|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Nu e oarecum in firescul lucrurilor ca traitorii sec al XI lea sa se afle relativ mai "departe" de Dumnezeu, data fiind distanta temporala dintre momentul intruparii Sale si contemporaneitate? Nu vreau sa dau un ton prozaic acestei discutii, insa pentru oameni "ochii care nu se vad, se uita"... |
Citat:
|
Citat:
Sfintii reprezinta rarele exceptii ale ortodoxiei iar noi, ceilalti, marea masa de 99,9999%, ne straduim sa le semanam, fie macar si numai in proportie de 0,00001%. Insa trebuie sa tinem cont de dihotomia spatiu laic - spatiu monahal, marea majoritate a sfintilor provenind din acesta din urma. Asceza din manastire nu va fi niciodata compatibila cu viata de familie iar neintelegerea acestui lucru rezulta in denaturarea multora din caracteristicile cuplului casatorit... |
Citat:
As vrea sa ne spuna si Anna parerea ei despre crucea omului modern. |
Citat:
Intr-adevar ni se cere tuturor sa devenim sfinti. Dar daca sfintenia este prezentata ca un fel de calugarie generalizata, sigur ca ni se pare de neatins. Insa sfintenia are diverse forme - nu numai cea a caii monahale. Exista o sfintenie posibila si in viata din lume. |
problema nu este daca impartasania este deasa sau rara
problema este daca este cu pregatire sau fara nu este o problema de timp ... este o problema de "a avea hainele imparatesti" nu conteaza daca te impartasesti o data pe zi sau odata pe an ... important este ca impartasania sa fie spre mantuire nu spre osanda deci ... ce este "pregatirea"? e necesara spovedania si postul inainte de fiecare impartasire? |
Citat:
iar la Liturghie se spune : Sfintele sfintilor. iata deci ca nu numai Rafail Noica spune ca fiecare are datoria sa devina sfant ci insusi Iisus Hristos. |
Adevărat !
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
"Dacă vreun cleric s-ar afla postind în zi de duminică sau sâmbătă (afară numai de una) să se caterisească; iar de ar fi laic, să se afurisească." Spovedania e necesara daca te mustra constiinta de pacate grele (de moarte, impotriva Duhului Sfant, strigatoare la Cer). Daca te-ai impartasit sa zicem duminica trecuta si a trecut o saptamana fara sa comiti infractiuni de genul asta, atunci sambata "te cercetezi", iti faci o introspectie serioasa si asa te poti apropia iarasi de Sfintele Taine pentru tamaduirea sufletului si a trupului, spre iertarea pacatelor usoare care s-au facut in mod sigur in saptamana ce a trecut (si care se iarta la rugaciunile zilnice si la cele liturgice), si spre viata de veci. Dar, toate acestea cu stiinta duhovnicului, nu dupa capul tau! Discuti cu el si, daca ai binecuvantarea lui, poti incerca impartasania saptamanala. Oricum ar fi, in momentul in care comiti infractiunea, il cauti pe preot sa te spovedesti! Ca veni vorba, Sfintele sunt intr-adevar pentru Sfinti, insa Unul este Sfant, Unul Domn Iisus Hristos, intru slava Lui Dumnezeu-Tatal, Amin! Iar Sfintii Parinti, desi se considerau cu adevarat pa-ca-tosi, crezand asta fara nici un dubiu, ei se apropiau totusi de de fiecare data de Sfantul Potir, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste. |
Citat:
Mesajul meu se referea la faptul ca cei care sunt pt impartasirea deasa au standarde inalte in ce priveste viata duhovniceasca. Ma gandesc astfel: ca multi din cei care au scris despre impartasirea deasa s-au adresat in primul rand celor care stiu ca scopiul vietii lor este lepadarea de sine, sfintenia, dobandirea Sf. Duh. (de ex. Sf. Nicodim Aghioritul, din cat am inteles a scris spre folosul celor din Muntele Athos). Deci se adreseaza celor cu o cultura crestina solida. Pe de alta parte, par. Ilie Cleopa si par. Arsenie Boca se adreseaza romanului de rand. Mi-am amintit aseara de o scrisoare in care par. Arsenie Boca (nu-mi amintesc deloc unde am citit-o ca sa dau link) se plangea de starea enoriasilor care nu inteleg razboiul nevazut, nu au paza gandurilor etc.. Deci vorbim de alt nivel de intelegere (fata de discursul sf parinti) si atunci mi se pare oarecum firesc ca acesti duhovnici (si altii asemenea lor) sa puna direct in fata credinciosului nevointa pe care o are de dus (posturi, abstinenta, rugaciune, metanii) pentru ca astfel si ei sa fie capabili sa se ridice la intelegerea unor invataturi pentru care poate ca altfel nu ar fi capabili sa le cuprinda. Explica-i tu babei Safta ca trebuie sa se lepede de sine, sa moara pentru sine ca sa traiasca Hristos in ea. Ce va intelege? Dar ii dai reguli precise cu ajutorul carora ea va intelege lepadarea de sine. Aceste reguli par dure (de aceea se spune ca parintele Arsenie Boca este exigent).. dar eu spun ca prin comparatie cu scrierile Sf. Nicodim Aghioritul, de ex., nu este deloc dur. Pana la urma scopul este acelasi, doar caile sunt adaptate nevoilor fiecaruia. Asa imi explic eu lucrurile, poate gresesc. |
Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia III la Efeseni:
Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare –n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor –n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei... ________ De Sfintele Taine sunt vrednici numai cei cu viața curată, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dar dacă cineva nu este așa, chiar dacă o singură dată s‑ar apropia, osândă își ia. ________ Deci problema se complică și mai mult dacă luăm în calcul maxima Sfântului Ioan Gură de Aur care spune: cel ce nu este vrednic să se împărtășească în fiecare zi nu este vrednic nici măcar o dată pe an, pentru că vrednicia nu ține de timpuri (perioade sau soroace). Citatele sunt preluate de pe http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ . |
,,Ideea că prin împărtășirea deasă omul poate înmulți viața sa în Dumnezeu e prețioasă. De fiecare dată omul trăiește cu sufletul într-un efort de întărire a legăturii sale cu Hristos din altă latură, într-un efort de a sfinți prin aceasta o altă latură a legăturii sale cu trupul, a legăturii sale cu semenii, într-un efort de a înfăptui prin fapte deosebite, cerute de alte și alte împrejurări, o altă și altă virtute. Dacă aceasta e preocuparea generală a vieții lui, ,,comunicarea” cu trupul Domnului și cu puterea Lui îl va susține de fiecare dată în acest alt efort.”
,,Se remarcă legătura firească dintre pomenirea neîncetată a lui Hristos, deci și a patimii lui, prin rugăciune, și împărtășirea continuă cu trupul Lui răstignit și biruitor al morții prin cruce. Comunicarea continuă cu trupul Domnului întreține pomenirea continuă a Lui, căci ea e o pomenire cu lucrul, cu fapta, nu numai cu cuvântul. La rândul ei, pomenirea neîncetată a Domnului cu cuvântul, ca și comunicare a Lui cu mintea, cu duhul, cu inima noastră, se cere după o comunicare deplină cu Hristos prin împărtășirea de trupul Lui.” ,,Împărtășirea deasă cu trupul Domnului ca și comunicare a puterii Lui către noi, ca și comunicare a Duhului Lui în sufletul și voința noastră, nu trebuie să fie deci o primire magică a Lui, ca lucrând prin El însuși fără noi. Factorul activ uman comunică cu factorul activ care e Hristos, pentru a deveni și mai activ. De aceea trebuie o pregătire în acest sens din partea omului. ,,Cine se împărtășește cu nevrednicie judecată sieși mănâncă, nedeosebind trupul Domnului.” (I Cor. 11, 29) și de aceea neconlucrând cu El. De aceea mai bună e o împărtășire mai rară, dar bine pregătită, primită cu mare concentrare de putere și cu hotărâre de a conlucra cu puterea din trupul Domnului, decât o împărtășire într-o stare laxă, nepăsătoare a puterilor proprii.” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Note la Cap 92 a celor între monahi Calist și Ignatie Xanthopol, Filocalia rom., Vol. 8, p. 183-184) |
Citat:
Insa nu cred, nici in ruptul capului, ca avem voie, noi sau parintii, sa ii punem pe oameni automat in categoria 'baba Safta' care nu intelege si are nevoie se tutela si de infantilizare, adesea pe toata viata, ca sa inteleaga ceva sau sa ajunga undeva. Din pacate cam asta reiese din ce scrii tu in rest. Si de altfel si pe tine te pui in categoria babei Safta, in general, desi ai citit si ai inteles destule lucruri, si au auzit de lepadare de sine etc. Si intr=un fel, ne pui pe toti in aceasta categorie, daca nu am ajuns deja pe culmile sfinteniei. Cum stim daca suntem sau nu baba Safta, si trebuie sa ascultam orbeste de niste reguli ca sa ne mantuim? hm? |
Despre Impartasirea Continua cu Sfintele Taine-diac.Ioan I.Ica jr.
Citat:
|
Despre impartasirea deasa cu Sfintele Taine? Nu cred ca e bine sa modernizam nimic aici. Pur si simplu trebuie sa luptam cu pacatul, nu sa obligam preotii sa nea dea ,,ceea ce ni se cuvine''! Altminteri transformam Biserica lui Hristos in carciuma, caci Harul se poate retrage, iar noua nu ne mai raman decat mandria de a parea vrednici si credibili si painea si vinul.
Cei care se impartasesc saptamanal se spovedesc inainte, cauta sa se pregateasca putin pentru intalnirea cu El. Nu asa, fara frica si fara rusine, hai sa gustam si noi saptamanal paine si vin! Cei care propovaduiesc impartasania saptamanala vor cumva sa elimine Taina Spovedaniei? De unde stie atunci aspirantul la Sfintele Taine daca faptele care lui i se par mici nu-i pun cumva in pericol mantuirea? Sau poate ca nici nu ne mai intereseaza mantuirea poporului roaman! Sau suntem atat de inaintati duhovniceste incat nu e cazul sa ne mai punem probleme de constiinta nici macar la spovedanie! |
Citat:
Pacate de moarte cati oameni cunosti care nu fac aceste pacate timp de 1 saptamana? (edit: evident ... niciunul din acele pacate) poti tu trece o saptamana fara face un pacat care te opreste de la impartasanie fara spovedanie? si atunci despre ce vorbim? teoria e usoara ... practica ne omoara |
Este postul craciunului,este timpul cand putem sa ne impartasim mai usor in fiecare saptamana!
|
Citat:
2. Nu este vorba sa obligam preotii si nici nu este vorba de ceea ce ni se cuvine, ci ceea ce Dumnezeu ne-a cerut sa facem; si ceea ce nu se cuvine nimanui, nici preotilor, by the way, care se impartasesc, ei, in fiecare saptamana. Citat:
De unde srtie? Pai sa se cerceteze.. Ce, duvovnicul este un gufru care gstie pentru noi intotdeauna ce sa facem? Dumnezeu ne vrea maturi spiritual, nu infantili. Sa incercam sa crestem in credinta si discernamant. |
Duminica asta am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Asa ceva nu este acceptabil.
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
"Pentru a clarifica și mai mult lucrurile, dorim să arătăm care sunt aceste păcate de moarte pentru care Sfinții Părinți opresc de la Împărtășanie. Povățuirile de la sfârșitul Liturghierului opresc de la Împărtășanie pentru următoarele păcate: trufia, iu*birea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adul*ter, sodomie, gomorie etc.), mânia și răzbunarea, lăco*mia, za*vistia și lenevirea spre faptele cele bune." (citat preluat din eseul de pe http://www.blog.teologie.net/2010/01...ne-impartasim/ ) |
bag de seama ca apare o nuanta noua, pe care nu am mai intalnit-o pana acum
nicaieri nu am citit ca lipsa "premeditarii" ar fi o circumstanta atenunata - dar e foarte posibil sa nu stiu eu in plus, nu trebuie sa spunem: nu sunt mandru, nu sunt lenes ... gata sunt "in regula" tot din link-ul anterior ... trebuie o analiza mai critica, mai bine ne-o facem noi acum decat sa o primim mai tarziu "Mândria Este izvorul tuturor răutăților sufletești; ea este o lăcomie spirituală pentru care și dracii au căzut din darul lui Dumnezeu. 1. Nu ești mândru, fălos, închipuit? 1. Nu crezi prea mult în frumusețea sau averea ta, nu te-ai mândrit cu ele? 1. Cum te porți cu cei mari? 1. Nu disprețuiești pe nimeni? 1. Stai de vorbă cu oricine? 1. Nu ești fățarnic, ipocrit (una spui, alta faci)? 1. Nu te-ai lăudat prin fapte, vorbe, îmbrăcăminte? 1. Nu ai vorbit ceva spre a fi lăudat? 1. Nu ai clevetit pe aproapele ca să-i înjosești cinstea și vrednicia și spre a te ridica pe tine? 1. Ai răbdat ocara celui ce te-a ocărât? 1. Ai iertat pe cei ce s-au supărat pe tine? 1. Nu te-ai mândrit cu știința, cu cunoștințele tale? Lenea Este lipsa de întrebuințare a puterilor trupești și sufletești pe care Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în viața noastră 1. Nu ești leneș? 1. Nu pierzi timpul fără să lucrezi? 1. Nu te ocupi cu lucruri rele sau deșarte (gătirea trupului etc.)? 1. Rugăciunea o faci regulat? 1. De suflet te îngrijești? 1. Datoria ca funcționar, lucrător, servitor, ți-o faci? 1. Nu obligi pe cei mai mici să facă lucrul tău? 1. Nu ai căutat duhovnic mai iertător? 1. Ți-ai îndeplinit canonul? si asa mai departe cu toate pacatele; daca la sfarsit gasim ca nu avem nimic din acestea ... e bine de noi Citat:
|
Citat:
Fara premeditare = greseala. Zilnim gresim, involuntar. Nu am nici un dubiu. Insa e diferenta enorma in a planifica sa te trufesti, sa desfranezi (de exemplu cu gandul, cu privirea), sa superi pe cineva cu vorba samd si a face lucrurile astea pe neasteptate, neprevazut, involuntar, adica gresind. Trebuie sa ne recunoastem neputintele si inclinatia spre pacat. Da, suntem pacatosi cu totii. Dar exista pacate mai mici si mai mari, vezi ce ne zice Apostolul Ioan. Dar, daca in ultimele sapte zile te-ai tinut curat de pacate de moarte, atunci te apropii de Sfantul Potir. Nu pentru vreo vrednicie, nu pentru premiu sau ca ni se cuvine ceva, ci pentru ajutor in continuare. |
Citat:
D-apoi eu ce as mai avea de spus duhovnicului? Ca nimic din ce sunt NU vreau sa fiu! In fine, cred ca fiecare a spus destul. |
Citat:
|
Citat:
Poti sa te laudi toata ziua sau sa urmaresti sa fii laudat; am vazut oameni trufasi, care-ti sar in cap de la cel mai mic detaliu care ii deranjeaza. Astia o fac cu premeditare, caci sunt impatimiti de orgoliul propriu. Pe de alta parte, in discutiile de zi cu zi, se mai intampla sa-ti scape din viteza cate o vorba care nu trebuia spusa - aici avem greseala mandriei. De preferat este sa tinem aproape de duhovnic, cat putem de des. Dar de multe ori nu putem sa ne spovedim saptamanal, pentru ca poate nu-l gasim sau nu e in localitate sau plecam noi undeva o perioada sau nu are timp sau... Subiectul ramane deschis pentru oricine e interesat de problemele cu adevarat importante care ar trebui sa ne macine. |
Citat:
Ci rugaciune cu mintea imprastiata, etc... adica nu din dragoste fierbinte fata de Dumnezru, ci din datorie. Un crestin adevarat, zic eu, se pune la rugaciune cu mare bucurie, pentru un crestin rugaciunea este ca aerul.. moare fara ea. Ei, mie nu mi se intampla. Dar nu vad unde este premeditarea, poate imi explici. |
Citat:
|
eu nu am intalnit aceasta dare la o parte a caderilor ... pe motiv ca sunt nepremeditate
nu cumva introducem vrerea nostra/judecata noastra in loc de ce a duhovnicului? hotaram noi care sunt pacate ... care nu sunt pacate, sunt "doar greseli" ... deci nu trebuie marturisite ceea ce spui tu este ca daca am cazut din netentie, din lipsa trezviei ... ne putem impartasi fara spovedanie, suntem curati? mie mi se pare un taram foarte alunecos Citat:
|
Citat:
Exista rugaciunile zilnice in urma carora Dumnezeu te iarta pentru greseli si mici pacate. La fel si rugaciunile liturgice, ale Sfantului Maslu, rugaciunea Lui Iisus samd. Pentru pacatele de moarte, strigatoare la cer si impotriva Duhului Sfant, da, avem neaparata nevoie de spovedanie. E clar ca noi discernem ce spunem si ce nu. Cand mergem la spovedit ne facem un proces de constiinta inainte, o introspectie serioasa, ne cantarim problemele. Intocmim o lista si i-o prezentam duhovnicului, care o va comenta impreuna cu noi. Doar n-o sa-i povestesti toata perioada de la ultima spovedanie in detaliu, nu? Parintele Teofil Paraian sustinea ca putem trai fara sa pacatuim, cum scrie si in Noul Testament. A, nu putem trai o zi fara sa gresim? Asa este, tot in Biblie scrie si asta. Este o grava inselare ca ne rezumam aproape numai la Taina Spovedaniei. Si eu faceam la fel nu demult, uneori ii ziceam parintelui dupa dezlegare ca eu nu ma impartasesc, ca nu sunt vrednic... Ne e teama sa ne apropiem de Hristos, teama de acea osanda despre care ni se zice, de parca nu am fi crestini si am face-o in batjocura. Este Mantuitorul nostru un Dumnezeu al maniei, al urgiei, al flacarilor care ne ard? Eu stiam ca este Domnul iertarii, al impacarii, al IUBIRII! Iar iertarea, sanatatea si viata vesnica le primim prin Sfanta Taina a Impartasaniei, nu? Ne-a dus cel viclean de nas pana acolo ca refuzam Trupul si Sangele Lui Hristos asemanandu-ne neoprotestantilor, care refuza si ei Painea Vietii cea spre fiinta. E foarte trist, Duminica am fost singurul adult care s-a impartasit intr-o biserica arhiplina. Pentru ce au stat doua ore la Liturghie oamenii aia? Si preotii, vreo cinci la numar, ce ii invata pe credinciosii care le frecventeaza locasul de cult? E vai de noi, fratilor, vai de nestiinta si de ignoranta noastra... |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Totusi, Daniil, daca ar fi sa nu ne impartasim decat daca ne-am marturisit de fiecare data toate pacatele de toate felurile la duhovnic, apoi ar trebui sa ne spovedim o secunda inainte de a ne impartasi. Pacatul nu este o lista de lucruri rele, este o stare, ca o boala. In masura in care suntem pe calea de a ne indrepta, si urmam, deci, un tratament pentru aceasta boala care este pacatul, putem fi in comuniune cu Hristos. Cred ca asa ar putea fi rezumate lucrurile de care vorbeste Florin Ionut. Daca avem recidive - adica daca facem pacate mai mari - atunci sigur ca ar trebui mai intai sa ne spovedim inainte de a reintra in comuniune cui Hristos. Iar spovedania este ca o terapie la care participam. Nu ca un dus la care ne spalam din cand in cand. |
Citat:
Da, imi pare rau ca oamenii ignora invataturile sanatoase ale Bisericii date in Sfanta Traditie prin Sfintii Parinti. Ma refer la cei care au aflat de Canonul 9 apostolic si de ceea ce Sfantul Ioan Gura de Aur si ceilalti Sfinti ne invata. Da, va critic cu glas tare si o sa va critic in continuare pana o sa se inchida topicul. Subiectul asta este singurul motiv pentru care am ramas pe forum. Intr-adevar, grecii se impartasesc mai des si bine fac! Felicitari lor si preotilor care ii invata asa. Dar asta nu e neaparat un act automat si inconstient pentru toti, de ce sa fie asa, pentru ca presupui tu, care traiesti intr-o tara unde suntm instruiti sa ne impartasim de 4 ori pe an? Nu ai decat sa vezi slave desarte si mandrii si pareri de sine in ceea ce scriu, putin imi pasa. Eu tot postez aici, pentru ca altfel m-ar mustra constiinta daca n-as face-o. Ma doare sufletul cand vad duminica o biserica intreaga care refuza apropierea de Painea Vietii oferita in dar numai noua, ortodocsilor. Multi o fac din nestiinta, dar vai celor care stiu indemnurile Sfintilor Parinti si nu le urmeaza. Nu vreau sa fiu tras la raspundere ca am aflat aceste invataturi fundamentale, de o importanta extrema pentru noi, si le-am ascuns sub obroc. Poate ca voi aparea ca un nebun, dar voi fi un nebun pentru mai buna inviere a celor care au urechi de auzit. La noi se joaca piesa de teatru, Cristi, pentru ca noi stam ca spectatori la un ritual ce se desfasoara inainte-ne. Ne rugam impreuna, foarte bine, dar, vorba Sfantului Ioan Gura de Aur: "Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor –n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei..." |
Da, dar . . .
Citat:
|
Citat:
Cum se imbracau femeile atunci ,cate prostituate vedeai pe strazi ,nu erau reclame cu femei goale la toate colturile de strada. Asa si despre tine pot spune ca te duci la sf.Liturghie doar pentru impartasanie. Pentru cei mai avansati participarea la sf.Liturghie este o prefigurare a raiului. De acolo pleci transformat ,eliberat de tot raul si te incarci sufleteste pentru toata saptamina ce va urma. Daca te consideri fara de pacat si ai binecuvantare n-ai decat sa te spovedesti si zilnic ,eu am primit de la par.Duhovnic binecuvantare pentru spovedanie la 40 de zile. Eu stiu ca dupa sf.Impartasanie si chiar pina atunci ,in acel interval de vineri pina duminica mai am parte de ispite la care nu reactionez mereu corect.Asa ca nu ma consider fara de pacate. Ferice de tine ca ai ajuns la stadiul la care te consideri curat pentru a primi trupul si sangele Domnului saptaminal. |
Citat:
E greu intr-adevar pentru oricine in zilele noastre agitate sa reusim impartasania de fiecare data. Dar macar sa ne-o propunem! Macar sa incercam si tot vom reusi cel putin o data la 2-3 saptamani. Dumnezeu stie bine ca vrei si, daca nu se poate, atunci nu gresesti neimpartasindu-te in fiecare duminica. Insa romanii in general sunt la polul opus, ei stiu ca numai in posturile mari ar trebui sa ne impartasim si atat - or asta este o mare inselare a tatalui minciunii cel viclean. PS: Eu mi-am schimbat duhovnicul din cauza ca precedentul era foarte ocupat, greu accesibil, spovedania trebuia sa fie mereu in fuga din cauza ca foarte multi asteptau la rand, samd. Si totusi am schimbat un preot mirean cu unul calugar care, desi este si el extrem de ocupat, isi face timp sa se intalneasca cu mine cand am nevoie de o spovedanie, de o sfestanie, de o explicatie... |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 19:24:01. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.