sa iti faci o imagine asupra pregatirii mele profesionale si asupra roadelor acesteia de-a lungul anilor.
Apoi, daca gasesti satisfacator CV-ul meu, bine ai face sa dialoghezi de pe alte pozitii, mai realiste si mai fructuoase, iar nu cum faci mai mereu.
Inteleg ca nu intelegi, insa ai avut mult ragaz sa iti reconsideri sistemul de proiectii din perceptia interpersonala.
Nu de alta, dar faci o treaba cat se poate de nefolositoare aici pe topic: manjesti cu noroi ceva despre care, in chip vadit nu stii absolut nimic. Oare ce e cu tine de te comporti asa distructiv?

Iar acum te rog sa reflectezi o clipa la argumentul meu:
1) Oamenii se influenteaza intre ei mai ales la nivelul limbajului. Atat prin cuvinte cat si prin mesajele paraverbale (intonatie, accent, mimica, gestica) isi transmit unii altora tot felul de mesaje.
2) Prin cuvinte ne imprietenim, prin limbaj ne cunoastem, prin limbaj ne facem dusmani, ne punem probleme, le rezolvam, ne marturisim, ne rugam, cantam etc.
3) Prin limbaj se exprima si Cuvantul. Biblia insasi (Scriptura) e o carte, un text, o sama de cuvinte.
4) Daca un om e rauvoitor fata de altul, prin limbaj poate opera o multime de actiuni distructive.
5) Daca un om e binevoitor, tot prin limbaj isi arata si isi exercita bunavointa.

De ce e dificil sa intelegem ca hipnoza e doar un mod de comunicare, un limbaj ca oricare altul prin care doua sau mai multe persoane relationeaza?
Oare poezia si muzica nu misca sufletul? Oare cuvantul rugaciunii nu misca sufletul? Ce e asa de ciudat in faptul ca mesajele verbale ale hipnotizatorului misca ceva in sufletul ascultatorului? Mai ales ca ele sunt folosite (dau marturie prin propria experienta) cu scopul de a vindeca si debloca mecanisme imbolnavite, asadar spre folosul celor suferinzi.
Daca sunt rauvoitor, daca sunt demonic, apelez musai la hipnoza ca sa fac rau cuiva? De cand si pana cand hipnoza e instrumentul prin excelenta periculos?

Priveste in jurul tau, asculta si socoteste: din toate stimularile care vin spre noi cate fac bine si cate fac rau? Si care din acestea (cam cat % sunt hipnoza)?

Cuvintele au omorat multi oameni. Prin cuvant a pornit moartea miilor de prunci in vremea lui Irod, prin cuvant a tradat Iuda, prin cuvant a fost condamnat Mantuitorul, prin cuvant au pornit si au fost conduse toate razboaiele lumii. Comanda uciderii este cuvantul "Foc!". Sa fie aceasta hipnoza?......

Oare prin hipnoza vine intunericul lumii acesteia?
Oare vrajmasul are ca instrument predilect de actiune hipnoza?

Faptul ca unii se folosesc de hipnoza pentru a sugera un lucru daunator este acelasi lucru, cu mult mai putin raspandit, ca faptul ca mai toti ne folosim de cuvinte pentru a face rau. Asa cum noi mintim, injuram, defaimam, osindim pe aproapele apelind la cuvinte, asa si unii hipnotizatori pot provoca raul prin hipnoza.

Ce sa facem acum: sa scoatem cuvintele din omenesc doar pentru ca adeseori folosim prost cuvantul?
Sa scoatem hipnoza din psihoterapie, sport si educatie doar pentru ca unii folosesc pe ascuns hipnoza pentru scopuri nevrednice?
Sa scoatem masinile din lume pentru ca anual mor mii de oameni in accidente?
Similar cu avioanle, prizele cu curent electric, medicamentele, etc. CHiar si hrana ar trebui s-o eliminam pentru ca pe unii o omoara.
Si munti ar trebui desfiintati pentru ca unii mor pe munte.
Si marea, intrucat unii se inneaca in mare.
Nu mai zic de foc, ca nu e doar pentru mititei si caldurica...

Ce vrei asadar: sa desfiintam tot universul, toata creatia lui Dumnezeu doar pentru ca raul coexista, bagaret nevoie mare, in lucruri si fapturi?
Vrei sa faci tu o lume mai buna decat a facut Domnul?
Incepe cu tine, mai intai!
Apoi va fi venind si randul hipnozei.

S-au facut mii de studii despre relaxare si hipnoza. La unele am participat si eu, ca voluntar. NImic mistic, nimic ocult. Doar fenomenologie umana, care insa nu e inteleasa de necunoscatori. Trebuie ani buni de studiu si practica pentru a intelege mai bine sufletul omenesc. Crezi, bine. Nu crezi, iarasi bine.
MISA nu reprezinta un for competent in legatura cu hipnoza. Acolo s-au intamplat multe, din cate stiu de la cei care au practicat si pe care ii cunosc personal. Multe lucruri bune, dar si multe lucruri discutabile. In orice caz, nu cred ca MISA este o institutie medicala sau cabinet psihologic care foloseste hipnoza terapeutica. Despre MISA ar trebui discutat, poate, in alt topic. Are un alt specific, din cate am inteles.

Si intr-adevar, multe din exericitiile de relaxare sunt preluate din yoga.
Insa de la yoga la modul cum este practicata hipnoza in cabinetele de psihoterapie e cale lunga.
Iar motivatia nu e aceeasi, scopul nu e acelasi etc. etc.

Nu sunt de vina psihologii ca in Romania a functionat MISA si ca acolo se facea si nu stiu ce gen de hipnoza. Treaba lor!
Cine te-a pus sa te incurci cu ei? De ce nu ai apelat la un psiholog cu formatie academica daca ai avut unele nevoi sufletesti?
Uite ca eu, desi psiholog si ca urmare inclinat spre tot felul de cunoasteri mai "subtile" (vorba bivolarilor), desi am avut o multime de prieteni de la MISA, uite ca eu nu am calcat pe-acolo.
Tu de ce ai fost? Cine te-a impins?
Ca sa vii acum si sa ne inveti crestinismul si hipnoza? Ca sa imi spui intr-o postare mai la deal ca ma ocup cu lucruri demonice? (desi am spus ca nu mai folosesc hipnoza de mai bine de 10 ani)
Mai, mai, mai....
Hai te rog, fii mai rezonabil. Te rog frumos!

-dar despre ce a zis Liviu Filimon de ce nu ai zis nimic ?
-sau despre faptul ca in tehnicile de hipnoza se foloseste imaginatia care e zic sfintii parinti "puntea dracilor" de ce nu zici nimic ?
-despre anumite efecte negative ale hipnozei terapeutice,pshihologice de ce nu zici nimic ?
-toate sunt bune si frumoase?
-despre faptul ca unii psihologi sunt influentati de anumite practici yoghine sau orientale de ce nu zici nimic?
-despre faptul ca majoritatea pshihologilor sau parapsihologilor nu prea au treaba cu ortodoxia autentica de ce nu zici nimic?
-despre Irina-Holdevici- care a lucrat cu securitatea si a practicat yoga de ce nu zici nimic ? (si te laudai ca ai invatat de la ea in facultate)
-pai cum putem sa avem incredere in astfel de psihologi care nu sunt ortodocsi /
-
[COLOR=blue]Tehnici de psihoterapie văzute din perspectivă ortodoxă[/COLOR]

zice doamna care e psiholog (pe care a citat-o si catalin) si e ortodoxa:

"Imi amintesc cum ne spuneau profesorii la cursuri: ''terapia asta nu este cum spune religia, este nevinovata, preotii nu vor sa accepte evolutia'', si vedeam cum profesoara hipnotiza toata clasa, sub pretexul relaxarii, dar cu greu isi mai reveneau bietii mei colegi. Imi amintesc odata ca un coleg era chiar inconstient dupa o sedinta de hipnoza si nu-si mai revenea. Nu m-am lasat niciodata hipnotizata stiind ca e pacat, (cred ca rugaciunile duhovnicului meu m-au salvat de multe ori) dar nu cunosteam pe atunci marile primejdii duhovnicesti ascunse in spatele unor astfel de practici, intrucat nimeni nu ne avertizase asupra usurintei cu care demonii, ca entitati spirutuale, intra pe calea hipnozei in contact nemijlocit cu mintea omului, inselandu-l si amagindu-l treptat, pana la contactul total.
In hipnoza sunt implicate si capacitatile demonilor de a-i induce omului perceptii senzoriale, (puteri pe care psihologul crede ca le dobandeste cu marea capacitate de a se juca cu mintea omului),inclusiv reprezentari vizual - artificiale pe de o parte, iar pe de alta parte de a interveni direct asupra unor evenimente, in sfera realitatii materiale. Terapeutii insa ignora cu desavarsire toate aceste aspecte, prezentand mecanismele hipnozei intr-o maniera distorsionata, facila si apetisanta. Psihoterapeutii sunt oameni, si ca oameni aleg intotdeauna ceea ce li se potriveste, fac alegeri care doresc sa fie congruente si aliniate in raport cu conceptile si convingerile lor."