Deci dupa tine, Biserica ca institutie nu-si justifica existenta, este o aberatie istorica, chiar si dupa ce a supravietuit ca atare timp de secole, aproape doua milenii?

Serios?
Adica un curvar oarecare putea fi excomunicat, conform Noului Testament, desi chipurile era credincios, dar un alt "credincios" dar care face o afirmatie aberanta despre Hristos sau Biserica, nu ca ar fi "o manifestare de fanatism religios ori o strategie manipulativa".

Inclusiv Sfintii Parinti ai celor 7 Sinoade Ecumenice au fost "fanatici religiosi" si "manipulatori" pentru anatemele pronuntate?

Mai sa fie, dar tare ai ajuns departe in ortodoxia ta, se cunoaste ca faci o facultate de teologie ortodoxa.
Acolo va invata lucrurile astea minunate?

Sunt in programa scolara sau e mesajul personal al unor profesori?

Sau e de vina alta literatura paralela?
Daca da, poate ne luminezi si pe noi unde ar trebui sa citim astfel de perle de profunda intelepciune.

Stii tu, cel mai mare talent al fanaticului manipulator este sa convinga o persoana tanara, naiva, ambitionata prin complexe, ca perspectiva care i-o propune spre insusire de fapt nu reprezinta fanatismul unei grupari anume, ci o "viziune larga", toleranta, sub umbrela careia toate contradictiile pot fi reconciliate si toti oamenii se pot intalni in armonie, buna intelegere, etc.

Cand de fapt nu reprezinta decat o alta ingusta viziune, menita sub masca bunelor intentii, a generozitatii, intelegerii, "dragostei", etc. sa conduca oamenii intr-o directie anume, care sa serveasca niste interese anume.

Exemplu clasic Yoga lui Bivolaru, care sub pretentiile reconcilierii tuturor religiilor, de fapt le deformeaza pe toate pentru a corespunde nevoilor sexuale si de dominare a unui guru nimfomaniac care a batut deja probabil toate recordurile pornografice.
Iar asta, este un ingeras inocent pe langa scopurile servite de cei care iti vand povestile de mai sus.

Corect, dar nu se leaga cu restul povestii.

Adica, nu-i asa, e de ajuns sa imbratisam aceasta viziune si deja suntem cu un cap mai isteti decat Sfintii Parinti ai celor 7 Sfinte Sinoade de care vorbeam mai sus.

Pai cum sa nu sarim cu drag daca printr-o miscare atat de simpla deja putem fi mai isteti decat teologii care reprezinta mai bine de 3/4 din trecutul nostru ortodox?


Inclusiv decat acel ignorant Sfant Maxim Marturisitorul de care mentionai pe alt topic, care n-ar fi trebuit, nu-i asa, sa mearga pana in panzele albe ci sa accepte faptul ca cei care nu sunt de acord cu el, nu sunt neaparat impotriva lui.

Deci in ultima instanta nici satanismul n-ar trebui antatemizat, ci privit cu un "respect profund" ca o expresie a "libertatii de constiinta a semenenilor nostri".


Pe care dogmatica ta tinde sa-l impinga sa ia strict forma unui limbaj de lemn, fara substanta si implicatii teologice altele decat ale unei tolerante oarbe fata de orice, definita ca fiind "dragoste".

Pentru ca noi sa-l rastignim in sfera vorbariei si sa ne facem de cap in sfera realului cu ceea ce gestul Sau a insemna efectiv in sfera concretului: "Un Domn, o Credinta, un Botez" si "Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului."

Libertate ca fiecare sa creada ce are chef.
Si adevarul impins afara din sfera relevantului.
Cunoastem.

Da, stim genul asta de "neocrestinism" "neoliberal".

Foarte trendy, ar fi pacat sa ramai in scoala cea veche unde nimeni n-ar remarca ce persoana deosebita esti si ai primi doar indemnuri la smerenie decat sanse de afirmare ca femeie mare teolog si de ce nu, pastorita chiar, intr-o buna zi.

Insotit de discursul de mai sus suna mai degraba ca un auto-blestem in dreptul tau.

Ma, tu ai rontait ani la randul produse contrafacute, cand le-ai schimbat le-ai schimbat pe altele tot contrafacute si cand in sfarsit ai dat de "the real thing" nici nu mai vrei sa gusti sub pretextul ca te dor deja dintii.

Adevarat dar din vina ta si sa consumi contrafaceri in continuare cu "solidul" argument ca de data asta le faci singur, e deja ridicol.

Deci tu alegi un miniscul "timeframe" de rezolvare a unei chestiuni si spui "din cauza ca in acesta perioada aleasa cvasi-arbitrar de mine nu s-a rezolvat cum trebuie chestiune cutare, inseamna ca Biserica nu e infailibila".

E la fel ca si cand ai spune ca din cauza ca nu ti s-a facut dreptate in timpul vietii, Dumnezeu nu e un bun judecator, pur si simplu refuzi perspectiva de ansamblu, in care actul de justitie la acest nivel se intinde de fapt pe perioada unor milenii (pana la Parusie) iar in cazul Bisericii e vorba de cel mult cateva decenii, poate cel mult un secol.

..........................

Chiar tu ai spus(si eu am boldat secventa din mesajul tau) pacatul "cumplit" (nefacut de el, dar singurul care incarca sufletul lui), pacat trupesc fara de care nu poate exista conceptie(sarcina intrauterina); de aceea ii spune pacat stramosesc fiindca din stramosi(de la Adam si Eva) nu poate fi altfel, dar si pentru a amagi pe parinti ca pacatul e "binecuvantat" si ca ei sunt... nevinovati(spre deosebire de Adam si Eva).

Nu cred că ar vrea cineva ca după ce a fost om să trăiască o altă viață de vierme, de muscă, de scorpion, de șarpe. Dacă s-ar întâmpla asta ar fi un chin pentru sufletul lui iar un Tată Creator bun nu ar fi făcut asta ca o cale normală de învățătură spre fericire. Eventual, toate animalele și plantele se ”reîncarnează” dacă ar exista reîncarnarea în ceva superior, în îngerași cu calități umane, divine, superioare care ar da slavă lui Dumnezeu. A merge în jos ține de spiritele rele ispititoare care cad în întuneric, în amestecul cel viclean al răutății și desfrânării inclusiv al încurcării limbilor sau al sângelui și cărnii.

Nu cred în căile păgâne, nu cred în metempsioze și reîncarnări bolnave, absurde, desfrânate. Învierea înseamnă o îmbunătățire a existenței tale umane așa cum o cere (poruncește) Dumnezeu. Orice înviere (”reîncarnare”) se face prin Mântuitorul Hristos deci moștenești ceva dumnezeiesc de la El.

Încă din titlul postării acestui topic putem vedea o mare greșeală ce predomină în general mediul spiritualității creștine, respectiv ortodoxe, românești. Aceasta ignoranță, mascată de abordări din sfera lui "a crede". Nimeni nu se mai obosește sa studieze, sa cerceteze, sa înțeleagă. Majoritatea acestor "credincioși" habar nu au de propria credință, ce sa mai vorbesc de doctrina acesteia. Aici "crede și nu cerceta" chiar se poate aplica și la propriu și la figurat, sau mai degrabă "nu cred pt ca..." Păi in primul rând caută să abordezi puțin subiectul, sa vezi despre ce este vorba, sau aprofundati măcar ceea ce ține de credința voastră. Dar nu este cazul, fiindcă și acest mediu spiritual a devenit un teatru ieftin, în care credința este de fațada, ne folosim de ea sa blamam orice nu ne convine, sau să ne scoatem din păcatele proprii, că doar e sabie cu 2 tăișuri. (Gen, nu votam cu USR ca sunt pro LGBT (gay), deci anticrestini, anti familie tradițională, dar putem vota liniștit cu restul ca ei sunt extrem de creștini (de parca hoția, minciuni și etc nu sunt interzise în decalog)...
Asa, deci reincarare era subiectul... Da, vă sfătuiesc sa studiați întâi mai în detaliu subiectul și dacă înțelegeti despre ce este vorba veți vedea ca este cu mult mai veche decât teologia creștină, și chiar iudaica, și veti regăsi anumite teme ale acesteia , ascunse ulterior, și în creștinism.

USR sunt manifest anti-creștini, celorlalți cu câteva excepții nu prea le pasă de creștinism, dar măcar își temperează reacțiile și ostentația față de simboluri și valori, mai au o frână cât de cât.

Desigur există și opțiunea să nu votezi deloc ca să nu încurajezi jocul cu tablete, neconcordanța între nr de voturi exprimate și prezență la vot când sunt mai multe buletine în urnă decât oameni care au semnat prezența, e greu să semneze cineva în locul tău în mediul urban, cel puțin.

Am auzit un om care a spus că între farisei și vameși, votează vameșii pentru că ei s-au pocăit înaintea fariseilor, pe când fariseii l-au răstignit pe Hristos și toată lumea lui.

Dacă cineva te-ar prigoni, ți-ar necinsti valorile tu i-ai vota tot pe ei ca să se instaureze la vârf o tiranie pe zeci de ani care controlează tot resurse, oameni, cine are bunăstare, cine nu, mesajul care e voie să apară în presă și care nu ?

Ce faci dacă votezi cu oameni care blasfemiază și impun forțat desprinderea de creștinism și altora, iar la judecata de Apoi vei fi socotit în rând cu ei pt că ai încuviințat cu votul pe aceia ?

Din ce văd, partidele imaculate fac tapaj de cât sunt ele de albă-ca zăpada deci au abilități fariseice - ”Doamne, mulțumesc că nu sunt precum acest vameș”, dar în realitate prin toate partidele sunt și oameni mai răsăriți și oameni mediocri, nu pot să spun că răul e doar într-o parte, doar că unii își fac un program din a arunca sacrul la marginea societății și a instaura vițelul de aur al păcatelor în mijlocul ei cu rol totemic.

Mă iartă dacă mi-am afirmat credința sinceră susținând fără să mă documentez că nu există nicio reîncarnare așa cum prezintă păgânii această teorie falsă deci că mi-am permis să cred că metempsihoza și reîncarnarea e o religie a minciunii, un păgânism.

Practic ai putea zice că e exact invers. Mâncând tot felul de animale te faci asemenea lor cât timp trăiești aici pe pământ de parcă ele s-ar reîncarna în tine dar după ce mori doar dacă te mâncă natura, fiarele sau viermii ai putea susține că te-ai reîncarnat în ei și în cei ce-i mănâncă pe ei, în pești de exemplu. De aici să vină cineva cu o teorie spirituală veche (adică de la spiritele rele vechi) ca să crezi în ea și anume că tu ai fost un alt om sau un animal și te tot reîncarnezi în tot felul de oameni sau animale până ajungi la stadiul iluminării când nu te mai reîncarnezi deloc ci te desfeți în raiul exclusivist al iluminaților pentru că ai învățat destul din greșeli ca Buda și pentru că nu mai greșești e ceva penibil pentru un om serios. Nu poți să te lași dus cu pluta și să-ți jignești inteligența până acolo încât să te minți că iată ești la a nu știu câta reîncarnare, la a nu știu câta viața și o să tot înveți din păcatele și greșelile tale așa cum ai învățat din păcatele și din greșelile fiecărei vieți anterioare.

Cum ai putea învăța dintrun păcat sau dintro greșală? Un păcat sau o greșală e ceva rău din care nu ai ce să înveți din moment ce e ceva rău, greșit. E un egoism extrem și o mândrie ca să elimini pe Dumnezeu din ceea ce ai avea de învățat de la El și să ”înveți” exclusiv din păcatele și greșelile tuturor vieților tale. De la Dumnezeu, de la sfinți, ascultând și păzind poruncile cu sfințenie credincioasă ai ce învăța și din necăderea în ispită, în neascultare, în păcat și în greșală, din astea ai ce să înveți cu Adevărat iar necăderea asta a propovăduit-o Hristos: iubirea credincioasă lui Dumnezeu și aproapelui, credința în Dumnezeu și sfințirea vieții prin respectarea poruncilor, prin trăirea Harului și nicidecum înțelepțirea pe căi păgâne, păcătoase, pierzătoare, ca să ajungi să ai ”înțelepciunea” ca avere, ca știință obținută prin egoism și prin experimentarea păcatului și a greșelilor, a răului și a consecințelor răutății jertfindu-ți și risipindu-ți curăția și unitatea cu Dumnezeu prin păcătuire cu desfrânatele pe altarul cunoașterii științifice.

Mai vechi ca Adam și ca Noe nu e nimeni iar Noe l-a slăvit pe Dumnezeu. Dacă oricum omul urma să se tot reîncarneze și ar fi crezut asta atunci nu era nevoie de nicio Arcă! Trecea potopul, mureau toți și se reîncarnau în tot felul de vietăți și în tot felul de oameni ce ar fi reapărut pe baza falselor minuni ale falsului creator căci era nevoie de oameni pentru ca reîncarnarea să se poată manifesta. A apărut nu demult Darwinismul care ”explică” prin falsele minuni ale falsului creator apariția și evoluția vieții ajutând teoria reîncarnării și metempsihoza, adică nepăsarea și fatalitatea în destinul deznădăjduit al dăinuirii vieții tale și al sufletului tău ca un idol nestricăcios susținând că omul se trage din maimuță și așa mai departe până la vierme și virus sau la ceva mai elementar ca fiind acel ceva cea mai primară formă de viață din care se trage omul și reapare mereu prin evoluția materiei vii de la stadiul cel mai inferior la cel mai superior fără să aibă sfârșit deci iată și aici satanismul, ”nu veți muri ci veți fi ca Dumnezeu” dăinuind prin metempsihoză și reîncarnări nesfârșite așa că puteți păcătui că prin asta o să învățați din păcate și geșeli până la iluminare când veți ajunge în raiul exclusivist al șefilor ”vieții”.

N-am cum să vreau să cred în minciuni. Și nici n-are rost să fiu curios ca să încerc să le înțeleg. Sunt căi înfundate, surpate care nu duc nicăieri decât în batjocură, în prostie, în minciună, în desfrânări, în dezbinare față de Dumnezeu flatându-te cu dăinuirea împreună cu viața ca formă a viului ce se manifestă pe pământ indiferent de altceva doar viață să miște și să mișune să fie.

Omul ca să rămână om ar trebui să mânce hrană vie, curată sau oameni însă cum oamenii sunt răi și păcătoși rămâne să-L mâncăm decât pe Domnul Hristos pentru a se ”reîncarna” în noi și noi mai buni în El căci și El ne ”mâncă” împreună cu preotul când ne mărturisim la taina spovedaniei prin pocăința noastră toate relele pe care le-am făcut de la ultima mărturisire ca să ne putem cumineca întru curățenie și să trăim apoi duhovnicește unul în altul și amândoi în Dumnezeu în pace sfântă și dreaptă credință.

O altfel de înviere și ”reîncarnare” nu știu și n-aș vrea să cunosc.

Invierea este punctul de incheiere: viata vesnica, altfel spus, ”si la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viata.”

Reincarnarea are o singura directie de actiune: evolutia; reincarnarea in stadii deja depasite("de vierme, de muscă, de scorpion, de șarpe") este asemanatoare cu situatia unui elev repetent in clasa a VI-a care ar trebui sa repete clasa a II-a; cei care pomenesc astfel de exemple nu vor sa fie de buna credinta.

Se regasesc si in crestinism fiindca n-avea cum sa le respinga crestinismul deoarece in realitatea ontologica a reincarnarilor S-a nascut Iisus Hristos; nu e vorba de a crede ori in Iisus, ori in reincarnare fiindca ambele se aplica mai mult sau respectiv mai putin in viata oricarui crestin, in functie decredinta fiecaruia.

Carnea de animal cu sange cald este toxica(pe termen lung) pentru om. Poate ai spus-o cu ironie, insa hrana vie este cea vegetala.

Asta n-ai cum sa eviti, Dumnezeu vrea sa evoluezi; n-ai cum sa I te impotrivesti la nesfarsit.

Nu e vorba de a invata teoretic ca la gradinita, ci de a deprinde practic din viata de zi cu zi, de a dobandi morala unei intamplari, de a-mi insusi dreptatea lui Dumnezeu pe care El mi-o reveleaza ca suferinta dupa ce eu am produs o perturbare, un deranj, o paguba in jurul meu(Imparatia lui Dumnezeu).

Aceasta suferinta vine in urma faptei mele reprobabile, iar daca eu nu inteleg legatura, atunci suferinta se va propaga la un nivel mai grav si tot asa pana eu voi intelege legatura cauza-efect si voi restabili armonia mea cu Universul(Imparatia lui Dumnezeu). Aceasta armonie s-ar putea realiza chiar si numai prin constientizarea greselii(evitarea repetarii ei).

Daca restabilirea s-ar realiza in cadrul unei spovezi, foarte bine pentru mine; daca nu, atunci se va face cand si cum va voi Dumnezeu, insa se va face neaparat tot pentru binele meu. Daca lectia a fost invatata se trece la lectia urmatoare, tot asa cum scrierea(in clasa I) se invata dupa invatarea literelor.

Daca eu sunt botezat in numele lui Iisus Hristos, atunci mi se cere spovada; daca nu o fac, atunci mi se aplica ce spuneam mai sus + canoanele BO.
Asadar nu inveti din greseala, ci din consecintele ei tragi invatamintele de rigoare.



P.S. Eu am gasit in Scriptura (VT si NT) peste 50 de versete in care se evidentiaza karma.

Mă bucură deschiderea către curentele orientale, dealtfel unele dintre cele mai vechi din zona de spiritual. Însă ai grijă să nu o dai în sincretism ca poate deveni periculos, primejdios și confuz.Nu prea este foarte indicat să le amesteci, așa oricum. În primul rând nu poți aplica concepte hinduse pe Biblie sau invers. Asta tot face new age si alte curente :teosofic, spiritist etc,si nu este neapărat cel mai corect mod de a explica lucrurile. Însă fiecare trebuie luate individual, și tratate ca atare, fiindcă dacă le combini iese deja un lucru cu totul nou și nu neapărat corect, iese mai degrabă o deformare a ambelor. Ca și cum doar fiindcă regăsim concepte similare, sau doctrine, ritualuri etc, putem sa le combinam și iese ceva care da un mare numitor comun :Dumnezeu... Dar nu este chiar asa, în primul rând fiindcă, inafara de un studiu comparativ dpdv istoric, doctrinar, moral, ritual s. a, orice altă abordare, care vizează interpretări de ordin spiritual nu-și prea are rostul, dat fiind faptul ca sunt curente diferite, din timpuri diferite și zone diferite. Adică, da, am explicat in anumite topicuri asemenari, împrumuturi între Trinitatea, iconografie, ritualuri, doctrine. Dar sa operezi cu concepte gen:karma, reincarnare prin creștinism, Biblie nu prea își are rostul întrucât acestea nu sunt specifice, nu au o utilitate și nu prea pot fi integrate în teologia creștină. Mai ales ca au fost respinse și declarate erezii, Origen, mi se pare ca a abordat subiectul metepsihozei și Augustin, mai vag.Si creștinismul este o religie cam săraca, din păcate în zona de cunoaștere a spiritualului și a morții și abordării lumii astrale. Inafara de inovațiile creatorilor doctrinelor :purgatoriu/vămile văzduhului și alte viziuni devenite pseudodoctrine nu prea exista chestiuni clare cu privire la zona de dincolo, în creștinism.

Unii oameni naivi, amăgindu-se văd în stadiul iluminării budiste o echivalență cu viața veșnică, cu învierea sufletului în unitate de Credința în Hristos și ascultare de poruncile Lui Dumnezeu. Stările sunt opuse, în cea orientală, păgână, starea iubirii din om este una egoistă, ai o iubire și o persoană care se iubește și se idealizează și se idolizează pe sine însuși mândrindu-se că prin strădania proprie, fără ascultare de cineva s-a realizat ori chiar a ascultat întocmai de alți neascultători și așa a ajuns iluminat asemenea budiștilor șaolin prin meditații și asceză, învățând din păcate, căderi și greșeli. E descrisă ca o stare de beatitudine și fericire nirvanică în care dacă ai ajuns atunci nu mai suferi și nu te mai reîncarnezi pentru că ai învățat ce era de învățat din greșeli încât acum poți să dai lecții altora ca un guru, ca un mare maestru KungFu care a învins Kharma. Ai iluzia că ai atins stadiul de ”iluminare”, de autoapărare războinică agresivă invincibilă, că ai ajuns ”sus” în olimp, la stadiul maxim de înțelepciune, de liniște și de pace interioară, de siguranță și încredere în forțele proprii. În stadiul final metempsihoza te amăgește dându-ți iluzia altruismului și lepădării de sine căci acum eul s-a dat ”zeilor” și a devenit parte componentă a eului unei haite, a unei rase superioare ariene care dă. În stadiul ultim amăgitul ”iluminat” crede că face parte din Dumnezeire. Dă tuturor și oricui din ”iubire” când defapt el face parte din tagma satano-masonică a creierelor ”geniale”, din clubul select al superiorilor exclusiviști care nu se mai reîncarnează și sunt ”infailibili” și care dau din lăudăroșenie ca să fie slăviți ei și iubirea lor de sine. Se simt atât de superiori în egoismul unității lor exclusiviste încât susțin că nu-i mai afectează nimic și nu le mai pasă de nicio suferință și-și permit orice capriciu păcătos și orice răutate trufașe fără remușcări și fără frica de vreo lege Kharmică și susțin că de aia sunt fericiți căci au ieșit din suferință aflându-se în starea asta de Nirvana (de refuz față de orice afară de ei), acolo unde practic s-au idolizat în rău și în desfrânarea iubirii lor de sine și de idoli. În Creștinism iubirea nu e orientată spre sine ci spre Dumnezeu și spre aproape iar stadiul învierii și a ieșirii din pâră, din judecată este tocmai faptul că înviind în Credință și ascultând nu de sine ci de Hristos omul a ieșit din minciună și din egoismul iubirii de sine idolizante și de acum lucrează așa ca Domnul Hristos: Adevărul, Dreptatea, Iubirea după poruncă și orice bine pe Cale încât devine izvor de lumină și de sănătate pentru cei din jur deci nu mai poate fi tras la răspundere și acuzat de cineva că ar face vreun rău. Dacă are totuși cineva nemulțumiri atunci n-are decât să ceară socoteală stăpânului acelui creștin și va răspunde acela sau Domnul pentru omul și slujitorul său. ”Pierdut era și s-a găsit, mort era și a înviat.” Nu-l mai acuză și nu-l mai trimite cineva în judecată căci s-a întors din căile lui cele rele. Odată ajuns la stadiul învierii, aici sau după marea trecere la cele veșnice nu ești ferit de dureri, de greșeli, de lacrimi, de suferință. Ești scăpat de judecată nu și de dureri. Suferința însă îți devine o fericire prin răbdare căci suferi în Har împreună cu Dumnezeu din iubire pentru cei drepți care suferă prigoniri, ispitiri, loviri și tot felul de nedreptăți și chinuiri. Nu fugi în buncăr și nu te bagi la căldurică ca să te iubești pe tine însuți în nepăsare de alții ca nu cumva să suferi ci rabzi până la extrem orice suferință și nu mai provoci suferință căci dragostea nu ar vrea să cadă și pe toate le rabdă și așa te desăvârșești și te înțelepțești învățând de la Dumnezeu. Înveți să nu mai fugi de cruce, de greu ci să rabzi cât mai mult prin Harul Domnului și nu prin lucrarea egoismului iubirii de sine care face asceze fachirice pentru slavă deșartă de sine folosind răbdarea la cunoaștință spre mândria numelui idolesc de om încrezut, semeț și trufaș. În Creștinism nu fugi de ghinionul și de răul care vine ci îl rabzi, fugi de lume, de păcate, de mândrie, de femeie, de trufie, de desfrânare și de orice prilej de sminteală dar nu fugi de datoriile împlinirii poruncilor lui Dumnezeu cu smerenie și umilință, nu fugi în munți sau în pustie ca să-ți cauți singur mântuirea așa ca lumea, așa ca religiile lumii, care oferă luxul și comoditatea și ”înțelepciunea” iluminaților ca ”vindecare” de stress prin satisfacerea grijilor păgâne ale egoismului ca o țintă, ca un scop, ca un ideal de îmbogățire și de realizare personală și de împlinire a vieții prin muncă și viclenie aplicată cu multă ambiție și invidie și stăruință după trândăvirea de mai trâziu, râvnind după luxul și odihna din concediile în locuri exotice, exclusiviste sau după ieșirea din activitate cu o pensie cât mai mare sau la umbra și siguranța materială a conturilor grase din bănci. Dacă fugi, atunci fugi la mănăstire, în munți sau în pustie ca să nu aduci suferință prin neascultarea și necredința ta și altora căci realizezi că ești prin păcatele și poftele tale o sursă de întuneric și un provocator de dureri, de suferințe și chinuri pentru cei pe care ar fi trebuit să-i iubești și să-i mântuiești prin prezența ta creștină în mijlocul lor. Fugi spre pocăință și nu ca să scapi de răspundere.

Despre ce reîncarnări mai vorbim dacă omul ajuns la stadiul de om încă mai evoluează? În ce stadiu superior se va mai reîncarna din moment ce a ajuns deja la stadiul de ființă umană? Se va reîncarna în supraoameni, în semizei, în zei, în dumnezei, în duhuri (rele ce se dau bune) ? Păi dacă este evoluție la metempsihotici atunci este și degenerare adică învoluție așa că cei ce nu învață din lecția vieții se vor reîncarna după cum susțin ei în stadii de viață inferioară, în viermi, muște, șerpi, viruși, etc, deci există și în teoriile lor cădere. Dacă faci rele și nu înveți în viața respectivă atunci ar trebui să cazi și să degenerezi oricât de evoluat ai fi fost în viețile anterioare. Nu este nicio rea credință a mea față de ei când spun că batjocura asta cu migrația sufletului în tot felul de alte forme de viață nu este o religie de la creator și nici un adevăr, nici o realitate de care nu scapi ci o amăgire. Nu așa se întâmplă în realitate ci reîncarnarea este o teorie amăgitoare inventată de duhurile rele ca să-ți amorțească vigilența și să-i crezi pe cei fraieriți care idolizând Dumnezeirea vor să nu mai asculte și vor să te lași și tu în neascultare pentru beatitudinea necredinței și ideii lor amăgitoare, că iată, nu mori niciodată ci te vei reîncarna în alte vieți până ajugi la stadiul iluminării care va fi starea cea mai superioară, așa ca o stare de viață veșnică unde nu vei mai avea nicio suferință. Crezând în teoriile astea false iubirea de sine din om este pe deplin satisfăcută și mulțumită din moment ce acolo nu te va mai afecta nimic și din moment ce fără să trebuiască să faci ceva oricum ajungi acolo cândva evoluînd. Practic omul se amăgește spunându-și că nu mai trebuie să asculte de Dumnezeu căci oricum îl vor învăța lecțiile cele crude ale vieții. Nu pricepe că viața asta care dă lecții fiind o viață păcătoasă se răzbună pe tine cu păcat ca să te ”învețe” minte și că practic tot de la păcatele vieții păcătoase și de la răzbunarea păcatelor ți se pare că înveți amăgindu-te că evoluezi. Deci în metempsihoză e vorba de evoluția omului spre păcatul ce devine un învățător ”iluminat” care dându-se Dumnezeu sau viață ”sfântă”, ascetică, te silnicește, te terorizează, te târește și ar vrea să te supună mândriei lui egoiste, ca să dai bir, slujire și închinare mândriei minciunii și răutății păcatului ce te lingușește ca să-ți fie păcatul plăcut, nemuritor, un idol puternic, bun și blând, o aureolă ”sfântă” pe capul tău. Toți metempsihoticii ”iluminați” sunt prezentați cu aureolă în jurul capului când defapt aureola o au doar sfinții și drepții, ca dar al dreptei Credințe și al Duhului Sfânt. Necredința, căci metempsihoza este o necredință, nu-ți poate dărui nicio aureolă. Superioritatea dumnezeiască de drept a sfinților umili și smeriți e folosită în teoriile asiatice ascetice spre amăgire și spre amăgirea iubirii de sine cu o superioritate trufașe, deșartă, ”darnică” ce dă orice inclusiv lecții de viață. Dacă vrem lecții de viață numai de la viață atunci ar fi normal să-L credem și să-L ascultăm pe Hristos care a dovedit mai mult ca oricine și ca orice ”iluminat” că este nu numai Calea și Adevărul ci și Viața însăși, căci a trecut fără păcat și fără greșală prin viață și a înviat și a dat sănătate și viață tuturor celor care au cerut și au crezut.

Abia acum mi-am dat seama ca Moroco a scris acest mesaj chiar daca a semnat cu Petru7 si imi este cat se poate de limpede ca doar Moroco poate avea atata incrancenare incat sa nu realizeze cum secontrazice singur in afirmatiile aceleiasi fraze.
Dovada este ca Moroco scriind un mesaj si-a multumit lui insusi ca Petru7 l-a citit si pe deasupra l-a si inteles:
Bine-nteles ca el singur s-a intelesfiindca si eu am citit, dar eu n-am inteles.
Oricum, limbajul tau habotnic este inconfundabil, Moroco.
Am boldat(citand doar din prima jumatate) contradictia despre care nu-ti dai seama nici acum, dar iti voi explica despre durere sau lacrimi ca ele nu mai exista dincolo de moarte fiindca sufletul nu mai are trup. Suferinta este legata de trup fiindca toate durerile sufletesti sunt generate de porniri trupesti pe care omul le-a dobandit din viata trupeasca, iar dupa viata trupeasca ele dispar ramanand la inima ca invataturi doar sentimentele(pozitive sau negative) pe care experientele trupesti le-au format. Aceste sentimente din inima genereaza in viata urmatoare cel putin predispozitii, daca nu chiar virtuti sau metehne, in functie de experientele initiale: ziditoare respectiv desarte.

De indata ce omul moare, are loc imediat judecata particulara prin evidentierea aurei sufletesti pe care se vad "increngate" toate faptele vietii sale comparativ cu destinul preconizat anterior si asftel se stabilesc tot atunci coordonatele viitoarei experiente de matuire care vor incepe de indata ce in harta astrala solara va figura o pozitie astrala in deplina concordnata cu destinul recalibrat.
In viata de dupa moarte, sufletul eliberat de "orbirea" trupeasca isi vede imediat in acel mediu minunat contrastul aurei sale murdare si-si da seama ca numai in trup se poate mantui (isi poate curata aura) si nu-si mai doreste altceva decat sa intre cat mai repede in orice trup i se pune la dispozitie ca sa se mantuiasca.
Lui nu i se da sa aleaga nicio varianta, ci i se stabileste fara echivoc la judecata un anumit destin; el stie ce urmeaza sa traiasca, e in cunostinta de cauza cu destinul sau fiindca dincolo sufletul are vedere neingradita(vezi bogatul nemilostiv), insa in trup ajuns el uita absolut tot.

9. După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic.(Apoc7,9)
Oricine se poate mantui.

Prin Duhul Sfant toti oamenii avem acces la Constiinta Universala, nu numai crestinii, sau iudeii, sau tibetanii, astfel ca dovedind aceleasi valori morale inseamna ca daca oricare invatatura face aceleasi fel de rod, iubirea, pe mine nici nu ma intereseaza ce parere au unii sau altii. Pe tine te intereseaza?
E drept ca Iisus este prima si ultima garantie a iubirii, insa n-am sa resping sau sa evit acordarea iubirii unui iudeu sau tibetan fiindca nu vine de la Iisus, sau daca nu scrie in Scriptura negru pe alb.
Scriptura cuprinde minimul necesar pentru a crede, iar daca nu cuprinde nicio mentionare despre karma, ci doar despre mantuire ca prin foc(Is1,25)(Is26,11)(Is48,10), sau despre intoarcere binelui si a raului la locul de unde au plecat(Is3,10-11)(Iez22,31)(Osea4,9)(Ps6,7), eu n-am sa refuz sa pomenesc despre karma(care-i mai simplu si mai pe intelesul tuturor) doar fiindca nu e "politic corect".

25. Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.(In21,25)

Nu știu ce s-a întâmplat cu tine, dar parcă nu ești tu, cel pe care îl recunoșteam imediat din primele fraze. Efectiv s-a produs o schimbare în tine. E exact momentul ăla în care ai ajuns la o saturație privind învățătura creștină, respectiv ortodoxa și ai început sa studiezi mai profund și celelalte religii, apoi ai ajuns...ATENȚIE... La un ADEVĂR... Eu sincer te felicit, este un pas mare pentru conștiința ta și pentru un om de mare valoare ca tine, zic eu. Însă, nu pot sa nu te avertizez, dat fiind faptul ca și eu am trecut prin aceste etape, adică ortodox convins, după aceasta deschidere universala către toate religiile, în special cele orientale, după am dat-o în agnosticism, și ulterior spre ateism.... Problema știu care e? Tot acest zbucium sufletesc, și incertitudinea și căutările și cum vezi ca ți se dărâmă constant bazele credinței... Și până la urmă vezi ca trebuie sa ajungi singur la un adevăr personal care să-ți convină ție, și să-ți aducă pace... Fiindcă raportarea la divin trebuie sa fie mereu personala... Demetrius, bun venit în lumea căutărilor, incertitudinilor, e un drum lung, greu, dar ma bucur ca ai pășit pe drumul căutării personale..

Problema omului contemporan e că filosofează prea mult, umple bibliotecile, se bazează pe achizițiile lui intelectuale și nu mai aleargă cu problemele la rugăciune la Dumnezeu, iar scrierile îi înfundă și pe alții și se vatămă astfel unii de la alții.

Spunea părintele Teofil Părăian care era orb că avea învălmășeli de gânduri negative, de hulă și de contradicții, care izbucneau câteodată când era în tinerețea lui, dar cu toate astea se ruga, iar și iar.
Dacă un călugăr care n-a cunoscut lumea prin simțul vederii, deci nu s-a ispitit niciodată de imagine și nu putea citi decât pe un alfabet special, avea atâtea atacuri, ce să mai spun de omul contemporan care zboară cu mintea și atenția în toate direcțiile.

Ar trebui ca toate îndoielile sau ideile spirituale să fie lămurite cu duhovnicul sau cu mai mulți preoți.

Pentru a veni la potir la împărtășanie, trebuie să ai cuget ortodox, altfel spune apostolul Pavel că oamenii care s-au împărtășit cu negrijă s-au îmbolnăvit, nu se pot ascunde părerile spirituale și practicile altfel de duhovnic.

Înainte să se declare un nevoitor ortodox - Cuvios în Biserică, se verifică dacă avea întru totul cuget ortodox, nu văd de ce pentru a veni la potir nu ar trebui să ai cuget ortodox.

Ți-ai dat seama că în aceiași frază mă contrazic? Atunci e clar că mă vezi în mintea ta ca fiind userul Moroco. Dacă mi-am permis să scriu mult așa ca alții, dacă m-a luat valul explicării că metempsihoza e învățătură falsă și greșești grav dacă o aplici în viața ta nu înseamnă că aș fi altcineva decât Petru7.

Confuzia și amestecul toxic sunt specifice celor care îl iau drept reper pe Mircea Eliade crezând că toate religiile și toate căile sunt similare, că duc în același loc și că doar iubirea contează. Contează și Calea și Adevărul și Viața dusă deci contează iubirea, aia care e iubire în Dumnezeu, care are Credință și care este credincioasă, aia contează. Iubirea egoistă sau iubirea de sine sau iubirea desfrânată, necredincioasă, pătimașă, răzbunătoare pare și ea iubire dar e altceva, e un demon, e dragonul roșu.

În fraza bolduită nu e nicio contradicție ci mă gândesc că poate tu îți închipui învierea propovăduită de iudeo-creștini ca pe o nirvana și o veșnicie idolească, un fel de rai al fericirii desfrânării unde ai toate pilele din lume și unde ești idolizat ca fiind un fel de zeu iluminat ”înțelept”.

Sper să apară Moroco să mai dialoghez cu el că măcar am văzut că el înțelege textele aflate în discuție. Dacă nu poți pricepe o frază așa de simplă, nu mă mir că mă confunzi în mintea ta cu el.

Nu i-am mulțumit ci din câte îmi amintesc i-am spus că îmi plac textele lungi și oamenii care-și asumă un text și au răbdare să scrie, să înțeleagă. Asta am vrut să spun când i-am spus că am citit pe diagonală și am înțeles mesajul tainic și adevărul de dincolo de text, tâlcul adânc al învățăturii creștine. Nu aș fi avut de ce să mulțumesc unui user, mai ales dacă scrie texte lungi, că nu e plăcut să fi nevoit să citești atât de multe detalii și explicații inutile. Dar iată că dacă am scris și eu un text lung repede m-ai confundat cu el, tot așa cum confunzi creștinismul cu metempsihoza și reîncarnarea. Poate că există asemănări de limbaj, dar deosebiri nu găsești? Deosebiri de gândire, de exprimare, de structură, de formă și de fond a propozițiilor și frazelor? Poate că exact asta am și urmărit. Am văzut că ești căzut în păgânismul asiatic metempsihotic și am dorit să-ți arăt că pot scrie și eu foarte lung, împrumutând limbajul altora ca lupul care și-a ascuțit limba la ursul din pădure, preluînd frazare și întortochere de la Moroco și iată că în mintea ta am fost același deci iată că ai naivitatea iezilor mai mari care n-au ascultat de mămica lor și au fost mâncați dacă au deschis lupului, în cazul nostru, metempsihozei. Sper că nu te superi dacă îți arăt problema pe care trebuie să o rezolvi. Amestecul religiilor și credințelor, a căilor și a ”adevărurilor” e o beutură lumească a pierzării. E vinul pierzării de care părinții, sfinții ne sfătuiesc să ne păzim!

Ai auzit despre plânsul sufletelor din iad? Sfinții plâng și ei și Dumnezeu plânge împreună cu ei de asemenea chiar dacă este Duh. Este una din cele 9 fericiri. Fericiți cei ce plâng pentru că ei se vor Mângâia. Dragostea suferă cu lacrimi și cu dureri pentru cederile sale și pentru cei ce pier căci ar vrea să nu cadă și să nu se piardă niciunul. Dragostea îi cheamă pe toți acasă din lume la neprihănire suferind mult că oamenii sunt surzi și împietriți în diferite rătăciri și pierzări.

Dacă suferința ar fi legată doar de trup atunci ce rost ar mai avea să asculți de Hristos cât timp ești în viață, ce rost ar mai avea să Crezi dacă după moarte toate suferințele dispar? Nu pricepi că idei și pilozofii din astea propovăduiește cel rău ca să te anestezieze pentru ca să nu mai faci nimic pentru sufletul tău aici păcălindu-te că așa pile mari o să ai și dincolo, așa cum ai aici, te învață să crezi că așa cum nu suferi aici nemai ascultând așa o să ai pile și dincolo încât nu o să trebuiască să asculți căci o să te mântuie următoarea viață. Bogatul nemilostiv a simțit pe sufletul lui că a fost o amăgire toată viața lui dusă în huzur și în bogăție, în privilegii și pile. Dincolo a avut parte de focul trufiei și de deșertul în care se mistuia și se ostenea cumplit încât brusc a devenit bun pentru el chiar degetul cel bubos al lui Lazăr. Cerea părintelui Avraam să-l trimită pe Lazăr să-și moaie degetul în apă și să vină să i-l bage lui în gură, să-i picure pe limbă ca să-i astâmpere setea. Deci iată chinuri grele, ”trupești” (sete de apă și de iubire de Dumnezeu și de credință, de neprihănire) după trecerea la cele veșnice.

De ce să se mai lamenteze bogatul nemilostiv ajuns în iad dacă pentru el urma imediat o nouă viață, pile, huzur, un nou destin scris pentru el de alții ca în Matrix ? Ce rost mai avea să plângă, să se vaite, să ceară, să-și facă griji pentru sufletele neamurilor sale care nu credeau nici ele în Moise și în prooroci și după cum se vede astăzi nici dacă a înviat cineva din morți?

Ce convenabil. Ce lipsit de griji poți să fi ca om crezând amăgirile orientale. N-ai nimic de crezut pe pământ în Dumnezeu, n-ai nimic de făcut, de iubit, de respectat și de ascultat decât să aștepți viitoarea reîncarnare.

Cum o să-l mântuie trupul, o nouă viață trupească, dacă după o viață completă, în aură, se văd toate suferințele pricinuite de pornirile sale trupești? Nu e o contradicție la tine care crezi în căile și adevărurile amăgitoare? Te citez: ”Suferinta este legata de trup fiindca toate durerile sufletesti sunt generate de porniri trupesti pe care omul le-a dobandit din viata trupeasca.” Deci deși răul și toate relele se datorează pornirilor trupești cu toate astea o nouă viață trupească îl va mântui. Cum? Cu o generare de mai multe porniri rele datorate viitorului trup. Asta-i calea spre iad și dumneata o numești mântuire?

Ce convenabil, este judecat, i se stabilește un nou destin pe care omul îl știe căci vede neîngrădit, dar i se pune lampa în ochi și uită tot ca în filmul cu extratereștrii ”oameni în negru” și omul se reîncarnează ca să se mântuie.

Nu cred că există reîncarnare și mântuirea prin revenirea în trup a sufeltului ci după moarte toate sufeltele din iad așteaptă ziua învierii tuturor morților. Până atunci doar Domnul Hristos cu sfinții poate să învie pe cineva în mod particular, înclusiv cu trupul.

Doar sfinții sau Mântuitorul poate reveni din morți în sensul cel drept al învierii, ca ascultare de Dumnezeu. Restul sunt moroi, strigoi, duhuri rele care pun stăpânire pe trupul celor decedați a căror suflet se află în iad împreună cu cei de acolo sau în rai împreună cu Dumnezeu. Sufletele rele sau duhurile rele fac mult rău dacă revin singure în trupul lor sau dacă preiau și folosesc alte trupuri moarte ale altora sau trupuri ale viilor și ele trebuiesc răbdate de oameni și scoase afară de biserică, de sfinți.

În concluzie ai să-ți lămurești niște lucruri duhovnicești. Problema amestecului toxic e la tine și la alți creștini amăgiți cu teoriile și ”adevărurile” amăgitoare ale păgânilor căzuți în ispită. Lasă ei toate ca să se izoleze de lume și să se idolizeze pe sine însuși și iubirea lor de sine. Își idolizează și-și pilesc sinele, averile, ascezele, fachirismele, cunoștințele, înțelepciunea, armele, teoriile amăgitoare mândrindu-se cu trufie exclusivistă că au dreptate absolută.

Cum am spus si in postarea citata de tine,prima si ultima garantie a IUBIRII este Iisus Hristos. Altceva nu-mi trebuie,dar Iisus, da,imi trebuie.
N-am citit alte lucrari decat crestine, cu exceptia SN Lazarev-Diagnosticarea Karmei, care in cartile lui Il pomeneste pe Dumnezeu cam pe fiecare pagina macar o data, fara sa-I deformeze cu nimica utoritatea,ci din contra, I-o intareste cu explicatii foarte pertinente si pe intelesul oricui.
Nu poate fi nimic mai bun decat Hristos, de aceea El va veni a doua oara.

Eu am pomenit de Constiinta Universala fiindca toti oamenii, indiferent de cultura, ajung sa aiba aceleasi trasaturi de caracter daca sunt mai evoluati, astfel ca ajung sa-L cunoasca pe Duhul Sfant, Care le dezvolta acelasi fel de traire spirituala.

Nu, nu "m-ai citit" corect de data asta(parerea mea).




P.S. Recitind mesajul meu pe care l-ai citat, recunosc ca din neatentie i-am dat o amprenta mai... "indiana", fara nicio legatura cu realitatea. E drept, indienii(prin yoga) ajung la o practica "mai spirituala" pe cale rationala si intelectuala, nu duhovniceasca.

P.P.S. De aceea mi-ai zis ca-s de mare valoare fiindca urma sa spui ca si tu ai foat in aceeasi "faza"? Nu sunt; il stresez tare mult pe duhovnic la spovada.

Hai că nu-s chiar atât de egoist și plin de mine insumi, să zic că ești "de mare valoare", doar fiindcă bănuiesc eu ca treci și tu prin "fazele" prin care am trecut eu.... Aceste "faze" spun specifice în general "căutătorilor" de adevăr, acelora sinceri și cu frământări reale. Când am afirmat "lauda" adusă ție, nu am vrut nici să-ți fac sminteala, nici sa mă măresc pe mine indirect. Pur și simplu am spus un alt adevăr, doar că poate din cauza contextului ai înțeles tu greșit modul în care l-am spus. Se vede "tulburarea" din tine, adică ești ieșit din zona de credință standard ortodoxă, și automat înțelegând și alte concepte neortodoxe, văzându-le utilitatea și deschizându-ti orizontul spiritual e clar ca nu-ți găsești un punct stabil din punct de vedere doctrinar. Sau cel puțin nu-l mai poți găsi numai în ortodoxie. Și încet vei pași spre altele, vei găsi acolo lucruri care îți vor răspunde la frământări, la chestii care nu se legau pana acum în acest puzzle. Vei vedea ca duhovnicul nu-ți mai poate satisface necesitățile, curiozitățile, ca este cumva "depășit" de setea ta. Și te vei simți din ce în ce mai singur și neînțeles, până și dumnzeul pe care credeai ca îl cunoști vă părea tot mai îndepărtat, tot mai necunoscut.... Și știi de ce? Fiindcă trebuie sa distrugi tot ce e vechi pentru a clădi din nou ceeace ce urmează sa fi tu... Și e greu, dar necesar... Fiindcă ăsta e scopul existențial, misiunea karmica, răscumpărarea greșelilor și lecțiile neinvatate, ieșirea din ciclul incarnarilor eșuate sau încetinite... Trebuie sa realizezi ca numai tu ești răspunzător de tine însuți, nu duhovnic, nu familie, nu Dumnezeu. Ai puterea în mâinile tale, învață să o folosești, să devi mai puternic, cu părere de rău îți spun, dar dacă rămâi in zona de creștinism vei fi puternic doar prin alții, vei aștepta să te mântuiască altcineva, vei crede ca singur nu poți face nimic niciodată. Ia-ți viața în mâini și distruge omul vechi dacă nu mai ești mulțumit, fericit, împăcat cu el. Caută calea ta, drumul tău și urmează intuiția și nevoile tale. Gusta din viața fără regrete, învață pe propria piele și asumați...

Poate nu te am citit greșit....

Și mie îmi trebuie Mângâierea ce vine prin Domnul. Uneori însă mă ”trezesc” trufind ca prostul ce se pilește idolizându-se, fraierul ce hulește și minte iubindu-se pe sine sau credulul absurd și ”bun” care-și spune că satana e bun și că e bine dacă te ia și te rupe de Dumnezeu târându-te înapoi în lume, în minciună, în rău, în amăgire, în a sluji iadul rău care face rele vrând să devină ca el, un hulitor ascuns. Satanismul și slugile sale te ia pic cu pic fără să te ia , te învârtoșează direct acolo în biserică, acasă, pe stradă, în pat, acolo unde te găsește preschimbându-te întrun lup îmbrăcat în haine de oaie, întrun spion-iscoadă ce lovește în Dumnezeu fără să știe cine a devenit, în cine s-a preschimbat.

Bineînțeles că vine și va veni la cei ce cred, împreună cu sfinții. Nu e singur, nu e amăgitor. Poți crede liniștit. Eu cred, mă strădui să aplic și practic, să iubesc, să fiu credincios. Nu amesteca Cuvântul Lui cu minciunile altor oameni din alte religii că te va îmbăta amestecul toxic și te ia sau te duci.

Asta e o necredință, o credință în necredință, o teorie New Age, un fel de masonerie care spun că marele arhitect e Dumnezeu sau Duhul Sfânt când defapt e satana dar o să afli asta când nu mai poți ieși din capcană fiindcă ești legat de faptele abominabile ale haitei ”evoluate” fiindcă ai ajuns un complice. Atunci taci și te supui satanismului ca să nu fi aruncat la vulturi, la crocidili, la lei, la lupi, la balaurul Bel, nu poți să-ți abandonezi loja, privilegiile, averea, pilele, funcțiile, ”ajutorul” confraților masoni și accepți să minți, lovești și amăgești pe cine vor ei. Altul e Duhul Sfânt, ortodoxia e universală, nu duhul cel rău și viclean pe care îl cunoaște lumea și toți oamenii ”evoluați”.


Nu stresezi pe nimeni cu pocăința ta. Stressul vine din ”ghinionul” răului care vine, ”răul” lipsei de pile și privilegii de care fugi neînțelegând că defapt vrei să fugi de lucrul duhovnicesc și de crucea Domnului. Fără ghinion n-ai putea să-ți lucrezi răbdarea în Har ca răspuns la toate frustrările pe care le aruncă viclenii și desfrânații asupra ta ca să-ți dorești să te ”mântuiești” singur așa ca lumea.

Ferească-ne și păzească-ne Dumnezeu de astfel de sfaturi ”părintești”! Oare chiar nu-ți dai seama?
Exact invers față de ce spui dumneata înseamnă omul ortodox, schimbat, îndreptat, nou în Hristos ca un fiu!
Sper că nu te superi însă ceea ce-l îndemni este ceea ce ar vrea lumea și mândria lui și nu Domnul Hristos.
Unitatea în Domnul e Calea și Credința, Ascultarea, Supunerea și nu împlinirea voilor proprii ca să-ți câștigi plăcerile lumii și puterea de a te ”descurca” ca un ”jmecher” ajuns pe picioarele sale!

Daca nu m-ai citit gresit, atunci nu vezi limpede. Poate...nici eu nu stiu cine sunt.
Credinta pur ortodoxa se gaseste in Scriptura, nu cea standard, nu ma intereseaza alte concepte daca nu se confirma pur ortodox, nu standard. Din cate se pare tu gandesti ortodox numai daca scrie negru pe alb; tu "nu citesti printre randuri”. Daca Iisus s-ar fi afisat "standard"(fara sambete) n-ar mai fi inviat.

Duhovnicul, dragul de el, e si el om.
Nu sunt capabil sa ies din ciclul reincarnarilor, esuat sau incetinit e doar suishul dupa Hristos pe Cale.
Din pacate mainile mele sunt nevrednice, degeaba au puterea.
In crestinism nu mai am nevoie de nimeni ca sa ma mantuiesc, doar de mine insumi, fiindca Dumnezeu nu-Si poate retrage ajutorul Sau, intr-atat e de puternic pentru mine, cat Eu nu sunt capabil pentru mine.
"Gusta viata fara regrete..."
-Mergi inapoia mea,satano!

Ofof... E greu, și din păcate durează destul de mult tot acest proces, uneori toată viața.Eu încă mai am reminiscențe ale indoctrinarii, și tind sa îmi explic chestii prin prisma lor. Viața e viața, credința e credința... Însă când credința devine un mod de viață, lucrurile se complica... Iar când acea credință se clatină, automat și viața este afectată. Trebuie realizat ca nu credința contează, ci viața. Însă viață este dusă în baza un idealuri, necesități, dependente și, bineînțeles seturi de credințe.

Scuză-mă dacă te deranjează ceea ce îți spun, sau ți-am spus. Nu sunt în măsura sa dau sfaturi, nici nu vreau asta. Pur și simplu împărtășesc din ceea ce am trăit eu, și modurile in care am abordat anumite aspecte. Nu vreau sa cataloghez ca bun sau rău,insa personal îmi permit sa zic ce m-a afectat și ce m-a ajutat.

Cu cât credință, atașamentul și convingerile au fost mai puternice, cu atât confuzia, suferința, deznădejdea și dezamăgirea sunt mai acute.Este cam ca într-o relație umană.Te trezești la un moment dat ca totul era numai în capul tău...

Despre ce incrancenare vorbesti? Unde ma contrazic "singur"? In aceiasi fraza pe care nu o intelegi? Pai in dovada ta nu-i multumesc lui Petru7 ci ma mir ca cineva citeste ce scriu si ca incearca sa inteleaga. Limbajul meu e unul habotnic si in acelasi timp inconfundabil? Vad ca absurditati fara precedent afirmi despre mine. Cum ar putea fi cineva habotnic adica sa imite gresit credinta credincioasa ortodoxa si in acelasi timp sa fie inconfundabil, unic?Daca ce scriu eu nu prea intelegi poate macar incerci sa te lamuresti pe tine ce crezi, ce scrii ca sa nu spui lucruri traznite despre altii asa ca si copiii lui Virgil Iantu. (Nu te supara ca glumim de parca ne-am certa)
Vad ca v-a fost dor de mine, ca mi-ati preluat lungimea textelor si "intortocherea" dar nu ati priceput ce este reincarnarea si duhul rau asiatic despre care e subiectul.

Ca sa nu mai ziceti ca scriu mult sau habotnic va arat pe scurt intai problema voastra. Ma "contrazic" si-s "habotnic", scriu "mult", "inconfundabil" si ma mangaiati voi mereu cu alte denigrari gratuite de parca as minti sau n-as fi ortodox pentru faptul ca voi nu credeti in Cuvant ci in alte "ortodoxii" ale lumii gen reincarnare. Daca ati citi si ati crede m-ati intelege si pe mine perfect.

Va iert ca ma persiflati si ca ma socotiti si voi asa ca altii un personaj cu probleme (psihice), de evitat, de alungat.

In loc sa va framante pe voi problema mea ar trebui sa va framante o intrebare simpla? De ce Moroco Crede si in Cuvantul lui Dumnezeu si noi nu credem si in Cuvant ci si in reincarnare, in lume, in defazajul de 13 zile ca indreptare si alte lucruri care nu va fac cinste? O fi Moroco un nebun, un cazut, un amagit, un amagitor, un troll? Nu cumva este el un rau si toate relele cu care il etichetam doar pentru faptul ca noi nu putetm crede Adevarului si atunci el e vinovat ca nu e habotnic si indaratnic asa ca noi care chiar nu vrem sa primim pe Dumnezeu de la sfarsit de timp?

Dar hai sa va spun ceva la subiectul de fata sa nu ziceti ca sunt prozelit. Ce-mi pasa mie daca credeti si voi ca mine sau nu? Cine nu crede si nu vrea sa creada sa fie sanatos ca va avea mare nevoie. Nu-l silniceste si nu-l obliga nimeni asa ca n-ar trebui sa se sperie si sa se frustreze ca l-ar ameninta Dumnezeu sau un credicios. Dumnezeu nu ameninta si nu silniceste pe nimeni cand vorbeste de iad sau de ziua aceea mare in care mai usor le va fi si vor scapa mai usor cei din Sodoma sau Gomora care poate ca ar fi crezut mai mult si le-ar fi pasat mai mult de vesnicia sufletului decat unor fii ai lui Avraam ca cei din Betsaida, Capernaum sau Horazin care auzind Cuvantul au si vazut minunile Credintei. Ziua aceea vine pe neasteptate si nu scapa nimeni de ea. Nu exista pile si privilegii asa ca n-are rost sa te amagesti ca vei scapa.... cu reincarnarea.

Deci hai sa scriu ceva la firul deschis de Panthera Bag-Hera vorba Cartilor Junglei ca sa pricepem taina focului si nepasarea ursului Ba-Loo(p) facand prin padure doar strictul necesar.

Satana amageste omul credincios si omul se amgeste singur. Cum? Prin defrustrare, printr-un fel de mantuire-defrustrare la o frustrare pe care nu o ai, sau daca o ai nu o ai din cauzele si din nemulumirile si durerile sau problemele pe care ti le paseaza satana lingusindu-te sau desfrustrandu-te ca sa te defrustreze, sa te relaxeze, sa te maseze, sa te ~"ajute"~ , sa te "mantuie", sa te scape de ghinion, de stress, de raul care vine.

Prin masajele lui desfranate , prin defrustrari iti paseaza frustrarile lui intortocheate, frustrarile lui incurcate prin care Dumnezeu e vinovat pentru toate si tu primind sau cumparand si vanzand defrustrarile lui iti cumperi si vinzi defapt minciunile si frustrarile si nemultumirile ce le crede si le sustine satana amagindu-te si bagandu-ti-le in cap ca ele iti vin si le ai din pricina lui Dumnezeu, sau a sfintelor fete sau femei credincioase, sau din pricina aproapelui care nu te asculta pe tine. Acolo ajungi sa te minti vrand mereu ce n-ar trebui sa vrei, in multumire si nemultumire, in ce-ti place si ce nu-ti place, in suflet, in pofta, in dorinti, in adanc cerand mereu pile si privilegii, indreptatiri ipocrite, alint nedrept caci altfel esti pierdut si frustrat. Nu poti accepta ca esti la fel ca oricine, in aceleasi drepturi si libertati divine ca tot omul si ca nimic nu primesti de-a moca si nu poti sa accepti ca dreptatea asta este un bine si nu ceva frustrant. Asta ar trebui sa bucure iubirea adevarata din tine contrara iubirii de sine care te amageste impreuna cu minciunile satanei ca cica in vesnicie vei avea pile si parte de rai sau de reincarnari evolutive chiar in conditiile in care aici nu crezi, nu asculti si nu faci nimic bun nici pentru Dumnezeu nici pentru aproape, nici pentru Adevar, nici pentru iubirea neprihanita ci doar pentru desfatarea si desfranarea iubirii de sine care nu este iubire ci pierzare, idolizare, nedreptate si iad (ca sa nu zic o laba trista si o sugere de spurcaciuni pana la betia de sine spre focul strain al trufiei si arogantei cand devi un mandru "berou" al razbunarii pe Dumnezeu, un lovitor si defaimator, un sceptic negativist complexat si deprimat, un invartosat ce slujeste deznadejdii si pierzarii amagindu-se cu averea pagana in timp ce se roaga).

Frustrarea satanei vine de la inselaciunile si rautatile lui cu care pe el insusi se inseala si se frustreaza pierzandu-se si pierind si ar vrea sa ti le paseze tie sa ti se para ca are dreptate si ca si tu esti frustrat asa ca el de Dumnezeu sau de Cuvant.

Deci reincarnarea este o defrustrare-falsamantuire la ideea ca dupa caderea lui Adam nu mai poti sa traiesti vesnic in trup, ca murind ajungi in iad de unde nu mai iesi, ca avand ghinion trebuie sa aduci jertfe ca sa scapi de ghinion si de raul care vine, de o (falsa) frustrare, de o (falsa) nemultumire care defapt e nemultumirea si frustrarea satanei, a lumii si grijilor ei, nu a ta, asa ca acolo esti inselat, amagit, pacalit, viclenit si acolo te ia si te rupe si te uneste cu minciunile si frustrarile lui si tu ca sa te mantui vrei sa faci ce face satana si repeti ce repeta el ca sa te defrustrezi: ipocrismul, habotnicia, blestemul, hula, nemultumirile, revoltele, razbunarile, lovirile in ortodoxie, in Cuvant, in sfinti, in tine, in aproape, in Dumnezeu, in iubire, in sfintenie, in Adevar, in mai mici, in pacatosi etc.

Poate aveti rabdare ca sa cititi sa pricepeti ca nu eu va mint ci satanismul din om si din oameni si satana din vazduhuri care e ca Dumnezeu dar invers, e un duh rau, amagitor, care poate vorbi si face afirmatii si care poate fi crezut.

Asiaticii au crezut inselaciunea acestui duh rau si s-au defrustrat crezind in reincarnari ca o scapare din Adevarul neputintei si frustrarii ca odata cazut in necredinta, odata ce ai ajuns pacatos, vicios esti un sclav si ca daca ai cazut si ai murit si ai ajuns in iad nu te mai scoate nimeni si nu mai poti iesi de parca cratia sau Dumnezeu ar fi cauza suferintei si nu neascultarea satanistilor si a pacatosilor.

Nu amagindu-te cu reincarnarea e calea defrustrarii si mantuirii ci credinta ortodoxa, crestina, auzirea Cuvantului si luat aminte si Crezut fara amestecul credintelor lumii care te amagesc si in alte multe lucruri exact ca teoriile reincarnarii defrustrandu-te la ceva ce nu esti frustrat sau invartosindu-ti frustrarea ca sa confunzi cauzele si motivele si sa-ti defrustezi niste frustrari
care nu apar din cauzele si motivele false pe care ti le baga satana in cap. Neascultarea si pacatul si necredinta ta e cauza tuturor frustrarilor si nemultumirilor si slbiciunilor si neputintelor tale si nu Dumnezeu sau Cuvantul Lui. Nu Dumnezeu si trimisii lui te frustreaza aratandu-ti Adevarul ca sa te Mangaie si sa te Mantuie. Neprihanirea si gunoiul omului frustreaza omul si falsele mantuiri lumesti amagitoare ce vin de la duhurile rele satanice si nicidecum iubireaneprihanita sau credinta credincioasa in Dumnezeu pe calea unica Ortodoxa.

O viata traita in minciuna plina de false frustrari, de griji lumesti, de mantuiri satanicesti, de cai largi si pagane, o credinta amagitoare si pierzatoare de suflet in vesnicie, aia te frustreaza mai devreme sau mai tarziu. Dreapta Credinta si Cuvantul lui Dumnezeu nu frustreaza ci invie sufletul si-l poarta spre fericire.

Aia are sarpele, frustrarea lui blestemata care-i vine din inselaciunea si rautatea cu care se inseala pe sine insusi amgindu-se ca desfranand si primind laudele lumii se defrustreaza si crezand ca daca se uneste cu lumea si cu oamenii amagiti din ea este o dovada ca el are dreptate. Asa ceva nu-mi trebe si nu e de ravnit. Minciunile si frustrarile si nemultumirile satanei si ale lumii sau ale celor ce cred in reincarnari nu-mi trebuiesc ci daca le am trebuiesc lepadate grabnic. N-am nevoie de necredinta, de credinta in reincarnari de frica iadului si a chinurilor vesnice ci de Domnul Hristos si de Mantuitorul nostru al tuturor celor ce cred Adevarului ca sa-mi schimbe viata in bine si asa am incredere ca voi avea parte de inviere si de fericire vesnica.

Am citit tot și am înteles ce spui. În amgire (cum spunea Eva că a fost amgită de șarpe în sensul că ea s-a lăsat amagită, deci singură s-a amgit defrustrându-se când a îndrăznit să ia din pom și să socotească ea ce e bine și ce e rău după mintea ei dând și lui Adam din pom ca să-l defrustreze și pe el) e vorba de frustrarea care nu e a ta ci e de la statana sau de la lume sau de la dorințele trupesti, păcătoase, de la râvnirea poftei ce nu îti este dat să o satisfaci și nici nu e bine să o râvnești, însa frustrarea asta, dacă nu te păzești, poate sa devină frustrarea ta și atunci vrei să furi, vrei să ucizi, nu mai Crezi, nu mai asculți, nu mai respecți ca să te defrustrezi și tu așa cum te învață satana. Am înțeles că satana te ”mantuie” mângâindu-te trupeste și sufleteste ca să-ți bage în cap frustrările lui pe care dacă le primești devi defapt mai frustrat și mai potrivnic lui Dumnezeu decât ai fost unindu-te cu duhul cel rău și amăgitor fiindcă ajungi și îl crezi mai mult pe satana și lumea de sub stăpânirea lui care îl laudă și-l împlinește și nu-L mai crezi pe adevăratul Dumnezeu care te iubește cu adevărat și te povățuiește spre fericire.

Am priceput însă spre deosebire de tine nu-mi permit să scriu chiar pană la limita maxima a lungimii textului unei postări. Mai sintetizez, mai ignor lucrurile neesentiale, explicatiile inutile și mă rezum la ce e cel mai important de reținut.

Dar mai e ceva de spus și am impresia că dumneata ignori de parcă cu defrustrarea vicleană ai fi dezvăluit totul.

Metempsihoza nu e doar o amăgire a frustrarilor și o falsă defrustrare și mântuire ci e o adâncă însingurare, o dezbinare de Dumnezeu căci asceții acestor căi păgâne vor să se mantuie fără niciun ajutor divin ducând la extrem lipsa oricăror pile socotind ajutorul divin părintesc ca un ajutor nedrept și nedemn pentru ei și se încred doar in forțele proprii iar asta e o mare mândrie. Nu caută să împlinească voia Tatălui ci scăparea lor de siferință. Cum ai putea ieși din nesfârșitele reîncarnări, din minciună, din suferință și amăgire doar prin forțele proprii, prin meditație, prin propria gândire și înțelegere? Orice om smerit se informează, caută sfatul cel bun. Cum ai să ajungi liber și scăpat de chinuri sau de reîncarnări sau mântuit dacă mântuindu-te de unul singur și crezând duhurilor rele sau numai de tine însuți ai să ajungi pe calea omului singur un suflet singur care nu a făcut și nu face voia Lui Dumnezeu răbdând toate chinurile și suferințele? Unitatea cu Dumnezeu în neprihănire, în răbdare, în împlinirea voii Lui e libertatea și pacea iubirii din veșnicie binecuvântată deci dacă nu te mântui prin Hristos Cuvântul, trimisul lui Dumnezeu, cât ești pe pământ cum ai putea să crezi că după ce te mântui de unul singur vei fi fericit împreună cu Dumnezeirea dacă pe calea ta nu te-ai lăsat mântuit de adevăratul mântuitor ci de tine însuți sau de duhurile rele și amăgitoare care vor să te ia, să te scoată din ascultarea de Dumnezeu sau să te învârtoșeze acolo unde ești preschimbându-te în spion și potrivnic și iscoadă vicleană luptând să faci în contra la ceea ce cere Dumnezeu? Chiar dacă ai reuși să ieși singur din iad, din suferință, vei fi trist că prin mântuirea ta proprie toată viața te-ai dezbinat de Hristos și nu ai urmat sfatul Lui cel bun și Calea Lui cea bună și n-ai făcut voia Lui Dumnezeu ci ai urmat o cale de însingurare prin care toată viața ai fost singur adică dezbinat de Dumnezeu și de voirea iubirii Lui desăvârșite. Dragostea adevărată se bucură de frați, de prieteni, de oameni, de sfinți, de neprihănirea iubirii, de dreapta Credința. Dragostea caută să aibă mereu pe cine să poată iubi, ajuta, ierta și milui și nu se bucură de lipsa celor pe care i-ar fi putut iubi și mântui cu atât mai mult cu cât realizează că e vina ei dacă s-a iubit mai mult pe sine însingurându-se pentru ca să se mântuiască de una singură mai rău ca cele 5 fecioare nebune.

Aoleu.... Da hai sa nu ne intoxicam cu idealizari confuze și interpretări radicale ale unei morale extremiste și ignorante ce vrea sa pară singulară, excluzând orice este inafara ei și atribuind lucrurilor pe care le exclude un caracter negativ.

Zici ca este un soi de bogomilism, sau un fel de extensie a tuturor extremelor radicale, scuzați tenta de pleonasm, dar chiar vreau sa accentuez dimensiunile acestor opinii sau abordări prin prisma modului de tratare și a mijloacelor utilizate.

Nu este sănătos, indicat și necesar să expunem, sa promovam sau să susținem asemenea puncte de vedere. Le tolerez,orice are dreptul la opinie.

Dar zona asta de îmbâcsire, de ignoranță, intoleranța etc, ucide efectiv spiritul, îl întunecă, îl bagă într-un întuneric cu tentă de ev mediu.

Să tratezi subiectele prin acest filtru murdar, limitat și ignorant înseamnă să refuzi orice altceva vine dinafară refugiului tău.

Însă cu toții avem dreptul, încă, să ne expunem credințele și punctele de vedere. Consider ca toate trebuie respectate, tolerate, discutate și bineînțeles judecate. Până la urmă multe drumuri, dar destinația... Rămâne de văzut...

Exact despre frusrarea asta pe care o manifești scria Moroco și văd că are dreptate din moment ce se manifestă la tine încât o pot da exemplu. E frustrarea lumii că nu ești așa ca ea. Frica și disperarea ei să nu cumva să fi sau să crezi altfel decât cum te-a învățat ea. Nu poate să suporte că există credincioșie, vrea să se creadă mântuită și veșnică așa cum a defrustrat-o pe ea satana ca să fie o desfrânată ce se crede sfântă. Nu vezi că nu eu ci că tu ești cel frustrat și că a ta e frustrarea și nu a mea din moment ce pui astfel de etichete lipsite de temei? Ce am bolduit din ce ai scris sunt frustrările și nemulțumirile pe care le ai tu față de tine aruncând pe mine. Mă pictezi pe mine ca un rău pentru că sunt contrar cu iubirea ta de frustrările tale primite de la lume pe care ai vrea să ți le defrustrezi mereu așa cum te-a păcălit lumea ca să poți să stai în liniștea din necredința ei.

Am scris ceva real, drept și dumneata vezi întuneric și inapoiere de ev. mediu. Lumina e Credinciosă în timp ce lumea e o desfrânată. Iubirea caută să nu cadă din Credință și din Adevăr și din Iubire și pentru asta rabdă și nu silnicește pe cineva sau pe desfrânata care o urăște pe ea pismuind-o. Nu iubirea este exclusivistă ci desfrânata are intoleranță și nediscriminare și pune toate adjectivele și etichetele așa cum spui dumneata încercând să le lipească pe alții pentru că ar vrea să fie liberă să desfrâneze mereu. Susține că Dumnezeu nu o lasă liberă. Dându-se victimă din pricina vinelor sale nu poate să suporte Adevărul și de aia aruncă tot veninul viclean și învelit în staniol asupra altora dându-se vrednică.

Iată că am bolduit și se vede clar că părerea ta este una neserioasă, ambiguă, exclusivistă și intolerantă căci sufletul tău nu acceptă adevărul și iubirea cu unica ei cale credincioasă, calea cea strâmtă, calea cea ortodoxă, amăgindu-se cu deschiderea spre acceptarea tuturor căilor și a tuturor desfrânărilor invocând o nevoie de lepădare de Calea și de voia lui Dumnezeu. Tu etichetezi fără să spui în clar ci ambiguu că ortodoxia și tradiția milenară e un rău, un întuneric de ev mediu, o rătăcire exact ca orice om lumesc ce se amăgește crezându-se mai bun dacă lovește în drepți și dă el ”iubire”, ”milă”, ”libertate” de opinie, ”toleranță” osândind defapt crunt și crud exact adevărata libertate, iubire și tolernață care mărturisește în tăcere o Credința Credincioasă primită ca dar de la Dumnezeu și a celor ce fac așa ca ea, păzesc și împlinesc aceiași poruncă și voire divină.

Speram sa nu fie necesar, dar observ ca trebuie sa subliniez, evidențiez faptul ca nu blamez, atac sau judec vreo religie anume, creștinismul, ortodoxia etc., sau vreo persoana anume. Eu spuneam ca modul acesta de gândire, abordare sau cum vreți să-i spuneți, nu este corect, sănătos, rațional, din punctul meu de vedere.

Cat despre frustrare... Nu am pomenit de așa ceva, doar pentru ca nu sunt de acord cu anumite chestiuni, sau le critic, mai mult sau mai puțin pertinent, nu denotă vreo frustrare în acest domeniu, sau dacă este sesizabila, mi-o asum, atât frustrarea cât și opiniile.

Și nu prea se observă nimic ortodox, creștin sau măcar spiritual in discursul dvs...

Este mai degrabă, așa cum am spus un amestec radical de idei extremiste cu tentă religiosa și influente teiste ,dualiste, iudeo - creștine, în care totul este un alb-negru, cu accente întunecate, unde albul devine incolor.

După ce scri nu ți-e clar recitind că pentru unii ca domnia ta ortodoxia este un extremism, un radicalism, un amestec întunecat? Înseamnă că ești din lume și lumea este bună iar orice și oricine nu e ca ea, la fel de libertină, de păcătoasă, de spirituală și de mântuită prin desfrânări defrustrante este ceva rău și frustrant, radical și întunecat.

Îți negi frustrările întunecate inoculate de lume și cu un libaj ce pare elevat arunci pisica neagră la mine în curte închipuindu-ți că eu sunt frustratul și că eu ar trebui să mă schimb sau cei care susțin adevărul ortodoxiei. Nu trebuie să te speri sau să disperi căci nu-ți cer nimic. Dumneata căzând în polemică oarbă o ți pe a ta dovedind că nu-ți pasă de text, de adevăr și că poți arunca mai departe în mine sau în ortodoxie cu radicalism alb-negru, cu extremism, cu amestec, cu ev mediu, cu întuneric, cu intoleranță,etc, autoexilându-te și însingurându-te de parcă ortodoxia te-ar izgoni înapoi în lume. Nu cauți să înțelegi ci negi și etichetezi. Nu te obligă cineva la ceva dacă citești încât să te simți silnicit, târât, amenințat, pedepsit ca să vrei de la mine sau de la ortodoxie ceva mai dezlegat, mai lipsit de claritate, mai lipsit de dreptate pentru a scăpa cu viața ta, aia pe care o duci înaintea lui Dumnezeu mai ușor. Nu-ți cer nimic, nu-ți cer să-mi dai dreptate. Frumos ar fi ca discutând noi aici să cautăm adevărul nepoticnindu-te în noi înșine și în amănunte inutile.

Nu cred în reîncarnare sau în metempsihoză și nici în duhurile lor căzute și asta nu mă face extremist. Extremiștii sunt cei care mă obligă și mă șantajează emoțional pe mine ca să-i cred pe ei și să fiu ”bun” așa ca ei ca să respect și eu lumea lor, minciuna, pila, calea cea largă pe care merg ei susținând că pocăindu-mă după cum cer ei, așa ca toată lumea lor și ascultând de lume și de ei atunci voi fi mai evoluat, mai tolerant, mai bun, mai spiritual, mai deschis, mai ortodox. Între Hristos-lumină-adevăr și minciună-întuneric nu poate să existe unitate și nu adevărul-lumina e cel ce nu tolerează minciuna-întunericul atunci când mărturisește adevărul ci minciuna-întunericul e un rău așa ca lumea încât nu suportă să-i spună cineva că minte și că mințind va face rele și va muri căzând în iad, pentru că nu va mai crede.

Multumesc pentru impartsirea experientelor tale care ma indatoreaza; asa le-am si receptat chiar daca am raspuns cu mai putina empatie. Ma gandesc totusi, ca experientele tale ar putea fi altfel catalogate deoarece tu le-ai descris prea dureros, brut, putin incalcit,amestecat(dpmdv).
De pilda, la incheiere pui alaturat credinta si atasamentul,insa ele nu fac casa comuna, sunt antagonice(zic eu).

Nu ma deranjeaza ce mi-ai spus fiindca am simtit simpatie, apreciere, ba chiar exaltare in mesajul tau. Eu n-am cautat altceva, ci am deslusit in Scriptura versete lamuritoare la toate nedumeririle mele, iar daca apar si unele noi, astept sa mi le limpezeasca Duhul Sfant cand va veni vremea potrivita. Nu se poate ca din alta parte sa vina ceva mai bun, mai curat, mai nobil ca Iisus si Duhul Sfant. Ce am putea primi din alta parte mai mult decat jertfa lui Iisus si mantuirea noastra incat sa merite sa dam mai mult decat jertfa noastra/mucenicia? Imposibil sa dam mai mult decat avem. Eu sunt foarte multumit ca Hristos imi da tot chiar daca El nu rosteste tot explicit, ci implicit.

Da, credinta este viata cea mai curata si cel mai greu de trait pe pamant "in pamant"(in trup). Am subliniat in citarea boldata o sectiune care iarasi este contradictorie; dpmdv credinta conteaza, nu viata, insa viata se recomanda sa fie dusa in baza unui ideal, e de inteles sa ne satisfacem necesitatile, si sa evitam hotarat orice dependente.
Poate nu inteleg eu din ce punct devedere ar fi clara,insa eu nu vreau s-o luam in discutie si explicatii pentru ca ne indeparteaza si dilueaza subiectul

O sa încep alt topic în care voi încerca să ating acele aspecte de care te-ai lovit tu, cât și unele aspecte în care ma aflu eu acum. Suntem oarecum în etape diferite, dar ai dreptate mă exaltez și am simpatie fiindcă simt ca pot cumunica la alt nivel cu tine. Tocmai de asta și accentuez ca ceea ce ți se întâmpla este un stagiu evolutiv, chiar dacă ție ți se pare invers. Conștiința universală și Hristosul cosmic depășesc creștinismul, ortodoxia și orice religie. Nicio doctrină nu poate cuprinde iubirea divina ce se revarsă necondiționat peste orice conștiința din univers.

E cat se poate de logic ca fiecare dintre noi ne aflam in stadii individuale diferite de evolutie, n-am niciun dubiu legat de asta; de aici rezulta pareri si puncte devedere diferite(inclusiv "orbire") asupra aceluias aspect.

Poate te referi la ortodoxia "standard", sau la manipularea omeneasca a canoanelor ei...

Eu sunt de parere ca "doctrina" muceniciei e suficienta si poate cuprinde tot si sper(n-am studiat) ca se poate regasi in toate religiile, ca altfel n-am mai fi religie daca nu ma conduce la transcendenta. De aceea spuneam ca la un anumit moment(intr-o anume intrupare) fiecare va ajunge sa-L cunoasca pe Duhul Sfant, Care ii va descoperi pe Iisus Hristos(sau invers)...

1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.
4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.(Evrei12,1-4)

Mă iertați că mă bag în discuție vazând că sunt ignorat de eminențele voastre cenușii supărate pe adevărul pe care l-am mărturisit, dar aș vrea să-i arăt lui Serafim7 ce înseamnă Viata, ce înseamnă pentru un om oarecare Calea lui, Adevărul lui și Viața lui și a oamenilor. În Hristos toate aceasta se numesc și Credință si asta e definiția lor căci prin Credință se pot defini și exista. În lipsa Credinței credincioase și a unității în Dumnezeu, orice Cale, Adevăr sau Viață omenească sau comunitară nu duce la iubire, la mântuire, la dăinuire.

Sunt perfect de acord cu Demetrius ” dpmdv credinta conteaza, nu viata,” în sensul că o viață fără credință e o viață lumească, pierdută, o iubire de sine, o amăgire.

Conștiința universală în viziunea ta amăgită este amăgitorul satana-faraon-duhul rău și nicidecum Dumnezeu. Adevărata ”conștiină” (dreptate-sfințenie-credință-conștiență-cunoaștere) nu e o conștiință a pârei și a iscodirii venită din necredință și iubire de funcție înaltă, de putere mare de stăpânire silnică, din griji lumești păgâne disperate ci este și ea o credință credinciosă foarte atentă la respectarea în amănunt a unor porunci bine definite prin Cuvântul rostit sau scris in sensul că cel ce face orice ascultare și orice lucrare împreună cu Domnul le face întotdeauna ca pentru Dumnezeu și nicidecum pentru slava lui deșartă, are întotdeauna frica-râvna-conștiința de a fi cât mai competent și perfect adică fără nicio greșală în ascultare.

Iubirea divină însăși s-a supus prin Hristos Iubirii Divine și se supune Tatălui, Duhului Sfânt, poruncilor, legilor, dreptății, adevărului, înțelepciunii și prin aceasta devine sfântă și credincioasă și desăvârșită, prin Credință eliberându-se de iubirea de sine. Iubirea nu desfințează ascultarea și canoanele căii strâmte a dreptății care duce la împăcare cu Dumnezeu ci se supune și respectă întocmai toate cerințele, se străduie la maxim, la extrem și în ascultare și supunere fără pile, primind sfat și ajutor divin, pe toate le rabdă pe Cale în Har spre desăvârșirea lucrărilor Domnului așa ca un Fiu sau ca o Fiică cu drepturi toatale și fără a avea vreo obligație legală sau morală sau emoțională de a se supune forțat-silnic la ceva sau la cineva spre îndreptarea căilor și lucrărilor ei căci iubirea dacă e iubire e o stare ideală-liberă-bună-dăinuitoare și e mai presus de orice dreptate fiind însăși Dumnezeirea ca dar și pace în oameni și în orice ființă vie. Nu poți să supui iubirea și Harul iubirii care prin firea lor este o viață în Credință credincioasă oricăror legi și canoane însă iubirea în Har alege în deplină libertate să se supună din iubire știind că doar așa lucrarea iubirii și unității va fi binecuvântată și dreaptă lepădând prin asta complet egoismul iubirii de sine, iubirea de iubirea iubitoare de sine care duce la dezbinare și nu la fericire.

Petru, nu te judec nici nu te condamn, și uite ca nici nu te ignor.

Și eu am fost ca tine... Mă intoxicam pe mine și încercam sa ii intoxic și pe alții...

Credeam ca doar eu "vad" , si toți ceilalți ar fi orbi.

Acuma, ce sa zic, nu vreau sa întru în discuții contradictorii, deși mai demult erau un deliciu pentru mine, sa îmi caut mereu dreptatea, sa atac alte puncte de vedere, sa îmi caut satisfacția de a fi mereu împotriva oricui...

Însă PACEA, CALEA și IUBIREA, cred eu sunt superioare.

ai fi inclinat sa crezi, deoare in Biblie sint cel putin 3 referi la asta..dar considerand ca Dumnezeu poate face asta, oricand doreste, eu zic ca trebuie sa ramanem cu mintea deschisa...va atrag atentia, ca Biblia sustine ca cei din morminte VOR FI INVIATI, adica REINCARNATI...stiintific vorbind, dintr-un os,se poare "recupera" adn ul si recreea o noua fiinta, identica cu cel mort..

nu e nimic rau in a intreba, mai rau e daca nu intrebi...a cunoaste e o caracteristica a omului..asa ca ,da-i bataie intreba, si daca nu-ti raspund, intreaba din nou si din nou,...ce pot sa-ti spun?...cine inchide usa minciunii, lasa afara si adevarul

Dumnezeu înmulțește poporul Lui Ceresc nu prin păcat sau reîncarnare ci prin botez. Acum și aici, în viața asta, tot omul mort, bântuitor, din lume, ce mișună, nebotezat creștin, poate să creadă și să aleagă să intre prin poarta nașterii din nou a botezului creștin în orfelinatul poporului lui Dumnezeu. Acolo părintele, tata și mama este Dumnezeu . Acolo toți orfanii lumii care au lepădat lumea sunt frați și surori și au părinți pe Dumnezeu și soră și șefă de orfelinat pe Maica Domnului și pe Duhul Sfânt și au frați și surori pe sfinți, pe drepți, pe prooroci, pe apostoli, pe îngreri. Creștinii pot înfia copii din orfalinii aflați după botez în orfelinatul lui Dumnezeu ca să-i crească ei ca pe niște fii ai Lui Dumnezeu și nu ca pe niște fii ai lor. Copiii botezați creștini aparțin lui Dumnezeu și nu mai aparțin părinților lor care i-au născut din păcat. Orice părinte creștin ce a dat naștere unor copii pe care i-a botezat ar trebui să știe că după botezul copiilor ei ca părinți nu-și mai cresc copiii lor proprii și personali ci cresc copiii lui Dumnezeu așa ca niște frați mai mari crescând frați mai mici făcând astfel o muncă de înfiere frățească în cadrul orfelinatului divin manifestând pe cât posibil iubirea părintească nu a lor ci a Tatălui Ceresc și a Taicilor și Maicilor Sfinte care mărturisesc prin viața lor această dragoste cerească asupra copiilor creștini crescuți de ei ca fiind frați și surori ai lor.

Deci dacă vreți să vă alegeți viitorul, viitoarea mamă și tată, viitoarea familie așa cum spun metempsihoticii, nu așteptați să faceți asta după moarte la viitoarea ”reîncarnare” ci faceți-o aici și acum prin botez. Intrați prin Credință în orfelinatul lui Dumnezeu care vă înfiază pe toți orfanii lumii.

asculta, ce stii tu despre moarte?!!

zau? si cum explici tu si preotul tau, ce spune Biblia? Si ce stii tu despre moarte?! Ori nu spune Biblia,ca la adoua venire a lui Hristis, cei din morminte vor fi inviati?! toti? ce e asta, daca nu reincarnare? Cine esti si popa tau, casa contrzici Biblia?