Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.

Iustin10 a vrut sa faca inteles un lucru care multi dintre noi il purtam.Masca,duplicitatea,fatarnicia.A ma accepta asa cum sunt,inseamna sinceritate,corectitudine,adevar,fata de tine insuti,fata de semenii tai si fata de Dumnezeu.Cand nu te accepti cum esti devii fatarnic,duplicitar,nestatornic...fara adevar.Si cand nu umbli in adevar cum sa mai pretinzi ca iubesti Adevarul?

Multe sfaturi s-au dat si se mai dau,toate cu bun folos,dar Iustin a punctat bine din punctul meu de vedere.A fi tu insuti este lucru mare in ziua de azi.A te vedea cum esti,si a te accepta asa cum esti deschide calea spre Dumnezeu, spre desavarsire nicidecum nu o inchide.

sa ma ierta-ti,daca am suparat pe cineva...
 

Aici sant crestini ortodocsi de diferite varste,nivele de pregatire,profesii,orietare politica...,dar toti avem ceva in comun : Adevarata Credinta Ortodoxa ; hai sa incercam sa fim noi insine,sa raspundem la temele propuse cu formulari propri...asa,cred eu,ca o sa ne imbunatatim in credinta,unii de la altii ! Doamne ajuta.

Acesta este un sfat pentru mine
 

Sa nu mai judeci oamenii numai dupa cateva dupa postari, nu inainte de a-i cunoaste bine-bine! De exemplu, userul zaharia 2009 mi-a oferit azi o surpriza fooooarte mare prin raspunsurile sale pe un alt thread si mi-a trezit sentimente de vinovatie pentru graba cu care sunt gata sa-mi dau cu parerea despre oameni!

salut,tigeravalo9,tuturor
 

sfat, pentru mine,pentru tine, pentru toti:iubeste si iarta,iarta si iubeste,la nesfarsit

Totul vine din suflet.Dar in acelasi timp trebuie sa-i asculti si pe cei din jurul tau.Nu-ti trebuie argumente pentru a fi crestin nici pentru a fi ateu, trebuie doar sa simti.Pe forum sunt si multe persoane care prin simplul fapt ca provoaca o dilema se simt bagati in seama ca si altzii care apara interesele obscure ale unor personaje care vad ortodocsia ca o afacere si ca o cale de reusita in viatza.Si categoria a parte a celor care o vad ca un razboi personal .Sa nu uitam ca suntem oameni care iarta..in primul rand.Ideile radicale nu cred ca-si au locul.Restul cred ca vine din suflet.Har pentru a convinge nu cred ca avem toti.Doar unii dintre noi am fost inzestrati cu harul de a aduce pe calea cea dreapta tovarasii de conversatie iar eu nu cred ca ma numar printre ei.Personal am o parere proasta despre ateii de pe forum pentru ca nu inteleg de ce poarta discutiile interminabile cu ceilalti ..ca sa dovedeasca ce?Poate ca nu am nevoie de nici o dovada.Nu cred ca grosolaniile au ce cauta aici mai ales ca faptul ca se raspunde cu cu sufletul ceea ce nu inseamna mereu un limbaj adecvat..ceea ce da apa la moara persoanelor care stiu sa se "joace" mai bine cu frazele.

Va astept cu noi sfaturi.Numai bine!

Om
 

Nu sunt noi, ci sunt om, caci fiecare lumanare are lumina ei; iar in acte scrise nu sunt, nu am fost si nu voi fi niciodata crestin cu numele. Nu am cruci de piatra, lemn sau fier.
La fel, sunt forumist cu nume dat si totusi nu sustin ca am credinta cea dreapta.
Nu sunt slogan, ci lege de descoperit.
Nu pot da sfaturi sau pune slogane, deci, dar i-ti dau legea:
Dumnezeu este acolo unde se aseaza iubirea; gradina Lui este si astazi, dar omul iese din ea chiar acum, si se aseaza in curtile lui proprii!
Cine poate spune ca aici e casa lui Dumnezeu?
Unii vor spune ca este din partea bisericii un om pus sa vada de curtea asta si el este cu numele lui sfantul, iar alti putini vor stii ca daca se ia lumina de aici si din orasul acesta, curtea omului se va stinge si vai ce putere va prinde cel rau.
Iubirea este acolo unde patrunde zambetul soarelui, mangaierea ploii, linistea pamantului.
Dar din adancul framantarilor de aici sunt prea multe ferestre inchise pana acolo, unde este adevarata vindecare.
Doamne, pustiu si intunerec este in casa ta, fa lumina rogu-te!

Sa fim sinceri, sa fim sinceri, sa fim sinceri...mai ales cu noi insine...inaintea lui Dumnezeu...sa fim liberi de dorinta de-a epata, de-a impresiona, de-a demonstra...de-a tine mortis la dreptatea noastra...atat de intalnita la noi la romani...

Sa nu mai incercam sa ne aparam noi insine...sa ne incredem ca ne apara..Adevarul...

Sa cautam sa cunoastem dragostea Lui Dumnezeu pentru noi...nu doar teologic, rational, ci sa cautam sa o traim/simtim efectiv..in toata fiinta noastra...sa staruim...in aceasta rugaciune...pana la implinirea ei...ca sa nu ne mai simtim atat de orfani..atat de singuri...si sa nu ne mai fie atat de frica...

Sa ne amintim sa-l tratam pe celalalt(si pe acest forum..si oriunde il intalnim) ca pe noi insine...pentru ca asta si este...de fapt..

Staruiti in rugaciune, staruiti in stradanie, petreceti o zi fara de pacat. Tot restul vi se va da de Insusi Dumnezeu.
Nu putem dobandi in noi chipul lui Hristos decat daca suntem cu adevarat uniti, precum
Hristos o cerea ucenicilor Sai : iubiti-va unul pe altul, ca sa cunoasca lumea ca sunteti ai
lui Hristos.
Trebuie sa fim cat se poate de simtitori fata de nevoile celorlalti. Atunci vom deveni unul,
si binecuvantarea lui Dumnezeu va fi intotdeauna cu noi. Din belsug.
Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare. Si adaugati :< Pentru rugaciunile lor,
pentru rugaciunile lui, miluieste si pe mine>. Astfel, putin cate putin, constiinta voastra se
va largi.
Singura lumina dumnezeiasca, atunci cand ne lumineaza, ne face in stare a ne vedea pacatele. Prin rugaciune inima noastra incepe putin cate putin sa priceapa inrauririle duhurilor care umplu cosmosul. In loc de a inainta, vedem cu mereu crescanda ascutime patimile ce ne stapanesc. In chip paradoxal, acest simtamant de neinaintare este o inaintare. Macar ca n-am vazut nezidita lumina a lui Dumnezeu, ea este cea prin care ne vedem pacatele.
Dumnezeu sa va daruiasca tuturor duhul pocaintei. Plangeti-va gresalele, plangeti pentru ca inima voastra sa nu se usuce.
Niciodata nu trebuie sa te compari cu nimeni. Fiecare dintre noi, oricat de mic ar fi, este
mare inaintea Celui Vesnic; Dumnezeu face cu fiecare om o unica legatura a inimii.

Arhimandritul Sofronie
"Din Viata si din Duh"