Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Poezii preferate... (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4910)

cristiboss56 06.10.2011 19:29:15

IMPACARE

Zorica Latcu


Cu sufletul spre Domnul am strigat:
"Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.
Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orișice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă desleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.
Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu,
Mi-s mâinile și tălpile o rană.
Din coastă sânge-mi picură mereu,
În drumul de păcat și de prihană.
Primește-mi, Bune, sufletul stingher,
Gătește-mi însuți locul de hodină,
Mă lasă astăzi să mă 'nalț la cer,
Dezleagă-mă de haina mea de tină".

Și glasul Domnului grăi răspuns:
"Durerea ta mă sfâșie de milă,
Când plânsul tâu la mine a pătruns,
Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă.
Ridică-n slavă ochii tăi uimiți
Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte;
Privește-n ochii mei de plâns topiți
Și-n palme vezi-mi chinurile crunte.

Eu n-am cerut atunci să vin în sus,
Deși Părintele ceresc mi-e Tată;
Din cupă am sorbit amar nespus,
Și cupa mea e-n veci nedeșertată.
Dar rana ta mă doare mai cumplit,
Pe cruce-am sângerat și pentru tine!
Te-am cunoscut din veci și te-am iubit,
Și-i grea povara dragostei depline".

Și-am îngânat, cu duhul umilit:
"Primește-mă-n iubirea Ta cerească,
Și lasă, Doamne, 'n lutul istovit,
Dureri și răni în sânge să-nflorească".

cristiboss56 10.10.2011 22:38:59

Dorina Stoica ( colega si prietena noastra de pe acest forum )
 
Poezii de Dorina Stoica

Suferință

În turle părăsite din biserici
Plâng îngeri buni
Goniți de prin altare.
Iar cei ce-l caută pe Domnul
Sunt prigoniți atât de tare!
Sufletul meu, dantelă fina
Țesută de îngeri, purtată pe nori,
De ce -l aruncați azi în tină?
De ce-l aruncați în noroi?
Drumul e lung, crucea e mare,
Mai am puțin si ajung la liman.
Deschide-mi, Doamne, ușa la care
Am plâns si-am batut an de an.


Durere de mamă

Cum stai lângă cruce
Maica Preasfântă
Plângând pe Fiul iubit!
Încerc să trăiesc
Durerea de mamă
Ce-și vede singurul fiu
Răstignit.
De este durere mai mare
Vor spune pietrele reci
Căci fiul e tot pentru mamă,
Durerea e-aceiași în veci.
Azi ca și atunci, lânga cruce,
Fațarnic iertăm,
Tot fățarnic iubim.
Găsim un creștin
Cu mai multă credință
Și-n Vinerea Mare
Îl răstignim!


Rugăciune

Tu poți, Doamne, într-o clipă
Din om ca să faci nimic,
Dar îl lași să se întoarcă
Și-i dai harul câte un pic.
Poți, Doamne, s-aduci pace,
Împacare între noi.
Poți să învii pe cel ce zace,
Ne poți scoate din nevoi!
Tu poți bogății și ranguri
Să dai omului, de vrei,
Dar mai poți ca, într-o clipă
De la dânsul să le iei.
Și la fel ca Iov, sărmanul,
Pe o groapă cu gunoi
Să îl laude pe Domnul
Și când sunt bolnavi și goi.
Tu ne-ai scos din iadul roșu,
Dumnezeule preasfănt.
Adă, Doamne, bunăstare
Și împăcare pe pământ!
.....................
C-au facut din astă țară
Un pământ al nimănui
Și s-au pus pe dânșii iară
Mai sus decât voia Lui!


Odihna

Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
și mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalți ușor,
pe fir de gând purtată.
Aș vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
și... să mă lași,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!


Dacă aripile-mi sunt rupte

În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt și m-a durut.
Atât de mult m-am înalțat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt și m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputința să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor și nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!


Nu pot să uit

Nu pot cănd frunza cade,
Să nu găndesc la tine
La anii cănd alături
Mi-ai fost la rău si bine.
Nu pot să uit degeaba
Timpul trece, trece...
Degeaba bate văntul!
În ploaia toamnei rece
Ce-mi biciuie obrazul
Nu stiu de răd sau plâng.
Vreau să te scot din minte
Din toamna-mi să te alung.
Din ochi curg lacrimi grele
Spre cearcăne adânci,
Râu liniștit, ce cade
Bezmetic de pe stănci!


Rugăciune

Am strigat spre tine Doamne,
Am strigat în psalmi și-n rugă.
Am strigat atăt de tare
Ca m-au luat cei răi la fugă!
De-ai citi la mine-n suflet
Și-ai închide-a lumii gură,
Ai vedea, o, Doamne scump,
Că nu am pe nimeni ură!
Iubesc din suflet fratii,
Aș vrea să îi am aproape!
Te iubesc pe Tine, Doamne,
Cu lacrimi fierbinți în pleoape!
Nimeni nu îmi înțelege
Dorul inimii și focul,
De aceea nicaieri
Printre ei nu-mi aflu locul.
Alungată dintre oameni,
Trimit ura lor, spre mine
Si mă prigonesc adesea,
Cănd încerc să le fac bine.
Întind mâinile a rugă,
Nu mă-nchin păgân la zei
Și te rog smerită, Doamne,
Să nu-i pedepsești pe ei!


Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipâ doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!


Daruri

Sunt zile, în care
Sunt strună,
Pe care se cântă
Discret
O muzică lină
Și sfântă
Asemenea unui
Sonet.
Sunt nopti
Minunate în care
Vin îngeri
Cu care vorbesc.
Sunt zile în care
Fierbinte
Pe toată lumea
I U B E S C!


Cum este azi

Daca cel credincios e nebun
Cel bun cum e oare?
Trăim într-o lume în care
A fi ticălos e-o onoare
Iar cinstea? E viciu suprem.
Se fura, se minte, se înșeală.
Din zorii de zi pănă în seară
Iar cinstea? E viciu suprem!
Iubirea de țară? E desuietă!
Onoarea?... E mască de bal!
Se află la locuri de cinste
Tot ce-i urăt si murdar.
La Tine-i nădejdea, speranța,
Ridic ochii triști către cer,
Maică Curată si Sfăntă
Mu ma lăsa să pier!

cristiboss56 15.10.2011 23:49:14

Marin Sorescu ( ultima poezie scrisa de el inainte de a pleca la Domnul )
 
Scara la cer

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

JoyDivision 12.04.2012 13:27:38

Gandacelul
Elena Farago

De ce ma strangi in pumnul tau
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare?
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu
Si-mi place sa ma joc si mie.
Si mila trebuie sa-ti fie
De jalea si de plansul meu.
De ce vrei tu sa ma omori
Caci sunt si eu copil ca tine
Si-ar plange mama dupa mine. Si-ar plange bietele surori.
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile
Si-acum indura-te copile
Si lasa-ma ca nu mai pot!

glykys 24.07.2012 01:40:51

. Poezie de dragoste de Lucian Blaga

Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda Florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cand vorbim,
si-n ochi cand nu gasim cuvantul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avantul.


Ne-om aminti candva tarziu
de-aceasta intamplare simpla,
de-aceasta banca unde stam
tampla fierbinte langa tampla.

Visand, intrezarim prin doruri –
latente pulbei aurii-
Paduri ce ar putea sa fie
si niciodata nu vor fi.
(din volumul "Poemele luminii")

Yasmina 24.07.2012 02:19:23

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 405348)
Poezii de Dorina Stoica

Foarte frumoase poeziile doamnei Dorina,
Foarte bine ca le faceti cunoscute.

cristiboss56 25.07.2012 18:28:05

Maica Crinilor - Zorica LATCU
 


Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere,
În poală porți pe Fiul-mănunchi de crini zdrobiți
El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți,
Și peste Fiul curge în val a Ta durere .
Ce taină spui prin lacrimi mănunchiului de crini
Doar mâna Ta grăiește cu rănile din palmă,
Și mai grăiește fruntea cea netedă și calmă,
Pe care stă înfiptă cununa Lui de spini.
Ființa Ta întreagă grăiește către Dânsul:
\"Și Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu
Și coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu,
Și fața Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul.
Și port și Eu pe frunte cunună ca și-a Ta
Și din burete iată și eu am supt oțetul,
Și Mi s-a scurs și Mie viața pe încetul
Ca lumii întregi viață cu Tine să pot da.
Ci Crinul Meu cel dulce, căzut în sfâșiere,
Și Eu gustat-am iată paharul cel amar,
Și-acum îmi dă, Stăpâne, și negrăitul dar
S-ajung să văd în față Slăvita Înviere."
Și așa cum stai grăind cu crinii Tăi
Parcă mireasma lor sorbind-o toată,
Te pleci spre poala Ta înmiresmată
Tu însăți, ca un crin înalt din văi.
Și-mi vine așa să-mi plec genunchii-n taină
Cu mintea uluită de copil,
Și apropiindu-mă cu pas umil
Să-Ți sorb miresmele de crin din haină.


cristiboss56 25.07.2012 18:33:23

Magda Isanos - Doamne, n-ajung pân'la tine?
 

Doamne, n-ajung pân'la tine
vârfurile-acestei paduri de suspine?
Cum esti tu atotstiutor,
sa fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcus pentru copiii înghetati,
câte putin din lumina celor bogati,
câte putin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripati se tin.
Sa fi dat, Doamne, fiecarui om,
câte-o bucata verde de pamânt si câte-un pom
al tuturor sperantelor pamântesti,
si nu te-am fi-ntrebat unde esti.
Am fi spus ca te-ai raspândit
în noi, ca un fluviu linistit,
ca te-am baut fara sa stim...
N-ai fi ramas în biserica si-n tintirim,
ci ai fi mers împreuna cu noi
si te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de matasa
sa ne-ajuti la plug si la coasa.
În loc sa pleci pe celalalt tarâm,
ai fi avut la masa noastra un tacâm
si seara, obosit si far' de-alai,
în loc sa te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
într-un colt de vatra luminat.
Doamne, de ce ti-au crescut aripi
si-ai zburat ?

cristiboss56 25.07.2012 18:46:52

Un fir de par - Vasile Voiculescu
 


O, Doamne, trisata viata-mi trece,
Si m-a sleit misteriosu-Ti joc,
Tu stai de fata-n tot ce se petrece,
Nu Te ascunzi, dar nu Te pot gasi deloc.

Caci departarile de Tine nu-s departe,
Esti pretutindeni, ierti, indrepti, mangai,
Un fir de par de Tine ma despatre
Si totusi dincolo de orice fel de dincolo ramai.




cristiboss56 25.07.2012 19:36:50

Octavian Goga - Rugaciune
 


Ratacitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios , stapâne,
În fata stralucirii tale.
În drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea.
Eu în genunchi spre tine caut:
Parinte,-orânduie-mi cararea!
În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
Si cu povata ta-nteleapta,
În veci spre cei ramasi în urma,
Tu, Doamne, vazul meu îndreapta.
Dezleaga mintii mele taina
Si legea farmecelor firii.
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cântecul si da-mi lumina
Si zvonul firi-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele obosite.
Alunga patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Si de durerea altor inimi
Învata-ma pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rele,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa plânga-n lacrimile mele.
Da-mi tot amarul, toata truda
Atâtor doruri fara leacuri,
Da-mi viforul în care urla
Si gem robiile de veacuri.
De mult gem umilitii-n umbra,
Cu umeri gârbovi de povara...
Durerea lor înfricosata
În inima tu mi-o coboara.
În suflet seamana-mi furtuna,
Sa-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsa
Pe strunele înfiorate;
Si cum sub bolta lui aprinsa,
În smalt de fulgere albastre,
Încheaga-si glasul de arama:
Cântarea patimirii noastre.


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:17:26.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.