Eu nu cred ca unirea dintre barbat si femeie e in principiu pacat. Aceasta constituie un element al hainelor de piele primite de catre primii oameni imediat dupa cadere, din mana lui Dumnezeu. Dumnezeu a randuit acest mod de inmultire al oamenilor in starea lor cazuta, asemanator felului de inmultire al animalelor. Deci nu poate fi pacat, dupa cum nici impreunarea animalelor nu e pacatoasa, ci fireasca.

Este "fireasca" daca se realizeaza in anumite conditii... nu le mai enumar.

Ca sa facem o paralela cu mancatul.. si a manca este firesc (ba chiar necesar, spre deosebire de unirea trupeasca), dar ajunge f usor pacat daca mananci prea mult, daca nu respecti posturile, daca vrei sa mananci lucruri dreosebite, f gustoase sau rare etc.. Deci daca traiesti ca sa mananci (iar nu mananci pt a trai!)

In starea de pacat se poate cadea f usor.. unirea trupeasca in care eviti sarcina.. ca sa-mi continuu paralela ar fi echivalenta bulimiei, nu?
Parerea mea.

Daca nu e pacat, de ce a fost nevoie de Sf. Taina a Cununiei? Nepacatoasa este fecioria, doar ca putini o pot duce.

In ceea ce priveste foamea, setea, oboseala, s.a. si acestea sunt pacate datorate tot hainei de piele, dar sunt pacate ireprosabile, niste simple pedepse ale pacatului, ne spune Pr. Staniloae.

mi-a mai zis cineva, mergand pe acelasi principiu ca tine, despre casatorie ca este o curvie legalizata.
nu, nu, nu!
impreunarea nu este pacat daca este facuta in cununie, cu anumite conditii.

Vezi ce a scris george.m. Explicatii mai exacte le gasesti de ex. in cartea lui Panajotis Nellas: Omul, animal indumnezeit (de gaseste pe scribd, a postat cineva pe aici linkul). Sigur, gasesti si la p. staniloae dar este mai greu de inbteles la el.
Parintii au interpretat 'hainele de piele' pe care Dumnezeu le da omului dupa cadere ca o coborare, insa in sensul ca animalicul ia fraiele persoanei umane, in loc de duih; iar omul, in loc sa devina animal indumnezeit, devine rob al 'taranii' din care a fost facut.
Hristos a restaurat aceasta natura cazuta, ne-a dat putinta sa ne indumnezeim, insa trebuie sa facvem si noi un efort.
Tainele le avem exact pentru asta.
Feluml in care prezinti tu lucrurile, aici si mai jos, este de parca trupul omenesc este pacatos in sine. Or Dumnezeu de la inceput l-a facut pe om si cu trup. Tainele nu le avem ca sa scapam de trup, ci ca sa ilindumnezeim si pe el.

Asa este. Este gresit sa spui ca unire trupeasca este pacat, iar cununia o curata.
Unirea trupeasca in sine nu este pacat, este pacat in conditiile lumii cazute in care devine prilej de uitare de Dumnezeu, de posedare a celuilalt, in conditiile in care este despartita de Dumnezeu. Cum ar fi fost ea fara cadere, nu stim.
Cununia restaureaza (pentru cine incearca, toata viata, sa o traiasca ca atare: nu este un act magic, ci este o samanta) in om starea initiala, decine da popsibilitatea de a trai unirea in felul in care Adam si Eva in rai trebuiau sa traiasca: ca pe un prilej de unire si cu Dumnezeu. Vorbesc aici de unire in general, nu numai de cea trupeasca.

Foamea, setea etc nu sunt poacate, sunt urmari ale pacatului.
Daca spunem ca sunt pacate, chiar iresponsabile, din asta ar rezulta ca Hristos a pacatuit???

Totusi, mie imi lasa un gust amar, oarecum, tonul tau moralizator in aceasta chestiune. Nu pot sa nu ma impiedic sa imi amintesc ce iti scria Ory mai demult: este usor sa le faci morala altora cand nu mai esti in situatia periculoasa tu insati. Din cate am inteles, ai 'numai' doi baieti (ca si mine, insa deja adulti), si mai demult, pe acest forum, scriai pozitiv despre 'metoda calendarului' (deci, un fel de planificare familiala alta decat pur dumnezeiasca).
Te rog sa ma ierti daca te supar. Nu de asta scriu. Dar revin ca ideea ca ar fi preferabil sa scrie categoric despre asta cei care au multi copii si nu s-au ferit niciodata; eventual, si in conditii dificile, ca cele pe care le-am enumerat mai sus sau asemanatoare.

Amiunteste-ti de pericopa in care Hristos zice 'cine este fara de pacat sa arunce prima piatra'. Adapoteaz-o la chestiunea de fata si vezi ce este.

off-topic: Pe ce argumente vă bazaţi în a spune că foamea şi setea sunt urmări ale păcatului ?

Nu am intalnit cuvantul "pacat ireprosabil" pana acum. Pacatul este "reprosabil" sau nu este deloc.
Pedeapsa este ca "mancam" si nu ne saturam, caci ni se face iarasi foame, ca "bem" si nu se astamparam setea, decat pe moment.

"A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!" (Facere 2, 16-17)

Adam putea sa manance din toate roadele pamantului, afara de unul singur.
Mancarea este fireasca, nepacatoasa in sine.
Indreptarea ei spre pofta si lipsa de masura aduce pacatul.

Foamea si setea sunt firesti.
Existau si inainte de pacat si vor exista si dupa, intr'o forma duhovniceasca.

"Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică." (Ioan 4, 13-14)

S-ar putea sa nu am dreptate, dar am pus foamea si setea aici la capitolul slabiciunilor umane. M-am gandit la foame si sete ca forme ale suferintei, pe care le simti cand esti infometat si insetat, nu la foamea si setea care sunt doar un indemn de a bea si a manca, si pot face, intr-adevar, parte si din firea umana necazuta. Asa cum sa zicem posibilitatea dureii, inceputul durerii, poate fi o avertizare de a nu ne apropia de foc, si care la inceput nu este suferinta ci o senzatie, un fel de semnal de alarma.