Din pacate ,in ziua de azi,nici intalnirile directe dintre crestini ,nu mai rezolva mare lucru.
Intalnirea virtuala ,oricum este slaba,si nu are darul sa te ajute cu ceva consistent,dar astazi,chiar si doi crestini practicanti daca se intalnesc nu au puncte comune.

Se vede pe acest forum cat suntem de diferiti,si cum fiecare are o parere personala,diferita de a celorlalti.

Explicatia care imi vine acum in minte,pentru aceasta lipsa de comunicare,este faptul ca crestinul amesteca credinta cu intelesuri proprii,unele ale lui,altele luate din afara,si rezultanta este o supa diluata de crestinism.

Unii se amagesc ca au citit ca crestinii din urma vor fi foarte mari,si ei trebuie sa-si pastreze doar credinta dreapta,fiind mai putina nevoie de fapte.

Nu cred ca e asa,cred doar ca omul de azi nu poate sa renunte atat de usor la placerile facile oferite de civilizatia moderna;iar aceste placeri ii aduc un crestinism comod.

Scriem problemele noastre la tastatura,mergem cu masina la Biserica sau manastire,ne uitam la tv,ne imbracam bine,mancam bine,nu prea muncim fizic etc..

Toate acestea denatureaza pe om,si face ca profunzimea sa scada,si nevoia si spiritul de jertfa..

Intr-adevar, cand ne intalnim fata in fata, chiar crestini practicanti fiind, mai rar vorbim efectiv despre crestinism si cele aferente. Chiar si la biserica intalnindu-ne, mai degraba vorbim de treburi lumesti; chiar si cand mergem la spovedanie, ii spunem preotului tot problemele noastre din viata de zi cu zi. Dar poate ca asta este crestinismul zilelor noastre; ce era de vorbit s-a vorbit, se stie, sau ar trebui sa se stie, acum trebuie sa-l extrapolam in viata noastra de azi, sa-l adaptam la modul de viata al secolului in care traim, lucru care multi cred ca nu se poate. Ceea ce nu se poate insa este sa dam timpul inapoi, sa traim ca pe vremea romanilor, cum au trait primii crestini. Mai sunt o comunitate, acei "amish", care mi se pare ca nu sunt crestini, care traiesc ca-n secolul trecut. Poate nu e o idee rea, daca vine vreun cataclism si ramanem fara energie electrica si fara telecomunicatii, ei o sa fie in avantaj, ca s-au readaptat. Dintre noi cei civilizati, poate ce unii nici n-au sa supravietuiasca.
Un lucru este cert : daca vrem ca invatatura crestina sa nu se piarda, trebuie sa facem toate eforturile sa o perpetuam , dar cu mijloacele zilelor noastre, ca daca o sa incercam metode prea drastice, nu vom face decat sa-i indepartam pe oameni de cele sfinte. E drept ca crestinismul cere un oarecare sacrificiu de sine, dar acesta trebuie sa fie voluntar, nu impus de cineva/ceva dinafara.

Salvarea noastra,eu asa o vad,va veni atunci cand vom lasa deoparte placerile oferite de lumea aceasta,si ne vom intoarce la adevaratul sens al crestinismului.

Scriem aici pe forum,sau daca nu scriem ne credem crestini buni,dar problema este ca nu avem forta.Nu avem o traire autentica..

Nu mai postim cum trebuie,nu mai facem metanii,nu mai citim Evanghelia si Psaltirea,si facem acatiste doar la nevoie.

Banuiesc ca nu te opreste nimeni sa faci toate astea, dar nu cred ca ar fi indicat sa incerci sa impui astfel de reguli si celor apropiati sau chiar familiei, asa cum poate nici tie nu ti-ar place sa vna cineva la tine, chiar mama, tata sau sotia sa-ti ceara sa nu te mai uiti la tv, sa nu mai deschizi calcuolatorul si alte astfel de oprelisti.

Cred ca este evident ca ceea ce am scris nu se poate face fortat,ca si intreg crestinismul de fapt.Dumnezeu ne-a dat libertatea ,sa o folosim cum dorim.

Cred ca este clar,ca ceea ce am scris este pentru cei fffffff putini,care au ecou la aceste cuvinte.

Nu ma astept sa fac o revolutie,pentru ca nu este material.Nici eu nu am suficienta forta pentru a atrage pe cineva....

Vorbesc asa cum o fac multi pe aici,si din motivul care am si spus de inutilitatea forumului,ca sa ma aud doar pe mine, 99% inutil.

Experienta de pana acum mi-a confirmat acest lucru,nu mai am nici o umbra de indoiala...

Eu nu cred ca a impus cuiva ci a spus la modul general.
Daca mergem la o manastire si ne spovedim ,preotul ne da un canon pt.mantuire ,seara sa citim un Paraclis ,dimineata rugaciunile de dimineata si un acatist ,rugaciunea mintii in timpul zilei.
Cu aceste rugaciuni putem sa fim mai aproape de Dumnezeu si sa pacatuim mai putin ,sunt un fel de arme duhovnicesti.
E posibil ca si preotul de parohie sa ne sfatuiasca in acest sens.
Din pacate cei cu servici foarte greu pot sa faca acest canon deoarece timpul nu mai ajunge .

Si eu m-am lovit de problema ca nu am timp,sau nu am suficienta forta ca sa fac canonul dat la spovedanie.

Insa mai mult decat atat,orice imi propun se spulbera,nu se realizeaza,incat concluzia mea este ca internetul,televizorul,lumea moderna de azi cu conceptiile ei de viata,pe care vrand nevrand le asimilezi,ne fura din vointa si din evlavie.

Care este solutia? Parerea mea ca trebuie o distantare vizibila de toate acestea,si daca e posibil,de gasit tovarasi de drum,care sa aiba aceleasi intentii.

Doar atat spun,izolarea duce la depresie si la alte probleme sufletesti,psihice ca atacul de panica,fobiile(de toate felurile)
Am trait-o pe pielea mea.Bine eu am avut doar despresie si atac de panica.

Si va spun ca sunt un baiat credincios.

Pai,poate aici consta si una din radacinile lucrurilor care te framanta in prezent: ca esti prea putin flexibil si nu cauti sa te deschizi mai mult si sa incerci sa cunosti si sa intelegi si alte puncte de vedere,decat cele ale propriei tale persoane...

Nu este timp .trece prea repede.
Acum depinde ce obligatii are fiecare in familie.
Eu nu ma uit la televizor decat foarte putin iar pe internet la fel.
De televizor putem scapa foarte usor -nu il deschidem.
E adevarat ca nici nu ai ce sa vezi.
Totusi la Trinitas sunt emisiuni interesante ,de ex.aseara un interviu cu un preot despre taina botezului.