Dumnezeu vede și lucrează întotdeauna!
 

Draga mea,

Suferință și nedreptate au fost de când a picat Adam din Rai. Era firesc să fie așa. Însă ăsta nu e un motiv să spui că nu mai vrei să fii ortodoxă sau că nu mai vrei să crezi în Dumnezeu.

Cum să nu mai ai motive să crezi în El? El a fost, este și va fi mereu lângă tine.
Ipocriți sunt în toată lumea, toate categoriile sociale, toate domeniile, toate religiile. NU e vina lui Dumnezeu că oamenii sunt așa! E strict vina celor care VOR ȘI LE PLACE să fie așa!

Despre sufletul animalelor, nu pot să îți spun un lucru cert, dar știu asta cu siguranță 100%: Dumnezeu nu le-a creat ca să aibă omul de ce să își bată joc! Ele sunt un dar pentru om, pentru bunăstarea lui (atât fizică -treburi pe care le fac pentru noi- cât și psihică -cântecul sau jocul lor relaxează creierul uman, etc.) și pentru ca, împreună, natura să fie mai frumoasă - tot omul având de câștigat, evident. Dar... ce face omul? Își bate joc... (O simplă pungă de plastic aruncată pe un câmp, înseamnă poluarea mediului în care, mai târziu, ar urma să trăiască un animal. Concluzia o tragi singură!)

Când ni se întâmplă ceva rău, ceva ce ne doare, primul lucru la care te gândești e: de ce mi se întâmplă mie asta? Ce am făcut să merit așa ceva? Ce Dumnezeu e ăsta care lasă să mi se întâmple asta? Ce iubire îmi bagă mie la înaintare în Biblie, când... uite prin ce trec?! Cum să cred într-un Dumnezeu care se uită la mine cum sufăr și nu face nimic, nu vede, nu aude, ba poate îi și place să mă vadă trist(ă)?
Cu greu (FOARTE greu), ne uităm și la noi, când e vorba să aruncăm vina. Și uite așa, Dumnezeu apare ca un tiran, un sadic, abia așteptând să lovească. Să fie așa oare? Primul lucru la care ar trebui să ne gândim când vorbim sau îl acuzăm de ceva ar trebui să fie chiar Fiul Lui - Iisus Hristos, care... ce a făcut în viața Lui pe Pământ?? A suferit, a fost nedreptățit, batjocorit și a asistat, probabil, și la moartea unor animale nevinovate pe care (culmea!) chiar El le-a creat. Crezi că le-a omorât El? Eu zic că nu. Crezi că Dumnezeu nu vede? Hai să ne uităm în Biblie, unde scrie că nicio vrabie nu cade fără știrea Lui sau, și mai interesant, toate firele de păr ne sunt numărate de El.
Plusez aici, pentru că trebuie: Gândurile Lui despre fiecare dintre noi însumează mai mult decât toate firicelele de nisip ale mării. - Toate astea le găsești în Biblie și le vei înțelege dacă ești obiectivă și gândești cu calm, fără supărare, fără tristețe, ci cu dorința de a înțelege.

Roagă-L întotdeauna să îți explice, să îți arate ceea ce nu înțelegi. Roagă-te să îți ofere claritate în ceea ce ți se întâmplă. „Cere și ți se va da!” - nu e doar o treabă de genul „Vreau să beau o Cola, azi. Te rog, trimite pe cineva cu o sticlă!”. E vorba și de nedumeririle prin care trecem toți, la un moment dat. Sunt atâtea lucruri care, la prima vedere, sunt abominabile, total revoltătoare, care te fac chiar să-L batjocorești (eu am făcut asta, din păcate, la un moment dat în viață) aiurea. Să știi că Dumnezeu răspunde, chiar dacă nu o face la cheremul nostru. Un răspuns târziu nu e un răspuns în sictir, ci e un răspuns oferit în cel mai bun moment pentru noi - din proprie experiență îți spun asta.

Eu am primit o boală care mi-a „tăiat aripile” ca să spun așa. Am suferit foarte mult și încă sufăr. Probabil că voi muri cu un regret. Cine crezi că a fost vinovatul? Dumnezeu, evident! Păi, ce, meritam eu asta? Am omorât pe cineva? NU! Am ținut-o așa până când am văzut că viața mea se duce de râpă și... am realizat că am nevoie de ajutorul Lui, căci altcineva nu mai putea să mă ajute. M-am rugat. Ce crezi că s-a întâmplat? A răspuns, pentru că mă iubea chiar și într-unul din cele mai josnice momente din viața mea. Și m-a ajutat să mă ridic din groapă. Și am întrebat: de ce mi se întâmplă asta? Și mi-a răspuns. Suferința mea era o consecință a unei îndărătnicii proaste, tărăgănată ani buni de zile. Deși, am fost avertizat, în repetate rânduri, că greșeam, am continuat ca un copil tâmpit. Aveam nevoie de o corecție. Și am primit-o! Era mai bine să fiu dat pierzării, dar să trăiesc viața asta cu zâmbetul pe buze, neinteresându-mă de nimic decât de mine? Sau e bine să mai și plâng, ca să văd unde sunt în raport cu El și cu cei din jurul meu?

Crezi că pe El nu-l doare să vadă atâta suferință pe toată planeta asta? Ar sări oricând să îi ajute pe toți, dar... e o problemă majoră: NU trece peste alegerea omului. Suntem liberi. În final, orice ar face El pentru noi, noi decidem dacă vrem sau nu să fim ajutați. Iar păcatele noastre au consecințe, chiar dacă El ne iartă greșelile.

Cât despre animale, și ele sunt victime ale răutății noastre, a tuturor. Chiar și un gând sau o privire urâtă aruncată unei ființe, strică ceva. Deci... NU DUMNEZEU E AUTORUL RĂULUI! El și-a trimis Unicul Fiu să MOARĂ pentru tine, pentru mine, pentru toți. El a plătit prețul mizeriei noastre, ca noi să putem trăi. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem noi este să primim oferta. Să credem în Iisus și să-L iubim. Atât. De aici pornește tot binele.

Dumnezeu este PERFECT, chiar dacă e greu de înțeles și acceptat, mai ales în ziua de azi.

Capul sus și crede în El până la capăt! Cere-i să îți explice tot ce nu înțelegi și o va face! Dar învață să ai virtutea de bază: răbdarea.

Doamne ajută!

oare dumnezeu nu s-o fi saturat de noi? de ce trebuie sa ne plangem mereu de ce credem ca totul este numai din vina lui dumnezeu .nu il rastignim noi in fiecare clipa

Și cam ce fel de sentimente ar trebui să-L încerce pe un Dumnezeu care S-a săturat de propria Sa creație?

Mi-ai luat vorba din gura ! Da , asa-i , dar El nu se "satura " atat de repede de noi , precum ne saturam noi unii de altii , si nu ne iubeste , precum ne iubim noi intre noi , caci daca ar fi dupa o minte omeneasca si dupa mania noastra ,am fi distrus omenirea intr o clipita , am fi ras totul fara crutare , dar aici intervine marea diferenta intre "gandirea" noastra si a Lui ! Noi le vrem pe toate intr o clipa , serviti la "pat" de se poate , sa fim ascultati fara prea multe explicatii , iertati instantaneu de toate nebuniile noaste , adulati , mangaiati , giugiuliti zi si noapte , ca de , suntem doar Creatia Lui , si El pe toate le poate face , fara a se cobori la nivelul nostru "muritor" . E , uite ca nu se poate !

M-am rugat la Dumnezeu asa: faca-Se Voia Ta, nu a mea! Nu asa se ruga Iisus in gradina Ghetsimani? Tot voia mea s-a facut... am spus, faca-se Voia Ta, chiar daca asta ar insemna ca eu sa sufar... si ce crezi ca s-a intamplat? Am suferit, am facut tot voia mea si ... mi-am pierdut credinta. Unde m-a ajutat Dzeu, unde mi-a dat minte, unde m-a ferit de ispite... ca mereu, am facut doar ce am putut, dupa talantii mei. Ce sa inteleg, Dumnezeu ori nu VREA sa fac VOIA SA, ori VOIA SA e sa-mi pierd credinta. Ce sa cred?!

Si oricum, acum realizez ca e ciudat sa te rogi la Dumnezeu sa faci Voia Lui.. daca El Voieste asta, ar trebui sa ofere ajutor omului neconditionat.

cred ca de mila pt ca vede ca ne pierdem pe cale si din cauza rautatii cu tot ce cuprinde ea

Să te rogi pentru sănătate și în rest să-ți folosești creierul pentru a scăpa de probleme și pentru a le evita, nu să aștepți să ți le rezolve Dumnezeu. Când pur și simplu probleme te copleșesc, te oprești, îți tragi sufletul să poți conștientiza ce și de ce s-a întâmplat și o iei pe o altă direcție pentru că e clar că drumul pe care l-ai ales e greșit din moment ce nu poți să răzbești mai departe. Uneori e mai bine să punem punct și s-o luăm de la capăt. Ne scutește de suferințe inutile.

Ai slăbit. Nu ai făcut tot ce ai putut. Am trecut prin ce ai trecut tu. Depinde și cum te rogi, care este stăruința ta, dacă ea există. Nu te rogi azi și mâine faci pauză. Insistă! Eu mă rog zilnic și tot nu consider că mă rog cât pot, ci cât vreau. Deci...

Voia lui Dumnezeu este ca ție să-ți fie bine, indiferent că vei suferi pentru asta. Ceea ce El știe că e bine pentru tine este un bine REAL și, de cele mai multe ori, binele REAL nu coincide cu binele pe care ni-l dorim/imaginăm noi, care e un bine FALS sau ÎNȘELĂTOR.

Ceea ce trebuie să faci este: să te rogi continuu, să întrebi continuu (să Îi ceri îndrumare) și să rabzi. Răbdarea este o calitate de care ai/avem mare nevoie în relația cu Dumnezeu. Gândește-te că ceea ce pentru noi este 100 de ani, pentru El e ca o adiere extrem de scurtă de vânt. Iar lucrurile/experiențele/binele vine/se recunoaște ÎN TIMP.

Mă rog ca Dumnezeu să te lumineze și să înțelegi voia Lui, iar credința să îți sporească pe măsura grijii Lui pentru tine! Amin!

Păcat. E departe de Dumnezeul veșnic iubitor și înțelept pe care-L construiește Biblia. Dar și Iisus e de multe ori în dezacord cu această imagine, nu?