Esti rautacios. Omule, eu nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu cer altora sa fie pacatosi ca si mine, dar STIU ca abstinenta la inceputul casatoriei, cand totul e numai lapte si miere, nu poate fi ingradita. Eu nu ma refer la desfrau, ci la acel ceva unic ce nu poate fi descris in cuvinte. Cand apare primul copil, ea nu-si mai pune pe primul plan sotul, ci copilul. Abia atunci putem vorbi de o oarecare tarie in abstinenta.

Imi pare rau pentru tine, dar lucrurile stau cu totul altfel... "Cand parintele (Arsenie Boca) spune..." Nu vreau sa dau amanunte ce a insemnat Parintele Arsenie Boca pentru mine. Locuiesc la celalalt capat de tara, si cadoul pe care am dorit sa i-l fac sotiei de ziua ei cu ceva ani in urma, a fost sa ne reculegem impreuna la mormantul lui. Nu Parintelui ii gasesc vreo vina, ci interpretarilor noastre. Parintele vorbea la modul general, dar in particular stia ca omul e slab, ca face pacate, ca nu se roaga indeajuns... Ii cunostea pe toti si se ruga pentru toti, fie ei buni si rai, chiar daca parea extrem de transant. Ori noi ajungem sa ne intrebam de ce nu ne spalam mainile inainte de a ne aseza la masa, uitand ca am lasat-o pe mama in voia lui Dumnezeu... (Sper sa intelegi pilda la care fac aluzie si sa nu spui ca sunt confuz...) Voia lui Dumnezeu este aceea de a ne recunoaste starea de nevrednicie, si sa punem mai mult pret pe dragoste si blandete. Spui ca esti casatorit. As vrea sa cred ca ai si copii. Eu am doi baieti si cred ca i-am crescut cu frica de Dumnezeu si ma straduiesc mai departe sa fac ceva in acest sens, Dar recunosc ca uneori sunt si dezamagiri. Ei, si? Sunt copii mei. Ii cert, poate ii si pedepsesc, dar nu pot sa nu-i iert, mai ales fiindca stiu ca si eu am fost ca ei, poate mai rau chiar. Nu sunt copti inca, dar daca Dumnezeu va ingadui (si ma rog pentru asta), se vor intelepti ei cu timpul. Asa si in cuplurile tinere. Noi, amariatii care la vremea noastra eram viteji nevoie mare, venim acum si le cerem celor tineri: "Mai copii, ia vedeti voi ca asta sa nu faceti si nici asta si nici asta ca n-aveti voie!" Pai sigur ca le spunem, dar in sufletul nostru stim ca sunt vorbe goale, fiindca ei tot nu se pot abtine.
Am spus la un moment dat o gluma, dar nu stiu cati au patruns-o, si-am sa fiu mai direct. In loc de "Veti vedea astazi sarpele zburator care o zi zboara, o zi nu zboara, iar azi... nu zboara" o sa spun: " Dragi insuratei, veti vedea astazi duetul "pasarica in colivie si cocoselul inaripat" care sunt capabili de maiestrie absoluta, cand se deschide colivia. O zi canta, o zi nu canta. Azi ... nu canta... Dar nici maine nu cred ca sunt sanse, si nici saptamana viitoare... Poate pe 29 februarie sa dea vreun concert, dar numai de nu s-o imbolnavi chiar atunci, ca se mai intampla sa se amane concertul din cand in cand. N-am nimic cu Parintele, dar in mod normal, cine face notele, trebuie sa cunoasca si portativul. Daca n-ai fost beat niciodata nu stii ce inseamna sa fii... tulbure! Psalmistul (David) stia bine asta, si se smerea, iar Dumnezeu l-a iubit si l-a iertat. Rasfoieste Psaltirea (ca tot suntem in post) si-ai sa vezi ce frumoasa este si cat folos aduce!
Iarasi: "Parintele spune!..." Daca ai fi robot, probabil ai executa dupa un program dinainte stabilit. Dar noi suntem oameni si suntem supusi nu greselii, ci ispitelor. Uneori rezistam, alteori nu.
Cat despre 50 de ani... cu tristete constat ca nu ai simtul umorului.

Imi pare rau ca nu am nici o posibilitate sa dovedesc un lucru, dar tu stii mai bine ca am dreptate: dupa cat esti de sever, pot sa bag amandoua mainile in foc ca de fapt reactia ta este razvratirea impotriva propriei neputine si ca nimic din ce le ceri altora, nu esti capabil sa faci. Ce spui tu aici sunt vorbe goale. Eu nu indemn la desfrau, ci la cumpatare si smerenie. Daca avem gandul la Dumnezeu, chiar si cand facem pacatul acesta, cu timpul lucrurile se mai linistesc. Nu exista duhovnic care sa nu fie ingaduitor in viata tinerilor cupluri. Doar noi suntem mai catolici decat papa!

Repet: Ferice de tine ca tu poti! Hai sa ne amintim motivul pentru care Mantuitorul a venit pe pamant: nu pentru cei ca tine, care sunt vrednici, ci pentru cei ca mine. Cum as putea sa nu ma recunosc pacatos, daca eu stiu bine ca sunt?

Sunt dur probabil cu pacatul care predomina...diferitele experiente nu ma incalzesc. Experienta ta ar trebui sa fie model cumva? Eu propun sa lasam la o parte Sfintii si sa ne apucam sa stabilim fiecare o regula, facem un ghiveci si apoi vedem ce iese. Prefer sa vorbesc din carti decat sa dau de la mine putere. Nu este normal ca sfaturile parintilor sa ne fie si etalon? Sau slabiciunile noastre ar trebui sa fie mai presus? Cine vorbeste de abstinenta tinerilor casatoriti cand preotul in predica le ureaza mirilor casa de piatra si "sa ne vedem la botez cat mai curand". Eu unul regret ca nu am tinut cu sfintenie aceste "reguli". Din pacate nu am stiut...acum ca stiu ma straduiesc sa le tin, iar celor care au cerut un sfat l-am dat mai departe.

Ai sa te arzi! Nu cer nimanui sa faca ceva...am sustinut o idee impotriva desfranarii si nimic mai mult. Nu inteleg ce te priveste pe tine viata mea personala, daca eu tin sau nu tin anumite canoane...te incalzeste daca eu tin sau nu, are asta vreun efect asupra adevarului, ar schimba cu ceva Sfaturile Parintilor? Noi discutam de ce ar fi bine sa facem sau nu. Nu este important cat si ce facem fiecare (asta este strict problema fiecaruia - de asta este duhovnic sa ne spovedim).

Foarte bine ca te recunosti pacatos, nicaieri eu nu am afirmat ca eu sunt vrednic. Numai atunci cand omul se jertfeste, se inrudeste cu Hristos, pentru ca Hristos este Jertfa. Ce sfaturi ai da celor apropiati, celor tineri (ca vad ca tot insisti pe slabiciunea celor tineri)?

ps: te rog daca poti sa raspunzi la ultima intrebare concret in cateva cuvinte (incearca sa nu deviezi...rapunde ce i-ai sfatui din ce am postat eu din sfaturile parintelui)

Nu prea ne intelegem dar nu mai are sens. Doar asa, imi vine sa merg inapoi cu gandul la exemplul cu medicul fumator care ii spune fumatorului sa nu mai fumeze!... E trist ca nu vrei sa intelegi acest lucru.

Gandesti egoist. Acum, cand POTI sa te abtii, stii, atunci nu. Si daca venea unul care sa te invete la acea varsta cum stau lucrurile, cu siguranta l-ai fi ascultat. Despre personalitatea ta infailibila, nu spui nimic. Doar stii acum ca atunci ai fi facut ascultare si gata. Iar noi trebuie sa te credem pe cuvant. Pai dupa razboi... eheiei (ca tot vorbeam de razboiul de 100 de ani!)
De fapt, chiar si acum, tu... "te straduiesti"... Pai eu ce spuneam, sa ne iubim pe tunuri? Nu; spuneam ceva de cumpatare, iar daca se intampla sa alunecam uneori, sa nu facem din asta un derdelus...
Ceea ce ureaza parintele ("Sa ne intalnim si la botez") nu limiteaza actul sexual pana in prima zi dupa ce sotia a aflat ca este insarcinata.
In situatia asta suntem toti, dragul meu, TOTI! Si fiecare dintre noi are toate motivele sa spuna din adancul sufletului: "Doamne, nu-mi socoti pacatele tineretii ca de te vei uita la pacate, Doamne, Doamne, cine le va suferi?" Cei tineri de acum, vor ajunge intr-o zi sa puna ce spunem si noi acum. Totul e sa vrea sa spuna, fiindca Dumnezeu le va arata cararea, numai ei sa nu-si impietreasca inimile!

OmuBun...Povesti, povesti si iarasi povesti! De unde stii tu cum traiesc eu? Ce legatura are cu subiectul topicului? Schimba placa! Ma tot aduci in discutia topicului fara nici un rezultat.

Te-am rugat sa-mi raspunzi la o simpla intrebare. Dar din nou povesti, povesti...

Vad ca ai dat intre timp un "edit". Insisti inutil pe aceasta idee. Cine sunt eu si in ce masura sfaturile mele trebuiesc tinute sau luate in calcul. Eu sunt pacatos si-atat.
Pe copii mei i-as invata doar atat: "Dragii mei, nu luati credinta in Dumnezeu ca pe o lectie de viata ce se potriveste intotdeauna celorlalti. In masura in care voi il iubiti pe Dumnezeu si faceti voia Lui, la fel va va ajuta si el in viata. Deci, orice-ati face, ganditi-va daca El va va ierta vreodata! Nu-L faceti sa fuga de la voi si sa nu vrea vreodata sa va mai vada! Tot ce avem, Lui ii datoram si nu avem dreptul sa profanam. Dumnezeu sa binecuvinteze toate gandurile voastre!"
Asta le-as spune copiilor mei. Celorlalti... "Intrebati-va parintii, nasii, duhovnicii... Eu sunt mult prea subiectiv si nu vreau sa-mi asum responsabilitatea unor sfaturi care pot fi interpretabile. "

Faceam referire la subiectul topicului. Sincer nu are rost se pare ca vorbim doua limbi diferite.

Da, da eu sunt nefumatorul iar tu cel care incerci sa ma convingi sa ma apuc de fumat?

Nu stiu ce e asa de greu de inteles. Am trait in pacat din nestiinta (nu stiam ca exista desfranatre in cadrul familiei). Acum ca stiu, incerc sa nu mai pacatuiesc. Ce e asa greu de inteles? Ce ascultare sau alte bazaconii tot infloresti?

Absolut de acord. Nu-mi permit sa dau sfaturi pe care eu insumi nu sunt (si nici n-am fost) capabil sa le tin. Si nici de-as fi capabil, tot nu sunt in masura sa vorbesc, fiindca Dumnezeu stie si cine-am fost, nu doar cel ce sunt acum. Cand Sf. Antonie a auzit pe cineva urland intr-o groapa, s-a dus si l-a intrebat: "Ce-ai, ma de urli-asa? Te-ai ticnit?" "Vai de capu' meu, sunt aici de trei zile si n-am mancat nimic" "Ei si ce, eu n-am mancat de 40 si tot nu urlu in halul asta!" Dupa un moment de liniste se aude vocea lui Dumnezeu: "Cu harul Meu, Antonie! Cu harul Meu!..."
Harul lui Dumnezeu nu vine peste noapte, nu vine la toti odata si nu vine la intamplare. Trebuie osteneala, dar si multa smerenie. Iar smerenia apare de obicei dupa ce suntem cu constiinta facuta praf.

Foarte fromoase gandurile tale si de apreciat. Dar eu ti-am cerut sa raspunzi la intrebarea legata de subiectul topicului. Mai citeste o data intrebarea si te rog sa fii la subiect.

Celor apropiati? "Nu lasati slabiciunile voastre sa va jaloneze viata! Iubiti frumos, dar nu ipocrit si nu-L dezamagiti pe Dumnezeu, niciodata atat de rau incat sa nu va mai poata ierta! Pentru ca El poate ierta orice, dar o sa ajungeti sa nu va mai puteti ierta voi insiva, iar asta e mult mai grav!"